Fișă de documentare

STRATEGIA DIDACTICĂ ȘI COMPONENTELE ACESTEIA

SISTEMUL MIJLOACELOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT

Sumar:
1. Mijloacele de învățământ - caracterizare generală
2. Funcţiile mijloacelor de învăţământ
3. Clasificarea mijloacelor de învăţământ
4. Integrarea mijloacelor de învăţământ în cadrul lecției

1. Caracterizare generală
 Conţinuturi 
În accepțiunea lui I. Nicola mijloacele de învăţământ reprezintă totalitatea materialelor, dispoziti-
velor, aparatelor etc., cu ajutorul cărora se realizează transmiterea și asimilarea informaţiei didactice,
înregistrarea şi evaluarea rezultatelor obţinute. Ele sunt instrumente care facilitează transmiterea
informaţiei ca act al predării, stimulând şi sprijinind în acelaşi timp activitatea de învăţare. Mijloacele de
învăţământ uşurează nu numai achiziţionarea cunoştinţelor (funcţia informativă) ci şi formarea unor
abilităţi şi capacităţi intelectuale (funcţia formativă).
Progresul tehnicii a impulsionat diversificarea şi perfecţionarea acestor resurse. În literatura de
specialitate sunt semnalate cinci generaţii de mijloace de învăţământ care reprezintă tot atâtea etape în
inovarea instrucţiei.
- Din prima generaţie fac parte tabla, manuscrisele, obiectele de muzeu, etc.; ele nu pot fi utilizate
decât direct, prin acţiunea comună profesor – elev.
- Celei de-a doua generaţii îi aparţin mijloacele purtătoare de informaţii gata elaborate: manuale,
alte texte tipărite. În acest caz, acţiunea adultului asupra elevului este imediată prin intermediul unui cod
– scrisul.
- A treia generaţie de mijloace de învăţământ este generată de introducerea maşinilor în procesul de
comunicare interumană şi este reprezentată de mijloacele audiovizuale (dispozitive, filmul, înregistrările
sonore, emisiunile T.V. etc).
- A patra generaţie de mijloace de învăţământ se bazează pe dialogul direct între elev şi maşină,
cum ar fi cel desfăşurat în laboratoarele lingvistice sau în învăţământul programat.
- A cincia generaţie, complementară precedentei şi dezvoltând interacţiunea elev – maşină, aparţine
calculatoarelor electronice. Calculatorul este cel mai complex mijloc de învăţământ.

1
 2. Funcţiile mijloacelor de învăţământ

 Conţinuturi 
Funcţia de transmitere. Mijloacele de învăţământ reprezintă instrumente de
comunicare prin intermediul cărora profesorul dispune de facilităţi în comunicarea informaţiei,
iar elevii au mai multe posibilităţi de receptare a acesteia.
Prin intermediul tehnicilor moderne (audio-vizuale) se transmite o cantitate mai mare de
cunoştinţe într-un timp mai scurt, accelerându-se astfel munca şcolară.
Funcţia demonstrativă a mijloacelor de învăţământ are în vedere uşurarea
accesibilităţii mesajului didactic prin substituirea unor obiecte şi fenomene reale (de dimensiuni
prea mari sau prea mici, precum şi datorită situării lor în timp şi spaţiu şi a dinamicii lor),
precum şi vizualizarea unor procese şi fenomene ascunse observaţiei directe (prin comprimarea
sau decomprimarea returului de desfăşurare a unui proces sau eveniment).
Funcţia formativă şi estetică. Rigurozitatea în sistematizarea informaţiei prezentate de
profesor, care decurge din folosirea comunicării audio-vizuale se răsfrânge şi asupra elevilor (le
sunt exersate operaţiile gândirii - analiza, sinteza, comparaţia, surprinderea elementelor
esenţiale etc.). Pe de altă parte tehnicile audio-vizuale (film, fotografii şi altele) ajută elevii în
perceperea şi evaluarea laturii estetice a obiectelor, fenomenelor, proceselor supuse analizei.
Funcţia de motivare a învăţării. Prin intermediul mijloacelor de învăţământ sunt
transmise informaţii care stârnesc curiozitate, interes, necesităţi de a acţiona şi prin aceasta se
contribuie la activarea efortului elevului în procesul de învăţare. Imaginile audio-vizuale mai
ales au o anumită încărcătură emoţională şi se adresează în mod direct sensibilităţii elevului.
Funcţia de evaluare a randamentului şcolar. În aplicaţiile mijloacelor tehnice la
procesul de instruire, o latură importantă o reprezintă utilizarea unor dispozitive mecanice,
electrice şi electronice în vederea verificării, evaluării şi notării elevilor. Aceasta contribuie la
optimizarea evaluării prin eliminarea factorilor perturbatori ai notării precum şi amplificarea
funcţiei de diagnosticare şi prognosticare a notării.
Mijloacele de învăţământ au o flexibilitate, o adaptabilitate, un grad de generalitate
precum şi o accesibilitate şi posibilitate a utilizării simultane, care le conferă valoare
pedagogică, dar şi anumite limite în utilizarea lor.

3. Clasificarea mijloacelor de învăţământ

 Conţinuturi 
În literature pedagogică sunt descrise diverse clasificări ale mijloacelor de învățământ.
Unul dintre criteriile de clasificare se referă la prezenţa sau absenţa mesajului didactic. Există
astfel, două mari categorii de mijloace de învăţământ:
A. Mijloace de învăţământ care cuprind mesaj didactic
În această categorie intră:
1. materiale didactice care redau în formă naturală obiectele şi fenomenele realităţii
(corpuri, animale vii, substanţe, colecții de insecte, de schelete de animale, de medicamente,
aparate şi instrumente, organe conservate, păsări împăiate, acvarii, maşini etc.);
2. mijloace de învăţământ sub forma de materiale grafice şi figurative (scheme,

2
grafice, tabele, fotografii, diagrame, planşe, albume, panouri etc.);
3. mijloace de învăţământ sub forma de modele (mulaje, machete);
4. mijloace tehnice audio-vizuale.
B. Mijloace de învăţământ care facilitează transmiterea mesajului didactic.
În această categorie sunt incluse toate mijloacele care nu conţin mesaje didactice, dar
ajută şi mijlocesc transmiterea acestora:
a) tabla magnetică, pe care se pot pune prin atracţie diferite figuri desenate sau
decupate şi care pot fi manevrate de profesor în funcţie de scopurile didactice pe
care le urmăreşte;
d) mijloace care transmit imagini audio-vizuale
 aparate de proiecţie;
 TV;
 camera de luat vederi;
 instalaţia video pentru înregistrarea pe monitorul TV a unor filme didactice.
e) instrumente, aparate, unelte folosite în laborator, atelier, terenuri agricole, fermă
sau clinică veterinară. Deci, în această categorie intră toate instrumentele şi aparatele folosite
pentru efectuarea experienţelor, lucrărilor de laborator şi lucrărilor practice;
f) jocuri didactice (obiectuale, electrotehnice, electronice);
Această clasificare are un caracter relativ, deoarece mijloacele care cuprind mesaj
didactic sunt în acelaşi timp şi mijloace pentru transmiterea acestuia, după cum cele din urmă
conţin direct sau indirect mesaje educaţionale.
O altă clasificare, considerată ca fiind una din cele mai corespunzătoare (Oprescu, N.,
1992), situează mijloacele de învăţământ în câteva mari categorii:
A. Mijloace informativ-demonstrative care transmit mesaje educaţionale, dezvăluie
esenţa lucrurilor, contribuie la formarea noţiunilor. Aici intră:
a) mijloace logico-intuitive (obiecte naturale, colecţii, insectare, preparate etc.,
substitute ale realităţii sau mijloace didactice confecţionate; materiale figurative ca: ilustraţii,
fotografii, desene);
b) mijloace logico-raţionale (reprezentări grafice, scheme, simboluri verbale etc.).
B. Mijloace de exersare şi formare - aparate de experienţă, truse, colecţii de
instrumente, echipament tehnic, jocuri didactice etc.
C. Mijloace de raţionalizare a timpului în ora de curs: şabloane, ştampile, hărţi de
contur, maşini de multiplicat, calculatoare.
Alţi autori fac distincţie între mijloacele moderne şi cele clasice, tradiţionale,
insistând asupra integrării în procesul de învăţământ a mijloacelor tehnice moderne, audio-
vizuale.
Mai importantă estre însă alegerea mijloacelor potrivite în funcţie de eficienţa lor în
transmiterea unor informaţii noi precum şi în formarea unor aptitudini şi deprinderi intelectuale.
“Imaginile” prezentate prin mijloacele de învăţământ nu sunt simple materiale intuitive, ele au
şi o funcţie didactică, pentru aceasta însă trebuie utilizate corect. În primul rând stabilirea lor
este o operaţie integrată proiectării didactice.
Utilizarea unui anumit mijloc de învăţământ necesită, pe lângă o bună pregătire a
profesorului, un nivel ridicat de stăpânire a materialului ce urmează a fi utilizat, fiind necesară
şi pregătirea elevilor pentru a utiliza în activitatea lor mijloacele audiovizuale. Deoarece elevii
nu pot surprinde dintr-o dată o imagine, profesorul urmează să le „conducă” atenţia spre
aspectele esenţiale ale conţinutului transmis în funcţie de obiectivul secvenţei respective, să

