Primul an de via

La nastere, organismul dispune de o capacitate senzoriala generala relativ bine dezvoltata, dar
de o capacitate de reactii internationale si coordonate aproape nula. O
mare parte din reactiile disponibile au un caracter primar, constituind forme motorii de
debut ale conduitei motorii. Cea mai mare parte a zilei, noul nascut doarme. Somnul la
cei mai multi copii se extinde pe 4/5 din 24 de ore. Probabil fenomenul se datoreaza
epuizarii rapide si intense energetice a copilului n procesul de adaptare activa, somnul
avnd functii de restabilire a energiei. Epuizarea intensa are loc si datorita arderilor
realizate la nivelul tubului digestiv si a navalei de impresii ce bombardeaza instantele
nervoase senzoriale, traseele si sistemul nervos central. Treptat, raportul dintre orele de
somn si cele de veghe se va modifica. La 1 an copilul va avea nevoie pentru recuperare
de 15-16 ore de somn zilnic, desi activitatea sa din orele de veghe va fi mult mai densa si
consumurile mai intense. Aceste momente de veghe vor deveni calme, active, spre
deosebire de caracterul lor agitat din primele zile.
Dezvoltarea generala
Cresterea este foarte intensa dupa nastere.
Debutul vietii trebuie raportat la dezvoltarea umana din primul an de viata.
Aceasta cu att mai mult cu ct primul an de viata este dominat de dependenta foarte
mare a copilului de axa parentala, majoritatea satisfacerii trebuintelor biologice fiind
conditionate de interventia adultilor.
Trebuintele de baza ale copilului mic
Rolul trebuintelor este foarte mare n ontogeneza timpurie. n esenta se poate vorbi
de trebuinte ce se cer satisfacute ciclic si trebuinte permanente. Ciclica este trebuinta de
alimentare, somn, apa etc., permanenta este trebuinta de aparare, orientare, investigatie.
Natura lor ncepe sa se contureze dupa nastere. Se formeaza trebuintele legate de
alimentare (ore si intervale alimentare), pentru satisfacerea foamei si setei foarte active
la copilul mic eutrofic (sanatos). Ele se conditioneaza de timpuriu, fapt ce duce treptat la
36
constituirea habitudinilor alimentare primare, care la rndul lor stau si ele la baza unor
trebuinte mai complexe ulterioare.
ntre 10 si 12 luni apar aspecte legate de dentitie. Eruptiile dentare provoaca

dureri, nervozitate, salivatie abundenta si scaderea poftei de mncare.

Trebuintele de aparare (supravietuire) devin active si ncep sa se exprime prin
miscare si tipat n cazuri de disconfort si prin somn n caz de oboseala. Se constituie, de
asemenea, treptat, trebuinte psihologice cum ar fi aceea de a forta prezenta adultilor si
relationarea cu acestia. La acestea se adauga trebuinta de a simti, auzi, vedea etc.,
trebuinta ce va activa reflexul de orientare si forma sa proprie, curiozitatea.
Trebuintele constituie expresia energiei primare (a fiintelor vii), proiectarea
selectiva expresiva a acelei laturi a existentei individuale care se afla n stare critica.
Trebuintele primare au o natura pronuntata de ntretinere si alimentare a caracteristicilor
biologice (foame, sete, trebuinta de caldura, etc.) alaturi de trebuintele primare
psihologice, ntre care foamea de prezenta adultului. Treptat, trebuintele biologice vor
capata un cadru de exprimare si satisfacere consolidat ritmic (prin orarul zilei),
formndu-se astfel ceasornicul biologic personal; trebuintele psihologice vor trece pe
primul plan si vor constitui terenul de ntretinere a comunicarii si nvatarii. Procesul
satisfacerii acestora din urma va deveni complicat si va sta la baza constituirii experientei
de viata, a nuantarii exprimarii trebuintelor, a constituirii dorintelor si a organizarii
conduitei.
Evident, exista o evolutie a trebuintelor. Trebuinta de hrana (foame si sete), aer,
temperatura echilibrata, somn, vocalizare, comunicare si de relationare (socializare), sunt
cele mai importante si implicate n crestere si dezvoltare. Ele se vor socializa treptat.
Somnul. Aproximativ 80% din timp, copilul doarme pna la 1 an cu o descrestere
n ultimul trimestru spre 50%. Se modifica pe acest interval ritmul si calitatea
(adncimea) somnului (de la 7-8 somnuri scurte pe zi n primele 3-4 saptamni la 3-4
somnuri pe zi la un an si somn prelungit toata noaptea). Exista mari diferente ntre copii
n ceea ce priveste trebuinta de somn. Gama de diferente este largita datorita unor factori
incidentali ca balonari, disconfort biologic, zgomote dar si factori emotionali ca impresii
puternice persistente. Dupa vizite n case necunoscute sau n zilele n care vremea nu
permite plimbarea si aerarea zilnica, somnul devine mai agitat si superficial.
37
Trebuinta de eliminare este reflexa la copilul mic si este relativ densa. La 8
saptamni copilul are circa 2 scaune pe zi si unul dupa ce ncepe sa mearga. Devine

evident controlul excretiei, conditionarea sa relativa ntr-un ritm biologic stabilizat (ciclu
biologic). Mai dificil este controlul mictiunii. Obisnuinta cu curatenia si cu olita, nainte
de culcare, face ca n final copiii sa ajunga dupa primul an sensibili pe acest plan. Copilul
mic simte un evident disconfort n caz de accidente (excretie, mictiune).
Foamea si setea. n ontogeneza timpurie foamea provoaca o stare generala de
agitatie si tensiune, tipete, crispari, etc. Aceste trebuinte sunt implicate n nvatarea si
comunicarea timpurie. Alimentele se introduc n jurul vrstei de 3 luni, n societatea
noastra, cu tendinta de a cobor aceasta limita. Prin intermediul alimentatiei se produc
numeroase conditionari, foame de relationari dintre copil si mama sa, ca si ntre copil si
conditiile mai generale ale ambiantei.
Setea copilului se satisface prin apa, de preferinta fiarta si racita, si prin ceaiuri (de
anason, chimen, etc.), sucuri de fructe. Pna la sfrsitul primului an se creeaza unele
preferinte alimentare. Dulciurile ncep sa capete functii de recompensa si sunt implicate
n alimentatie ca desert. Satisfacerea trebuintelor este conditionata social si se
impregneaza de comportamente ample ce pot varia ntre tipete, spasme, crize de
solicitare de alimente pna la conduite evident educate, trecnd prin scaderea
interesului, apatie si sugere a degetelor cnd trebuintele alimentare se satisfac agitat si
incomplet sau se ignora, aspecte ce pot stimula apetitul (prezentarea alimentelor, gustul
lor).
Trebuintele nuanteaza reactivitatea emotionala, de la disconfort fizic initial, se
implica un disconfort psihic pna la intrare n satisfacerea trebuintei (mai ales
alimentare), care creeaza reactii de satietate si de satisfacere si apoi cel de temperare si
echilibrare. Se creeaza momente de liniste, clipe de somn linistit combinat cu veghe
calma, cu emotii legate de starea de confort peste care au loc interventii discrete de
impresii din mediul extern.
Cerinta sau trebuinta de afectiune se realizeaza prin intermediul relatiilor si
regulilor incluse n structura familiei. Foamea de prezenta adultului este foarte activa n
primul an. Complexul reactivarii este expresia satisfacerii acesteia. E vorba de o reactie
complexa de nviorare la apropierea mamei.
38
ncarcat de dependente, primul an de viata este perioada de cstigare a bazelor

independentei prin trei serii de conduite achizitionate n experienta ontogenetica timpurie.

Acestea sunt: apucarea si mnuirea elementara a obiectelor (ceea ce echivaleaza cu
punerea bazelor autoservirii), mersul (ca forma a deplasarii supuse dorintelor si vointei)
si rostirea primelor cuvinte (ca instrumente ale comunicarii).
Dezvoltarea psihosomatica n primul an de viata este foarte intensa. Se poate
mparti n cteva substadii cu aspecte de crestere si caracteristici specifice: 0-30 zile
(prima luna), 30-90 zile (de la 1 luna la 3 luni), 90-180 zile (de la 3 luni la 6 luni), 180270 zile (de la 6 luni la 9 luni), 270-360 zile (de la 9 luni la 12 luni).
Aspecte ale sensibilitatii primare
Nu putem ignora din aceasta scurta descriere caracteristicile dezvoltarii acuitatii
senzoriale.
Aceasta furnizeaza impresii din lumea nconjuratoare si reactii la acestea. Exista
componente ale senzorialitatii ce deservesc trebuintele biologice ale organismului. Pe
baza acestora se constituie alte reactii senzoriale implicate n adaptarea mai larga si
satisfacerea trebuintelor mai complexe dect cele biologice.
Fireste, n ontogeneza timpurie, sunt mai pregnante functiile primare biologice att
ale senzorialitatii de contact (miros, gust apoi tact), ct si a aceleia de distanta (vaz, auz).
Senzorialitatea de contact a spatiului si mediului apropiat este reprezentata prin
gust, miros si tact. Primele doua modalitati senzoriale sunt analizatorii chimici (gustul si
mirosul). Functiile lor biologice, implicate n ntretinerea vitalitatii organismului justifica
dezvoltarea relativ foarte avansata a acestora dupa nastere, constituirea pe baza acestora a
unor reflexe conditionate ce creeaza un cadru adaptativ senzorialitatii.
Vazul si auzul se dezvolta ceva mai lent n primele luni. Au nsa tendinta de a
organiza situational conduitele.
Dezvoltarea timpurie a functionalitatii analizatorilor (organelor de simt) constituie
baza sensibila a organizarii perceptiei ca proces de cunoastere.
Dupa 4 luni, perceptia devine forma de baza a informatiei senzoriale, iar apucarea
obiectelor, suportul ei principal. Prin intermediul acestuia se acumuleaza o experienta
foarte bogata perceptiv-senzoriala ce devine experienta de viata (adaptativ-psihologica).
39
n ansamblul lor, organele de simt capata functii cognitive ce constituie un

