Povesti Terapeutice Pentru Copiii Prescolari Si Scolarii Mici

Povești terapeutice pentru copii
POVESTI TERAPEUTICE
PENTRU COPII
SUPORT PENTRU PĂRINȚI ȘI

PROFESORII
Monica Maier
1
Abstract
Această carte vine în sprijinul profesorilor din învățământul preșcolar și primar,

oferind o bogată colecție de povești terapeutice pentru copii. Poveștile au fost
create de către studentele din anul I al programului de studii Pedagogia
învățământului primar și preșcolar, din cadrul Universității Tehnice din Cluj-
Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare.
În calitate de coordonator al acestui volum, am încercat să valorific fiercare

poveste din perspectiva consilierii psihopedagogice a copiilor cu dificultăți de
relaționare, probleme de natură afectivă, motivațională sau atitudinală.
2
I. Poveste terapeutică pentru gestionarea sentimentelor negative
Fii ascultător și Moșul îți va îndeplini dorințele
Se aude cineva care bate la geam? sau cineva care coboară pe horn?
Deodata lumânările din brad se aprind, totul s-a luminat... A venit! E Moș
Crăciun, iar în ajun Moşul cel bun, ne-aduce-n dar, tot ce-am visat, tot ce-am
dorit, este sub brad…”
Aşa se întâmplă în fiecare an de Crăciun, sau cel puţin aşa am dori să
fie… dar poate nu e aşa, nu totdeauna este cum ne dorim…
Familia Louis este formată din patru membri: Carol (mezinul familiei),
Tudor (băiatul cel mare), Maria (mama) şi Luca (tata). Era o familie simplă, nu
era bogată; aveau strictul necesar, dar întotdeauna este loc de mai bine și mai
mult.
Într-o seară de Crăciun, cei patru stăteau în jurul bradului frumos

împodobit, ascultând și cântând colinde, iar copiii, ca orice copii aşteptau cu
nerăbdare apariţia moşului cu sacul plin de cadouri. Mama încerca să le spună
că în acest an nu crede că va putea ajunge moşul şi pe la ei…
- Dar de ce? Întreabă Carol, eu ştiu că moşul merge la toţi copiii în

noaptea de Crăciun!
- Știu dragul meu, dar anul acesta am auzit că moşul e cam sărac și nu
va avea cadouri pentru toţi copiii…Dar vreţi să vă spun o poveste?
- Da, da, strigau copiii!
- Bine, o să vă spun o poveste pe care sigur nu ați mai auzit-o.
- Despre ce e vorba în poveste? Întreabă Carol plin de entuziasm.
3
- O să vezi, ai răbdare, îi răspunde Luca, înainte ca mama să apuce să-i

dea un răspuns lui Carol. Să o ascultăm, suntem nerăbdători, mami, să ascultăm
povestea ta. Mereu ne spui povești frumoase din care avem ce să învățăm.
- De la început trebuie să vă spun că această poveste este o poveste reală

care începe așa: ″în urmă cu vreo treizeci și trei de ani, se naște într-o familie
modestă, o fetiță. Fetița era foarte dorită de părinții ei, de aceea ei i-au oferit o
bună creștere, au învățat-o să fie politicoasă cu cei din jur, dar în special au
învățat-o să se mulțumească cu ceea ce avea, să știe să se bucure de lucrurile
simple pe care le primea (nu era o fetiță răsfățată, cum sunt unii copii în ziua de
azi) și să-i asculte pe părinți. Ea nu ieșea niciodată din cuvântul lor.
Din nefericire, când fetița avea șase anișori, părinții ei au murit într-un
accident de circulație. Neavând rudenii, decât o mătușă din partea tatălui, care
era bătrână și destul de haină, fetița a fost nevoită să se descurce singură. A
suferit enorm, plângea mult și se simțea cel mai neiubit pământean, dar trăia
mereu cu speranța că din cer părinții ei o veghează și într-o zi lucrurile se vor
îndrepta.
În primul ei Crăciun petrecut singură, hotărăște să meargă cu colinda. Nu

avea o ținută prea bună, de aceea nimeni nu a primit-o. Umbla desculță pe
străzi, uitându-se pe ferestrele fiecărei case pe lângă care trecea și vedea cum
alții au de toate și sunt fericiți, iar EU nu aveam nici măcar nu aveam o familie,
care să aibă grijă de mine și să-mi ofere căldura și dragostea de care are nevoie
orice om...‶
- Hei, stai puțin...cum adică EU? Acea fetiță erai tu, mami? întreabă
uimit Tudor.
- Da, dragii mei...
- De ce nu ne-ai spus toate astea pană acum? întreabă Luca.
4
- Nu am vrut să ştiţi tot scumpii mei, de aceea încerc să vă ofer tot ce

am mai bun, să nu duceți lipsă de nimic. Vă ofer toată dragostea și atenția mea
pentru că voi însemnaţi cel mai mult pentru mine și știu din propria experiență
ce înseamnă să nu ai parte de aceste sentimente.
- Ce s-a mai întâmplat ? întreabă Tudor
- Am ajuns la un moment dat, în faţa unei case cu nişte oameni tineri,

simpli aşa cum suntem noi, pe fața cărora se citea că sunt trişti și că le lipsea
ceva, am aflat mai târziu că le lipsea un copil care să le umple sufletele de
bucurie. Mi se parea că era familia perfectă, familia pe care mi-o doream mereu.
Am vrut să bat la uşă, dar nu am putut, nu ştiu de ce…Văzând că nimeni nu mă
vrea şi nu mă iubeşte și neavând un adăpost (nu voiam să mă întorc la mătușa
mea), am hotărat să dorm pe trotuar lângă acea casă, şi am adormit chiar dacă
era foarte frig. Aş fi vrut să mor, deoarece nimeni nu mă iubea. Dar am avut un
vis… se facea că acolo unde dormeam s-a pogorât peste mine o lumină, care m-
a dus în cer; acolo o sanie mare, mare, plină de cadouri mă aştepta…apoi,
lumina s-a transformat într-un domn cu barba mare și albă. Mi-am dat seama că
acel domn este chiar el, Moş Crăciun.
- Mami, chiar te-ai intâlnit cu el? întreabă Carol.
- Spune-ne ce ţi-a spus! zicea Tudor
- M-a intrebat ce îmi doresc? Credeam că nu ştie tot, dar ştia, ştia foarte
bine că sunt orfană, eu i-am spus că vreau să mor, pentru că nimeni nu mă
iubeşte şi nimănui nu-i pasă de mine.
- Niciodată să nu mai spui asta, în seara aceasta ceva special se va

întâmpla cu viata ta!
- Nu se poate, cum adică?
- O să vezi, eu știu tot ce se întâmplăsi ce se va întâmpla.
5
Dintr-o dată m-am trezit, mi se părea, că ceea ce am visat nu era vis, mi

se părea că a fost chiar real…voiam să plec, dar parcă ceva mă oprea…la scurt
timp domnul din acea casă a ieşit afară, iar când a dat cu ochii de mine…
- De ce stai aici, draga mea? Maya, vino te rog repede, dorinţa noastra
s-a împlinit.
A venit şi m-au dus în casă, m-au aşezat lângă sobă pentru a mă încălzi.
Doamna Maya era soţia domnului Jhon (bunicii voștri), amândoi au avut mare
grijă de mine, m-au îmbrăcat şi mi-au dat de mâncare, apoi văzând că este
târziu, m-au trimis la culcare.
Înainte să adorm cineva îmi făcea semn de la geam să ies afară, am mers
foarte încet pentru a nu-mi trezi “noii părinţi”.
Moş Crăciun mă aştepta în faţa casei, m-am urcat în sania sa şi am pornit

la drum, am împărţit cadouri tuturor copiilor.
- Îţi mulţumesc, foarte mult! i-am zis.
- Nu ai pentru ce, am văzut că ai suferit destul şi că ai un sulfet bun, care

merită mult mai mult.
Apoi m-a adus acasă, iar in dimineaţa următoare, sub brad era plin de
cadouri, cele mai multe pentru mine.
- Ce frumoasă poveste, mami! au spun cei doi copii. Și noi am vrea să

mergem cu Moş Crăciun cu sania.
După ce copiii s-au întors cu faţa către brad, au văzut ca lumanările din el
s-au aprins şi era plin de cadouri sub el. Se pare, ca Moş Crăciun nu numai că
ştie tot despre fiecare, dar cred că a ascultat povestea mamei.
(Autor - Dina Mădălina Agoșton )
6
Scop: dezvoltarea empatiei și a capacității de interpretare a

diferitelor situații de viață.
Obiective:
1. Să identifice sentimentele pozitive și negative trăite de personajul
principal din poveste.
Răspunsuri așteptate: bucuria ascultării unei povești, bucuria
întîlnirii cu Moș Crăciun și ”noii părinți”, bucuria de a avea un
copil, tristețea de a nu primi întotdeauna ceea ce îți dorești
tristețea fetiței, generată de moartea părinților;
2. Să analizeze consecințele sentimentelor negative și ulterior a celor
pozitive, într-o situație de viață.
Răspunsuri așteptate: neliniște, descurajare, deznădejde, depresie,
anxietate, încredere în sine, dărnicie, dorința de afi bun.
Întrebări referitoare la conținut:

1. Cine este personajul principal din poveste?
2. Ce sentimente negative a avut personajul principal? Ce anume a
generat aceste sentimente?
3. Care au fost consecințele sentimentelor pozitive? Ce atitudini a
avut fetița față de sine și față de ceilalți, în urma apatiției acestor
sentimente?
4. Ce sentimente pozitive a trăit personajul principal? Cui s-a
datorat declanșarea acestor sentimente?
5. Care au fost consecințele sentimentelor pozitive? Ce atitudini a
avut fetița față de sine și față de ceilalți, în urma apatiției acestor
sentimente?
7
Întrebări de personalizare:
1. Cunoașteți cazuri similare? Descrieți-le.
2. Ați trăit sentimente pozitive și negative asemănătoare? În ce
contexte de viață?
3. Cum ați depășit situațiile dificile din viața voastră, în care ați trăit
sentimente negative, similare cu cele trăite de fetița din povestea
noastră?
4. Ce atitudini aveți față de voi înșivă sau față de cei din jurul vostru
atunci când sunteți triști - fericiți, descurajați – optimiști, dragoste
- ură, încredere - gelozie, îndoială – încredere, admirație- -
invidie.
5. Ce sfaturi ați oferi celor care trăiesc sentimente precum: tristețe,
deznădejde, neîncredere, descurajare.
Activități alternative:
1. Sarcina de lucru: ”Dați ca exemplu un anumit sentiment care apare
în contextul poveștii (de exemplu tristețea) și solicitați copiii să dea
exemple de situații în care au trăit sentimentul respectiv”.
Se inventariază răspunsurile copiilor și se analizează fiecare răspuns
în parte. Se se trag concluzii de tipul ”același sentiment este trăit de
oameni diferiți în contexte diferite”.
2. Sarcina de lucru: ”Creati un caz similar cu cel din povestea de mai
sus.”
Fiecare copil va descrie sentimentul/sentimentele trăit/trăite în urma
analizei cazului descris. Se treag concluzii de tipul ”același context
facilitează trăirea unor sentimente diferite de către persoane diferite”.
8
3. Sarcina de lucru: ”Imaginați-vă că primiți în dar un obiect pe ccare vi

l-ați dorit de multă vreme. Inventariați toate sentimentele trăite și
posibilele reacții în urma trăirii acelor sentimente.”
Se inventariază răspunsurile pe o foaie și apoi se anlizează fiecare
răspuns în parte. Se trag concluzii de tipul ”același sentiment este exprimat
diferit de către oameni diferiți”.
Concluzie:
Înțelegerea sentimentelor constituie cheia dezvoltării
competențelor de comunicare și relaționare cu sine și cu ceilalți. Ea
presupune identificarea cauzei și a consecințelor exprimării unui
sentiment fiind strâns legată de recunoașterea și exprimarea acestora. O
dată recunoscut, mesajul afectiv trebuie interpretat în mod corect.
Înțelegerea sentimentelor celorlalți presupune:
- evaluarea inițială a mesajului afectiv transmis de celălalt;
- interpretarea cât mai exactă a acestui mesaj;
- înțelegerea mesajului prin intermediul constrângerilor impuse de
regulile contextului social.
9
II. Poveste terapeutică pentru autoreglare emoțională
Când păsările își iau zborul
Vine un moment în viețile noastre când decidem încotro ne îndreptăm.

Chiar dacă e dificil, până la urma reușim să ne alegem o direcție și să îi
bătătorim cărările. Dificil e când, în postura de dascăl, trebuie să-i ajutăm pe
copiii de ai căror viitor suntem răspunzători. Însă ce ne facem când drumul pe
care ei îl străbat e unul lăturalnic, plin de tenebrosul întuneric al atracțiilor
desuete?
Aceasta întrebare mi-o adresez adesea, cu atât mai mult de când l-am
cunoscut pe... să-i spunem Andrei. Era în clasa a opta, tatăl lui murise și sufletul
copilului fusese răvășit de durere. Nu îi mai păsa de școala sau de propriul
viitor, deci venea rar la ore, iar când era prezent, tristețea-i învăluia chipul. I-am
promis că îl voi sprijini cu toate puterile, întrucât, pentru el, viața începuse să
devină o aventură.
Traumatizat de pierderea tatălui său și cu o mamă fără un loc de muncă,

Andrei a fost nevoit să înfrunte cruda realitate. Trebuia să se îngrijească de sine
și de mama lui, deoarece nevoia supraviețuirii era acerbă. Astfel, viața l-a pus
pe acest tânăr în ipostaza de a fi nevoit să lucreze la o companie care oferea
servicii funerare. El se confrunta cu moartea zi de zi, aceasta planând asupra lui
ca o permanență a dispariției celui drag.
În fiecare moment, Andrei se gândea la omul care putea să-i fie alături și
nu era, timp în care își dădea seama că viața devenise nu doar serioasă, ci și o
continuă luptă. La începutul „carierei” sale, băiatul nu știa nimic, era luat în râs
de toți cei din jurul său, iar asta îl făcea să-și piardă orice fărâmă de speranță.
Într-o zi, tânărul angajat a fost surprins de șeful său cu o fotografie în mână și
10
cu ochii în lacrimi, era răvășit, însă această persoană a realizat că problema

băiatului era mai mare decât orice altă prioritate a sa, astfel că a început să se
apropie de Andrei, încercând să-i afle trecutul, care i-a fost dezvăluit cu
ușurință, întrucât adolescentul avea mare nevoie să se confeseze cuiva.
Uluit, domnul M. s-a regăsit în povestea lui Andrei, i se părea că cineva îi

povestește propriile experiențe, că-i răscolește amintirile și trecutul. Se simțea și
mai dator să ajute, așa că s-a apropiat de angajatul său și i-a câștigat încrederea,
devenindu-i cel mai bun prieten.
Soarele începea să răsară și pe strada lui Andrei, era mereu sfătuit să nu

renunțe la școală, expunându-i-se beneficiile multiple ale acesteia, de la cultura
generală pănă la statutul în societate. Băiatul era din ce în ce mai convins că
trebuie să facă o schimbare benefică pentru propria-i devenire, iar, având
susținere morală, s-a decis să-și reînceapă activitatea de la școală... A fost, cu
siguranță, cea mai bună idee. Alegând să se educe, Andrei a primit și sprijinul
mamei sale, care, cu ajutorul domnului M., și-a găsit un loc de muncă, ce le-a
oferit posibilitatea unui trai decent.
Ei bine, Andrei a devenit propriul său erou: și-a salvat viața! A ales
școala, iar, recuperând materiile, a ajuns la liceu. Acum este mare. Și ce credeți?
A ajuns și eroul altora: Andrei s-a făcut medic!
(Autor - Maria-Mara Avram Ignat)
Scop: dezvoltarea abilității de autoreglare emoțională.
Obiective:
1. Să identifice sentimentelor negative trăite de personajul principal din
poveste.
11
Răspunsuri așteptate: tristețea pierderii tatălui și a dificultăților

financiare întâmpinate de mamă;
2. Să analizeze strategiile găsite de băiat în învingerea propriilor dificultăți
materiale și emoționale.
Răspunsuri așteptate: găsirea unui loc de muncă pentru a depăși
dificultățile financiare, dobândirea încrederii șefului său și depășirea
propriilor emoții negative prin confesiune, continuarea studiilor.
3. Să analizeze consecințele sentimentelor negative și ulterior a celor
pozitive, în situația de viață trăită de personajul din poveste.
Răspunsuri așteptate: nepăsarea băitului față de școală și față de
propriul viitor, deznădejde, depresie, anxietate, neîncredere în sine, iar
ulterior ambiție, sinceritate, acordarea încrederii, dezvoltarea unei
motivații intrinseci bazată pe dorința de autodepășire, dobîndirea unei
profesii de succes.

2. Ce emoții negative a avut personajul principal? Ce anume a generat
aceste emoții?
3. Care au fost consecințele emoțiilor negative? Ce atitudini a avut băiatul
față de sine și față de școală și învățătură, în urma apatiției acestor
emoții?
4. Ce sentimente pozitive a trăit personajul principal? Cui s-a datorat
declanșarea acestor sentimente? În ce măsură l-a ajutat faptul că a
câștigat încrederea șefului său și faptul că s-a confesat acestuia?
5. Care au fost consecințele sentimentelor pozitive? Ce atitudini a avut
fetița față de sine și față școală și învățătură, în urma apatiției acestor
sentimente?
12
1. Cunoașteți cazuri similare? Descrieți-le.
2. Ați trăit sentimente negative față de școală? Care au fost cauzele?
3. Cum ați depășit situațiile dificile din viața voastră, în care ați trăit
sentimentul că nimeni nu va poate ajuta?
4. Ați găsit persoane potrivite cărora să va confesați atunci când ați avut
nevoie? În ce măsură v-au ajutat aceste persoane și în ce măsură ați
reușit să va ajutați voi înșivă?
5. Descrieți o întâmplare pe care ați trăit-o și în care ați fost nevoiți să luați
o decizie rapidă, chiar dacă ați fost extrem de emoționați. Cum v-ați
reglat emoțiile negative?
6. În ce măsură vă poate ajuta un prieten sau un adult să depășiți situațiile
dificile din viața voastră? Dar să vă reglați emoțiile?
7. Ce sfaturi ați oferi celor care își planifică viitorul în condțiile în care
sunt afectați emoțional?.
1. Copiii sunt împărțiți în echipe de câte patru și fiecare echipă primește
câte o fișă pe care sunt notate o serie de situații de viață. Pornind de
la aceste situații trebuie să rezolve sarcinile de lucru.
Sarcina de lucru: Analizați situațiile de viață descrise pe fișele de lucru
și identificați cel puțin o soluție pe care personajele din aceste situații ar
trebui să le adopte pentru a depăși dificultățile întâmpinate. Descrieți
apoi modul în care v-ați simți dacă ați fi puși în situațiile respective.”
La final se discută toate concluziile la care au ajuns cele patru
echipe.
2. Sarcina de lucru: ”Întocmiți o listă cu 10 activități care vă fac să vă
simțiți bine.”
13
Toate activitățile vor fi afișate în sala de clasă pentru ca aceștia să

conștientizeze modalitățile prin care își pot îmbunătăți starea
emoțională.
Concluzie:
Autoreglarea emoțională se referă la abilitatea de a iniția, menține și modula
apariția, intensitatea trăirilor subiective și a proceselor fiziologice care
acompaniază emoția; reglarea comportamentală se refră la abilitatea de a
controla comportamentul declanșat de o emoție. Copiii întâmpină o serie de
obstacole atunci când învață să-și regleze emoțiile și comportamentul:
- să tolereze frustrarea;
- să facă față fricii;
- să se apere;
- să tolereze să stea singuri;
- să negocieze prietenia, etc.
14
III. Poveste terapeutică pentru autoreglare emoțională și dezvoltarea

relațiilor de prietenie
Bucuria
Bine ați venit pe planeta Bucuria...da, Bucuria, deoarece aici nimeni nu

are voie să se întristeze și nici n-o face.
Pășind pe aceste meleaguri, am rămas uimit de faptul că toată lumea era

fericită sau, uitându-mă mai bine, aproape toată lumea, căci, sub un copac ședea
o ciupercă, unica ființă fără zâmbet.
- Draga mea, Pălăriuță, ți s-a întâmplat ceva rău? Ești tristă sau mi se
pare?
- Of, frate drag! Mi-am pierdut frățiorul și de atunci nu am liniște,
mereu mă întreb unde este și, sper cu toată ființa, să nu fi ajuns pe
Tărâmul Negru.
- Tărâm Negru? Aici, pe Bucuria?
- Da, chiar aici. Din păcate, jumătate din ținutul nostru se află acum sub
stăpânirea vrăjitoarei Smaranda, care, împreună cu ciorile ei
înfricoșătoare, transmite doar frică și groază.
- Și de ce nu ceri ajutorul? Cu siguranță toți îți vom fi alături!
- N-aș putea, de fapt, n-aș dori să perturb bucuria semenilor mei, în fapt,
n-aș vrea să distrug Bucuria cu tristețea mea...
- Dar nu te pot lăsa singură, Pălăriuță, te voi ajuta să-ți găsești frățiorul
indiferent de riscuri!
- Ți-aș fi veșnic recunoscătoare!
15
Fără să mai stăm pe gânduri, am pornit alături de Pălăriuță în căutarea

fericirii sale. Am trecut printr-un ținut feeric, peste o valea cu bomboane, chiar
și peste râul fermecat cu zâne, încât nu credeam nicio clipă că ceva rău s-ar
putea ascunde aici. Eram convins că micuța ciupercă îmi întinde o cursă, dar n-a
fost așa. Întunericul s-a lăsat, iar noi am intrat în Ținutul Negru, unde ciorile
vrăjitoarei dădeau mereu târcoale. Am înțeles că e necesar să stăm ascunși, încât
nu puteam permite să fim descoperiți.
Am căutat ore în șir, ne-am pierdut speranța, am regăsit-o, dar am avut

încredere unul în celălalt și am reușit. Pălăriuță junior a fost găsit și, de fericire,
a început să țipe, moment în care am fost descoperiți și închiși în închisoarea
intrușilor. Inimile noastre băteau mult mai tare, ne era frică, însă eram și fericiți.
Eram împreună și asta însemna pentru noi totul, chiar dacă, la întâlnirea cu
Smaranda am strigat din răsputeri:
- Dă-ne drumul! Ai să plătești pentru asta!

