Temperatura aerului

Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile

meteorologice standard

Temperatura aerului, determinată la staţiile meteorologice, este mărimea ce caracterizează

starea de încălzire a aerului atmosferic, în imediata vecinătate a suprafeţei terestre.
Stabilirea caracteristicilor temperaturii aerului constă în măsurarea temperaturii aerului orar
sau la termenele climatologice şi a valorilor maxime şi minime care se produc în decursul a 24
de ore.
Pentru aceasta sunt utilizate:
instrumente cu citire directă - termometrele ordinar, de maximă şi de minimă
aparate înregistratoare – termograful
 Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard

Termometrul ordinar, este un termometru cu mercur amplasat în condiţiile oferite de

adăpostul meteorologic (ferit de radiaţia solară şi a corpurilor înconjurătoare, la adăpost de
precipitaţii şi în condiţii de ventilaţie, adică în contact cu mase mari de aer) iar temperatura
măsurată este numită temperatura adevărată a aerului. Adesea se face referire la acest
termometru ca termometru uscat, el fiind instalat pe un stativ alături de termometrul umezit
şi de cele pentru temperaturile extreme ale aerului. Termometrul umezit este tot un
termometru obişnuit cu mercur al cărui rezervor este înfăşurat în tifon care se umezeşte
atunci când se fac determinări (ex. umezeala aerului).
La temperaturi mai mici de -36º C, temperatură la care mercurul devine solid, nu se mai
foloseşte termometrul uscat ci cel de minimă, temperatura aerului fiind cea corespunzătoare
meniscului coloanei de alcool. Citirea temperaturii adevărate a aerului se face la termenele
climatologice (1, 7, 13, 19).
Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard

Gituire si indice
 Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard

Temperatura maximă a aerului din cursul unei zile se determină cu termometrul de maximă,
aşezat pe suportul de termometre în poziţie apropiată de orizontală, uşor înclinat spre rezervor.
Termometrul de maximă este un termometru cu mercur cu o particularitate de construcţie şi
anume comunicarea dintre rezervor şi capilar este îngustată ceea ce face ca meniscul
mercurului să rămână la temperatura cea mai ridicată dintre două observaţii consecutive.
Explicaţia este următoarea: la creşterea temperaturii aerului mercurul se dilată şi înaintează în
tubul capilar (învingând frecarea cu pereţii capilarului în dreptul îngustării acestuia) până când
se atinge temperatura cea mai ridicată. La scăderea temperaturii aerului, forţele de coeziune
sunt mai mici decât forţele de frecare şi coloana de mercur rămâne în capilar. Contractarea
care însoţeşte răcirea este mai semnificativă pentru mercurul din rezervor decât pentru cel din
capilar ceea ce determină ruperea coloanei de mercur în dreptul îngustării.
Indicaţiile termometrului de maximă se citesc tangent la meniscul coloanei de mercur cu
precizie de zecime de grad. Citirile se fac zilnic la termenele climatologice. Temperatura
maximă este cea mai mare dintre valorile citite. Pentru o nouă măsurătoare, termometrul de
maximă “se operează“ ceea ce înseamnă scuturarea lui până la refacerea coloanei de mercur.
 Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard

Termometrul de minimă este instrumentul cu care se determină temperatura cea mai scăzută dintre două
observaţii consecutive. Ca substanţă termometrică se foloseşte alcoolul, acesta rămânând fluid la temperaturi
mai scăzute decât mercurul (până la - 114C). El se află aşezat tot în poziţie orizontală pe stativul de
termometre din adăpostul meteorologic.
Termometrul de minimă are rezervorul în forma literei U iar în coloana de alcool se găseşte un indice mobil din
sticlă sau porţelan de culoare neagră sau albastră. Temperatura cea mai scăzută dintre două observaţii
consecutive se citeşte la capătul din dreapta al indicelui (capătul opus rezervorului). Aceasta se explică astfel: la
creşterea temperaturii aerului alcoolul se dilată dar nu antrenează şi indicele deoarece frecarea dintre capetele
îngroşate ale indicelui şi pereţii tubului capilar este mare. La scăderea temperaturii, alcoolul antrenează şi
indicele, forţele de tensiune superficială la nivelul meniscului alcoolului fiind suficient de puternice pentru a
învinge frecarea şi pentru a nu permite ca indicele să străpungă meniscul.
 Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard

Determinarea temperaturii minime inseamna o serie de operatii successive:

Se citeste valoarea indicata de capatul coloanei de alcool
Se citeste valoarea indicata de capatul din dreapta al indicelui
Se “opereaza” termometrul de minima prin asezarea lui cu rezervorul in sus astfel incat capatul indicelui sa
coboare pana la meniscul coloanei de alcool.
Citirile se fac zilnic la termenele climatologice, cu precizie de zecime de grad.
Valorilor citite li se aplica corectii instrumentale din buletinele de verificare si etalonare ale termometrelor si
corectii suplimentare, de exemplu in cazul termometrului de minima.
 Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard

Termograful înregistrează variaţiile temperaturii aerului pe diagrame speciale numite

termograme. Partea sensibilă a aparatului este o lamă bimetalică sau un cuplu termoelectric.
Funcţionarea termografelor cu lamă bimetalică se bazează pe variaţia curburii lamei
determinată de oscilaţiile de temperatură şi transmiterea acestei variaţii peniţei înregistratoare
care, la rândul ei, o transpune pe termogramă.
Termocuplurile, circuite alcătuite din conductori cu proprietăţi diferite (fier – constantan, crom
– constantan, crom – aluminiu, etc.) funcţionează pe baza efectului Seebeck . Dacă cele două
suduri ale termocuplului sunt menţinute la temperaturi diferite în circuit se va înregistra o
t.e.m. care poate fi considerată proporţională cu diferenţa de temperatură dintre suduri.
Termocuplurile construite din fire foarte fine servesc la măsurarea temperaturii în locuri unde
alte instrumente nu pot fi instalate, de exemplu în interiorul unei frunze.
Schimbarea termogramelor se face zilnic, după observaţia de la ora 7.
Instrumente pentru măsurarea temperaturii aerului utilizate la staţiile
meteorologice standard
 Prelucrarea datelor privind temperatura aerului

Temperaturile medii
Se stabilesc prin intermediul mediilor aritmetice. In practică se calculează mediile orare,
zilnice, lunare, anotimpuale şi anuale. Pentru unele aplicaţii particulare, ce privesc în principal
agricultura, se calculează şi mediile pentadice şi decadice.
Regimul diurn al temperaturii aerului, la latitudinile noastre o simplă oscilaţie cu minimul
înainte de răsăritul soarelui şi maximul în primele ore ale după amiezii, se stabileşte în urma
analizei succesiunii valorilor orare medii dintr-o anumită lună.
Amplitudinea medie diurnă a temperaturii aerului este dată de diferenţa algebrică dintre
media orară cu valoarea cea mai ridicată şi media orară cu valoarea cea mai coborâtă.
Exemplu: La staţia Arad în ianuarie media orară cea mai coborâtă este de – 3° C iar cea mai
ridicată de + 1,4° C. Amplitudinea medie zilnică va fi: 1,4 – (- 3,0) = 4,4 °C
 Prelucrarea datelor privind temperatura aerului

Mediile diurne ale temperaturii aerului se calculează corect ca medie aritmetică a valorilor
orare extrase din termograme: t1 + t 2 + ... + t 24
t=
24

Datorită volumului mare de calcul s-a apelat la formule care utilizează mai puţine date. Astfel
media diurnă a temperaturii aerului se calculează ca media aritmetică a valorilor rezultate la
cele patru termene climatologice:
t1 + t 7 + t13 + t19
tm =
4
 Prelucrarea datelor privind temperatura aerului