3
descrie, să identifice un element, să completeze o imagine etc.
Demersul didactic, indiferent prin ce mijloace tehnice se înfăptuieşte, presupune şi
momente de conversaţie, discuţii de grup, jocuri de simulare, adică anumite „condiţii”
interactive între elevi, profesor şi mijlocul tehnic folosit. Aceasta pentru că, orice cunoştinţe
prezentate prin intermediul mijloacelor tehnice lipsite de interpretări şi analize nu au o finalitate
eficientă şi pot deveni nişte copii nereuşite, imagini palide ale unor obiecte, fenomene sau
procese reale.
Din această cauză, elevii trebuie pregătiţi pentru receptarea mesajului audio-vizual
printr-o conversaţie prealabilă prin care se reactualizează cunoştinţele cunoscute, se precizează
ideea fundamentală cuprinsă în mesaj şi se formulează anumite întrebări la care elevii vor căuta
răspunsuri în timpul perceperii mesajului.
Intervenţiile profesorului nu trebuie să se limiteze la o simplă descriere şi nici să nu
epuizeze explicaţiile; elevilor le este lăsată o parte de “descoperire” proprie, ei fiind ajutaţi în
caz de nevoie. Aspectul interactiv al acţiunii are menirea de a dezvolta procesele de analiză şi
sinteză, de a lămuri unele aspecte nesesizate prin „asimilarea” imaginii, de a asigura trecerea
prin filtrul gândirii a celor receptate. Reluarea unor momente din mesajul audiovizual (secvenţe
de film etc.) poate veni în sprijinul metodelor folosite de profesor (conversaţia, expunerea,
problematizarea şi altele).

4. Integrarea mijloacelor de învăţământ în cadrul lecției

 Conţinuturi 
Procesul de integrare a mijloacelor de învăţământ în lecţie solicită profesorului o pregătire şi
activitate complexă care începe cu mult timp înaintea începerii lecţiei propriu-zise:
- stabileşte şi formulează clar obiectivele urmărite prin folosirea mijloacelor;
- stabileşte mijloacele necesare;
- studiază atent instrucţiunile de folosire;
- verifică şi pregăteşte în detaliu mijloacele care vor fi folosite;
- efectuează experimentul, observaţia, demonstraţia sau lucrarea practică în care este integrat
mijlocul respectiv în cele mai mici detalii;
- stabileşte sarcinile de lucru pentru elevi sub forma fişelor de lucru;
- pregăteşte în prealabil elevii;
- îndrumă elevii în timpul folosirii mijloacelor de învăţământ în scopul activizării lor permanete;
- elaborează probele de evaluare a rezultatelor.
În general, se parcurg trei etape:
a) pregătirea elevilor în vederea receptării mesajului didacto-vizual, ceea ce presupune: stimularea
atenţiei, a curiozităţii; actualizarea unor cunoştinţe anterior învăţate; orientarea elevilor în vederea
receptării optime a mesajului audio-vizual (elevii află ce au de urmărit, cum să consemneze informaţiile
etc.);
b) utilizarea efectivă a mijlocului de învăţământ, urmărindu-se activarea elevilor pe parcursul
utilizării;
c) valorificarea informaţiilor dobândite în urma utilizării mijlocului de învăţământ, prin activităţi
ulterioare (conversaţie, efectuarea unei teme etc.).
O etapă importantă în proiectarea lecţiei o constituie selecţionarea mijloacelor de învăţământ, în
raport cu următoarele criterii: obiectivele/competenţele, particularităţile elevilor, conţinuturile de
transmis, dotarea şcolii, competențele cadrului didactic. Fiecare mijloc de învăţământ posedă anumite

4
virtuţi, dar poate fi eficient numai atunci când este folosit corect în ansamblul strategiei didactice, în
scopul optimizării procesului de predare-învăţare.