- Stați cuminți, bucuroșilor! E timpul să vi se curme fericirea!
Triști și fără de speranță, așteptam doar o minune, dar ne gândeam și că

aceste clipe ar putea fi ultimele, însă bucuria din sufletul Pălăriuței merita orice
sacrificiu, neputând fi ucisă niciodată. În Bucuria toate ființele erau neliniștite,
ne simțeau lipsa și ne căutau peste tot, le lipsea fericirea noastră, astfel că s-au
hotărât să-și înfrunte frica și să treacă în ținutul atroce. După câteva ore de
așteptare, locuitorii Bucuriei erau față în față cu Smaranda, cerându-ne
libertatea, pe care nu au obținut-o cu ușurință, fiind nevoiți să se lupte ore în șir.
Învingând maleficul, salvatorii au realizat că, de fapt, bucuria lor ar fi

inexistentă dacă noi n-am fi fericiți, iar cum bucuria izvorăște din iubire, să nu
uităm să ne iubim unii pe alții, doar așa vom reuși.
Învățați să vă bucurați reciproc, pentru a vă putea împărtăși fericirea!
16
(Autor – Maria Mara Avram Ignat)
Scop: dezvoltarea abilității de autoreglare emoțională și dezvoltarea

atitudinilor pozitive față de ceilalți.
Obiective:
1. Să identifice sentimentele negative trăite de personajele din poveste.
Răspunsuri așteptate: frica de vrăjitoarea Smaranda de pe planeta
Bucuria, tristețea Pălăriuței de a-și fi pierdut frățiorul , lipsa de speranță
că vor găsi frățiorul ciupercuței și vor învinge puterea malefică a
vrăjitoarei, neliniștea locuitorilor de pe planeta Bucuria că nu vor
învinge maleficul, suspiciunea că ciupercuța dorește să întindă o cursă;
2. Să analizeze strategiile găsite în învingerea emoțiilor negative și
înlăturarea situațiilor dificile.
Răspunsuri așteptate: înlocuirea lipsei de speranță cu optimismul privind
un viitor mai bun, lupta comună pentru binele tuturor celor de pe planeta
Bucuria.
3. Să analizeze consecințele sentimentelor pozitive și învingerea tuturor
obstacolelor din calea unei lumi mai sigure și mai bună.
Răspunsuri așteptate: trăirea satisfacției de a învinge în lupta împotriva
răului, înțelegerea importanței relațiilor de prietenie în situații dificile,
legarea unor relații de prietenie sinceră, bazată pe ideea de bine,
bucurie, iubire.
4. Să analizeze legătura dintre sentimentele pozitive și reușita într-o
activitate.
Răspunsuri așteptate: iubirea, încrederea, optimismul pot sta la baza
unor prietenii adevărate, din care să rezulte realizarea unor activități
comune, de succes;
17

2. Ce emoții negative a avut personajul principal? Cine și ce anume a
generat aceste emoții?
3. Ce decizii au luat personajele pentru a învinge răul? Ce anume
înțelegeau acestea printr-o ”lume mai bună” pe planeta Bucuria?
4. Cum au reușit personajele din poveste să-l găsească pe frățiorul
ciupercuței și să învingă vrăjitoarea cea rea?
5. Ce au înțeles personajele din poveste în lupta lor comună pentru o lume
mai bună?
6. Care a fost legătura dintre sentimentele pozitive ale personajelor
(precum speranța, bucuria, iubirea) și victoria lor în lupta cu maleficul?
1. Cunoașteți cazuri în care mai mulți prieteni au reușit să realizeze ceva
bun? Descrieți-le.
2. Ați trăit întîmplări în care împreună cu prietenii voștri ați făcut un bine
cuiva?
3. Ce sentimente aveți față de prietenii voștri? S-a întâmplat să aveți
conflicte cu ei? De ce? Cum le-ați rezolvat?
4. Atunci cînd aveți sentimente negative aveți nevoie de prieteni cărora să
vă confesați sau doriți să vi le reglați singuri? Oferiți exemple.
1. Copiii vor lucra în grupuri de câte patru.
Sarcina de lucru: Realizați un poster cu tema :”Relațiile dintre oameni
clădesc poduri peste suflete”.
18
Ei vor decupa din ziare și reviste primite de la formator imagini

sugestive pentru tema primită, pe care mai apoi le vor lipi pe poster.
Fiecare copil din grup trebuie să argumenteze alegerea făcută, precizând
totodată sentimetele proprii legate de posterul realizat.
2. Se oferă copiilor mai multe situații neutre.
Sarcina de lucru: ”Notați pe o foaie de hârtie prima explicație care vă vine
în minte pentru fiecare coportament al personajelor prezente în situațiile
descrise”.
Ulterior, pentru fiecare comportament se vor identifica mai multe explicații
alternative. Activitatea se poate desfășura individual sau în perechi.
Situații:
- Trec pe lângă un grup de colegi de școală. Când ajung în dreptul lor,
ei izbucnesc în râs. Ce gândesc? Ce simt?
- Merg pe stradă și observ o persoană care se îndreaptă exact spre
mine. Ce gândesc? Ce simt?
- O întreb pe colega mea de bancă ce am avut de pregătit pentru ora ce
urmează. Ea scrie în caiet și îmi răspunde pe un ton ridicat. Ce
gândesc? Ce simt?
- Invit un coleg în oraș iar el îmi răspunde că nu poate veni deoarece
are alt program. Ce gândesc? Ce simt?
Concluzie:
Orice situație în care ne aflăm este prelucrată la nivel mental și are
legătură cu sentimentele noastre. Asta înseamnă că orice comportament pe
care îl manifestăm este ghidat de un anumit mod de interpretare a situației și de
o serie de scopuri pe care ni le propunem. Să nu uităm că sentimentele noastre
sunt generate de gândurile noastre (dacă gândim negativ vom avea sentimente
negative, dacă gândim pozitiv vom avea sentimente pozitive).
19
Cheia interacțiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de a

identifica în mod exact intenția comportamentului celorlalte persoane, de a face
lucruri în care să ținem cont și de nevoile celorlalți, de a identifica cât mai
multe soluții alternative de explicare a comportamentelor celorlalți.
IV. Poveste terapeutică pentru înlăturarea egoismului și autoreglare
emoțională
Fericirea
Era cândva o fetiţă care avea totul... sau aproape totul. Locuia într-o casă
uriaşă, iar după părinţii ei, ea era cea mai importanta persoana din lume. De
asemenea, avea tot ce îţi dorea, pentru că era printesa familiei. Daca voia ceva,
tot ce trebuia să facă era să ceara şi i se dădea. Avea toate jucăriile care erau la
modă, chiar şi un palat de jucărie pe care îl umplea cu păpuşi. Şi totuşi, în ciuda
atâtor minunăţii, mereu se simţea singură. Uneori, îi vedea pe copiii de pe străzi
jucându-se șotron sau sârind coarda, râzand, vorbind şi cântând.
- De ce scot copiii toate aceste sunete misterioase? a întrebat-o pe doică

într-o buna zi.
- Cred că datorită faptului că sunt fericiţi, a raspuns doica.
Privind din nou copiii de jos, fetiţa a spus:
- Vreau si eu sa fiu fericita. Ce ma va face fericită?
Doica nu mai fusese de mult într-o poziţie atât de dificilă. De-ar fi putut
să o lase pe fetiţă să iasă pe stradă şi să se joace cu ceilalţi copii, copila ar fi
putut învăţa să râdă şi să se bucure de copilărie.
Tot căutând un răspuns pe care să-l dea fetiţei la întrebarea sa, privind în
jos apoi în sus, şi-a văzut sandalele. Poate că acesta era raspunsul.
20
În cele din urmă, a spus:
- Dacă am putea să găsim cel mai fericit copil din apropiere, ai putea să te
încalţi cu încălţămintea lui, poate chiar să mergi pe unde a mers el şi ai afla cum
e să fii fericită.
Fetiţa a cerut mamei sale să caute cel mai fericit copil şi să i se aducă
încălţămintea lui preferată. Aşteptând să primească încălţămintea celui mai
fericit copil, fetiţa se intrebă cum or fi arătând aceştia. “Ce culoare au oare?
Pantofii veseli trebuia cu siguranţă să fie coloraţi.
După o vreme, doica a venit în camera fetiţei cu vestea:
- Am veşti bune şi veşti proaste.
- Spune-mi-le întâi pe cele bune, a ţipat fetiţa
- Ei bine, a spus doica, sunt bucuroasă să vă spun că am găsit cel mai

fericit copil.
- Atunci, unde sunt pantofii mei?
- Asta este vestea proastă, a raspuns doica. Cel mai fericit copil nu avea
pantofi.
(Autor – Iulia Bud)
Scop: dezvoltarea atitudinilor pozitive față de ceilalți și autocontrolul

sentimentelor negative
Obiective:
1. Să identifice sentimentele negative trăite de personajul din poveste.
21
Răspunsuri așteptate: fetița avea un sentiment de tristețe pentru că se

simțea singură;
2. Să analizeze cauza tristeții și a egoismului fetiței.
Răspunsuri așteptate: fetița era tristă și a devenit egoistă din dorința de
a scăpa de singurătate și de a fi fericită.
3. Să analizeze comportamentul determinat de egoism, în situația descrisă
în poveste.
Răspunsuri așteptate: dorința de a fi fericită o determină pe fetiță să
ceară pantofii ”celui mai fericit” copil, din dorința de a fi ”cea mai
fericită”.
4. Să identifice reacții posibile ale personajului din poveste în urma
răspunsului oferit de doică .
Răspunsuri așteptate: fetița și-a dat seama că fericirea ți-o
”construiești” singur nu o poți lua de la ceilalți ca pe un obiect;
singurătatea nu trebuie să genereze stări și reacții negative.

2. Ce emoții negative a avut personajul principal? Cine și ce anume a
generat aceste emoții?
3. Cum s-a gândit fetița să scape de tristețe? Ce a scăpat din vedere când a
cerut să i se aducă pantofii celui mei fericit copil?
4. Cum au reușit doica să o facă pe fetiță să conștientizeze că fericirea nu
se poate ”lua” de la ceilalți?
5. Ce credeți că a înțeles fetița din răspunsul doicii?
6. Care a fost legătura dintre sentimentul de tristețe trăit de fetiță și
egoismul ei cu privire la pantofii ”celui mai fericit copil”?
22
1. Cunoașteți cazuri în care egoismul a dus la ruperea unor prietenii?

Descrieți-le.
2. Ați trăit momete în care ați fost egoiști? Ce ce anume a fost determinat
egoismul vostru? Care au fost efectele egoismului vostru? Cum ați
gestionat situațiile respective?
3. Ce sfaturi ați da unui copil egoist precum personajul din povestea
noastră?
4. Ce sfaturi i-ați da fetiței din poveste ca să scape de tristețea generată de
singurătate?
Se oferă copiilor mai multe situații în care personajele dau dovadă de
egoism față de ceilalți.
Sarcina de lucru: ”Notați pe o foaie de hârtie cauze posibile ale
comportamentului personajelor din situațiile prezentate. Precizați cel puțin o
consecință negativă pentru fiecare comportament descris.”
Ulterior, pentru fiecare situație în care personajele au dat dovadă de
egoism se vor identifica mai multe consecințe negative/neutre dar și soluții
alternative pentru ameliorarea consecințelor identificate. Activitatea se poate
desfășura individual sau în perechi.
Situații:
- Te joci cu mingea în curtea școlii. Unul dintre elevii mai mari vine
către tine și îți spune că nu ai voie să te joci. Ce gândești? Ce simți?
Ce îi răspunzi?
- O colegă de bancă te roagă să îi împrumuții un pic radiera. Îi spui că
nu oți să i-o dai deoarece își e frică să nu ți-o piardă. Ce crezi că a
gândit colega de bancă? Ce crezi că a simțit colega de bancă? Cum
23
ți-ai repara greșeala dacă ți-ai da seama că nu i-ai dat un răspuns

adecvat și nu te-ai purtat prietenește?
Concluzie:
Egocentrismul constituie principala cauză a deteriorării relațiilor dintre
copii. Egoismul, ca manifestare a egocentrismului este determinat de cele mai
multe ori de frustri sau complexe de inferioritate/superioritate. O frustrare sau
un complex conduce la apariția unor sentimente negative iar acestea își lasă
amprenta asupra comportamentelor sociale și asupra comunicării cu cei din
jur. Pe de altă parte, pentru o bună autoreglare emoțională și comportamentală
este nevoie de construirea unei imagini de sine adecvată.
V. Poveste terapeutică pentru înlăturarea zgârceniei
Comoara
Traia odată într-un oraş un bătrân care toată viaţa a agonisimt multă,
multă avere, dar acest om era tare nefericit, era singur, nu avea familie, nu avea
copii.
Pe lângă toate acestea era şi foarte zgârcit, nu dădea nimănui un ban sau
măcar o firmitură de pâine...Avea şi calităţi: era credincios, mergea la biserică.
Într-o zi, omul este de nerecunoscut, aruncă în mâna unui biet sărman de la
poarta bisericii doi bănuţi.
El considera ca totul în viaţă se cumpără cu bani şi cu bogăţii, oricâte

sfaturi primii el, tot nu dorea să devină mai milostiv.
Totul a decurs aşa până când omul a avut un vis îngrozitor; se făcea că
murise şi a ajus la Dumnezeu care îl ceartă pentru toate greşeliile sale, el doreşte
24
să-i dea toate averile numai să îl lase să trăiască, dar Dumnezeu nu avea nevoie
de aşa ceva, avea nevoie doar de oameni buni, milostivi, credincioşi.
Când s-a trezit a început să îşi împartă averea şi să işi iubească aproapele.
A căutat să adune comori doar în cer.
(Autor- Iulia Bud)
Scop: dezvoltarea atitudinilor pozitive față de ceilalți
Obiective:
1. Să identifice sentimentele, atitudinile și comportametele negative ale
personajului principal.
Răspunsuri așteptate: bătrânul era trist, singur, zgîrcit;
2. Să analizeze efectul atitudinilor și comportamentului negativ în situația
dată.
Răspunsuri așteptate: bătrânul a avut un vis urât în care Dumnezeu îl
certa pentru greșelile lui .
3. Să analizeze modul în care bătrânul și-a autoreglat atitudinile negative și
comportamentul.
Răspunsuri așteptate: îndemnul lui Dumnezeu l-a determinat pe bătrân
să își împartă averea cu ceilalți, conștientizând cât de important este să
fii darnic cu ceilalți.

2. Ce emoții negative a avut personajul principal?
3. Care era atitudinea bătrânului în relațiile cu ceilalți?
4. Cum au reușit bătrânul să scape de zgârcenie?
25
5. Ce învățăminte a tras bătrnul din ”conversația cu Dumnezeu” în vis?

6. Ce alte modalități de înlăturare a zgârceniei în cazul personajului
nostru, ar fi fost posibile?
1. Cunoașteți cazuri în care zgîrcenia a dus la ruperea unor prietenii?
Descrieți-le.
2. Ați trăit momete în care ați fost zgârciți? Ce ce anume a fost determinat
zgârcenia? Cum ați gestionat situațiile respective?
3. Ce sfaturi ați da unui copil zgârcit precum personajul din povestea
noastră?
4. Singurătatea poate determina o persoană să fie zgârcită? Argumentați-
vă răspunsul!
Sarcina de lucru: ”Identificați o situație în care ar fi trebuit să împărțiți
cu cineva un obiect la care țineați foarte mult și ați refuzat să faceți acest lucru,
iar în urma acestui refuz persoana respectivă și-a pierdut încrederea în voi. Ce
ați simțit? Cum ați reacționat mai apoi? Cum ați reacționa acum?”
În urma inventarierii situațiilor și a analizei răspunsurilor se vor trage
concluzii cu privire la importanța unor atitudini pozitive față de ceilalți,
precum: altruismul, dărnicia, bunătatea etc.
Situații:
- Colegii de clasă se hotărăsc să doneze unei case de bătrâni dulciuri
cumpărate din banii proprii. Tu te sustragi acestei activități spunând
că nu participi la această activitate pentru că nu ai bani deși
pușculița ta e plină. Ce vor crede ceilalți copii despre tine? Ce vor
26
spune, cum vor reacționa? Ce altă atitudine negativă ai în această

situație, asociată zgârceniei?
- În fața bisericii, duminică, ai zărit o femeie sărmană, cu un copil în
brațe. Tu mâncai o ciocolată și copilul te privea, salivând. Care va fi
reacția ta? Argumentează-ți răspunsul!
Concluzie:
Zgârcenia este una dintre atitudinile negative care deteriorează relațiile cu
ceilalți. De cele mai multe ori zgârcenia se asociază cu egoismul și minciuna.
Pentru a depăși tendințele înnăscute pe care le avem în ceea ce privește dorința
de a poseda, de a avea, care determină în mod direct zgârcenia, trebuie să
conștientizăm importanța dărniciei, a împărțirii cu ceilalți a bunurilor
personale. Bucuria de a dărui paote fi hrană pentru suflet și conștiință.
VI. Poveste terapeutică pentru înlăturarea discriminării
Când inima pictează în culori
Paṣii trecătorilor grăbiţi spulberau liniṣtea unei dimineţi friguroase de

toamnă. Pe trotuare era un adevărat furnicar, copiii alergau cu ghiozdanele lor
uriaṣe care le atârnau greu pe umerii mici, adulţii îṣi croiau cu dificultate drum
privind cu neliniṣte la minutele care nu contenesc sâ zboare, mămici agitate
duceau în braţele ocrotitoare copilaṣi de grădiniţă somnoroṣi ṣi zgribuliţi, iar
două adolescente îṣi priveau critic reflexiile în marea vitrină luminoasă a unui
magazin. Din tot acest spectacol al dimineţii devreme, nu lipsesc nici câţiva
căţei fără stăpân care dâdeau entuziaṣti târcoale unei covrigării, care-i ademea
pe toţi.
27
George, un băieţel care de abia păṣise timid în clasa a doua, se îndrepta ṣi

el spre ṣcoală ţinând-o strâns de mâma pe mamică lui, ṣi repetând pe nerâsuflate
poezia primitâ de la domana învătătoare, mândru nevoie mare de reuṣita lui!
Aṣteptând la semafor, privirile lor s-au îndreptat înspre un copil nevoiaṣ, care,
cu mâna tremurândă îṣi scoase din buzunarul hăinuţei sale ponosite câteva
monezi ṣi le întinse vânzătoarei ceraâdu-i politicos un covrig cu susan, căci tare-
i mai placea! Femeia, numără pe fugă banuţii primiţi de la copil ṣi fără a clipi îi
întinse înapoi, spunându-i ca nu îi sunt suficienţi ṣi să revină când îi va avea pe
toţi, ba chiar să fie mai atent când vine să cumpere ceva.
-Uite câtă lume mai aṣtepată, haide, grăbeṣte-te! Altcineva? Ii spuse cu

glas rece.
Atunci, mămica lui George, se îndrepta fără să ṣovăie către micuţul care
rămase neclintit în faţa vitrinei cu covrigi, când, deodata, fu strânsă cu putere de
mână de propriul copil care-i spuse glacial:
-Mamă, ce faci? Vino, întarziem! Nu vezi ce murdar e copilul acela?
Nu mare îi fusese mirarea când a remarcat reacţia lui George... S-a

ghemuit lângă el, i-a cuprins cu dragoste mâna ṣi i-a spus:
-Puiule, oricât de grăbiţi îṣi vor fi paṣii în astâ lume, niciodata sâ nu

priveṣti cu indiferenţă un copil necăjit. Tu eṣti pregătit pentru a descoperi noi
taine la sṣoala, burtica îţi e plina, în ghiozdan m-am străduit să îţi prepar cea
mai gustoasă merinde, însă, uite, acel copil, e de vaâsta ta, dar, oare câte greutăţi
îi apasă pe umeri de pe acum? El îṣi doreṣte un covrig ṣi a fost alungat, iar tu, ai
fost trimis de Dumnezeu într-o familie care face tot ce îi stă în putinţă să te
răsfeţe ṣi să îţi recompenseze reuṣitele! Nu fi nedrept ṣi arogant, nu trece
nepăsator, ci rupe-ţi câteva secunde din timpul tău preţios ṣi nu ezita vreodată să
fii un exemplu. Îţi aminteṣti ce îţi spunea bunica?: „ Să fii om e lucru mare!”
28
Copilaṣul privea înduioṣat povaţa pe care mama i-o dădea micului

George, apoi fu surprins când doamna elegantă îl cuprinse de mânuţa lui rece ṣi
cu paṣi hotărâţi se îndreptara împreuna spre doamna de la magazin cerându-i doi
covrigi cu susan, în timp ce o străfulgera cu privirea pe femeia care cu câteva
minute în urmâ îl alungase fârâ sâ clipeascâ.
George, îl întreba pe copil cum îl cheamă, îṣi puse cu difucultate

ghiozdanul pe jos, îl desfăcu cu meticulozitate ṣi scoase o punguţă de bomboane
pe care i-o înmâna lui Mihai, zicându-i!
-Uite, îmi doresc să le împart cu tine ṣi te rog să mă ierţi, acum înţeleg ce

îmi spunea bunica „suntem cu totii copiii aceluiaṣi Dumnezeu” ṣi te rog să-mi
îngădui să fim prieteni!
-Iţi multumesc, George, îi spuse cu emoţie Mihai, de multe ori alţi copii
mă privesc cu dispreţ, iar eu, tare aṣ vrea să le vorbesc, să ne jucam....
Tocmai luase în mânuţa covrigii, când, deodata, îi întinse unul noului său
amic, mulţumindu-i cu căldura mămicii care în mijlocul unui trotuar aglomerat,
într-o dimineaţă de octombrie, găsise răgaz să dea un exemplu de conduită.
(Autor - Andreea- Monica Ciolte)
Obiective:
1. Să identifice sentimentele, atitudinile și comportametele pozitive și
negative ale ale celor trei personaje din poveste: George, mama lui
George și Mihai.
Răspunsuri așteptate:
- George a fost inițial neliniștit de comportamentul mamei lui, a avut un
sentiment de respingere față de aspectul exterior al lui Mihai, a
29
refuzat să comunice cu acesta din urmă, și-a certat mama pentru că i-

a acordat atenție lui Mihai; ulterior, Mihai a conștientizat că a greșit
și l-a acceptat pe Mihai, a dat dovadă de compasiune, cerându-și
iertare și dăruindu-i bomboane;
- Mama lui Mihai a reacționat adecvat în relația cu cei doi copii, a dat
dovadă de umanitate, milă, dărnicie cu George și l-a făcut pe Mihai
să-și conștientizeze greșeala și să-și îndrepte comportamentul;
- Mihai a dat dovadă de înțelegere și a iertat comportamentul inițial al
lui George, după care și-a învins tristețea de a fi ”altfel” în ochii
celorlalți și la final a mulțumit pentru atitudine și daruri.
dată.
Răspunsuri așteptate: Mihai a determinat apariția tristeții în sufletul lui
George, în prima parte a întâlnirii lor, a accentuat imaginea de sine
scăzută a acestuia.
3. Să analizeze modul în care Mihai și-a putut controla tendința spre
discriminare.
Răspunsuri așteptate: îndemnul mamei și amintirea legată de sfaturile
bunicii l-au determinat pe Mihai să-și regleze adecvat sentimentele și
comportamentul generate de atitudinea discriminatorie. Și-a dat seama
că prietenia poate depăși barierele aparențelor.