Stabilirea frecvenţei (probabilităţii) diferitelor valori şi intervale ale temperaturii medii diurne
Se realizează extrăgându-se din tabelele meteorologice, pentru fiecare lună în parte, numărul zilelor cu
anumite valori medii sau intervale de temperatură ale aerului. Numărul cazurilor extrase indică de câte ori în
cursul intervalului analizat s-a realizat o anumită valoare a temperaturii diurne sau valori cuprinse într-un
anumit interval. Frecvenţa se exprimă în număr de zile sau în procente.
Stabilirea datelor trecerii temperaturilor medii zilnice prin anumite valori şi a duratei medii a intervalului de
timp cu temperaturi mai mari sau mai mici decât pragurile respective
Valoarea acestor praguri este determinată de specificul fiecărei aplicaţii. Pentru agricultură cel mai des
întâlnite sunt valorile de – 5°C, 0°C, +5°C, +10°C şi +15°C.
Ele se obţin prin însumarea temperaturilor zilnice peste pragul biologic specific fiecărei culturi agricole (0˚C la
grâul de toamnă, 5˚C pentru floarea soarelui, 7˚C pentru cartof, 10˚C pentru porumb şi viţa de vie, etc) după
stabilirea datei de apariţie a acestei valori.
 Prelucrarea datelor privind temperatura aerului
Regimul anual al temperaturii aerului
La o statie meteo s-au inregistrat urmatoarele temp medii lunare:

luna I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

T(ºC) 0,3 1,0 4,0 9,8 15,7 20,3 22,3 22,1 18,3 13,1 7,6 2,8

Să se stabilească regimul anual al temp la aceasta staţie.

Se stabileşte cu ajutorul valorilor medii lunare, care permit şi stabilirea amplitudinii mediei
anuale (diferenţa dintre media lunară cu valoarea cea mai ridicată şi media lunară cu valoarea
cea mai scăzută).
Media anuală a temperaturii aerului se obţine ca medie aritmetică a mediilor lunare şi dacă
se ia un şir suficient de lung de ani, din mediile anuale rezultă media plurianuală, cunoscută şi
ca normala.
 Măsurarea temperaturii solului
La suprafaţa solului dezgolit de vegetaţie şi la suprafaţa stratului de zăpadă temperatura se
măsoară cu termometrele meteorologice obişnuite prezentate anterior.

Pentru temperatura, pe suprafata solului este amenajata o parcela la sol cu latura de 3/2 m,
pe care sunt asezate termometrele ( ordinar, de minima si de maxima ), cu rezervorul pe
jumatate ingropat in sol.

Pentru determinarea temperaturii solului in adancime se folosesc:

- Termometrele de tip Savinov, din 5 in 5 cm, pana la adancime de 25 cm
- Termometrele cu tragere verticala sau termometre extractive care se instaleaza la diverse
adancimi: 20, 40, 80, 160, 240 si 320 cm, cu distanta intre ele din in 50 cm.
Termometrul de sol cu tragere verticală
se foloseşte pentru adâncimi de 20-320 cm;
rezervorul cu mercur este mult mărit, iar scala este gradată
din 0,2 în 0,2 ºC
 Măsurarea temperaturii solului
Termometrul de sol cu cot:
- cu mercur;
- are o prelungire a corpului între
scală şi rezervor potrivit adâncimii
la care urmează să se facă
măsurătorile şi o îndoitură de 135 º
a rezervorului spre interior sau
exterior faţă de tubul capilar care
permite introducerea rezervorului
la adâncimea dorită ;
- termometru cu precizie ridicată
(diviziuni din 0,1 în 0,1 ºC);
 Măsurarea temperaturii solului
Termometrul sondă
- se foloseşte pentru măsurarea temperaturii solului în
stratul arabil, pentru stabilirea celor mai favorabile termene
pentru semănarea diferitelor plante;
- introdus într-un tub protector metalic prevăzut cu
numeroase orificii pentru a se asigura contactul dintre
rezervor şi sol;
- observaţiile se efectuează din 2 în 2 zile.
 Măsurarea temperaturii solului

Glaciometrul Danilin
- determină adâncimea de îngheţ în sol;
- se instalează două, în colţurile opuse ale parcelei de
observaţii meteorologice;
- observaţiile se efectuează între orele 8 şi 9, în zilele
de 5,10,15,20,25 şi ultima zi a lunii.
Termograma