influenteaza mult lumea copiilor, dar si dezvoltarea acestora.

Efectele povestilor nu sunt valabile doar in randul celor mici, ele putand avea efecte si asupra celor mari. Cati dintre noi nu isi aduc cumva aminte de o poveste anume pe care o indrageam cand eram mici? Fiecare din noi ne aducem aminte acele povesti care ne-au marcat intr-un fel anume constiinta si care puteau face referire cumva intr-un mod inconstient cu viata noastra de atunci, cu relatiile pe care le aveam cu societatea sau familia. Fiecare din noi ne identificam undeva intr-o poveste, identificare ce exprima totodata identificarea de sine. Ne regasim intr-un personaj, iar faptul ca toate povestile se termina frumos ne induce subtil puterea realizarii de sine. Se pot trata diferite disfunctii sau probleme psihologice, ca timiditatea, dependenta prea mare de parinti, enuriazisul (urinarile nocturne in pat), lipsa motivatiei, balbaiala etc. De aceea, alegerea povestilor trebuie facuta cu atentie, fiindca ele influenteaza copiii. Fetitele de exemplu pot manifesta eronat perceptia asupra dragostei, visand si la maturitate la un Fat Frumos care sa lupte pentru ele, insa ele mai putin sa depuna eforturi de exemplu. Povestile cu animalute sunt utile, insa este indicat sa le evitati pe cele care implica multa violenta, mai ales desenele animate care ruleaza la televizor in zilele noastre. Multi parinti, pentru a scapa putin de micuti, ii lasa in fata televizorului, insa trebuie sa va interesati si de ceea ce vede copilul acolo. Exista carti special destinate terapiei prin povesti. Nu este neaparat vroba despre o terapie, poate este mult spus, insa sunt povesti care au un sens ascuns si care influenteaza pozitiv gandirea umana.

Povestile

Povestea terapeutica presupune o anumita fexibilitate a ei care ii permite a valorifica la maximum anumite stari, trairi sufletesti, sentimente, toate aducand in prim plan, experiente de viata cat si modificari comportamentale, atitudinale ale subiectului. ( Maria Dorina Pasca-Povestea

terapeutica). Povestile terapeutice vor surprinde: bucuria, speranta, acceptarea,rezolvarea de probleme si trasaturi temperamentale, teama de a nu gresi. Am ales pentru lipsa motivatiei de a invata sau a munci Povestea furnicutei Maria din cartea POVESTEA TERAPEUTICA a autoarei Maria Dorina Pasca. In aceasta povestire indicatiile terapeutice sunt: 1. Lipsa motivatiei de a invata sau a muncii; iar efectele dorite : 2. Valorizarea sarcinilor cotidiene 3. Prevenirea abandonului scolar 4. Incurajarea efortului de dezvoltare personala Dupa stabilirea acestor obiective am citit elevilor povestea: Povestea furnicutei Maria A fost odata o furnicuta care nu vroia sa munceasca. Furnicuta Maria prefera sa stea toata ziua lungita, sa se joace sau sa alerge. In toate momentele zilei, toate scuzele erau bune pentru a nu munci. Din aceasta cauza, ea se juca mai mult singura, deoarece colegele sale erau ocupate sa munceasca. Intr-o zi in timp ce Maria era plecata sa se joace, o zana veni la furnicar. Ea explica tuturor furnicilor ca organizeaza un concurs pentru a alege cea mai buna furnica din lume. Fiecare va putea aduna puncte daca munceste atunci cand trebuie, se joaca in cel mai potrivit moment si , bineinteles are o multime de prieteni. Astfel, micutele furnici se pusera la treaba pentru ca fiecare vroia sa castige. Cand Maria se intoarse acasa, vazu ca nimeni nu o baga in seama. Toate furnicile cantau, zambeau si transportau provizii. Maria se simti putin data la o parte. Pana sa se culce, reusi sa afle ca furnicile participau toate la un concurs si toata lumea era grabita. Atunci Maria isi zise ca si ea poate sa castige concursul. Dis de dimineata se alatura suratelor sale. Labutele sale erau foarte obosite pentru ca nu era obisnuita cu munca, dar ea nu se descuraja pentru ca si ea vroia sa castige concursul. Ea muncea si se juca acum impreuna cu celelalte furnici si

acest lucru era deosebit de placut. La sfarsitul concursului a constatat ca avea o multime de prieteni. Toate furnicutele erau nerabdatoare sa afle cine castiga concursul. Zana a anuntat in sfarsit marea castigatoare: pentru ca a muncit mult, desi nu era invatata cu munca , pentru ca si-a facut multi prieteni si s-a jucat cu ei, castigatoare este furnicuta Maria. Toata lumea a aplaudat si Maria era foarte mandra de ea. Zana i-a dat si o diploma si urmatoarele sfaturi: Ramai intotdeauna o furnicuta muncitoare si zambitoare. Cand iti vei simti labutele obosite sau cand curajul te va parasi respira adanc de trei ori si vei vedea o lumina albastra care te va inconjura. Aceasta lumina va fi invizibila pentru ceilalti, doar tu o vei putea vedea si iti va da curajul si forta sa mergi mai departe. In aceasta povestire am gasit conditionarea clasica a unei povesti terapeutice: *raul se pedepseste (daca furnicuta nu muncea colegele nu se jucau cu ea) *binele se premiaza( pentru ca furnicuta si-a schimbat atitudinea si-a facut multi prieteni, si a castigat concursul pentru cea mai harnica furnicuta) La finalul povestirii subiectului i se cere sa rezume la trei cuvinte cheie care sa stea la baza acestei povesti. Daca subiectul alege: *munca,pritenie, joaca *veselie,munca,prietenie *zambet,joaca,munca inseamna ca subiectul a inteles mesajul povestirii terapeutice si ca va incerca pe viitor sa fie ca si furnicuta Maria cea care a castigat concursul si diploma de merit pentru cea mai harnica furnicuta. Povestea terapeutica nu foloseste tipare , de aceea abordarea ei este si va fi diferita, iar impactul asupra subiectului este pozitiv. Povestea terapeutica este un mijloc excelent de a ne adresa copilului fie pentru a transmite anumite modele comportamentale si valori morale, fie pentru a inlatura anumite comportamente indezirabile. Povestea teraputica nu il critica, eticheteaza, someaza pe copil spre schimbare, evitand astfel "surditatea psihica", ci favorizeaza identificarea copilului cu anumite

personaje si implicit transpunerea solutiei din poveste si in situatia sa. Povestea este un altfel de limbaj. Este important ca la sfarsit de poveste sa nu recurgem la formulari de genul: Vezi ce a patit furnicuta? Nimeni nu se juca cu ea daca era lenesa. Asa patesti si tu daca nu iti stangi jucariile si daca nu inveti mai mult! Astfel de comentarii fac parte tocmai din acel tip de limbaj la care copilul a dezvoltat acea "surditate psihica" ce ii anuleaza orice sansa de eficienta in schimbarea comportamentelor nedorite. Aveti incredere in puterea povestilor si in puterea copilului de a le utiliza mesajul! Bibliografie: * Maria Dorina Pasca-Povestea terapeutica * Cristina Tohanean-cabinet de psihologie si psihoterapie * 101 Povesti Vindecatoare pentru copii si adolescenti