1. Cine sunt personajele principale din poveste?
2. Ce atitudini au avut aceste personaje unele față de altele?
3. Ce anume a generat atitudinea negativă a lui Mihai față de George?
Cum și-a schimbat acesta atitudinea pînă la finalul oveștii?
4. Cum au reușit mama să-l determine pe Mihai să-și schimbe atitudinea
față de George?
30
5. Ce învățăminte a tras Mihai din această întâmplare?

6. Ce alte reacții discriminatorii cunoașteți?
1. Ce alte reacții discriminatorii cunoașteți? Descrieți-le.
2. Ați trăit momete în care ați avut reacții asemănătoare cu acelea ale lui
Mihai în prima parte a poveștii? Ce ce anume a fost determinat aceste
reacții în cazul vostru? Cum ați gestionat situațiile respective?
3. Ce sfaturi ați da unui copil care reacționează precum Mihai în prima
parte din povestea noastră?
Se dezbat cu copiii teme precum:
- ”Ce bine că suntem diferiți”;
- ”Toți suntem egali în fața legilor omului și în fața legilor lui
Dumnezeu”;
- ”Prietenia nu cunaoște granițe”.
Concluzie:
Discriminarea distruge adeseori destine, stigmatizează, generează depresii,
conflicte, agresivitate, produce rupturi în relații, între grupuri/etnii. Cel
discriminat suferă, se interiorizează, se izolează, dezvoltă o imagine de sine
negativă și acumulează emoții și sentimente negative care-și pun amprenta
asupra întregii sale existențe. Cel care are atitudini discriminatorii va avea, în
timp, comportamente agresive (verbal sau fizic), își va dezvolta atitudini
negative față de cei mai mulți din jurul său, va fi hipercritic și îi va eticheta pe
ceilalți după criterii subiective.
Reacția adultului trebuie să fie adaptată contextului de învățare a
comportametelor și atitudinilor adecvate, de către copil, înlăturând tendințele
31
de discriminare și discutând de fiecare dată când situația o cere efectele

negative pe care astfel de reacții le au asupra celorlalți și asupra sinelui.
VII. Poveste terapeutică pentru dezvoltarea deprinderii de a fi ordonat
Zâmbet înghețat
Ningea necontenit, fulgii mari și năzdrăvani acopereau pământul înghețat

ca o mantie strălucitoare și nesfârșită. Codița unui cârlionț de fum se înălța
falnic spre bolta cerului încremenit și pictat în gri.
Micuțul Alexandru stătea cu năsucul lipit de fereastra rece urmărind-o cu

o privire curioasă pe mama lui, o femeie cu părul ca aurul care-și croia cu
dificultate drum printre troiene, cu nasul roșu vârât după elegantul ei palton
cafeniu și cu mâinile ascunse în misterioasele lui buzunare. Femeia zâmbea
blând băiețelului care o privea, iar zâmbetul ei părea a fi singurul care aduce
căldură în acea dupa-amiază geroasă, așteptând cu nerăbdare sa-și cuprindă în
brațe puiul și să-i audă glasul cristalin.
Până când mama pregătea o masă gustoasă cu care să răsfețe întrega

familie înfometată, îl rugă pe copil să-și strângă jucăriile de pe covor, să își
spele degrabă mânuțele, și să poftească în bucătărie, urmând a se așeza cu toții
în jurul mesei rememorând întâmplările de peste zi și bucurându-se unul de
compania celuilalt. Alexandru, însă, captivat de plăcerea jocului cu piesele de
lego pe care le ândrăgea nespus, nu da atenție vorbelor mamei sale și continua
să fie captivul regatului său cu jucării, visându-se un faimos constructor. Pe
covor tronau aruncate de ici-colo felurite piese colorate, iar băiatul, în mijlocul
lor, nu observase când mama intrase în camera lui și, călcând fără voie pe o
piesă de lego, un nesfârșit șir de lacrimi îi inundaseră ochii de culoarea mării și
se scurgeau anevoie pe obrazul brăzdat de griji, peste care timpul s-a așternut
necruțător. Suspinul mamei îi apăsa greu pe inima copilului. Ridicându-se
șovăitor, sări de gâtul femeii, acoperindu-i obrazul cu sărutări fierbinți.
32
-Iartă-mă, mămico, nu am vrut să te rănesc! îi spuse cu voce tremurândă.
-Te voi ierta, îi spuse aceasta, însă tare te-aș ruga să fii mai atent la
vorbele mele și grijuliu deopotrivă. Te așteptam să îti iei locul la masă și,
văzând că nu apari, am venit să te chem din nou....
Neascultarea i-a provocat suferință mămicii lui, iar ochii pe care-i

îndrăgea cel mai mult în astă lume s-au întristat, astfel, un mare regret puse
stăpănire pe sufletul copilului, iar de acum înainte și-a propus să fie mai atent
unde își lasă jucăriile, să le strângă atunci când i se cere și să fie mai atent la
rugămințile mamei lui, ca zâmbetul ei frumos să nu-i fie înlocuit de
usturătoarele lacrimi.
Scop: dezvoltarea deprinderii de a fi ordonat
Obiective:
1. Să identifice sentimentele, atitudinile și comportametele pozitive și
negative ale ale celor două personaje din poveste.
- Mama lui Alexandru aștepta cu nerăbdare să-și cuprindă băiețelu în
brațe, pentru a-i transmite afecțiunea ei; are o suferință fizică din
cauza piesei de lego pe care a călcat; îi atrage copilului atenția
asupra jucăriilor împrăștiate în cameră; îl iartă pe Alexandru pentru
dezordinea făcută în cameră, cu condiția să fie mai ordonat altă dată;
- Alexandru, captivat de plăcerea jocului este neatent la mama lui;
suferă când vede durerea mamei; are regrete pentru că a fost neatent
și dezordonat; dorește să vadă pe chipul mamei iertare și fericire.
dată.
33
Răspunsuri așteptate: Alexandru promite că va fi mai atent și mai

ordonat.
3. Să analizeze modul în care comportamentul este influențat de afectivitate
în cazul lui Alexandru.
Răspunsuri așteptate: suferința pe care a provocat-o mamei lui îl
întristează pe Alexandru, acesta propunându-și să își regleze adecvat
comportamentul data viitoare (trsitețea duce la autoreglarea
comportamentului dezordonat).

2. Care au fost consecințele domportamentului dezordonat al lui
Alexandru?
3. Ce învățăminte a tras Alexandru din această întâmplare?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți dezordonați? Care au fost consecințele
acelui comportament? Cum ați reușit să vă schimbați? Dacă nu v-ați
schimbat încă acest tip de comportament ce anume credeți că ați putea
face în această privință?
2. Ce sfaturi ați da unui copil dezordonat pentru a-l determina să-și
autoregleze adecvat acest tip de comportament?
3. Credeți că exită vreo legătură între comportamentul ordonat, modul în
care gândim și sentimentele noastre? Dacă da, în ce constă această
legătură?
Se dezbat cu copiii teme precum:
- ”Care sunt atribuțiile mele casnice?”;
34
- ”Cum îmi ajut părinții?”;

- ”Ordinea din jurul meu reflectă ordinea din mintea și sufletul meu ”.
Concluzie:
Corectarea comportamentului dezordonat se realizează prin înlăturarea
deprinderilor greșite și formarea celor corecte. Comportamentul ordonat se
învață. Este vorba despre formarea unor deprinderi precum: așezarea corectă
a obiectelor, organizarea eficientă a timpului, concentrarea asupra detaliilor
etc.
Dezordinea nu este o boală. Ea vine de obicei dintr-o educație greșită sau
în urma unor traume afective car au generat o depresie. În cazul educației
deficitare, acest tip de comportament necesită o atenție sporită asupra modului
în care copilul dezordonat va respecta regulile impuse de adult în ceea ce
privește formarea deprinderilor corecte, specifice unui comportament ordonat.
În cazul în care comportamentul dezordonat provine dintr-o depresie, este
nevoie mai întâi de o consiliere psihologică, pentru a înlătura această stare și
abia apoi solicitarea respectării anumitor reguli.
O minte ordonată și un echilibru emoțional sunt bazele formării
comportamentului ordonat. De asemenea, modul în care ne organizăm lucrurile
și timpul imprimă un anumit mod de a gândi și a ne autogestiona viața afectivă.
VIII. Poveste terapeutică pentru înlăturarea fricii
Tremurul aripioarei de catifea
Soarele îndrăzneț de iunie scălda în razele lui aurii imensitatea verde a

câmpiei, alinta cu nesaț firul de iarbă, mângîia creștetul unui pui de ciocârlie și
privea cu nesfârșită dragoste zborul rândunelelor.
35
Dar această zi era cu totul aparte, una în care viața râzbește și

vietuitoarele văzduhului se îmbogățesc. În aceasta zi de sărbătoare, au apărut
doi ochișori mirați și doă aripioare tremurânde. Știți voi cine era? Era chiar un
fluturaș pe aripile căruia părea că a poposit însuși curcubeul, era mititel și tare
speriat, nu știa el prea multe despre ce trebuie să facă, ori să zică, despre cât de
mare e lumea asta și care-i locul lui. Înainte ca lacrimile să-i inunde obrazul
rozaliu, o zână cu părul de culoarea focului îl cuprinse blând sub a sa aripă
moale și-i zice cu căldură:
-Nu te teme, sunt aici să te îndrum! Ești un norocos... Copiiii te vor privi
cu admirație, te vor fotografia și picta, îi vei face să zămbească, iar tu, Oooo! Ai
toată libertatea pe care aripile ți-o oferă în dar, craiul Vânt te va purta pe
meleaguri nebănuite în aventuri neînchipuite!
Însă mica noastră făptură o privi timid, își simțea aripile atât de grele de
parcă ar atârna plumb de ele, nu se putea înălța.... iar culorile... Ce vedea lumea
atât de frumos la ele? Erau culori. Toți avem culori... și apoi, mai era și motanul
acela alb și rotofei care pândea toată ziulica, nu se clintea de pe covorașul său
pufos decât atunci când își îndesa lacom boticul în apa aceea bizara...parcă
lapte-i zice!
Fluturașul se retrase într-un colț și se gândi:
-Vaai, câtâ distanță e de aici până la firul ierbii, dacă voi da greș și pisoiul
se va năpusti asupra mea? Frații mei vor râde de mine....O! Ia te uită cât de sus
zboară, parcă se ascund duă norii aceștia pufoși. Oare ei au gust? Cred că nu
voi afla niciodată...
Mama fluture îl privea, se apropie de el și-i zâmbi cu atâta încredere,

încât fluturașul își ridicase ochii triști de smarald.
-Micuțule, să nu-ți fie teamă! Zborul e sublim, apreciază-l și bucură-te de

darul ce ți-a fost dat, îndrăznește să fii stăpănul infinitului albastru!
36
-Dar nu cred că știu cum se face... zise el cu amărăciune.
-Vei ști, voi fi lângă tine și nu voi permite să te prăbușești, împreună vom
reuși! Știi? Fiecare zbor e frumos, fiecare fluture e unic, fiecare eșec e o
învătătură. Deschide-ți aripile și haide în împărăția norilor, frații tăi te așteaptă
cu drag la joacă!
Fluturașul, pășea timid, își desfăcu aripile strălucitoare și... închise ochii!
Zbură! O clipă simți că se îndreaptă în jos, când o aripă mare și catifelată îl
cuprinse. Un moment mai târziu, ce să vezi? Hoinărea prin văzduh cu ochii
mirați de tot ce nu văzuse până acum! Uite puf de păpădie, și o narcisă, și o
veveriță și câte și mai câte!
-E minunat să zbori, își zice el. Uite, pot să fac un cerc, pot să urc și să
cobor, să mă odihnesc pe floarea aceea sau pe umărul cuiva, pe o creangă de
copac sau pe capul unui cățel. Și tare se mai amuza el!
Astfel a învățat micul nostru prieten să zboare și cât era ziulica de mare se
bucura de plăcerea pe care aripile i-o ofereau. A aflat că la început oricui îi era
teamă să se inalțe, chiar și mamei lui. A mai înțeles și că acele culori nu erau
doar simple culori, ci erau ale lui cum altele-n lume nu-s, oricât a încercat să
afle unele identice, nu a izbutit. Deci asta înseamnă să fii unic!
Ei bine, iubiți copii voi sunteți asemeni lui, însă fiecare dintre voi e fără
pereche, unii zburați mai sus, alții mai jos, unii mai timid, alții mai îndrăzneț,
dar fiecare e frumos. Nu vă sfiiți să explorați și să luați învățături la fiece pas,
de-a bușilea sau chiar alergând, în liniște sau strigând de bucurie. Fiecare pas
spune o poveste, a voastră care este?
Scop: dezvoltarea capacității de autocontrol a fricii
37
Obiective:
1. Să identifice sentimentele negative ale personajului principal din
poveste.
- Fluturașului îi era frică să zboare.
2. Să analizeze modul în care personajul din poveste și-a învins frica de a
zbura.
Răspunsuri așteptate: fluturașul a ascultat sfatul mamei sale și și-a luat
zborul, făcând un efort de voință.
3. Să analizeze sentimentele personajului din poveste după ce a reușit să-și
învingă frica.
Răspunsuri așteptate:bucuria de a fi liber, de a descoperi lucruri pe care
nu le cunoscuse până atunci și de a se descoperi pe sine.

2. Care a fost frica personajului principal?
3. Cum și-a gestionat personajul principal din poveste frica de a zbura?
4. Ce sentimente au înlocuit frica, în cazul personajului nostru?
5. Care a fost efectul gestionării fricii în comportamantul fluturașului?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să vă fie frică? De ce anume?
2. Cum vă comportați atunci când vă este frică de un eșec? Ce simțiți? Ce
gândiți?
3. Credeți că exită vreo legătură între modul în care gândim și frica pe care
o simțim la un moment dat? Argumentați-vă răspunsul.
38
4. Cum ar trebui să gândim atunci când simțim că ne este frică de ceva sau
cineva?
5. Există vreo legătură între depășirea fricii și libertatea interioară și
exiterioară? Argumentați-vă răspunsul.
Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate situațiile sau ideile care
au condus la apariția fricilor pe care le-au avut. Se discută fiecare caz în parte
și se iau în considerare următoarele aspecte:
- cauza apariției fricii;
- reacțiile la frică;
- gândurile negative care au declanșat frica;
- modul în care au depășit sau s-ar fi putut depăși acea frică;
- legătura dintre gândul negativ și apariția altor sentimente negative
care au însoțit frica respectivă.
În etapa următoare copiii își vor da sfaturi, unii altora, cu privire la
depășirea eventualelor frici care există în momentul derulării activității.
La final se vor trage concluzii cu privire la tipologia fricii, modurile
diferite de a reacționa la frică și modalitățile de înlăturare a acestei stări
negative.
Concluzie:
Frica declanșează reacții observabile, aceste reacții fiind diferite în funcție
de intensitatea fricii (de la tăcere, înroșire, tremor, până la fugă, strigăte sau
comportamante agresive).
Atunci când copilul a acumulat peste limite normale neliniște, nesiguranță,
îngrijorare sau stres poate apărea frica. Este momentul în care copilul are
nevoie să știe că adultul îi poate oferi protecție și dragoste și are nevoie de
39
cineva care să-i ofere informații despre modul în care trebuie să-și depășească
frica. De aceea încurajarea nu este suficientă.
Cea mai puternică frică la copil este frica de moarte. Terapia fricii de
moarte, la copii se face cu ajutorul poveștilor.
IX. Poveste terapeutică pentru dezvoltarea altruismului
Măgărașul bătrânului
Trăia odată într-un sătuc de lângă pădure un bătrânel foarte sărac. Soția
lui murise fără să-i lase urmași, motiv pentru care el era foarte trist. Zi de zi se
chinuia să-și câștige traiul doar din ce rodea pământul. Orice muncă devenea tot
mai grea pentru el, odată cu înaintarea în vârstă. Simgurul lui ajutor era un biet
măgăruș cu ajutorul căruia ducea lemne din pădure pentru a face foc.
Dar, într-o zi, bietul măgăruș căzu bolnav și nu mai putea să-și ajute
stăpânul. Acest fapt i-a produs multă îngrijorare bătrânului, care s-a hotărât să
plece în podure în căutarea unei plante cu proprietăți vindecătoare de care
auzise ca poate să-l însănătoșească pe bietul măgăruș.
Animat de această dorință, bătrânul pornise în căutarea florii miraculoase

– Nufărul Albastru -despre care auzise că e un leac bun pentru animalele
bolnave. Nufărul creștea pe un lac chiar în mijlocul pădurii și din alb devine
albastru doar când e lună plină. Dacă e cules în acel moment, exact când își
schimbă culoarea, e benefic animalelor bolnave. Pornise cu mare greutate la
drum, doar că a ajuns mai devreme la acel lac, luna nu era plină. Se hotărâ să
aștepte până floarea albă a nufărului devine albastră sub razele lunii. Trecură o
zi ,trecură două, trei și, rămas fără mâncare și apă, bietul bătrân leșinase lângă
lac. S-a trezit, după multe zile mângâiat parcă pe obrazul palid de razele unei
luni superbe. Își deschise încet ochii și văzu pe lac o frumoasă floare de nufăr –
40
sub privirea lui din albă devenea albastră. Drumul până la ea i se păru foarte
lung, simțea că nu poate să înnoate până acolo, însă când se gândea că aceasta e
ultima șansă pentru măgarul său, își adună ultimele puteri și înotă până la floare,
pe care o rupse cu grijă, o puse atent in buzunarul dinauntrul hainei sale.
Cu trupul ud și tremurând, de-abia a reușit să facă drumul de întoarcere

până acasă. A intrat în încăperea unde zăcea măgărușul său, s-a întins lângă el
jos, i-a deschis gura si i-a pus pe limba nufărul. În acel moment, măgarul a
strănutat de trei ori și s-a ridicat in picioare. El era vindecat dar stăpânul lui căzu
ca și mort pe podea. Văzând asta, măgărușul se așeză lângă stăpân și, fără să-și
dea seama, căldura corpului său l-a încălzit pe bătrânel și energia florii ce l-a
salvat pe măgăruș s-a transmis și la bătrânel. Acesta se trezise brusc, ca dintr-un
somn adânc. Era sănătos din nou, și el, și ajutorului său de nădejde, măgărușul.
”Doamne, se gândi bătrânul, chiar este adevărat: binele făcut altora, ți se
întoarce înapoi”.
(Autor - Ileana Costin)
Obiective:
1. Să identifice sentimentele pozitive ale personajelor din poveste.
Răspunsuri așteptate: bătrănul era milos iar măgărușul i-a fost
recunoscător pentru sacrificiul de care a dat dovadă.
2. Să analizeze modul în care personajele din poveste au dat dovadă de
altruism.
- Bătrânul a depășit toate obstacolele ca să găsească floarea
vindecătoare pentru măgărușul bolnav;
41
- Măgărușul i-a salvat viața bătrânului în semn de recunoștință pentru

binele făcut, dându-i din căldura vieții sale.
3. Să compună o poveste similară din care să reiasă altruismul
personajului/personajelor.

2. Cum i-a salvat bătrânul viața măgărușului?
3. Ce sentimente avea bătrânul pentru măgăruș?
4. Cum l-a recompensat măgărușul pe bătrân pentru sacrificiul sau?
5. Găsiți un alt final pentru poveste, în cazul în care bătrânul nu s-ar fi
îmbolnăvit. Cum l-ar fi putut recompensa altfel măgărușul pentru binele
făcut?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să faceți un bine cuiva? Cum anume?
2. Cum v-a răsplătit cel căruia i-ați făcut acel bine?
3. Cum ați răsplătit voi pe cineva care v-a făcut un bine?
1. Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate situațiile în care au
făcut un bine cuiva. Se discută fiecare caz în parte și se iau în
considerare următoarele aspecte:
- motivul/ motivele pentru care au făcut acele gesturi;
- reacțiile celor care au primit acele gesturi;
- concluziile pe care le-au tras în situația respectivă.
42
2. Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate situațiile în care li s-a

făcut un bine de către cineva. Se discută fiecare caz în parte și se iau în
considerare următoarele aspecte:
- motivul/ motivele pentru care au fost ajutați;
- modul în care au răspuns la binele făcut;
Concluzie:
Respectul față de ceilalți stă la baza constituirii relațiilor sociale

adecvate și a atitudinilor pozitive față de ceilalți. Conform dicționarului
enciclopedic (https://ro.wikipedia.org/wiki/Altruism) altruismul este principiul
sau practica de preocupare pentru bunăstarea altora. Este
o virtute tradițională în multe culturi și un aspect de bază al diverselor tradiții
religioase, deși conceptul de "ceilalți", față de care îngrijorarea ar trebui să fie
îndreptată, poate varia printre culturi și religii. Altruismul sau abnegatia este
opusul egoismului.
În relațiile interumane poate exista un ”efect de bumerang”, adică

primești ceea ce dai, atât în plan fizic cât și în plan comportamental. Cu alte
cuvinte în psihologia socială legea cauzei și a efectului este respectată.
X. Poveste terapeutică pentru sinceritate
Periuța lui Andrei
Andrei era un băiețel de șase ani ce locuia la oraș împrună cu sora lui Iulia
și cu părinții. Abia așteptau vacanțele când mergeau la bunici la țară, unde se
simțeau liberi să exploreze natura și tot ce întâlneau în cale. Înainte de a pleca,
părinții le-au reamintit cum să se comporte la bunici: să-i asculte, să-i mai ajute
43
la muncă, să se joace frumos, să nu meargă neânsoțiți de bunici nici în pădure,

nici la scăldat. Copiii au promis că vor face întocmai.
Odată ajunși la bunica, aceasta i-a întâmpinat cu mâncarea lor preferată dar
mai ales cu desertul lor favorit: gogoși calde pudrate cu zahăr si umplute cu
dulceață de mure. După ce au mâncat, bunica le-a spus că ar fi mai bine să
doarmă puțin pentru a se odihni după un drum așa lung. Iulia, mai ascultătoare
de fel, s-a pus la somn iar Andrei, pentru că nu avea încotro, s-a așezat și el în
pat să doarmă. Doar că nu reușea deloc să adoarmă. S-a gândit că mai bine ar
face să iasă puțin afară și să facă o baie în băltoaca din fundul grădinii. Zis și
făcut: ieși afară pe geam, să nu trezească bănuiala bunicii și, tiptil, alergă până
la băltoacă. Aceasta nu mai era la fel ca în vacanța de primăvară: erau câteva
băncuțe pe margine, câteva sălcii lângă ele, vecinul bunicii lui a transformat-o
într-o pescărie. Chiar și așa, Andrei a vrut să intre puțin să se răcorească.
În timp ce își dădea în grabă hainele jos de pe el, a răsturnat, din neatenție, o
cutie de ulei din in uitată deschisa langă banca. Cutia s-a rostogolit și a căzut fix
în lac. Îngrozit, Andrei și-a luat repede hainele, a fugit acasă, de frică intrând tot
pe geam în cameră. Inima îi bătea atât de tare, știa că făcuse ceva grav, însă nu
găsea curaj să spună nimănui. A asteptat până când Iulia s-a trezit, apoi au ieșit
amândoi în curte. Dar ce să vezi?! Vecinul bunicii lui, nea Dumitru, discuta cu
bunica în ogradă. Fapta lui s-a descoperit. Ochii bunicii l-au pătruns în suflet, pe
fața ei se citea dezamăgirea.
Cu ochii în lacrimi, Andrei si-a facut curaj și le-a povestit cum s-au petrecut
lucrurile.
- Nea Dumitru, îmi pare rău pentru ce-am făcut. Mama mi-a dat niște bănuți de
buzunar și vreau să vi-i dau să cumpărați alți peștișori în locul celor din lac,
carea poate au înghițit ulei și au murit. Iar dacă banii nu ajung, o să mai
împrumut de la mama ca să vi-i returnez. Eu chiar vreau să-mi repar greșeala.
44
-Băiete, apreciez curajul tău, zise nea Dumitru, dar spre fericirea ta, tocmai am
scos peștii din lac așa că nu trebuie să mi plătești. Dacă vrei vino să mă ajuți să
golesc apa din bazin și te iert.
-Vin, iar astăzi vreau să vă ajut la muncă întreaga zi, numai să mă iertați și să nu
mai fiți supărat pe mine.
Ochii bunicii plângeau de bucurie când a văzut cât de mult se maturizase

Andrei. Avea puterea de a-și recunoaște greșeala și dorința de a o îndrepta.
Acest comportament a impresionat-o si pe Iulia, sora lui. Nu se gandea că va
învăța o lecție atât de valoroasă de la fratele ei de șase ani.
(Autor - Ileana Costin)
Scop: dezvoltarea capacității de a recunoaște propriile greșeli și de a găsi

soluții de îndreptare
Obiective:
1. Să identifice grelile personajlui principal din poveste.
Răspunsuri așteptate: băiatul a fugit pe geam, pe furiș; a poluat balta în
care înotau peștișorii.
2. Să analizeze modul în care băiatul și-a recunoscut greșeala.
Răspunsuri așteptate: a recunoscut în fața lui Nea Dumitru greșeala
făcută.
3. Să analizeze modul în care băiatul și-a îndreptat greșeala făcută.
Răspunsuri așteptate: a golit apa din bazin, după ce în pralabil a vrut să
plătească paguba din banii proprii.

45
2. Ce greșeală a făcut Andrei?

3. Care au fost consecințele greșelii lui?
4. Cum și-a îndreptat Andrei greșeala?
5. De ce s-a bucurat bunica când a aflat modul în care și-a reparat Andrei
greșeala?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să greșiți și să ascundeți greșeala? De ce?
Care au fost consecințele? Ați regretat? Ați reușit să vă reparați
greșeala? Cum anume? Ce concluzii ați tras?
2. Vi s-a întâmplat să recunoșteți o greșeală pe care ați făcut-o și care a
afectat în vreun fel pe ceilalți? Care au fost consecințele? Ce concluzii
ați tras?
1. Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate situațiile în care și-au
recunoscut greșelile în fața cuiva. Se discută fiecare caz în parte și se iau
în considerare următoarele aspecte:
- motivul/ motivele pentru care au făcut acele greșeli;
- cum i-a afectat pe ceilalți acele greșeli;
- cum și-au reparat greșeala/greșelile făcute;
2. Se cere cpiilor să întocmească o listă cu îndemnuri pentru copiii care nu
își recunosc greșelile făcute.
3. Se dezbate împreună cu toți copiii proverbul: ”Greșeala recunoscută e
pe jumătate iertată”.
Concluzie:
46
Capacitatea de a recunoaște propriile greșeli în fața altor persoane are

la bază sinceritatea, dar presupune deopotrivă și un efort de voință și tărie de
caracter. Este un semn de maturitate.
Nu întotdeauna vârsta este un semn al maturității. Maturizarea oricărei

persoane presupune un mod echilibrat de a judeca orice situație și adoptarea
unor comportamente bazate pe raționamente logice și atitudini adecvate față de
sine, față de ceilalți sau față de muncă (învățătură).
Maturizarea este un filtru pentru alegerile bune dobândirea unor valori

durabile; cunoașterea de sine, a ceea ce ești, poți și știi, a ceea ce mai ai de
învățat, a limitelor și atuurilor, indiferent de opinia celor din jur, siguranța de
sine.
XI. Poveste terapeutică pentru înlăturarea orgoliului
Nu judeca după aparențe
Era un orășel în care erau oameni de toate categoriile: bogați, mai săraci,
mofturoși și de asemenea, oameni buni la suflet.
În acest orășel școala era mare pentru că erau mulți copii. Pe la jumatatea
lunii septembrie a venit un coleg nou în clasa a ll-a B.
-Bună ziua copii, el este noul vostru coleg, Matei! spuse învățătoarea.
Mai era un singur loc liber, lângă Robert. El era copilaș de etnie romă,
avea un suflet mare, chiar dacă sărăcia îi era pe urme, iar hăinuțele sale nu erau
atât de călcate și aranjate ca a celorlați colegi.
Matei se așezase și cu un aer de superioritate îl privise pe bietul Robert.

Iată că veni și pauza. Toți copii își scoase pachețelele cu mâncare pe masă, însă
47
Robert avea doar o jumătate de sandwich și o sticluță cu apă, spre deosebire de

ceilalți copii care mâncau corn cu ciocolată și multe alte bucate alese.
Se întâmplase însă ca în acea zi mămica lui Matei să uite să îi pună

pachețelul în ghiozdan copilului, iar în pauza de masă acesta privea în gol și
stomacul său nu era prea bucuros.
În acel moment Robert îl întrebă dacă vrea jumătate din puținul său, chiar
dacă până atunci Matei îl ignoră complet pe acesta și nu dăduse doi bani pe el.
Matei acceptase, iar inima lui se deschise în acel moment și începuse să îl placă
pe Robert în ciuda pieli sale maronie și aspectului său diferit.
(Autor - Gessica Naomi Gavriș)
Scop: dezvoltarea capacității de a fi modest și onest
Obiective:
1. Să identifice greșelile făcute de Matei în această poveste.
Răspunsuri așteptate: Matei l-a privit pe Robert cu superioritate,
orgolios fiind.
2. Să analizeze modul în care Robert l-a determinat pe Matei să-și schimbe
atitudinea față de el.
Răspunsuri așteptate: Robert și-a împărțit mâncarea cu Matei.
3. Să identifice diferențele dintre orgoliu și modestie, onestitate, pe baza
poveștii.
Răpunsuri așteptate: Matei s-a crezut superior, iar Robert i-a învins
excesele de superioriate prin bunătatea lui.
4. Să identifice cauzele care duc spre atitudini de superioritate față de
ceilalți, precum orgoliul.
Răspunsuri așteptate: bogăția, egocentrismul, dorința de a proiecta o
imagine pozitivă despre sine (succes, inteligență, poziție socială etc.) etc.
48

2. Care a fost modul în care l-a judecat Matei pe Robert, la prima vedere?
3. Cum l-a determinat Robert pe Matei să-și schimbe atitudinea față de el?
4. Găsiți un mod prin care Robert ar fi putut să demonstreze că și-a
schimbat atitudinea față de Matei.
1. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți orgolioși? În ce context? Ce anume a
generat orgoliul vostru? Care a fost reacția celorlalți față de voi?
2. Vi s-a întâmplat să întâlniți oameni orgolioși? Cum s-au comportat față
de voi? Ce ppărere ați avut față de ei?
3. Ce sfaturi ați oferi oamenilor orgolioși?
1. Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate situațiile în care au dat
dovadă de orgoliu în relațiile cu alte persoane. Se analizează:
- motivul/ motivele pentru care au fost orgolioși;
- cum i-a afectat pe ceilalți acea atitudine;
- cum au reușit să-și revizuiască atitudinea;
2. Se cere cpiilor să întocmească o listă cu îndemnuri pentru copiii care nu
tendința de a fi orgolioși.
3. Se dezbate împreună cu toți copiii zicala: ”Mândria este o piedică în
calea fericirii”.
Concluzie:
49
Orgoliul poate fi un obstacol în calea dezvoltării tale deoarece:
- îți oferă o imagine deformată despre tine însuți, făcându-te să crezi că

ești mult mai bun decât ești în realitate;
- te plasează în mijlocul unei lupte continue pentru a dovedi că poți

câștiga oricând;
- te obligă să reziști oricărei tranformări interioare în sens pozitiv:

iertare, compasiune, onestitate, modestie.
XII. Poveste terapeutică pentru înlocuirea gândurilor iraționale cu cele

raționale
Pisicuța speriată
Ilinca și Deli sunt două prietene nedespărțite. Ilinca este o fetiță de vârsta
noastră, iar Deli este o pisicuță. În fiecare zi cele două prietene se joacă
împreună multe jocuri distractive.
Ieri și-au dus o paturică cu jucării sub nucul mare din grădină. S-au jucat
până seara când aproape a trecut ora de culcare. Ilinca a dus-o pe Deli spre
culcușul ei, apoi i-a urat somn ușor și a intrat în casă. Dimineața, Deli s-a trezit
mai târziu decât de obicei. Frecându-se la ochi, pisicuței i-a venit un gând:
“Ilinca nu a venit să mă cheme la joacă, oare ce s-a întâmplat?” Ieși repede din
culcuș și începu să o caute pe Ilinca prin curte. Fetița nu era nicăieri. Deli a
început să se sperie și o căuta pe Ilinca prin casă întrebând toate animalele din
curte dacă au văzut-o, însă niciuna nu știa nimic de fetiță. Agitată, Deli se
întoarse la culcușul ei: “Unde e Ilinca? Oare unde a plecat?”. Cu cât se gândea
mai mult că Ilinca ar fi putut pleca de tot, cu atât frica ei creștea mai mult și mai
mult. “Dacă Ilinca a plecat de tot? Dacă mi-am pierdut cea mai bună prietenă?
50
Nu se va mai juca nimeni cu mine!” Când i-au venit în minte toate aceste
gânduri, Deli începu să plângă. Plângea din ce în ce mai tare! Atât de tare încât
toate animalele din grădină s-au adunat în jurul ei privind-o nedumerite. Tocmai
atunci, deasupra ei, trecu în zbor o rândunică. Auzind plânsetul pisicuței, se
apropie de ea.
-Ce s-a întâmplat, Deli?
-Nu o gasesc pe Ilinca nicăieri! Sigur a plecat de tot de aici și m-a

abandonat, nu se va mai întoarce niciodată!
-De unde ți-a venit ideea asta? Știi tu sigur că a plecat de tot? Te-ai gândit
că poate a plecat doar pentru câteva ore?
-Dar Ilinca mă anunță întotdeauna când pleacă undeva!
-De unde știi că nu a vrut să îți spună și de data asta? Poate că a încercat
dar tu dormeai și nu a vrut să te trezească.
-Dar e imposibil, trebuia să îmi spună! Sigur a plecat de tot și nu o voi

mai vedea niciodată, spunea pisicuța cu ochii plini de lacrimi.
-De aceea plângi și ești speriată? Cu gândul că ai putea să-ți pierzi

prietena? Te-ai gândit că s-ar fi putut întâmpla lucruri și mai grave? Dacă ar fi
plecat și Buni?
- Atunci ar fi și mai rău. Cine ne-ar mai da de mâncare? Vai de mine! Ar

fi groaznic! La aceste gânduri pisicuța începu să plângă și mai tare.
-Deli! Buni nu a plecat, chiar mai înainte a trecut pe lânga tine! încerca
rândunica să o liniștească.
-M-ai păcălit! strigă Deli. M-ai făcut să plâng și mai tare pentru nimic!
-Nu! Eu ți-am demonstrat că poate fi și mai rău decât crezi tu și ți-am

arătat că gândurile tale te-au făcut să plângi.
51
-Așa e, nu mai plâng! Poate că a încercat să îmi spună că pleacă și eu

dormeam. Plâng degeaba. O voi aștepta aici.
-Așa este! Crede-mă că nu ți-ai pierdut prietena, poate că a plecat la

grădi.
Pisicuța nu mai auzise așa ceva și era nelămurită. Văzând-o astfel,

rândunica i-a explicat pisicuței că, „grădi” este un loc foarte frumos unde merg
mai mulți copii și se joacă și au doamne educatoare care îi învață în fiecare zi un
cântecel sau o poezie nouă.
În timp ce Deli și rândunica discutau, pe poarta curții intrară Buni și

Ilinca. Deli alergă într-un suflet spre ele strigând de bucurie. Deli îi povestise
Ilincăi cele petrecute de dimineață, ce gânduri i-au trecut prin minte și ce frică
mare i-a cuprins tot corpul. După ce Ilinca îi povestise că a fost la grădi și ce
lucruri minunate a învățat acolo, a chemat-o pe Deli la nucul din spatele grădinii
pentru a o invăța un joc nou de la grădiniță. Cele doua s-au distrat foarte bine,
iar Deli abia aștepta ca Ilinca să mai meargă la grădiniță și să o învețe lucruri
noi.
De multe ori și nouă ni se întâmplă la fel. Părinții sau bunicii trebuie să

meargă la serviciu și până descoperim unde sunt ei ne speriem foarte tare.
Câteodată în mintea noastră apare și gândul că am rămas singuri sau că am fost
părăsiți și plângem foarte tare până să ne dăm seama că fiecare dintre noi are
multe treburi de rezolvat și că oamenii dragi nu pot sta tot timpul lângă noi. Cu
toate acestea, trebuie să știm că ei ne iubesc și stau cât pot de mult împreună cu
noi.
(Autor - Georgiana Grigor)
Scop: dezvoltarea capacității de a privi lucrurile în mod rațional pentru a

înlătura sentimentele negative
52
Obiective:
poveste..
Răspunsuri așteptate: Deli a fost tristă, speriată, dezamăgită .
2. Să identifice gândurile iraționale care au stat la baza apariției acelor
sentomente negative.
Răspunsuri așteptate: Ilinca a plecat fără să anunțe; Ilinca a părăsit-o
pentru totdeauna; fără Ilinca nu va avea cu cine să se mai joace; Ilinca
nu se va mai întoarce; Ilinca a abandonat-o.
3. Să analizeze modul în care Deli a reușit să-și raționalizeze gândurile și
să-și înlocuiască sentimentele negative cu cele pozitive.
Răpunsuri așteptate: rândunica a ajutat-o să raționalizeze gândurile
negative, iraționale – a identificat alte cauze posibile pentru lipsa Ilincăi,
cauze care s-au dovedit a fi reale. La final este fericită, optimistă.

1. Cine sunt personajele din poveste?
2. Care a fost gândul negativ care a detrminat-o pe Deli să fie nefericită?
3. Cine a ajutat-o pe Deli să-și raționalizeze gândurile negative?
4. Care au fost sentimentele fetiței la finalul poveștii?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți triști sau să va fie frică fără să aveți o
bază rațională? În ce context? Ce fel de gânduri ați avut? Care a fost
reacția voastră la acele sentimente? Cum ați reușit să ajungeți la
sentimente pozitive (la ce v-ați gândit)? Ați ajuns singuri să raționalizați
gândurile sau v-a ajutat cineva?
53
2. Vi s-a întâmplat să ajutați pe cineva să-și raționalizeze gândurile și să

iasă din sfera sentimentelor negative? Cum anume?
Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate gândurile iraționale pe
care le-au avut și care au determinat sentimente negative. Se analizează:
- cauza apariției gândurilor iraționale;
- sentimentele asociate acelor gânduri;
- modul în care au raționalizat acele gânduri.
Concluzie:
Gândul rațional presupune a înfrunta adevărul, oricare ar fi el. Pentru a

raționaliza un gând trbuie să parcurgem următorii pași:
- identificarea gândului irațional (ce care, în mod curent duce la

apariția unor sentimente negative precum: teama, dezamăgirea,
deznădejdea, furia etc.);
- identificarea unor propoziții mai raționale pe care să ni le spunem în

minte (de tipul ”nimeni nu e perfect”, ”nu e posibil ca toată lumea să
mă placă și să mă aprobe” etc.);
- identificarea situațiilor în care am experimentat emoții neplăcute.

Fiecare situație supărătoare trebuie scrisă pentru a o putea analiza în
detaliu (ce am gândit atunci, cum aș mai fi putut gândi);
- explorarea ideilor raționale și a celor iraționale (restructurarea

cognitivă prin care se înlocuiesc gîndurile/ideile iraționale cu
gândurile/ideile raționale – ”Chiar dacă nu sunt forte frumoasă sunt
glumeață și ceilalți mă apreciază pentru asta”);
54
- lăsarea ideilor raționale să suprascrie emoțiile și ideile iraționale

(”știu de unde vine furia mea și ea este prea intensă – trebuie să o
reduc în intensitate);
- anticiparea răspunsurilor emoționale (atacăm fiecare idee irațională

pe măsură ce apare; insistăm și pe schimbarea comportamentală;
acceptăm ceea ce nu putem schimba).
XIV. Poveste terapeutică pentru modificarea atitudinilor negative față de alte

persoane
Comoara lui Tedy
Pe cerul întunecat câteva steluțe își făcuseră deja apariția. Luna strălucea
în toată splendoarea ei precum regina nopții. Vântul s-a trezit și el de multă
vreme și acum plimbă frunzele copacilor prin toate părțile. La marginea orașului
o fereastră a rămas deschisă. Oare cine o fi uitat-o așa? E camera Raisei. Raisa a
plecat la bunici și se pare că fereastra a rămas deschisă. Hai să privim înăuntru!
Oare ce vom găsi? O mulțime de jucării și-au găsit locul pe pat, pe dulăpior, pe
covorașul de lângă birou. peste tot. Aici, noaptea se întâmplă ceva cu totul și cu
totul magic. Jucăriile prind viață și nu fac altceva decât să povestească și să se
joace până în zori de zi, când soarele le trimite la culcare. Spre exemplu, acum
se aude vocea elefănțelului de pluș. Tedy are o trompă lungă și gri, urechi mari,
parcă ar putea zbura cu ele. Pe spate i-a așezat Raisa o paturică frumos
colorată, cu ciucuri și sclipici. Dar Tedy nu dă importanță lucrurilor pe care le
are, ci e atent la Lara, balerina din vitrină.
-Lara, dansează încă o dată pentru noi, te rog!
-Am obosit, Tedy! Nu mai vreau.
55
-Nu se poate așa ceva! Dacă aș avea eu puterea să dansez nu aș obosi

niciodată.
-Tedy, dar dansez înca de când a răsărit luna. Și muzicuța a oboist să mai
cânte.
-Of, Lara! Nu vrei să ne faci pe plac, am s-o rog pe Raisa să îți ia

muzicuța și să mi-o dea mie. Tu nu o meriți!
-Să nu îmi faci așa ceva, Tedy! E muzicuța mea.
-Și ce dacă? O vreau eu. Eu voi dansa mai mult și mai frumos decât tine.
Să fie a mea!
Lia păpușica auzise discuția dintre cei doi și interveni spunându-i lui
Tedy că nu este frumos ceea ce face, că muzicuța este a Larei și nu poate să i-o
ia. Ba chiar l-a întrebat pe acesta cum ar reacționa dacă cineva i-ar lua păturica
de pe spate. Tedy răspunse urât spunându-i că nu îi pasă de acea păturică și că
este urâtă. Auzind aceste cuvinte Lia încerca să își păstreze calmul și îi explica
lui Tedy că fiecare dintre noi avem lucruri care sunt foarte frumoase și ne ajută.
Fiecare dintre noi avem câte o comoară numai și numai a noastra. Tedy se miră
și întreba dacă acea păturică este bogăția lui. Lia, încurajată de celelalte jucării
îi spune lui Tedy că are cea mai frumoasă păturică din întreaga cameră și că ar
putea avea gândurile cele mai frumoase pentru a-și face prieteni dacă ar scăpa
de cele rele.
I-a explicat că gândurile pe care le are acum l-au făcut să fie invidios și l-
au determinat să vorbească urât cu toate jucăriile, ignorând comorile prețioase
pe care le au fiecare. Toate jucariile au început să laude păturica lui Tedy, fapt
care l-a făcut să își dea seama că, într-adevăr, păturica lui este magică și unică.
După ce gândurile rele au dispărut camera s-a umplut de fericire, Lara a început
să danseze din nou și împreună cu ea toate celelalte jucării, fiecare folosindu-și
comoara.
56
Morala: Adesea ni se întâmplă și nouă sa ne dorim ceea ce au ceilalți. Desigur,

cu toții vrem mai mult și suntem bucuroși când dorințele noastre se îndeplinesc,
însă dacă tot ce ne dorim este să luăm de la ceilalți, sufletul nostru va fi din ce
în ce mai trist. Când uităm să îi apreciem pe ceilalți și doar îi invidiem uităm să
visăm. Unul dintre secretele fericirii este să știm să apreciem și să folosim cu
bunătate comorile pe care le avem.
(Autor - Georgiana Grigor)
Scop: dezvoltarea atitudinilor poztive față de ceilalți și a sentimentelor pozitive.
Obiective:
4. Să identifice atitudinilor negative ale personajului principal din poveste.
Răspunsuri așteptate: Tedy a fost invidios, egoist, nemulțumit.
5. Să identifice cauzele acelor atitudini negative.
Răspunsuri așteptate: Tedy nu știa să se mulțumească cu ceea ce avea;
dorea să obțină totul, prin orice mijloace .
6. Să analizeze modul în care Tedy a reușit să-și modifice comportamentul
și să-și înlocuiască atitudinile negative față de ceilalți cu cele pozitive.
Răpunsuri așteptate: Lia a reușit să-l determine pe Tedy să se
mulțumească cu ceea ce avea șă-și aprecieze bunurile personale; ea l-a
învățat pe Tedy că adevărata fericire înseamnă și respectul față de
ceilalți.

6. Care au fost cauzele care l-au detrminat pe Tedy să fie nemulțumit?
7. Cine l-a ajutat pe Tedy să-și modifice atitudinile negative față de alții?
8. Care au fost sentimentele și atitudinile lui Tedy la sfârșitul poveștii?
57
3. Vi s-a întâmplat vreodată să vă doriți ceva ce aveau alții atât de mult
încât să aveți comportamente nedorite? Ce ați gândit? Ce ați simțit?
Cum v-ați comportat? Care a fost reacția celorlalți la comportamentul
vostru? Cum ați reușit să ajungeți la atitudini și sentimente mai bune?
Ați ajuns singuri să vă controlați comportamentul sau v-a ajutat cineva?
4. Vi s-a întâmplat să ajutați pe cineva să-și modifice comportamentul sau
atitudinile în relația cu ceilalți? Cum anume?
Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate atitudinile negative pe
care le-au avut în relația cu alte persoane. Se analizează:
- cauza acelor atitudini;
- sentimentele asociate acelor atitudini și comportamentele asociate;
- modul în care și-au autoreglat comportamentul.
Concluzie:
Atitudinea este modalitate de raportare față de anumite aspecte ale

realității; ea implică reacții afective, comportamentale, cognitive, iar când
aceste reacții sunt într-un deplin acord atunci putem vorbi despre atitudini
stabile.
Atitudinea apare ca verigă de legatură între starea psihologică internă

dominantă a persoanei și multimea situațiilor la care se raportează în contextul
vieții sale sociale.
Iată câteva diferenţe dintre o atitudine pozitivă şi o atitudine negativă:

o Persoana cu o atitudine negativă gândeşte: NU POT.
58
o Persoana cu o atitudine pozitivă gândeşte: POT.

o Persoana cu o atitudine negativă se axează pe PROBLEME.
o Persoana cu o atitudine pozitivă se concentrează pe SOLUŢII.
o Persoana cu o atitudine negativă le găseşte celorlalţi nenumărate
DEFECTE.
o Persoana cu o atitudine pozitivă caută aspectele POZITIVE ale
celorlalţi.
o Persoana cu o atitudine negativă se concentrează pe LIPSURI.
o Persoana cu o atitudine pozitivă este recunoscătoare pentru CE ARE.
o Persoana cu o atitudine negativă va vedea întotdeauna
OBSTACOLELE.
o Persoana cu o atitudine pozitivă va vedea întotdeauna
OPORTUNITĂŢILE
XV. Poveste terapeutică pentru dezvoltarea încrederii în sine
Minunea
Autor - Maria Griguță
O fetiță mergea spre casă pe o alee părăsită, mintea fiindu-i împăienjenită

de mii de gânduri. Gândurile dansau în neștire în mintea fetei iar ea se simțea la
capătul puterilor. Nu înțelegea de ce eșecurile se țin lanț de ea și de ce niciodată
nu reușeste să-și atingă țelurile propuse.
Vocea minții îi repeta halucinant: Oricât te străduiești, întotdeauna dai

greș. În amalgamul de gânduri care o copleșea nici nu observa că un fluturaș
multicolor și-a făcut culcuș în palma ei, mângâind-o cu aripile sale diafane.
Fluturașul voia să-i aline durerea, să i-o alunge și i se adresă pe un ton

suav și dulce:
59
- Dragă fetiță, oprește-te și privește în jur, relaxează-ți mintea și ascultă-

mi vorba! Lumea ce ne înconjoară e un miracol, viața e un miracol- până și
mintea și felul cum gîndești pot fi miracole. Alungă gîndurile negative,
eliberează-te și simte cum plutești, nu te mai concentra în exces, lasă mintea să
zburde! Ești minunată, ești capabilă, dar dacă te străduiești prea mult e posibil
să obții opusul a ceea ce-ți dorești…Alege-ți teluri, dar eliberează-te de crispare
și fii tu însăți! Ia aminte la ce-ți spun… intr-o zi zborul tău va fi lin și sublim.
Fetița mirată spuse:
- Mulțumesc, prea înțeleptule fluturaș că mi-ai deschis ochii, cu siguranță

voi medita asupra vorbelor tale spuse cu mult patos și voi încerca să mă privesc
altfel pe mine însămi, să mă înțeleg mai bine.
Fluturașul atunci își luă zborul, atingând obrăjorul fetiței și împrăștiind în

jur pulbere de magie.
Morala: să încercăm să ne cunoaștem mai bine, să nu ne judecăm prea aspru și

să ne acceptăm limitele.
Scop: dezvoltarea capacității de autocunoaștere și a imaginii de sine pozitivă.
Obiective:
poveste..
Răspunsuri așteptate: fetița era nefericită, dezamăgită, tristă,
îngrijorată.
8. Să identifice gândurile iraționale care au stat la baza apariției acelor
sentomente negative.
Răspunsuri așteptate: fetiței îi era frică de eșec.
60
9. Să analizeze modul în care fetița a reușit să-și raționalizeze gândurile și

să-și înlocuiască sentimentele negative cu cele pozitive.
Răpunsuri așteptate: fluturașul a ajutat-o să raționalizeze gândurile
negative, iraționale îndemnând-o să se cunoască mai bine, să se accepte
pe sine, cu calități și defecte.

10.Care a fost gândul negativ care a detrminat-o pe fetiță să fie nefericită?
11.Cine a ajutat-o pe fetiță să-și raționalizeze gândurile negative?
12.Care au fost sentimentele fetiței la finalul poveștii?
5. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți nemulțumiți de voi înșivă? În ce context?
Ce fel de gânduri ați avut? Care a fost reacția voastră la acele
sentimente? Cum ați reușit să ajungeți la sentimente pozitive (la ce v-ați
gândit)? Ați ajuns singuri să raționalizați gândurile sau v-a ajutat
cineva?
6. Vi s-a întâmplat să ajutați pe cineva să se cunoască mai bine așa încât
persoana respectivă să-și modifice imaginea de sine? Cum anume?
Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate gândurile iraționale pe
care le-au avut și care au determinat o imagine de sine negativă. Se analizează:
- gândurile care au condus la imaginea de sine negativă;
- sentimentele asociate acelor gânduri;
- comportamentul generat de imaginea de sine negativă;
- etapele parcurse în modificarea imaginii de sine.
61
Concluzie:
Încrederea in sine vine in urma experienţelor trăite. Gîndirea influenţeaza

increderea in sine. Ai grijă ce gandeşti,căci gîndurile tale, bune sau rele, sigur
se vor materializa în imaginea de sine.
Ce înseamnă să ai o stimă de sine pozitivă:
 Să te simţi important;
 Să te simţi iubit;
 Să ai încredere în tine;
 Să te simţi unic;
 Să fii disciplinat;
 Să controlezi conflictele;
 Să ai o imagine corporală pozitivă;
 Să te simţi mândru;
 Să te simţi util;
 Să ştii că e uman să greşeşti;
Imaginea de sine se dezvoltă pe parcursul vieţii. Atitudinile părinţilor, ale

profesorilor, colegilor, fraţilor, prietenilor, contribuie la crearea imaginii de
sine.
XVI. Poveste terapeutică pentru dezvoltarea voinței
1. Povestea lui Cove
62
Autor – Maria Griguță
În satul Lutran, la poalele muntelui Bach, trăia Odo și soția lui, Aria. Odo
era un om încăpatânat și ursuz ca orice pensionar fără copii. El avusese o
tinerețe frumoasă și mulți amici, dar acum își ducea traiul împreună cu soția sa
într-un sat micuț la poalele acestui munte. După mai multe încercări eșuate de a
înfia un copil, soția lui reușește să îl convingă să mai încerce încă o dată.
Iată că încet visul lor prinde contur. Peste câteva zile o mașină se oprește
în fața casei lor. Asistenta socială este însoțită de Cove, un băiat de vreo
doisprezece anișori ce avea o sclipire aparte în ochi, o licărire fără seamăn.
Pentru băiețel cei doi reprezintă a șaptea încercare și ultima de a scăpa de
căminul de copii în speranța unui trai mai bun.
Aria îl primește pe Cove cu brațele deschise, dar Odo are o anumită

reticență. Întorcându-se spre casă îi spune Ariei ca și acest copil va fi la fel ca
ceilați trei pe care i-au mai înfiat și care nu au reușit să se acomodeze iar în cele
din urmă au fugit, lasându-le un gol în suflet.
În primele două săptămâni Cove nu a vorbit nimic nici cu Aria, nici cu

Odo deși Aria îi oferea afecțiunea de care avea nevoie. În schimb Odo era
distant însă îl lăsa pe Cove să asiste la muncile pe care el le făcea în gospodărie.
În cea de-a treia săptămână Aria se hotărăște să îi pregătească lui Cove

placintă cu mere. După prima felie Cove nu se mai poate stapâni și spune:
”Hmmm… ce buna e!”. Erau toți trei la masă, Aria se oprește din mancat și
privindu-l pe Odo îi zambește cu subînțeles.
Încet, încet Aria și Cove încep să comunice și să se atașeze unul de altul

dar Odo avea în continuare rețineri. Relația dintre cei doi este încă rigidă.
Într-o seară, Aria îl roagă pe Odo să îi ofere măcar o șansă lui Cove și să
încerce să comunice cu el. El îi promite că va încerca să-i acorde o șansă și
63
dimineața următoare îl roagă pe băiat să îl urmeze în șopron pentru a-i arăta

ceva.
Ajunși acolo, îi arată băiatului un pat cu paie și îi spune:
- Ia o furca și scoate paiele din pat! Dacă vrei să schimbi ceva, începe
prin a-ți face patul. Daca iți faci patul în fiecare dimineață ai reusit să faci prima
sarcina a zilei. Iti va da un sentiment de împlinire și te va îndemna să faci o altă
sarcină și tot asa, iar la sfârșitul zilei vei avea o serie de sarcini duse la
îndeplinire. Să îti faci patul în fiecare dimineață va întări faptul că micile lucruri
în viață contează. Dacă nu poți să faci lucrurile mici așa cum trebuie, nu vei
reuși niciodată să faci lucruri mari. Dacă după o zi de muncă istovitoare vei găsi
acel pat făcut, în tine se va sădi speranța că mâine va fi mai bine iar steaua ta
norocoasă va licari mai puternic.
Cove nu a prea înțeles atunci sfatul lui Odo, dar după douăzeci de ani de
carieră în armată, vorbind la pupitrul academiei militare, le spunea prospeților
absolvenți că acea zi și acel sfat, i-au schimbat radical viața. Dintr-un copil fără
speranță pe care nu-l dorea nimeni a devenit un general de armată respectat și
onorat.
Morala: Dacă nu poți să faci lucrurile mici așa cum trebuie, nu vei reuși
niciodată să faci lucruri mari.
Scop: dezvoltarea voinței (puterea voinței, perseverența, independența și

promptitudinea).
Obiective:
1. Să descrie câteva tăsături ale personajului principal din poveste..
Răspunsuri așteptate: Cove era închis, puțin comunicativ, reticent,
neâncrezător.
64
2. Să identifice modalitățile prin care Odo a reușit să-l determine pe Cove

să devină mai deschis, să-și schimbe atitudinea și comportamentul .
Răspunsuri așteptate: ”Odo era distant însă îl lăsa pe Cove să asiste la
muncile pe care el le făcea în gospodărie” ; l-a învățat să se bucure de
fiecare realizare, oricât de mică ar fi,
3. Să analizeze efectele pe termen lung ale noului mod de a privi lucrurile
în cazul lui Cove.
Răspunsuri așteptate: a ajuns un mare general de armată, respectat
pentru comportamentul său. Principiul de viață după care s-a condus
Cove a fost ceea ce a învățat de la Odo: ”Dacă nu poți să faci lucrurile
mici așa cum trebuie, nu vei reuși niciodată să faci lucruri mari”.

2. Care au fost credințele lui Cove și ale lui Odo la începutul poveștii?
3. Cum se comporta Cove cu părinții lui adoptivi?
4. Care a fost sfatul lui Odo pentru Cove?
5. Cum a reușit Cove să-și schimbe comportamentul?
6. Ce efect a avut pe termen lung sfatul pe care i l-a dat Odo lui Cove?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să vă bazați doar pe ceea ce au făcut doar alții
pentru voi, fără să vă implicați? Ați simmțit că sunteți lipsit de voință?
2. Vi s-a întâmplat să ajutați pe cineva să devvină mai buni, mai
conștiincioși, mai responsabili? Cum anume? Ați depus sau nu un anumit
efort voluntar în aceste cazuri?
65
Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate comportamentele

dezirabile pe care le-au avut în ultima săptămână. Se analizează efortul de
voință pe care l-au făcut pentru a ajunge la acel comportament. Se analizează
efectele acestor comprtamente în plan individual și social.
Concluzie:
Modificarea adecvată a comportamentului nostru are la bază și un anumit

efort voluntar. Voinţa reprezintă un proces psihic complex de reglaj superior,
realizat prin mijloace verbale şi constând în acţiuni de mobilizare şi
concentrare a energiei psihonervoase în vederea biruirii obstacolelor şi
atingerii scopurilor conştient stabilite.
 Reglajul voluntar se manifestă fie ca iniţiere şi susţinere a acţiunilor, fie

ca amânare sau diminuare a acestora.
Reglajul voluntar se realizează prin intermediul efortului voluntar.
 Efortul voluntar constă într-o mobilizare a resurselor fizice, emoţionale

şi intelectuale prin intermediul mecanismelor verbale. El este trăit ca o
stare de tensiune, de încordare internă, de mobilizare a resurselor în
vederea depăşirii obstacolului.
Calitățile voinței:
a) Puterea voinţei se exprimă în intensitatea efortului depus de o persoană

pentru a depăşi obstacolele şi atinge scopurile .
 Slăbiciunea voinţei reprezintă incapacitatea de a realiza efortul voluntar

cerut.
b) Perseverenţa presupune relizarea efortului voluntar pe o perioadă

îndelungată de timp, chiar şi în condiţii extrem de dificile.
66
 Opusul perseverenţei este încăpăţânarea- urmărirea unor scopuri când

împrejurările nu oferă şanse de reuşită.
c) Independenţa voinţei- tendinţa constantă de a lua hotărâri în baza

chibzuinţei proprii. Acestă calitate nu se identifică cu lipsa de
receptivitate faţă de opiniile celor din jur. Ea implică atitudine critică
faţă de opiniile personale şi ale celorlalţi.
 Opusul ei este sugestibilitatea.
d) Promptitudinea reprezintă rapiditatea cu care omul deliberează într-o

situaţie complexă şi adoptă hotărârea cea mai potrivită.
 Opusul ei este nehotărârea.
Comportamentele dezirabile au la baza gandurile, credintele si sistemul

nostru propriu de valori, pe care le transpunem in actiuni si fapte, în mod
voluntar, spre beneficiul nostru sau al altor persoane.
XVII. Poveste terapeutică pentru înlăturarea fricii și recăpătarea încrederii în

sine
Iepurașul curajos
Autor - Beatrix Husti Luca Petric
Iepurașul trăia într-o pădure mică, aflată în munți. Pădurea era înconjurată
de o prăpastie adâncă, formată numai din stâncă. Iepurașul despre care vă
spuneam s-a născut în acea pădure și a crescut tot acolo. Toată ziua țopăia,
jucându-se cu prietenii lui, dar, curios din fire, când ajungea la marginea
pădurii, mereu se întreba ce este dincolo de prăpastie. De nenumărate ori i-a
trecut prin minte să sară peste prăpastie și să exploreze necunoscutul, dar îi era
67
teamă. Dacă nu reușește să sară suficient cât să ajungă dincolo? Dacă dincolo se
ascund primejdii? Dacă nu se mai poate întoarce acasă în pădurea lui? Datorită
acestor frământări ajungea mereu la concluzia că mai bine nu încearcă.
Într-o zi însorită de vară iepurașul se juca de-a v-ați ascunselea cu

prietenii lui din pădure. Alergau si țopăiau, se ascundeau unii de alții pe sub
frunze, printre crengile tufișurilor, în scorbura copacilor și se bucurau când se
regăseau. Razele soarelui îi mângâiau pe jucăușii noștri, care se simțeau
nemaipomenit.
La un moment dat, când să iasă din ascunzătoare, iepurașul nostru a fost

întâmpinat de cumătra vulpe, care, de mult i-a urmărit, fiind ascunsă după
trunchiul unui fag înalt. I-a fost tare foame și i s-a cam făcut poftă de carne de
iepure.
Văzând-o lingându-se pe bot, iepurașul a înțeles îndată despre ce e vorba

și a luat-o la fugă. A fugit și a fugit de parcă mânca pământul, dar și vulpea se
ținea hotărâtă după el. Toate încercările iepurașului de a scăpa de urmăritor au
eșuat, deoarece, după cum știți, vulpea e vicleană.
Deodată, iepurașul, s-a trezit la marginea prăpastiei de care se temea

dintotdeauna. Tremura de frică, realizând că are două variante: fie că se lasă
mâncată de vulpe, fie încearcă să sară peste prăpastie și are șansa de a scăpa. Ce
credeți că a făcut iepurașul? Trebuia să ia urgent o decizie, deoarece vulpea,
convinsă de victoria ei, se apropia de el salivând. Când să îl apuce vulpea cu
laba, iepurașul își luă avânt și sări peste prăpastie de parcă ar fi avut aripi. A
aterizat dincolo cu bine, realizând că a reușit să-și depășească limitele de până
atunci și că nici nu a fost atât de greu să ajungă acolo. Mare a fost bucuria și
satisfacția lui că, în sfârșit, datorită curajului a avut posibilitatea să descopere ce
ascundea ținutul de dincolo de prăpastie.
68
Scop: dezvoltarea capacității de a depăși diferite frici
Obiective:
poveste..
Răspunsuri așteptate: iepurașului îi era frică de înălțime, de vulpe, de
necunoscut, de a nu greși, de primejdii posibile .
2. Să identifice gândurile iraționale care au stat la baza tuturor fricilor
iepurașului.
Răspunsuri așteptate: iepurașul avea diferite gânduri negative precum:

”Dacă nu reușește să sară suficient cât să ajungă dincolo de prăpastie?
Dacă dincolo se ascund primejdii? Dacă nu se mai poate întoarce acasă
în pădurea lui? Datorită acestor frământări ajungea mereu la concluzia
că mai bine nu încearcă.”
3. Să analizeze cauzele fricii.

Răpunsuri așteptate: iepurașul nu avea încredere în el însuși, în
capacitatea lui de a face față diferitelor situții cu unn potențial risc.
4. Să analizeze modul în care iepurașul a depășit frica și și-a recăpătat
încrederea în el însuși.
Răspunsuri așteptate: cu un efort de vounță, sub presiunea pericolului de
a fi prins de vulpe și-a făcut curaj și a sărit dincolo de prăpastie.
5. Să descrie sentimentele pe care le-a avut iepurașul după ce și-a depășit
frica.
Răspuns așteptat: bucurie, satisfacție, mândrie.

69
2. Care au fost gândurile negattive care l-au făcut pe iepuraș să trăiaască

diferite frici?
3. Cum a reșit iepurașul să-și depășească fricile?
4. Care au fost sentimentele iepurașului după ce și-a învins frica?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să va fie frică fără să aveți o bază rațională?
În ce context? Ce fel de gânduri ați avut? Care a fost reacția voastră la
acele frici? Cum ați reușit să vă învingeți frica (la ce v-ați gândit)? Ați
ajuns singuri să raționalizați gândurile sau v-a ajutat cineva?
2. Vi s-a întâmplat să ajutați pe cineva să-și raționalizeze gândurile și să își
învingă fruca? Cum anume? Poate un prieten să ne ajute să ne
recăpătăm încrederea în noi înșine? Cum anume?
3. Vi s-a întâmplat să nu aveți încredere în voi înșivă (că nu veți reuși să vă
atingeți scopul, că veți suferi un eșec)? Cum ați depășit acel moment?
Se realizează împreună cu copiii o listă cu toate situațiile în care nu au
avut încredere în ei înșiși/ au trăit diferite frici. Se analizează:
- cauzele posibile (un eșec anterior, frica de a nu fi sancționați,
supramotivația, pretențiile exagerate ale celor din jur etc.);
- sentimentele și gândurile asociate imaginii de sine scăzute și / sau
fricii;
- modul în care au raționalizat acele gânduri pentru a ajunge la o
imagine de sine pozitivă și/sau la înlăturarea fricii.
Concluzie:
Efectele stimei de sine scăzută:
70
1. Incapacitatea de a lua decizii.

Persoana care este caracterizată de o stimă de sine redusă are foarte adesea
dificultăţi în luarea deciziilor atât pentru ea cât şi pentru cei din jurul ei. Nu va
ajunge niciodată în funcții de conduere și nu va fi un lider bun deoarece îi
lipseşte abilitatea să ia decizii bune într-un timp determinat.
1. Îi este deseori ruşine.

O stimă de sine scăzută este cauza pentru care o persoană este foarte
ruşinoasă. Îi este ruşine pentru că are impresia că nu se va ridica la înălțimea
așteptărilor celorlalți.
3. Dorinţa de a fi perfect.
Unul dintre cele mai importante semne ale lipsei încrederii în sine îl reprezintă
dorinţa de a fi perfect. Marea majoritate a perfecţioniştilor îşi doresc să fie aşa
deoarece ei cred că, fiind perfecți, ceilalţi îi vor plăcea mai mult.
4. Inabilitatea de a accepta critica.

Lipsa încrederii în sine face ca persoanele cu stimă de sine scăzută să nu poată
accepta refuzul sau critica. Când apar astfel de circumstanţe, persoanele cu
stimă de sine redusă se retrag sau devin depresive.
5. În majoritatea timpului sunt pesimişti sau hipercritici.

Pentru a-şi proteja sentimentele, persoanele cu stimă de sine redusă devin
extrem de critice, în special cu cei apropiaţi. Ei sunt adesea pesimişti şi foarte
rar pot vedea partea pozitivă dintr-o situaţie.
6. Se îngrijorează pentru viitor.

Persoanele cu stimă de sine redusă se îngrijorează constant pentru viitor,
despre ceea ce s-ar putea întâmpla. Ei găsesc dificil să trăiască în prezent şi au
o frică majoră în legătură cu lucrurile rele ce pot să apară.
Încrederea de sine este un aspect foarte important al personalităţii noastre
şi uneori joacă un rol principal în modul în care ne afirmăm în societate. Chiar
dacă nu avem de-a face cu persoane care ne judecă sau persoane superficiale,
uneori, o stimă scăzută de sine poate transmite mesajul că nu suntem capabili
să avem grijă de noi înşine şi că trebuie mereu să căutăm confirmări şi suport
în cei din jurul nostru.
Ce putem face pentru a remedia un caracter cu o stimă scăzută de sine?
În primul rând trebuie să conştientizăm cu ce temeri ne luptăm şi să
încercăm cu ajutorul unui prieten să ne concentrăm o vreme asupra calităţilor
noastre şi să le fructificăm. Dacă această soluţie nu funcţionează atunci în mod
71
cert trebuie să apelăm la un profesionist pentru a căpăta mai multă încredere

în sine.
XVIII. Poveste terapeutică pentru înlăturarea sentimentelor de frustrare

generate de încrederea trădată
Greșeala recunoscută
Autor - Mădălina Husti
Daniel si Alex erau doi frați care țineau mult unul la celalalt. Ei locuiau în
apropierea unui teren de fotbal. Lui Alex îi plăcea foarte mult acest joc și i-a
cerut fratelui său să meargă cu el la meci, care urma să se desfășoare în ziua
următoare. Daniel i-a promis că a doua zi vor merge împreună. Însă, a doua zi,
Daniel s-a trezit devreme și a plecat la o întâlnire spunându-i lui Alex că se va
întoarce repede.
Alex l-a așteptat pe Daniel afară, în curtea casei sa vină să îl ducă la meci.
Orele treceau, meciul începuse și Daniel nu a venit.
În sufletul lui Alex s-au trezit sentimente de tristețe, se simțea trădat de

fratele lui care i-a promis că va veni.
Spre seară, ajuns acasă, Daniel fiind obosit a uitat să vorbească cu Alex,
el simțindu-se și mai rău pentru că fratele său a uitat de promisiunea făcută.
A doua zi, dis-de-dimineață, Daniel i-a cerut iertare fratelui său pentru că
nu a putut ajunge la întâlnire dar i-a promis că va găsi cât de repede o ocazie să
meargă împreună undeva.
72
Alex și-a iertat fratele și a înțeles că munca nu i-a permis să ajungă la

timp.
Morala:
De multe ori rănim sentimetele celorlalți fără să ne dăm seama, însă un

simplu ”Îmi pare rău!” poate schimba întreaga situație.
Scop: dezvoltarea capacității de a ierta și de a recăpăta încrederea în ceilalți

printr-o comunicare adecvată.
Obiective:
poveste.
Răspunsuri așteptate: Alex era trist și trădat deoarece fratele sau nu și-a
ținut promisiunea;
4. Să analizeze modul în care Daniel a reușit să-l determine pe Alex să-și
învingă tristețea și să creadă din nou în el.
Răpunsuri așteptate: Daniel și-a cerut iertare și a promis că vor merge
cât de curând împreună, undeva.

2. Care a fost gândul negativ care l-a detrminat-o pe Alex să fie trist?
3. Cum a reușit Alex să-și schimbe sentimentele? În ce măsură a contat
comunicarea dintre cei doi frați în restabilirea bunelor relații?
73
1. Vi s-a întâmplat vreodată să fiți triști din cauza unei alte persoane? De
ce?
2. Cum ați reușit să vă recăpătați încrederea în acea persoană? Ce v-a
spus?
3. Ați dezamăgit vreodată pe cineva? Cum v-ați reparat greșeala? Ce ia-ți
spus?
1. Se realizează împreună cu copiii o planșă pe care se vor nota 10
motive pentru care merită să fii prieten cu cineva și 10 motive pentru
care altcineva merită să fie prieten cu tine.
2. Gandeste-te la cateva interactiuni recente pe care le-ai avut cu

ceilalti si incearca sa identifici forma de comunicare pe care ai
folosit-o in fiecare situatie si ce efect a avut asupra interlocutorului.
Ce ai fi putut schimba in atitudinea ta si in ceea ce faceai sau spuneai
pentru a obtine reactia dorita?
Concluzie:
Daca cei din jur nu par sa te inteleaga sau se indeparteaza de tine, cel mai
probabil, modul in care le-ai transmis un anumit mesaj nu a fost cel mai
potrivit. Cele 5 forme de comunicare identificate de Virginia Satir, pe care
oamenii au tendinta de a le adopta cel mai adesea ne ajută să înțelegem cum
trebuie să comunicăm cu cei din jur.
1. Acuzatorul sau dominatorul

Dominatorul este acel individ care vrea intotdeauna sa isi impuna propria
parere si propriul mod de a face lucrurile. Il poti vedea acuzandu-i si
invinuindu-i pe cei din jur, dandu-le mereu ordine ca si cand el ar fi
conducatorul suprem, cel care stie mai bine cum trebuiesc facute lucrurile. Are
un puternic sentiment de superioritate, subapreciindu-i pe cei din jur.
Dictatorii sunt un bun exemplu pentru aceasta forma de comunicare. Ii poti
vedea in discursuri stand foarte incordati, vorbind dur, ferm, chiar tipator.
Acesti oameni au obiceiul de a pretinde mereu cate ceva de la cei din jur si de a
74
intrerupe interlocutorul. Stau de obicei aplecati in fata, cu mainile in sold si

ocazional arata cu degetul catre ceilalti.
Cand vorbesti cu un acuzator, poti sa te astepti sa faca generalizari frecvente
legate de aspectele care nu ii sunt pe plac si sa foloseasca multe intrebari
negative: “De ce nu faci asta? Nu poti sa o faci?”
2. Pacifistul sau impaciuitorul

Impaciuitorul este acea persoana care nu vrea sa-i deranjeze sau sa-i supere pe
cei din jur. Pentru ca nu vrea sa ii supere pe cei de langa el, va pune dorintele
celorlalti mai presus de dorintele proprii. Pacifistul nu stie sa spuna “NU”,
atitudinea lui fata de ceilalti fiind una aprobatoare si binevoitoare. Este de cele
mai multe ori nepretentios si modest, mesajul pe care il transmite fiind:
“Decide tu si pentru mine!”

Un exemplu bun pentru acest tip de comunicare sunt unii bunici, cei care
vorbesc incet si precaut, pe un ton plangaret. Acestia au umerii aplecati in fata,
iar atunci cand stau jos, au o mana deschisa in poala.
Cand vorbeste cu tine, va aduce des in discutie limitarile si piedicile care ar
putea aparea. Cand te roaga ceva, foloseste formulari care sa nu te preseze
foarte mult: “as dori, daca se poate, etc.”
3. Rationalul sau analiticul

Analiticul este acel om care are o explicatie pentru absolut orice. Pentru el, ce
nu este demonstrat stiintific nu are relevanta. Va rationaliza tot ce se intampla
in jurul lui, negand sentimentele proprii si pe ale celorlalti. Are nevoie
intotdeauna de o explicatie, de numere si statistici pentru a fi convins si pentru
a lua decizii. Are tendinta sa iti explice in detaliu cum stau lucrurile si sa
justifice cu date concrete tot ce se intampla, avand trasata o linie clara intre ce
este corect si ce este gresit.
Cateva exemple ar fi: oamenii de stiinta, informaticienii, matematicienii si cei
care lucreaza in majoritatea timpului cu numere si statistici. Acesti oameni nu
arata foarte multe emotii, avand o voce monotona si o pozitie nemiscata, chiar
incordata atunci cand comunica cu cei din jur.
Rationalii vorbesc folosind exprimarii impersonale, eliminand emotiile atunci
cand comunica: “poate fi privit” in loc de “eu vad”, “este deranjant” in loc de
“ma deranjeaza.” Folosesc de asemenea generalizari si concluzii care nu le
apartin: “in general, deseori, se spune ca, oamenii de stiinta au ajuns la
concluzia ca.”
4. Distorsionistul sau naucitorul
75
Distorsionistii sunt acele persoane care divagheaza rapid de la subiectul adus

in discutie si incearca sa evite cu orice pret o discutie sau o actiune nedorita.
Cand te uiti la el, ai senzatia ca nici nu este acolo, incepe sa spuna sau sa faca
lucruri care nu au nicio legatura cu contextul in care se afla.

Foloseste cuvinte si propozitii fara legatura cu subiectul si adesea crezi ca stai
langa un clovn. Evita orice fel de concretizare, schimband des tema si accentul
discutiei. Postura distorsionistului este asimetrica in cele mai multe cazuri si
poate parea ca are o infatisare interesanta.
Distorsionistii sunt foarte buni manipulatori. Vorbesc foarte mult si cam fara
sens, pana ajung sa te nauceasca. Vorbeste foarte putin de ce se intampla aici
si acum, preferand sa vorbeasca de ce s-a intamplat in trecut sau ce urmeaza sa
se intample in viitor.
5. Echilibratul
Echilibratul este acea persoana congruenta in tot ceea ce comunica. Transmite
acelasi mesaj prin toate canalele de comunicare: gandeste, simte, vorbeste si
actioneaza in acelasi mod. Are un puternic contact cu sinele, se cunoaste foarte
bine pe sine, stie unde vrea sa ajunga si ce are de facut pentru asta.
O persoana echilibrata vorbeste clar, direct si specific. Va favoriza intotdeauna
cresterea si dezvoltarea sa si a celor cu care comunica. Daca ceilalti nu
vorbesc clar sau specific, ii va ajuta sa isi clarifice situatiile si sa gaseasca
solutii.
Ce trebuie sa tii minte este ca fiecare om foloseste toate cele 5 forme de
comunicare in functie de context. Nimeni nu este blocat intr-un singur tipar. Ba
mai mult, formele de comunicare sunt de obicei combinate atunci cand
comunicam. De exemplu, poate ca intr-o situatie esti autoritar (dominator) si in
acelasi timp eviti obiectiile pe care ti le aduc cei din jur (distorsionist) pentru
a-ti impune mai usor punctul de vedere.
XIX. Poveste terapeutică privind evaluarea obiectivă a propriei persoane
Casa cu o mie de oglinzi
Autor – Mădălina Husti
76
Cu mult timp în urmă, într-un orăşel din Dacialand, exista o casă

cunoscută sub numele de “Casa cu o mie de oglinzi”.
Într-o zi, un căţeluş, vesel din fire, aflând de această casă, s-a hotărât să o
viziteze. Bucuros că a ajuns la destinaţie, sărind fericit pe scări, a intrat în casă.
S-a uitat pe hol dând din coadă, cu urechiuşele ciulite de emoţie, când ce să
vezi! Surpriză! S-a trezit că era privit de alti o mie de căţeluşi fericiti şi
prietenoşi care dădeau din coadă ca şi el. A zâmbit şi a primit înapoi o mie de
zâmbete, la fel de calde şi prietenoase. Era normal, doar era casa celor o mie de
oglinzi. Când a plecat, s-a gândit: “Este un loc minunat. Mă voi întoarce să-l
vizitez şi altădată!”.
În acelasi orăşel, alt câine, care nu era la fel de fericit şi prietenos ca

primul, s-a hotărât şi el să viziteze casa. A urcat cu teamă scările, apoi, cu coada
între picioare şi cu capul plecat, a intrat în casă. Când a văzut o mie de câini
neprietenoşi uitându-se la el, s-a speriat de i s-a zbârlit părul pe spate, mârâind
şi arătându-şi colţii. Când ceilalţi o mie de câini din oglinzi şi-au arătat şi ei
colţii, a fugit speriat. Odată ieşit afară, s-a gândit: “E un loc îngrozitor, nu mă
mai întorc acolo niciodată!”.
Morala:
Lumea în care trăiești poate fi o oglindă a sufletului tău. Dacă vei arăta
lumii o față urâtă, lumea va reacționa la fel; dacă vei zâmbi, lumea îţi va zâmbi
şi ea. Mai mult, dacă vei arăta lumii întotdeauna caracterul tău frumos, lumea şi
viaţa îţi vor arăta partea frumoasă.
Scop: formarea identității sociale și a imaginii de sine realiste.
Obiective:
1. Să analizeze modul în care cățelușul a interpretat ”lumea din oglindă”.
77
Răspunsuri așteptate: privindu-se în oglindă cățelușul și-a dat seama că

lumea e minunată dacă în ea sunt ființe vesele, fericite, prietenoase.
2. Să analizeze legătura dintre imaginea în oglindă și identitatea socială.
Răspunsuri așteptate: ”Lumea în care trăiești poate fi o oglindă a
sufletului tău. Dacă vei arăta lumii o față urâtă, lumea va reacționa la
fel; dacă vei zâmbi, lumea îţi va zâmbi şi ea. Mai mult, dacă vei arăta
lumii întotdeauna caracterul tău frumos, lumea şi viaţa îţi vor arăta
partea frumoasă”.

1. Cine este personajul din poveste?
2. Care a fost reacția cățelului când a văzut imaginea din oglindă? Ce a
simțit? La ce s-a gândit?
3. Care este morala poveștii?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să vă priviți în oglindă și să constatați că nu vă
place imagineape care o vedeți?
2. Ce imagine preferați să aveți în societate?
3. Corespunde imginea dv. socială cu imaginea de sine (cum vă vedeți dv. și
cum vă văd ceilalți)?
Copiii sunt rugați să completeze fereastra lui Johary.
78
Eu-l public: Ceea ce stii despre tine si stiu si ceilalti despre tine.
Eu-l orb: Ceea ce altii vad la tine, dar tie iti este necunoscut. Spre exemplu, un
tic verbal pe care altii il observa, insa tu nu esti constient de el.
Eu-l inconstient: Ceea ce nici tu si nici ceilalti nu stiti despre tine. In aceasta
zona se gaseste, cel mai des, acel potential ascuns care va iesi la iveala atunci
cand vei fi pus in situatii cu totul noi.
Eu-l ascuns: Ceea ce tu stii despre tine, dar este ascuns celorlalti.
Se vor discuta aspecte legate de modul în care se privesc pe ei înșiși în

mod obiectiv și modul în care reușesc să se exteriorizeze. De asemenea, se vor
face aprecieri cu privire la importanța autocunoaștterii și autoreglării
comportamentului.
Concluzie:
In orice situatie ne-am pozitiona fata de celalalt, acesta din urma ne este
intotdauna un maestru si noi, la randul nostru ii oferim cunoastere, atata timp
cat este dispus sa o primeasca, dincolo de propriul ego. Daca punem egoul pe
locul doi in ierarhia noastra si atribuim invatarii si dezvoltarii propriei fiinte
un rol mai important decat cel al exprimarii egoului, castigam enorm de mult si
ne deschidem catre cunoastere.
79
Iata mai jos modul in care Johary imparte interiorul fiecaruia si modul

in care acesta este sau nu exprimat in realitatea exterioara.

Daca privim imaginea, observam in primul rand, ca avem cu totii acea
parte din noi pe care Johary o denumeste ARENA. Arena este locul in care
exprimam deschis fata de noi si de ceilalti anumite aspecte ale fiintei noastre.
Este o zona deschisa pe care noi o exteriorizam si pe care cei din jurul nostru o
pot vedea. In aceasta zona, vorbim deschis despre unele fatete ale noastre,
exprimam opinii, povestim experiente si actionam la suprafata, in mod
transparent.
Pe diagonala, avem zona de NECUNOSCUT. Aceasta zona, este partea
inca invaluita in mister, a fiintei noastre. La aceasta zona inca nu avem acces
nici noi si nici ceilalti. Este un loc la care putem ajunge, insa, prin ascultarea
intuitiei si a inimii, descoperind parti din noi despre care nu aveam cunostinta
doar prin accesarea mintii fizice. Aceasta parte se poate micsora, cu timpul, pe
masura ce, prin experiente ce merg dincolo de intelegerea mintii ne extindem
constiinta si o putem chiar aduce in arena prin impartasirea acestor noi
cunoasteri cu ceilalti.
Dedesubtul arenei, avem ZONA DE UMBRA. Aceasta contine toate acele
aspecte cunoscute de noi, dar a caror exprimare in arena o percepem ca fiind
jenanta sau incomoda. Zona de umbra reprezinta un rezervor de potential
imens, care poate in orice clipa sa explodeze fie de o maniera pozitiva, fie
negativa. In orice caz, iesirea acesteia in arena este exploziva in ambele situatii
pentru ca orice aspect reprimat de catre noi pentru foarte mult timp are
tendinta de a fi exprimat si cand acest lucru se intampla, se intampla in forta.
De preferat ar fi sa incercam, treptat, sa golim aceasta zona de umbra de o
maniera blanda pe parcursul vietii noastre.
In fine, avem zona de PATA OARBA. Acesta este locul in care se afla
stocate parti din fiinta noastra, nedezvaluite in arena, pe care noi nu le vedem
80
dar pe care ceilalti le vad. Sau daca acestia nu le vad de o maniera constienta,
prin interactiunea cu noi, ei ni le scot la iveala.
Omul nou, este omul care aduce cat mai mult, in ARENA, elementele din
celelalte „camere”: elemente din zona de umbra, pe cele din zona
necunoscutului prin meditatie si prin utilizarea intuitiei si elemente din pata
oarba, invatand din interactiunea cu ceilalti si intelegand ca acestia pot puncta
aspecte ale fiintei noastre pe care noi nu le putem vedea. Astfel, largind zona de
ARENA, el capata transparenta, manifesta sinceritate si incepe sa exprime si sa
manifeste tot mai mult din CEEA CE ESTE, modelandu-se si curgand de o
maniera deschisa in jocul serios numit viata.
Este important sa tinem cont de zona de PATA OARBA si sa intelegem
faptul ca, in momentul in care incetam a ne mai simti jigniti si ascultam
observatiile celorlalti la adresa noastra, chiar daca pe moment acestea par sa
nu fie in acord cu ceea ce credem ca cunoastem despre noi, putem incepe sa ne
imbogatim cunoasterea in ceea ce ne priveste. Astfel, cand cineva ne aduce o
critica, exista atat posibilitatea ca aceasta sa fie neadevarata cat si
posibilitatea ca ea sa aiba un sambure de adevar si sa ne dezvaluie o
informatie despre noi, pe care pana la acel moment nu am fost capabili sa o
percepem. Asta nu inseamna sa inghitim orice observatie a celor cu care
interactionam ci doar sa nu o mai luam personal si inainte de a o respinge, sa o
analizam putin si sa vedem daca nu cumva contine ceva adevar. Aceasta este
una dintre abordarile mature ale vietii care ne aduce intr-adevar crestere si
evolutie. In cazul in care sesizam ca in observatiile care vin spre noi, exista un
sambure de adevar si realizam ca in acest fel ne-a fost revelata, cu adevarat, o
latura a noastra pe care noi nu reuseam sa o deslusim, nu este neaparata
nevoie sa o recunoastem deschis, daca nu suntem pregatiti. Desi ar fi de
preferat sa fim deschisi si acceptam aceasta descoperire in mod transparent,
daca inca nu ne simtim in stare, putem sa o luam treptat. Constientizam
informatia proaspat revelata si o ducem, pentru o vreme in zona de umbra,
acolo unde noi stim ca exista dar inca nu o aratam celorlalti. Cu timpul, atunci
cand ne simtim pregatiti, din zona de umbra o aducem in arena si vindecarea se
poate produce sau constientizarea aspectului in cauza, este completa.
Jucati-va cu „camerele” din fereastra lui Johary si observati cat de mare
este arena voastra. Ce mai puteti aduce in arena? Cat de mult sunteti dispusi sa
acceptati ca ceilalti sa va arate din pata voastra oarba? Cat din zona de umbra
sunteti gata sa exprimati treptat? Cat din zona necunoscutului reusiti sa
accesati prin trairea in inima si ascultarea intuitiei care va duce dincolo de
81
minte? Cat de mult puteti mari acea arena astfel incat exprimarea a CEEA CE
SUNTETI sa fie tot mai completa si tot mai transparenta?
XX. Poveste terapeutică privind acceptarea adevărului, chiar și atunci când

doare
Povestea celor două prietene
Autor – Giulia Libotean
Au fost odată două fetițe, foarte bune prietene, ca două surori,

ce se numeau Nina și Elsa. Ele se cunoșteau de când erau foarte mici,
astfel împărțeau totul, se ajutau, iar mai mari crescând erau de nedespartit.
Ajunsesera deja mai mari, iar cele două prietene, Nina și Elsa, au decis într-o
zi să meargă la cumpărături prin mai multe magazine.
Într-unul din acestea, Nina s-a decis să probeze o fustiță, iar această i-a

cerut părerea prietenei sale, Elsa.
- Elsa, ce părere ai, cum îmi vine?
Aceasta fără să stea prea mult pe gânduri, i-a raspuns:
- Nu prea bine, cred că ar fi mai potrivit să încerci alt model; zise

aceasta cu sinceritate.
Auzind Nina răspunsul Elsei s-a supărat și a ieșit plângând din magazin lăsând-
o acolo pe prietenă ei.
Elsa a rămas uimită de reacția prietenei sale, nu înțelegea de ce s-a
comportat astfel ei, deoarece ea i-a spus sincer părerea ei. Ajungand acasă Nina,
i-a povestit mamei sale cele întâmplate. Mama să ascultând relatarea fetiței sale,
i-a spus că prietena ei a fost sinceră, că acest lucru este rar în ziua de
azi și că trebuie prețuit.
82
Nina se gândea la cele întâmplate și și-a dat seama că mama ei spunea adevarul.
In ziua următoare s-a dus alergând la prietenă sa Elsa, cerându-și iertare, aceasta
acceptându-i de îndată scuzele cu zâmbetul pe față. De atunci cele două prietene
au înțeles că adevărată prietenă se bazează pe sinceritate, chiar dacă uneori nu e
chiar plăcută sau nu este ceea ce noi am vrea să auzim. Sinceritatea
este piatră de temelie pe care se clădește adevărata prietenie.
Scop: dezvoltarea capacității de autoevaluare obiectivă.
Obiective:
1. Să analizeze efetul afirmației făcute de Elsa asupra prietenei sale , Nina.
Răspunsuri așteptate: Nina a suferit atunci când Elsa i-a spus că nu-i
sttă bine fusta, deoarece așteptările ei erau altele.
2. Să descrie sentimentele și gândurile Ninei din perspectiva autopercepției
subiective a acesteia.
Răspunsuri așteptate: dezamăgirea și tristețea au venit din faptul că Nina
se aștepta ca Elsa să o laude, nu să o critice. Ea se vedea frumoasă în
acea fustiță.
3. Să analizeze modul în care mama Elsei a reușit să o convingă pe acesta
că Nina este o prietenă adevărataă.
Răspunsuri așteptate: ”Mama sa ascultând relatarea fetiței i-a
spus că prietena ei a fost sinceră, că acest lucru este rar în ziua de
azi și că trebuie prețuit.”.

2. Care a fost reacția Elsei când prietena sa Nina i-a spus adevărul despre
cum arăta în noua fustiță?
83
3. Cum și-a schimbat Elsa sentimentele negative față de Nina?

4. Ce însemna pentru Nina un prieten adevărat?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să spuneți cuiva un adevăr dureros despre el?
Cum s-a simțit? Cum a reacționat? Cum v-ați justificat afirmațiile?
2. Vi s-a întâmplat să vă spună cineva un adevăr dureros despre dv.? Cum
v-ați simțit? Ce ați spus? Ce ați crezut despre persoana respectivă? V-ați
modificat credințele despre acea persoană?
3. Ce înseamnă pentru dv. un prieten adevărat?
1. Copiii sunt rugați să realizeze portretul unui prieten adevărat.
2. Se realizează un brainstorming pornind de la cuvântul prieten
pentru a putea ulterior să se realizeze pirtretul unui prieten de
nădejde.
3. Se realizează o controversă creativă pe tema ”Adevărul spus unui
prieten”. Se vor dezbate argumentele pro și contra privind
dezvăluirea unui adevăr deranjant în fața unui prieten.
Concluzie:
Câteva motive pentru care ar trebui să cultivăm prietenii:
1. Te ajută să-ţi dezvolţi aptitudini importante. Prietenii te pot ajuta să te

cunoşti mai bine, să-ţi descoperi aptitudini noi, să găseşti soluţii pentru a-ţi
îndeplini obiectivele şi să îţi dezvolţi abilităţile.
2. Te ajută să-ţi stabileşti priorităţile. Oameni au tendinţa de a-şi alege prieteni

cu care se aseamănă, potrivit psihologului Susan Krauss Whitbourne. Alegerile
84
pe care aceştia le fac pot fi o sursă de inspiraţie în stabilirea priorităţilor, mai

spune specialistul. Iar atunci când prietenii nu ni se aseamnă, ei pot oferi o
perspectivă diferită asupra problemelor, lucru care ne va ajuta să luăm decizii
mai uşor
3. Te sprijină emoţional. Prietenii îţi pot oferi suportul emoţional de care ai

nevoie în situaţii dificile. Nu întotdeauna poţi mărturisi părinţilor sau altor
rude problemele care te macină, iar prietenii te pot ajuta în astfel de cazuri.
4. Te fac mai încrezător. Când ai în jurul tău oameni care te consideră

important pentru ei, care îţi cer părerea în chestiuni importante şi care
apreciază compania ta, ai toate şansele să te simţi mai încrezător în propria
persoană.
5. Te trezesc la realitate. Prietenii apropiaţi nu se sfiesc, de regulă, să-ţi spună

că arăţi ridicol îmbrăcat într-un anume fel sau că nu ai dreptate într-o
chestiune. Ei îţi pot arăta lucruri pe care tu nu reuşeşti să le vezi şi îţi pot oferi
o perspectivă obiectivă asupra problemelor.
6. Îţi prelungesc viaţa. Există nenumărate studii care arată că prietenii te

menţin sănătos şi îţi prelungesc speranţa de viaţă. Ieşirile cu ei au efect
antistres, spun medicii, şi pot preveni chiar infarctul. Prietenii ne pot ajuta, de
asemenea, să renunţăm mai uşor la vicii şi să adoptăm obiceiuri sănătoase.
Oamenii care socializează au un risc cu 22% mai mic de a muri prematur,
comparativ cu singuraticii, arăta un studiu australian publicat cu un an în
urmă.
XXI. Poveste terapeutică privind asumarea responsabilității
Pantofii fermecați
85
Autor - Maricica Marchiș Pocol
Mama și Mihai se jucau unul din jocurile lor preferate. Peste tot în jurul lor
erau împrăștiate jucării cu care cei doi se jucaseră anterior. Mama arăta un pic
cam obosită și înceată joaca, așa că Mihai o întrebă dacă se simte bine.
-Da, dragul meu, doar că sunt puțin obosită. Poate ai putea să mă ajuți la
strînsul jucăriilor, îi spuse mama.
-Imediat, numai să termin de construit castelul, zise Mihai, care, continua să

se joace.
Acel imediat trecu, iar când Mihai își termină castelul și camera lui era
curată.
În ziua următoare, mama îi spune lui Mihai că pleacă pînă la piață și el ar

putea să se uite puțin la desenele lui preferate. De cum plecă mama sa, el se
gîndi să se facă comod și din curiozitate încălță papucii mamei și se îndreptă
spre televizor. Cînd se așeză pe canapé, simți că ceva îl ridică si îi duce pașii
spre camera lui. Încîntat, acesta vru să se așeze să se joace, doar că picioarele nu
aveau stare. Îl duceau din dreapta-n stînga, din stînga-n dreapta, pînă când în
cameră era totul curat și ordonat.
Doamne, ce obosit se simțea! Atîta umblat din colo-n-colo… Acum dorea să

se uite la desene, așa că se așeză iar pe canapea. Dar cum se așeză, picioarele au
început să-l furnice din nou. Se trezi în bucătărie făcînd curat. Vru să se descalțe
de pantofii mamei, doar că aceștia se stînseseră foarte tare în jurul gleznelor sale
și nu-i putea desculța.
Cînd toate lucrurile se aflau la locul lor și casa era curată și ordonată, pantofii
au început să se desprindă din jurul gleznelor și l-au lăsat pe Mihai să se aseze și
să privească la televizor, însă el era atât de oboist, că abia mai putea ține ochii
deschiși. Își aminti că așa arătase și mama lui în ziua anterioară și își propune ca
86
de acum înainte, să-și aranjeze jucăriile în cameră pentru a o ajuta pe mama.

Acum întelegea că toata casa era curată și ordonată datorită pantofilor fermecați
pe care aceasta îi purta.
MORALA: Dacă responsabilitățile se impart, se diminuează și efortul depus în

rezolvarea unei sarcinii, cu condiția ca fiecare să-și îndeplinească partea care-i
revine.
Scop: Asumarea responsabilității și implicarea în activități de ajutorare a

celorlalți.
Obiective:
1. Să descrie atitudinea lui Mihai față de mama sa;
Răspunsuri așteptate: Mihai nu a refuzat sracina primită, dar a amânat-
o prea mult așa încât mama lui a fost nevoită să facă totul singură.
2. Să descrie modul în care Mihai ”s-a pus pe treabă”..
Răspunsuri așteptate: Mihai a primit o lecție de la papucii fermecți care
l-au determinat să facă singur curat.
3. Să analizeze modul în care Mihai a interpretat mesajul transmis indirect
de papucii fermecați.
Răspunsuri așteptate: Câteodată trebuie să faci și ceea ce nu vrei, dar
satsifacția lucrului bine făcut este darul primit la final; dacă se împart
responsabilitățile nu apare oboseala .

2. Cum a reacționat Mihai atunci când mama lui l-a rugat să o ajute?
3. Cum și-a schimbat Mihai comportamentul?
87
1. Care sunt responsabilitățile pe care le preferați?
2. Ce responsabilități vă asumați cu greu sau nu vă place să vi le asumați?
3. Vi s-a întâmplat vreodată să amânați ceva ce trebuia să faceți? Care au
fost consecințele?
4. Vi s-a întâmplat să vă dezamăgească cineva că nu s-a ținut de cuvânt
atunci când l-ați rugat să vă ajute? Ce ați simțit? La ce v-ați gândit?
5. Ce sfat ați da unei persoane care amână lucrurile în detrimentul
celorlalți ?
1. Copiii sunt rugați să creeze o poveste despre un cineva care nu-și
respectă cuvântul. Se vor citi poveștile și se vor iniția dezbateri
plecând de la mesajul acestora.
2. Se realizează o controversă creativă plecând de la afirmația ” Fac
doar ce-mi place!”. Se vor analiza argumentele pro și contra
aduse de copii. Se vor extrage concluzii.
Concluzie:
Un copil responsabil este acela care reuseste sa se gandeasca si la nevoile

celorlalti si este constient de consecintele actiunilor lui. Responsabilitatea nu
este o calitate innascuta, ci invatata, iar parintii au un rol esential in acest
sens.
Responsabilitatea, o aptitudine ce se poate invata la orice varsta!

Invatarea responsabilitatii nu are o varsta anume. De cand copilul incepe sa
mearga in picioare (pana intr-un an) si poate apuca jucariile cu manutele el
poate fi ajutat sa deprinda abilitatea de a fi responsabil. Copiii mici, intre 1-3
88
ani, pot executa sarcini simple. Incepand uc 3-4 ani copiii sunt apti pentru a fi
invatati sa isi faca patutul singuri. De la 5 ani ei deja pot aranja masa si o pot
strange la sfarsit. Deja la varsta de 8 ani, copilului trebuie sa i se traseze
sarcini zilnice si saptamanale. La fiecare varsta copilul poate fi responsabil.
Cum reusesc copiii sa devina mai usor persoane responsabile?
Copiii reusesc sa devina persoane responsabile daca li se ofera ocazia. Parintii
trebuie sa fie dispusi sa acorde libertatea copilului pentru:
 a lua decizii;
 a demonstra ca pot face un lucru;
 a invata din propriile greseli.
Fundamentul de baza al responsabilitatii la copii
Inainte de a incerca sa ii dai lectii de a deveni un copil responsabil este
eimportant sa creezi un fundament al responsabilitatii. Sa il ajuti sa insuseasca
si sa foloseasca "uneltele" de baza pentru consolidarea acestei atitudini.
Asadar, vorbeste-i inainte copilului despre cateva lucurri care stau la baza
responsabilitatii:
 consecinte;
 empatie;
 munca;
 alegeri.
Beneficiile responsabilitatii la copii
Invatarea si insusirea responsabilitatii ajuta la maturizarea copilului si
reprezinta o poarta deschisa catre succes. Responsabilitatea isi are influenta in
multe parti din dezvoltarea copilului. Il ajuta sa fie autonom, sa se descurce pe
propriile puteri, sa nu depinda de ceilalti.
Un copil responsabil castiga increderea celor din jur, a parintilor, prietenilor
si este o persoana pe care te poti baza fara ezitare.
89
Responsabilitatea estee esentiala pentru consolidarea increderii in propriile

forte. O incredere puternica in propria persoana reprezinta atu-ul unei
persoane puternice, independente, otpimiste, orientate spre succes.
XXII. Poveste terapeutică privind importanța râsului în reglarea emoțională
Râsul, cel mai bun medicament
Autor – Iulia Mihnea
Trăia odată un rege extrem de trist. Acesta trecuse printr-o dramă

tulburătoare care i-a stins până și pofta de viață. Învăluit în durere, regele s-a
închis în el și a încetat să mai zâmbească. Mai mult, regele a interzis tuturor din
regatul său să mai râdă. Nimeni din jurul regelui nu mai putea nici măcar schița
un zâmbet pentru că risca să fie pedepsit.
Într-o zi, un băiețel din regat nu s-a mai putut abține și a izbuncnit în râs.
Speriat de ce ar putea păți și de pedeapsa pe care ar putea să o primească,
micuțul a pus la cale un plan. Băiatul a scris o piesă de teatru foarte amuzantă
pe care a transformat-o mai apoi într-o dramă.
A doua zi, băiatul a mers la palatul regelui și i-a cerut acestuia

permisiunea de a prezenta piesa de teatru pe care a scris-o. Regele a acceptat și
băiatul a început să își interpreteze piesa dramatică pe care o pregătise special
pentru a fi iertat de rege, deoarece a râs în regat. La finalul piesei, băiatul a jucat
și partea veselă a scenariului. Spre surprinderea tuturor, regele a început să râdă
în hohote. Era prima dată, după multă vreme, când regele râdea.
Toți supușii de la curtea regelui au rămas uimiți. De atunci regele a

permis tuturor să râdă pentru că, a simțit pe pielea lui că de multe ori, râsul este
90
cel mai bun medicament, având puterea să vindece până și cele mai adânci
tristeți.
Scop: reglarea emoțiilor cu ajutorul terapiei prin râs.
Obiective:
1. Să analizeze cauza care l-a determinat pe rege să interzică râsul în
cetate.
Răspunsuri așteptate: Regele a suferit foarte mult și nu se mai putea
bucura de nimic. De aceea voia ca și ceilalți oameni din cetate să își
suprime râsul.
2. Să analizeze modul în care băiețelul a reușit să-l determine pe
rege să râdă.
Răspunsuri așteptate: Speriat că va fi pedepsit pentru că a râs, a cris o
piesă de teatru cu final comic și a jucat-o în fața regelui. Acesta nu s-a
putut abține și a râs, dâdndu-și astfel seama cât de bie te simți când râzi.
3. Să interpreteze rolul râsului în reglarea emoțiilor.
Răspuns așteptat: atunci când râdem stările noastre negative dispar și ne
simțim bine.

1.Cine sunt personajele din poveste?
2. Cum s-a simțit băiețelul când și-a dat seama că a râs, deși nu avea
voie? Ce decizie a luat pentru a scăpa de pedeapsă?
3. Care a fost reacția regelui după ce a văzut piesa băiețelului?
4. Ce mesaj transmite textul?
91
1.Vi s-a întâmplat vreodată să treceți de la o stare de tristețe la una de

veselie? Ce anume a determinat această trecere de la o stare la alta?
2. Ați încercat vreodată să faceți o persoană tristă să râdă pentru a o
determina să iasă din starea de tritețe? Descrieți situația respectivă? Ce
ați simțit?
1. Copiii sunt rugați să creeze o poveste hazlie cu care ar putea să
înveselească o persoană tristă..
2. Copiii sunt rugați să deseneze o bandă desenată din care să reaisă
importanța râsului în apariția sentimentelor pozitive.
3. Se realizează un brainstorming pornind de la cuvântul ”râs”
pentru a putea ulterior extrage concluzii cu privire la modul în
care râsul contribuie la reglarea emoțională..
Concluzie:
De-a lungul anilor, s-au raportat numeroase beneficii pentru sanatate de

catre medici si alti experti in sanatate. Cele mai importante dintre acestea sunt:
- reducerea nivelului de hormoni ai stresului in organism;

- intarirea sistemului imunitar;
- relaxarea musculara;
- ameliorarea durerilor;
- scaderea tensiunii arteriale;
- prevenirea si controlul bolilor cardiovasculare;
- prevenirea si tratarea depresiei;
La nivel mental, terapia prin ras imbunatateste starea de spirit, combate
anxietatea, elibereaza psihicul de stres, inlatura teama si creste rezistenta
psihica. Tot umorul are efecte pozitive si in plan social, consolidand relatiile
92
interumane, crescand nivelul de atractie intre doua sau mai multe persoane,
solutionand conflicte si facilitand adeziunea grupurilor.
Trairile pozitive stimulate de ras continua sa produca efecte si dupa ce

amuzamentul se incheie. Umorul ajuta pe oricine sa adopte o perceptie
optimista asupra situatiilor dificile, dezamagirilor si pierderilor semnificative
din viata. In plus, rasul:
- Dizolva emotiile negative (anxietatea, furia sau tristetea nu exista in timpul

rasului);
- Elimina stresul si creste nivelul de energie, imbunatatind capacitatea de
concentrare;
- Naste noi perspective, ajutand o persoana sa priveasca lucrurile intr-o lumina
mai realista, nealterata de teama sau pesimism. Aceasta distanta psihologica
fata de factorii stresanti ai vietii previne aparitia sentimentelor coplesitoare de
neputinta.
XXIII. Poveste terapeutică privind importanța poveștilor în terapia adresată
copiilor
Povestea şoricelului
Autor- Diana Moldovanu
Dănuţ era un băieţel de zece ani foarte isteţ şi descurcăreţ. Totuşi, un grup
de copii, colegi de clasă cu băiatul, îl necăjeau frecvent din cauza staturii sale.
Dănuţ era cel mai scund copil din clasă, slăbuţ, cu o alură pricăjită.
Într-o zi, supărat fiind de remarcile colegilor pe care le auzise în pauză,

Dănuţ hotărî să îi spună fratelui său prin ce trece. După câteva minute de
gândire, fratele lui mai mare l-a întrebat dacă cunoaşte povestea şoricelului.
93
Fiindcă raspunsul primit a fost negativ, băiatul cel mare a început să îi