oarecare grad de disponibilitati subiective ale copilului n relatiile cu mediul nconjurator.

Aspectele fundamentale ale perceptiei vizuale (forma, adncimea si perspectiva)
se formeaza treptat n primii ani.
Datorita experientei perceptiv-senzoriale ce se acumuleaza treptat se dezvolta
functiile mnemice si devin active reprezentarile cu ntreaga lor impregnare de rezonante
afective.
Cu ajutorul perceptiilor si reprezentarilor se constituie universul primar obiectual.
Adaugate perceptiilor, reprezentarile contribuie la crearea imaginii complexe si coerente
a mediului nconjurator, n care exista situationare (identitate si recunoastere) a obiectelor
si fenomenelor ca fiind ale universului cunoscut. n acest univers se constituie variate
relatii concrete si potentiale cu obiectele. Aceasta experienta stimuleaza angajarea si
perfectioneaza orientarea si afirmarea actionala a intentiilor. Obstacolele ce se gasesc sau
apar n fata acestora constituie conditii pentru asigurarea de solutii adecvate, de nlaturare
a obstacolelor si de gasire de solutii ct mai potrivite. n aceste conditii se dezvolta si
exprima inteligenta ca o noua relationare ntre copil si mediul sau nconjurator, n a treia
parte a primului an de viata.
Mai mult dect att, copilul de 11-12 luni exprima conduite prin care dovedeste
intentionalitati complexe: si pune caciulita ca sa indice ca vrea sa fie dus la plimbare, si
ia pernita ca sa arate ca vrea sa doarma, etc.
n ce priveste emotiile, copiii sub 3 luni le au sub forme de disconfort fizic
convertit n psihic (de foame, n special). Reactiile, n acest caz, se manifesta ca tipete.
Starile de calm se nsotesc de contemplarea de obiecte. Dupa 3 luni, reactiile de emisii de
sunete n timpul privirii (perceperii) obiectelor si a atingerii lor exprima buna dispozitie.
n caz de indispozitie, este frecventa rejectia oricarui obiect.
Diversificarea conduitelor implica si starile defensive. Acestea au loc nu numai la
stimuli prea puternici sau incomozi ci si la situatii psihice; dorinta nesatisfacuta de a fi
luat n brate, dorinta de a se grabi, darea biberonului (nerabdarea), etc.
Dezvoltarea socializarii miscarilor
Dintre expresiile cele mai complex dezvoltate n ontogeneza timpurie sunt cele de
echilibru implicat n cstigarea pozitiei verticale si a primilor pasi. Primii pasi, ca si
40

achizitionarea unor deprinderi de autoservire, creeaza trepte de autonomie n dezvoltarea

psihica.
Progresele n structura miscarilor implicate n mers sunt evidente mai ales n
ultimul trimestru al primului an. n acest plan de dezvoltare, copilul ncepe sa se agate de
grilajul patutului, de cel al tarcului sau de picioarele meselor sau scaunelor. Exista o
componenta psihologica importanta a mersului si a miscarilor n genere. n contextul
acestei componente psihologice actioneaza perechea bipolara emotionala de intentii (ca
dorinta de a merge si teama de cadere) ce poate ajunge anxietate. Se ntmpla din acest
motiv ca uneori copilul sa reuseasca sa mearga la un moment dat, apoi sa nu mai mearga
un timp deoarece a cazut si teama de cadere este mai mare dect dorinta de a merge.
Mersul dezvolta treptata intentionalizare a deplasarii, autonomia si initiativa personala
(ce se realizeaza prin mers) si este implicat n perfectionarea coordonarii miscarilor
antrenate n echilibrul postural. La sfrsitul primului an, copilul va avea o adevarata
foame de miscare, desi mersul nu exprima ntotdeauna intentionalitati clare. Deplasarea
este savurata sub forma de impresii noi, multiple; treptat directia devine mai ferma si
dominanta si focalizeaza eforturile, accidentele de cadere devin ceva mai rare.
Oboseala frecventa, dupa episoade de mers, este marcata prin momente de sedere
sau solicitare a copilului de a fi luat n brate, momente n care el adeseori si suge
degetele sau cauta suzeta, ca nsemne ale cerintei de calmare.
Comunicarea adaptiv-afectiva. Comunicarea constituie unul din aspectele
fundamentale ale adaptarii. Poate fi abordata ca factor de echilibru al copilului cu mediul
nconjurator si este ncarcata de foarte dense potente formative.
Comunicarea se realizeaza prin vorbire (limbaj) si prin reactii nonvebale (C.N.V.)
n care se includ gestica, mimica, tinuta-pozitie a capului, postura si paralimbajul.
Comunicarea este extrem de importanta ca factor de echilibrare n familie, deoarece
membrii familiei si petrec aproximativ jumatate din timpul vietii mpreuna. Comunicarea
nonverbala (C.N.V.) include n variantele sale nenumarate distante psihologice.
Acestea cresc atunci cnd parintii exercita conduite blamate, agresive, punitive, cnd
copiii manifesta conduite opozante sau cnd n familii domina o excesiva penurie de
comunicare.
41

Debutul de comunicare aduce dupa sine o adevarata explozie de reactii C.N.V.,

ceea ce va largi comunicarea copilului sugar cu cei din jur, dar mai ales cu mama. La 2
luni se contureaza destule momente n care copilul si ntrerupe suptul pentru a zmbi ca
raspuns la discursul afectiv al mamei. La 2,5 luni vocea mamei va produce mai putine
zmbete din partea copilului, dar sunt mai frecvente reactiile de vocalizare sau gngurit
ca un fel de schema de comunicare. La 3-4 luni zmbetul devine mai mult reactie la
sursul mamei si mai ales reactie la contactul vizual.
Dupa vrsta de 4-5 luni, copilul decodifica numeroase aspecte din mimica
adultului. Pe locul al doilea n contextul C.N.V. se afla gestica minilor. La copilul mic,
gestica minilor este mai densa dupa 6-7 luni n intentii afective sau refuz. Dupa 4 luni,
fac parte din C.N.V. ntinderea minilor si a corpului de catre copil pentru a fi luat n
brate, forme variate de mimica pentru stari de disconfort (cnd copilul e ud, murdar si i
este foame etc.), agatarea de mama pentru a fi luat n brate etc.
E. Hull, unul din ntemeietorii proxemicii, adica ai functiei de comunicare a
spatiului, a pus n evidenta faptul ca n distantele dintre cei ce comunica exista
ncorporate o serie de dimensiuni ascunse de comunicare si de relationare afectiv-sociala.
Comunicarea intima de maxima afectiune este de mica distanta (20-35 cm). El a atras
atentia asupra faptului ca nu ntmplator distanta intima este egala cu aceea dintre fata
mamei si aceea a copilului cnd suge, fiind n bratele ei. n cazul n care intervine o
raceala n comunicarea dintre doua persoane sau un dezacord, o nentelegere, ele se
distanteaza spontan, concomitent se modifica tonul, vocea, mimica. A doua forma de
distanta, mai putin ncarcata de afectiune si mai socializata, n care se comunica
informatii a fost denumita conventional distanta personala. Urmeaza o distanta numita
oficiala. Este distanta n care se comunica decizii, se organizeaza activitati. Cu aceasta
din urma se va familiariza copilul cnd va fi primit n cresa sau n gradinita.
Distanta intima este distanta marilor preferinte n copilaria timpurie. Nu se poate
ignora nici problema atingerii. Atingerea este distanta maximei iubiri si afectiuni (a
iubirii de mama, a intimitatii, a dansului, a contactului de cuplu), dar si a maximei
agresiuni (lupta). Copilul utilizeaza atingerea ca forma de comunicare (se cere n brate),
dar utilizeaza si respingerea atingerii, cnd se supara sau vrea sa fie lasat sa se trasca
singur ntr-o directie oarecare. Distanta intima si atingerea sunt preferate pna la un an.

Momentul nvatarii deplasarii (mersul) modifica structurile distantelor. Distanta intima cu

42
o intensificare a atingerii ramne rezerva momentelor de oboseala si de joc, distanta
personala se construieste complementar prin cerinta exprimata a copilului de a fi asistat
n escapadele sale de mers. Tot pna la 1 an se contureaza si experienta distantei oficiale,
fata de persoanele straine de familie. Acestea sunt tratate n genere ca intruse n spatiul
intim si se manifesta discordante fata de ele. ntre timp se diversifica formele primare de
C.N.V. Zmbetul conjugat cu mimica ia foarte numeroase forme, privirea capata nuante
de atentionare, contemplare, miscare, observare, pnda etc. Contactul vizual devine si el
mai ncarcat de solicitare, repros, durere sau ncntare si iubire. Acesta din urma, ca si
zmbetul, diminueaza n contactele tensionale si devine nul n relatiile neutre, crescnd
ca intensitate si frecventa n contactele pozitive, placute.
Gestica minilor se dezvolta de asemenea foarte de timpuriu ca forma de C.N.V.
Comportamentul se ncarca de mici gesturi de afectiune sau de respingere dupa 6 luni.
Comunicarea verbala. Gnguritul constituie materia prima a vorbirii. El cuprinde
nti vocale neclare apoi acestea devin clare (a, e, o, i, u). Dupa 4 luni se produc articulari
de vocale cu consoane si diferentiere a consoanelor (a se articuleaza cu m, n, p, b, t, d),
apoi se face diferentierea dintre siflante si suieratoare. Urmeaza diferentierea celorlalte
consoane, cstigarea tonalitatii de pronuntie. Ultimul care se poate pronunta este sunetul
r. Legea efortului minim fiziologic careia se supune pronuntia sunetelor face ca sa fie
nti emise vocale, apoi labiale (consoane), apoi guturale.
n jurul vrstei de 5 luni ncepe procesul de lalatiune ca faza superioara a
gnguritului. Lalatiunea este o expresie articulata si consta dintr-o intensa emisie de
repetitii de silabe (reactie circulara). Spre sfrsitul lunii a 10-a, atentia copilului este
evident ndreptata spre cuvinte care devin elementele cele mai importante ale adaptarii.
Primele cuvinte pot fi considerate ca un fel de molecule ale vocabularului. Reduse
ca material fonetic, aceste prime cuvinte sunt sintagme investite cu functii gramaticale
difuze, ele sunt cuvinte-propozitii sau holofraze. Desi par opace ca lanturi sintagmatice,
holofrazele sunt implicate potential ntr-un vast sistem, ntruct limba functioneaza n
mediul apropiat lingvistic al copilului. La 11-12 luni holofrazele sunt folosite activ ca
nucleu al unor combinatii verbale ce contureaza un fel de context. Copilul face rapid

progrese de ntelegere a vorbirii ce i se adreseaza si a folosirii mai circumscrise a

holofrazelor la 11-12 luni. De altfel, aceste prime cuvinte cuprind numeroase imitari de
43
sunete (pisica este numita miau, cinii ham-ham, ceasul tic-tac, focul fu-fu).
Numeroase holofraze se leaga de diverse functii somatice si vegetative, punnd n
evidenta caracterul pragmatic al comunicarilor verbale. Ele sunt n acelasi timp relativ
instabile. n functionalitatea comunicarii exista pe de-o parte competenta (capacitatea
copilului de decodificare a limbajului adult) si, pe de alta, performanta (capacitatea de
a utiliza si produce, de a pronunta cuvinte ca mijloace de comunicare). Competenta este
totdeauna mai sensibila si avansata dect performanta.
Comunicarea verbala se ncarca afectiv, ceea ce contureaza numeroase conduite
noi. Dintre acestea enumeram simpatia si antipatia, gelozia, timiditatea, simularea si
imitatia la cerere, dar si cearta (dusumelei n locul n care copilul a cazut).
Toate cele descrise mai sus denota o evidenta dezvoltare a sociabilitatii care este
ntr-un grad mai evident fata de adulti si fata de copiii mai mari, n schimb fata de copiii
mai mici si de aceeasi vrsta, sociabilitatea este saraca. (Adeseori contactul cu copiii de
aceeasi vrsta contine elemente de gelozie si usoara agresivitate rapirea unei jucarii).