Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2.1 DEFINIREA SI
CARACTERIZAREA JOCULUI
Jocul este forma de activitate dominanta in copilarie, dar nu trebuie sa lipseasca de-a
lungul intregii vieti. Este necesara dezvoltarea laturii ludice a personalitatii pentru a pute
privi solutiile cu fantezie si inventivitate.
Jocul alaturi de invatare, munca si creatie este una dintre activitatile umane fundamentale.
Jocul este o activitate constientizata de copil si tratata ca atare neputand sa o confunde cu
celelalte activitati umane.
S-a constatat ca efortul depus de copil in joc este la fel cu cel depus de adult in munca.
Nu trebuie perceput jocul ca o activitate neserioasa, lipsita de importanta deoarece pentru
copil jocul este o activitate dominanta prin care el construieste lumea, o apropie, o
analizeaza si cauta sa o inteleaga, prin care actioneaza si scoate la lumina sentimente si
idei interiorizate. Astfel jocul il introduce pe cel care-l practica in specificitatea lumii
imaginare create de jucatorul respectiv. Scopul jocului este actiunea insasi, capabila sa-i
satisfaca jucatorului imediat dorintele sau aspiratiile proprii. Prin atingerea unui
asemenea scop, se restabileste echilibrul vietii psihice si se stimuleaza functionalitatea de
ansamblu a cesteia.
Jocul este o activitatea specific umana, dominata in copilarie, prin care omul isi satisface
nevoile imediat, dupa propriile dorinte, actionand constient si liber in lumea imaginara ce
si-o crease.
Jocul este o activitate specific umana pentru ca numai oamenii il practica in adevaratul
sens al cuvantului. Este una dintre variatele activitati desfasurate de om, fiind in stransa
legatura cu acestea. Este determinat de celelalte activitati - invatarea, munca, dar in
acelasi timp este puternic implicat in acestea. Invatarea, munca, creatia, includ elemente
de joc si in acelasi timp jocul este purtatorul unor importante elemente psihologice de
esenta neludica ale celorlalte activitati specific umane.
h) intre
emotiile dictate de rolul indeplinit si emotia pozitiva provocata de
participarea la joc.
Putem afirma ca, la varsta prescolaritatii, jocul ofera cadrul pentru efort si
depasire a unor obstacole, iar "moralitatea ludica" contribuie la geneza
comportamentului socio-moral, la asimilarea unor elemente de disciplina in
ansamblul expresiilor comportamentale ale copiilor. Important este ca jocul
le ofera copiilor posibilitatea dezvaluirii naturii autentice a copilului, a
fortelor sale, observandu-se o ultima cerinta spre afirmare.
Este suficient sa privesti copiii in timpul jocului pentru a-ti face o impresie
referitoare la conduita acestora si la particularitatile lor psihologice. Unii
copii se exprima deschis, clar, dezinvolt, in timp ce altii sunt mai retinuti,
mai putin activi. Primii sunt mai usor de cunoscut deoarece manifestarile lor
sunt spontane, iar ceilalti exprima mai mascat trasaturile lor interne.
Analiza jocului pune in evidenta (oglindeste) statutul mintal, cel afectiv, cel de sanatate al
copilului, dar si structura experientei si a mediului de cultura.
Prin toate jocurile, dar mai ales prin cele de miscare, se creeaza posibilitati
multiple de dezvoltare armonioasa a organismului. In plus, jocul determina o
stare de veselie, de buna dispozitie, cu efecte benefice pe planul dezvoltarii.
Prin jocurile de miscare se realizeaza numeroase din sarcinile educatiei
fizice.
Prin joc copilul dobandeste deprinderi de autoservire, in scopul satisfacerii
trebuintelor proprii si odata formate acestea permit ca jocul sa devina mai
complex cu o valoare formativa sporita.
Este bine cunoscut ca acel copil care nu se joaca ramane sarac din punct de
vedere cognitiv, afectiv, al intregii dezvoltari a personalitatii.
jocuri
in care sunt solicitate functiile psihofiziologice (senzoriale,
motorii, intelectuale);
jocuri
tehnice (productive) care solicita fondul de reprezentari,
memoria, motricitatea si care dezvaluie medii de viata (agricole, industriale,
mestesugaresti, scoala);
jocuri care exerseaza relatiile sociale (de familie, de grup scolar);
jocul
exercitiu - forma cea mai elementara a jocului, prezenta in etapa
inteligentei senzorio-motorii si consta in repetarea unei activitati insusite
anterior pe alte cai pentru placerea activitatii;
jocul
simbolic (de imaginatie) indeplineste in cea mai mare masura
functia de adaptare. Permite asimilarea realului la "eu-l" copilului fara
constrangeri si sanctiuni, asigura retrairea unor realitati transformate dupa
propriile trebuinte;
jocul
cu reguli apare in stadiul gandirii preoperatorii (2-7 ani). Are un
rol deosebit in socializarea copilului, deoarece realizeaza intelegerea
reciproca prin intermediul cuvantului si disciplinei;
jocul
de constructie care se dezvolta pe baza jocului simbolic dupa
varsta de 5-6 ani. Jocurile de constructie apar ca jocuri integrate in
simbolismul ludic pentru ca mai tarziu sa devina autentice adaptari, rezolvari
de probleme, creatii inteligente
jocurile
cu rol in care prim plan apare rolul asumat de copil, care
reprezinta de fapt o functie sociala generalizata a adultului;
jocurile
cu rol si subiect in care copilul isi asuma o functie sociala
anume pe care o realizeaza prin actiunile sale;
jocurile
cu reguli care apar mai tarziu, in cadrul lor copilul
subordoneazaunei ordini fixe si raporturi intre participanti, includ o anumita
sarcina, au un mare rol in structurarea personalitatii si in socializarea
copilului;
jocurile
de tranzitie spre activitatea de invatare ("jocurile de granita").
Din aceasta categorie fac parte: jocurile distractive, dramatizarile, jocurile
sportive, jocurile didactice. Acestea pregatesc invatarea, incep sa substituie
procesul de joc cu invatarea.
Clasificare mai complexa si mai nuantata, luand in considerare mai multe criterii ce
opereaza succesiv, realizeaza autoarele lucrarii "Activitati de joc si recreativ-
distractie. Manual pentru scolile normale".
Ele impart jocurile in doua mari categorii dupa schema de mai jos: