Temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza starea

de incalzirea a unui
corp.

O serie
intreaga de procese
tehnologice din
industria
metalurgica, chimica,
constructoare de
masini, etc. sunt
puternic influentate
de temperatura, de
aceea masurarea cu precizie a acestui parametru are o
importanta deosebita.

Conceptul de temperatura este definit pe baza principiilor

termodinamicii, cu ajutorul unei scari avnd un singur punct
fix. Aceasta scara de temperatura a fost propusa de
William Thomson (lordul Kelvin) n anul 1854 si este
cunoscuta sub numele de scara termodinamica de
temperatura. Masurarea temperaturii n conformitate cu
definitia scarii fundamentale necesita, nsa, proceduri si
termometre care sunt dificil de realizat iar rezultatele ce
se obtin nu sunt suficient de exacte si de reproductibile.
De aici s-a nascut necesitatea stabilirii unei scari practice
de uz international, n care masurarile de temperatura sa
fie mai usor de efectuat, sa fie mai exacte si foarte
reproductibile.

Scara Celsius
O scara de temperatura standardizata este scara stabilita
n mod empiric, n 1736 de
Anders Celsius (1701 1744).
Punctele de baza, alese de
Celsius au fost:
- punctul de vaporizare a apei:
0;
- punctul de solidificare a apei:
100
Carl von Linne (1707 1778) a inversat scara, astfel ca
temperatura de topire a ghetii a devenit 0 grade, iar
temperatura de vaporizare a apei a devenit 100 grade.
Aceasta scara pastreaza numele lui Celsius; temperatura se
da n oC.
Gradul Celsius [oC] este diviziunea scarii de temperatura cu
acelasi nume, care atribuie valoarea zero punctului de
topire a ghetii si valoarea 100, punctului de fierbere al
apei, ambele la presiunea de 1 Atm.
 Scara Kelvin
n 1854, Lord Kelvin of Largs a introdus scara
temperaturii absolute, pentru a elimina particularitatile
termometrelor care se utilizau anterior. Temperatura
absoluta este temperatura termodinamica masurata in
grade termometrice absolute pe scara Kelvin, fiind una din
marimile fizice fundamentale ale SI. Zero al scarii
absolute este 273,15 oC, temperatura la care moleculele
unui gaz nu mai au energie cinetica de translatie.
Gradul Kelvin [K] este dimensiunea scarii termodinamice de
temperatura, care are ca interval aceeasi marime ca gradul
Celsius. Valorile punctelor de reper ale scarii difere, astfel
ca temperaturii de 0 oC ii corespund 273,15 K iar celei de
100 oC, 373,15 oC, deci T[K]=t[oC]+273,15.
 Scara Fahrenheit
Una dintre primele scari a fost cea conceputa de fizicianul
german Gabriel DanielFahrenheit(1686- 1763), care situeaza, la
presiune atmosferica standard, punctul deinghet si de topire al
ghetii la 32 grade F si punctul de fierbere al apei la 212 grade
F.In anul 1714 a construit doua termometre cu alcool cu care se
putea masura relativ precis.In acelasi an a folosit si mercur in
termometre.Pentru termometrele sale folosea mai multe scale,
dintre care ultima - denumita ulteriorcu numele lui - lua ca
puncte fundamentale trei temperature :
1- reprezenta temperatura unui amestec de apa, gheata si sare
de bucatarie,notata cu 0.2.
2- temperatura unui amestec de apa si gheata, notata cu 32,3.
3- temperatura apei care fierbe, notata cu 212. (La unele scale
mai vechifolosea si temperatura corpului omenesc sanatos ca unul
din punctele fundamentale. )Gradul Fahrenheit este o unitate
tolerata. Se mai utilizeaza in tarile anglo - americane.
1.Termometre de dilatare cu lichid.
Termometrele cu lichid sunt formate dintr-un tub
capilar de sticla terminat la partea inferioara
printr-un mic rezervor de
forma alungita sau sferica
umplut cu mercur, alcool
sau alt lichid
termometric. Tubul
capilar este inchis la
capatul superior, dupa ce
a fost vidat. Sub efectul
cresterii sau scaderii
temperaturii, lichidul se
dilata sau se contracta, avind ca efecturcarea
, respectiv coborirea coloanei de lichid in tubul
capilar, de-alungul unei scari gradate.
Termometrele cu mercur sunt folosite pentru
masurarea temperaturilor ridicate, in timp ce
termometrele cu alcool pot masura
temperaturi joase .
2.Termometre mecanice de dilatare
termometrul cu tija este compus din tubul 1, cu
coeficient de dilatare 1 si din tija 2, cu coeficient de
dilatare 2 mult mai mare decit 1. introducind
termometrul in mediul a carui temperatura o masuram,
tija se va dilata si va deplasa acul indicator pe scara
gradata. Diferenta de dilatare optima se poate obtine
daca, de exemplu, tubul este din portelan iar tija din
aluminiu.
termometrul bimetalic este alcatuit dintr-o lama
bimetalica incastrata la un capat si libera la celalalt.
Lama se obtine prin sudarea a doua lamele metalice, 1 si
2, cu coeficienti de dilatare diferiti. Prin incalzire lama
se indoaie deoarece lamela 2 se alungeste mai mult decit
lamela 1 . pe acest principiu se bazeaza termometrul cu
lama bimetalica in forma de U din fig 27. daca
termometrul este incalzit lama va tinde sa se indrepte,
capatul liber se va ridica, deplasind acul indicator pe
scara gradata.

-
3.Termome-
tre manometri-
ce
Aceste aparate
sunt alcatuite din
3 parti (fig 28) si
anume : un tub
metalic 1, care se
va aseza in mediul
a carui
temperatura se
masoara, un tub
capilar flexibil 2, a carei lungime poate atinge pina la
25..30m, si un aparat cu cadran construit pe principiul
manometrului cu element elastic.Elementul elastic 3, prin
intermediul pirghiei 5, actioneaza acul4, care se
deplaseaza pe o scara gradata. Tubul metalic 1, tubul
capilar 2 si elementul elastic 3 sunt umplute cu un fluid.

Functionarea termometrului manometric se bazeaza pe

faptul ca, variatia de temperatura a mediului pentru care
efectuam masurarea determina in mod proportional o
modificare a presiunii fluidului din interior.Variatia de
presiune produce deformarea elementului elastic,
deformare care este amplificata si transmisa la acul
indicator.Termometrele manometrice sunt folosite pentru
masurarea temperaturii la masini si agregate mobile sau
fixe.

De asemenea, ele servesc la indicarea temperaturii in

cazul cind aceasta marime nu indeplineste un rol principal in
functionarea masinii, ci este numai un indicator al bunei
functionari.

FIG 28

4. Termometre cu radiatii infrarosii

Acestea sunt aparate moderne, cu precizii ridicate,

concepute sa masoare temperatura la suprafata
diferitelor materiale cum ar fi : asfaltul, materiale
ceramice, suprafete vopsite, suprafete metalice
oxidate, materiale de constructie, etc.
 5.Termometre cu rezistenta electrica
(termorezistente)
Functionarea acestor termometre se bazeaza pe
proprietatea unor conductoare electrice de a-si modifica
rezistivitatea electrica odata cu modificarea temperaturii
mediului in care se gasesc. Constructiv, termometrul are ca
parte componenta principala un element sensibil numit
termorezistenta. Acesta este format dintr-un conductor
subtire metalic, in forma de fir sau panglica, bobinat pe un
suport izolant.

Cele mai utilizate materiale sunt : platina, cuprul, nichelul

si fierul. In figura 30 este reprezentata schema unui
termometru cu rezistenta electrica.

FIG
29 FIG30
 6.Termometre cu
termocupluri

Functionarea
acestui tip de
termometre se
bazeaza pe
proprietatea pe
care o au doua
metale sudate
intre ele la
capete, de a
produce o tensiune electrica, atunci cind capetele sudate
se gasesc la temperaturi diferite.

Tensiune electrica rezultata se numeste tensiunea

elctromotoare si ea depinde de diferenta de temperatura
dintre cele doua capete.

Termometrul cu termocuplu este un ansamblu de

masurare compus din elementul sensibil si un aparat
indicator conectate prin intermediul conductoarelor
electrice