împărtăşească celui mic povestea.
„Ultimul leu din cadrul circului „Scânteia” se pensionase într-o frumoasă

rezervaţie naturală după o îndelungată activitate în lumea spectacolelor.
Realizând că au rămas lipsite de conducător, celelalte animale ale circului au
hotărât să organizeze un concurs pentru a stabili cine va ocupa această
importantă postură. După îndelungi discuţii pe tema stabilirii criteriului pe baza
căruia va fi ales liderul, s-a ajuns la ideea că cel care va deveni conducător
trebuie să fie cel mai curajos dintre ei, acela care va rămâne pe ring. Iniţial au
intrat pe scenă o maimuţă, un crocodil şi un elefant care s-au desprins rapid din
mulţime. Cum nu fusese niciodată atât de aproape de crocodil, maimuţa se
sperie de dinţii ascuţiţi ce străluceau din gura acestuia şi fugi din ring. Se făcu
linişte în rândul audienţei. Crocodilul şi elefantul erau neclintiţi. Niciunul nu
avea de gând să piardă concursul. Crocodilul fu de părere că el este cel mai
curajos, deoarece îl lasă pe ciudatul animal fără păr care conduce spectacolul să
îl ridice în aer şi să îl aşeze după gâtul lui, asemenea unui fular. Elefantul fu de
părere că el este mai curajos pentru că, la comanda ciudatului animal fără păr, îi
lasă pe puii acestuia să i se urce în spinare. Disputa era strânsă. Întâmplarea face
că în acel moment, un şoricel străbătea ringul pentru a ajunge la o grămăjoară
de floricele de porumb abandonate pe jos. În momentul în care a văzut mica
creatură blănoasă ce se deplasa cu rapiditate, elefantul a început să tropăie
panicat. Agitaţia elefantului îl făcu pe crocodil să părăsească ringul, temându-se
să nu fie strivit. Văzând că şoricelul nu se îndepărtează, elefantul a părăsit şi el
ringul. Micuţul şoricel ajunsese lângă marginea ringului şi începu să ronţăie o
bucată de popcorn.”
Vezi tu, îi explică fratele mai mare lui Dănuţ, nu statura e ceea ce ne face
mai puternici sau mai buni. Dănuţ îşi îmbrăţişă fratele. A doua zi, la şcoală, le
spuse copiilor povestea auzită. Le explică cum, deşi celelalte animale erau mai
94
mari decât şoricelul, niciuna dintre ele nu a putut câştiga concursul. Datorită
prejudecăţilor maimuţa fugi de crocodil, deşi în realitate acesta era blând şi nu
îşi muşcase niciodată dresorul. Chiar dacă avea o înfăţişare impunătoare,
crocodilul a fost speriat de masivul elefant. Iar la rândul său, elefantul, deşi era
membrul uriaş al circului, s-a temut de micuţa creatură pe care nu o înţelesese.
Din acea zi niciun coleg nu a mai făcut haz de înălţimea lui Dănuţ sau de
aspectul fizic al celorlalţi, deoarece au înţeles că nu exteriorul primează.
Scop: dezvoltarea capacității de autoevaluare obiectivă.
Obiective:
1.Să analizeze efectul poveștii spusă de fratele mai mare asupra lui
Dănuț.
Răspunsuri așteptate: Fericit, Dănuț i-a mulțumit fratelui pentru modul
în care l-a ajutat să-și schinbe percepția de sine.
2. Să descrie modul în care personajele din povestea spusă de
fratele mai mare demonstrează că nu statura este importantă în ocuparea
poziției de lider.
Răspunsuri așteptate: Deși mic, șoricelul s-a dovedit a fi cel mai bun
lider de grup, în lumea animalelor.
3. Să descrie efectele pe care le-a avut povestea asupra colegilor de
clasă a lui Dănuț.
Răspunsuri așteptate: După ce au ascultat povestea, colegii nu au mai
râs niciodată de Dănuț, pentru că era mic de statură.

1.Cine sunt personajele din povestea fratelui lui Dănuț?
95
2.Cum a ajuns șoricelul din povestea fratelui să devină lider, deși era cel
mai mic?
3.Care a fost reacția lui Dănuț după ce a ascultat povestea?
4.Care a fost reacția colegilor după ce au ascultat pvestea lui Dănuț?
5.Care este morala poveștii?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să râdeți de cineva din cauza staturii?
Cum credeți că s-a simțit acea persoană? V-ați schimbat
atitudinea după aceea?
2. A râs cineva de dv. vreodată? Cum v-ați simțit? Ce anume v-a
făcut să vă autoreglați sentimentele, ulterior?
1. Copiii sunt rugați să realizeze un desen în care să redea o imagine
care să exprime mesajul din povestea fratelui lui Dănuț.
2. Copiii sunt rugați să creeze o poveste din care să reaisă că nu
aspectul fizic exprimă valoarea unui om.
Concluzie:
Povestile sunt atat de importante deoarece reprezinta expresia cea mai
pura si mai simpla a continuturilor psihice inconstiente. Povestile au o
adevarata putere terapeutica in viata copiilor; ele ii pot influenta profund si
pozitiv deoarece li se adreseaza acestora intr-un limbaj simbolic si usor
accesibil lor, vorbindu-le la nivelul imaginilor si sentimentelor.
Personajele din povesti adesea intruchipeaza probleme si preocupari

personale. Inca de la o varsta frageda, facem din povesti o parte a vietii
noastre. Adesea, povestile ne insotesc prin viata si ne sustin in momente dificile.
96
Ele ii pot ajuta pe copii sa vada si cum pot invinge problemele si dificultatile
lor.
Atunci cand le spunem povesti copiilor, acestia se identifica imediat si
naiv cu personajele prezente. De exemplu, daca le spui povestea Ratustei cea
urate, toti copiii cu sentimente de inferioritate si care au fost respinsi spera ca
si ei intr-un final vor deveni persoane deosebite, admirate de ceilalti.
Eroul unei povesti este o figura arhetipala ce prezinta un model al eului
ce functioneaza sanatos si vital, in acord cu sinele. Conectarea la o poveste cu
un erou preferat este de aceea o necesitate vitala pentru un copil care traieste o
situatie de viata dificila. Identificarea cu protagonistul are ca efect psihologic
pozitiv: speranta ca problemele au intr-adevar solutii daca le abordam creativ.
Structura povestilor ii incurajeaza pe copii sa se abandoneze fluxului liber al
fanteziei lor. Fluxul liber al fanteziei copiilor creste disponibilitatea energiei
lor psihice. Povestile pot da astfel o cheie la problemele copiilor, o cheie intr-o
lume fantastica unde schimbarile extraordinare sunt posibile. Povestile
imbogatesc viata copiilor nostri; sa le citim povesti copiilor nostri contribuie la
dezvoltarea unor atitudini sanatoase si pline de incredere in sine in fata
provocarilor si problemelor vietii.
XIV. Poveste terapeutică privind înlăturarea sentimentelor de neputință
Peticel
Autor- Diana Moldovanu
Intrând în clasă învăţătoarea astăzi dimineaţă,
Le împărtăşi elevilor o provocare pozneaţă.
Copiii, curioşi stăteau toţi gură-cască
97
Când auziră despre ce doamna începu să vorbească.
Ea se gândi că ar fi o încercare frumoasă
Ca elevii să joace scenete de teatru în clasă,
Dar nu orice fel de teatru, continuă ea ghiduş,
Ci chiar îndrăgitul teatru de păpuşi.
Cei ce vor să participe îşi vor aduce o păpuşă
Şi vor compune un monolog ce să îi vină mânuşă.
Ceilalţi elevi spectacolele le vor aprecia,
Iar la final concursul un câştigător va avea.
Doar Matei stătea în banca lui supărat,
Ştiind că nu are acasă păpuşi de prezentat.
Matei era un băiat isteţ bun şi frumos,
Ce trăia din păcate într-un cămin sărăcăcios.
Părinţii reuşeau să-i cumpere hăinuţe noi, dar nu jucărioare,
Dar Matei nu protesta fiindcă se simţea iubit tare.
Astfel îşi aminti cum tatăl lui îi confecţionase o maşinuţă
Şi zâmbi, gândind că îşi va confecţiona o păpuşă drăguţă.
Dintr-o bucată de ciorap cusu cu iscusinţă
Un motan negru, zdrenţuros, cum îi fu cu putinţă.
Îl prinse cu sfoară din aceea cu care se prind peşti
De cap, lăbuţe şi coadă şi apoi merse să-i spună mamei noile veşti.
Încântată de idee, mama se oferise sa-l ajute,
98
Învăţându-l câteva trucuri de ea ştiute.
Astfel, în câteva zile, motanul reuşi să danseze
Şi Matei se bucură, văzând că a-nceput să progreseze.
Odată pusă la punct coregrafia
Mai rămâneau de compus textul şi scenografia.
Tatăl prinse în balamale trei plăci de lemn, pe care
Copilul pictă nişte case oarecare.
Hotărî să spună povestea unui motan dansator
Aflat în căutarea căldurii unui cămin iubitor.
Ajuns la şcoală, în ziua concursului mult aşteptat,
Văzând ce marionete au ceilalţi copii nu s-a descurajat.
Deşi arătau mai frumos, poate, păpişile cumpărate
Matei ştia că Peticel al său avea o valoare aparte.
Ideeasa a ieşit chiar câştigătoare,
Aleasă de colegii juraţi şi de învăţătoare.
Chiar şi ceilalţi participanţi l-au felicitat
Şi l-au rugat să-i înveţe dansul prezentat.
Morala: Prin muncă, dedicare, implicare şi perseverenţă oricine poate trece

peste obstacolele ce îi apar în drum. Chiar dacă aparent nu avem resursele
necesare pentru a ne îndeplini un scop, soluţia poate apărea dacă căutăm în
interiorul nostru şi dăm dovadă de ingeniozitate. Astfel putem fi surprinşi de
ceea ce reuşim să realizăm.
99
Scop: dezvoltarea capacității de acceptare a limitelor impuse de condiția

materială.
Obiective:
1. Să descrie sentimentele și gândurile lui Matei când a auzit tema
dată de învățătoare.
Răspunsuri așteptate: Matei a fost necăjit și îngrijorat că nu va putea
realiza tema din cauza faptului că nu avea acasă păpuși.
2. Să descrie modul în care părinții lui Matei l-au ajutat să-și
îndeplinească sarcina școlară și să-și revizuiască atitudinea față de
propria persoană.
Răspunsuri așteptate: Au confecționat împreună jucării pe care le-au
însuflețit cu sentimentele lor de satisfacție, bucuria fiind mult mai mare
decât dacă le-ar fi avut gata confecționate; implicarea, perseverența și
munca alături de părinți l-au detrminat pe Matei să-și recapete
încrederea ân sine.
3.Să descrie efectele pe care le-au avut jucăriile lui Matei asupra
colegilor.
Răspunsuri așteptate: învățătoarea și colegii l-au felicitat fiind încântați
de originalitatea jucăriile lui Matei.

1.Cine sunt personajele din poezie?
2.Care au fost sentimentele și gândurile lui Matei când a auzit cerința
învățătoarei?
3.Cum a reușit Matei să-și îndeplinească sarcina școlară?
4.Care a fost reacția colegilor când au văzut jucăriile lui Matei?
5.Care este mesajul poeziei?
100
1. Vi s-a întâmplat vreodată să vă sperie o cerință școlară?
2. Ați fost puși vreodată în situația de a vă descurca doar cu ceea ce
aveați la îndemână?
3. Ați trăit vreodată sentimentul de neputință? Cum l-ați gestionat?
4. Ați fost vreodată îngrijorați că nu aveți suficienți bani să realizați
ceea ce vă doreați? Ce ați făcut în acea situație?
2. Copiii sunt rugați să realizeze un desen în care să redea o imagine
care să exprime mesajul din povestea fratelui lui Dănuț.
3. Copiii sunt rugați să creeze o poveste din care să reaisă că nu
aspectul fizic exprimă valoarea unui om.
Concluzie:
Realizările mici ne ajută să obținem resurse pentru acțiuni mai ample. Este
important să ne dezvoltăm încrederea în noi înșine. Trebuie să ne inventariem
experiențele, precum mărgelele pe aţă. Cu timpul, din detalii separate vom
obține un colier – o nouă poveste despre noi: “Sunt important(ă)”, “Acțiunile
mele contează”, “Îmi pot influența viața”.
Atunci când aveți sentimental de neputință este important să apelăm la

memoria noastră de lungă durată pentru a evita să ajungem la depresie ssu
izolare. Situațiile stresante pot apărea în orice moment. Dar cu timpul putem
învăța din proprie experiență să ne descurcăm mai eficient cu anxietatea, să nu
cedăm în faţa neputinței și să nei dezvoltăm propriile strategii reușite de reacție
și comportament. Energia care anterior servea convingerilor pesimiste va fi
eliberată și poate fi investită în alte domenii importante ale vieții dacă
parcurgem următorii pași:
101
A – Adversitate. Să ne amintim o situație neplăcută care ne provoacă gânduri

pesimiste și sentimente de neputință.
B – Convingere. Să ne gândim cum interpretem evenimentul: tot ce credem

despre ce s-a întâmplat.
C – Consecințe. Să ne gândim cum ne-am comportat în situația respectivă? Ce

am simțit?
D – Dispute. Să analizăm dovezile care pun la îndoială și resping convingerile

noastre negative.
E – Energizare. Ce sentimente (și poate, acțiuni) au provocat noi argumente și

gânduri mai optimiste?
XV. Poveste terapeutică privind recunoașterea și învingerea dorințelor

distructive
Iubirea înseamnă ocrotire

Autor - Carmen-Maria Mureșan
O fetiță, pe nume Daiana, se află în vizită la bunicii ei de la țară, unde a și
rămas pentru câteva zile într-o mini-vacanță de primăvară.
Într-o zi însorită, în timp ce se plimba prin grădină cu bunica ei și se
minunau de superbele și multicolorele flori ce le înconjurau, aceasta a întins
mâna după cea mai frumoasă floare din grădină. Deși bunica i-a spus să o lase
în pace, Daiana a smuls-o și toată ziua s-a plimbat cu ea în mână radiind de
bucurie, încântata fiind de frumusețea ei și promițându-i că o o va îngriji și o va
ocroti mereu. Seara, fetița și-a pus floricica sub pernă ca nu cumva să o ia
cineva, dimineață, însă, floricia cea viu colorată s-a veștejit, iar petalele s-au
102
ofilit, cea mai frumoasă floricică devenind acum cea mai mare supărare a fetiței.
Daiana a început să plângă, dezamăgită, spunând că ea a iubit floarea și a
încercat să o pună la loc în grădină și să o ude, însă in zadar. Bunica a mângâiat-
o și în loc să o mustre pentru greșeala ei, i-a spus că atunci când iubim pe cineva
sau ceva trebuie să oo/îl ocrotim, să o/îl iubim și să-i oferim ceea ce are nevoie
până nu e prea târziu și o/îl pierdem.
Atunci fetița a înțeles că oricât de frumoasă ar fi floarea, trebuie să o lase
in grădină, dar să o ude, să o ocrotească și să o îngrijească, astfel arătându-i
iubirea.
După un an de zile fetița s-a întors în aceeași grădină neschimbată cu
aceleași minunate flori, dar de această dată Daiana în loc să rupă floricica cea
mai frumoasă a preferat să o admire, să îi adulmece parfumul îmbietor și să o
ude, înțelegând că de fapt aceasta este iubirea adevărată.
Morala: O dată ce ai făcut un lucru rău nu se mai poate înlătura in totalitate
efectul, oricât de mult ai regreta.
Scop: dezvoltarea capacității de a renunța la unele dorințe pe care le avem

pentru a nu face rău altora.
Obiective:
1. Să descrie sentimentele și gândurile lui Mariei atunci când a rupt
folarea din grădină.
Răspunsuri așteptate: Mariei i-a plăcut atât de mult floarea încât a rupt-
o, neascultând de sfatul bunicii; a avut un sentiment de satisfacție și
bucurie când a făcut acest lucru..
2. Să descrie sentimentele și gândurile Mariei când a văzut floarea
ofilită și și-a dat seama că a greșit neascultând-o pe bunica ei..
103
Răspunsuri așteptate: Maria a fost dezamăgită și tristă: dezamăgită că

nu și-a ascultat bunica și tristă deoarece nu mai putea reînvia floarea
cea frumoasă.
3.Să descrie efectele pe care le-au avut această experiență în viața
Mariei.
Răspunsuri așteptate: În anul următor n-a mai rupt florile ci a învățat să
se bucure admirându-le de la distanță, oferindu-le astfel viață.
4.Să interpreteze mesajul poveștii.
Răspuns așteptat: După ce ai făcut un lucru rău, uneori nu-l mai poți
îndrepta, dar contează să înveți să nu repeți răul făcut și altă dată.

2.Care au fost sentimentele și gândurile lui Mariei când a rupt floarea?
3.Care au fost sentimentele și gândurile Mariei a doua zi, dimineața?
4.Ce a făcut Maria un an mai târziu, când s-a plimbat prin grădina
bunicii?
5.Care este mesajul poveștii?
1. Vi s-a întâmplat vreodată să faceți rău cuiva, fără să vă dați
seama? Cum ați reușit să vă îndreptați greșeala?
2. Ați repetat vreodată o greșeală, voit sau involuntar?
3. Vi s-a întâmplat să faceți o greșeală chiar dacă vi s-a atras
atenția? Ați regretat că nu ați ascultat?
4. Ce ați sfătui să facă o persoană care greșește des, în mod
voluntar/involuntar, pentru a evita greșelile repetate?
104
1. Copiii sunt rugați să realizeze o listă cu sugestii pentru persoanele

care greșesc pentru că nu gândesc înainte de a acționa.
2. Copiii sunt rugați să creeze o poveste din care să reaisă că un sfat
bun poate conduce la evitarea unor greșeli grave.
Concluzie:
Pentru a deveni critici și creativi atunci când dorim să ne implicăm într-o
acțiune putem să jucăm, în plan interior rolul celor 6 ”pălării gânditoare”,
specifice dezvoltării gândirii critice (Eduard de Bono):
1. Pălăria albă: să ne concentrăm pe fapte, pe informațiile/materialele pe

care le avem la dispoziție, privind obiectiv tot ceea ce deținem și putem
folosi în acțiunea noastră.
2. Pălăria roşie: trebuie să prevedem toate sentimentele și emoțiile pe
care le vom avea în timpul și la finalul acțiunii noastre..
3. Pălăria neagră: trebuie să judecam ceea ce vom face cu prudenţă,
astfel încât să ne gândim și la eventuale eșecuri, riscuri, dezavantaje
ale acțiunii noastre.
4. Pălpria galbenă: trebuie să fim optimiști, să privim înainte la
rezultatele şi beneficiile ce vor fi aduse de acţiune.
5. Pălăria verde: estee necesar să identificăm alternative la acțiunea
noastră, pentru a atinge scopul de la care am pornit în derularea ei;
totdată trebuie să ne gândim la achimbările pe care le va aduce
acțiunea întreprinsă atât în ceea ce ne privește cât și în ceea ce îi
privește pe alții.
6. Pălăria albastră: trebuie să fim propriul nostru dirijor în derularea
acțiunii; este nevoie de autocontrol dar și de o interpretare adecvată a
rezultatelor obținute, astfel âncât concluziile să fie puncte de pornire
pentru viitorul nostru comportament în situații similare.
105
XVI. Poveste terapeutică privind înțelegerea legii cauză-efect în

comportamentul social
106
Pisica și șoricelul
Autor – Carmen Maria Mureșan
Un șoricel și-o pisică Către pisică a strigat:

Cei mai buni prieteni, cică, -Pisică, eu zic așa
S-au hotărât intr-o zi, Să-mpărțim bucata mea,
Fără a prea se sfătui Că-ți ajunge o-nghițitură
Să pornească laolaltă La noapte să fii sătulă,
Toată lumea, roată roată Iar în drumul ce-o să vie
În călătoria care, A ta de saț să ne ție.
Le va pune la-ncercare Pisicuța-nfometată,
A lor lungă prietenie, A mâncat-o ea pe toată
Cum așa n-o să mai fie! Și s-a pus la somn, gândind
Merinde-și pun fiecare, Că mâine la drum pornind,
Care cât este de mare. Cașcavalul ei cel mare
Micuțul de șoricel Ajunge la fiecare
Își pune, așa ca el Și-n călătoria toată
Cașcaval o bucățică, Le ajunge câte-o bucată.
Odată să o înghită, Dar șoricelul isteț
Ca să n-aibă de cărat Și de fel mai nătăfleț,
Pea multe în a lui sac. Tot a stat și a pândit,
Pisica, mare fiind, Când pisica a-adormit,
Stând bine și se gândind, Lângă ea s-a strecurat,
Ia cașcavalul cel mare Cașcavalul l-a furat.
S-ajungă la fiecare. S-a dus la ușa din dos,
La drum pornesc împreună, Cu mâncarea dus a fost!
Dar se ivește-o furtună Când dimineața a venit,
La un han se-adăpostesc Și pisica a zărit
Peste noapte poposesc, Grozăvia întâmplată
Iar șoarecu-nfometat S-a înfuriat deodată,
Și-a pornit să-l caute Pentru a noastră pisică,
Pe prietenul șoarece, Ce caută mâncărică.
Ce-a lăsat-o-nfometată Așadar, copii cuminți,
Singură și-abandonată, Totdeauna voi să știți
Departe de-a ei căsuță Că prietenul cel bun
Și fără caș în trăistuță. Poate să vă lase-n drum,
Și de-atunci, iubiți copii, Singurei ca să rămâneți
Stau certați prietenii Și tot voi să vă-ntrețineți!
Și din amicul cel bun
Șoarecul e prad-acum.
Scop: dezvoltarea capacității de a identifica calitățile pe care trebuie să le aibă un

prieten adevărat, calități bazate pe înțelegerea consecințelor propriilor acțiuni .
Obiective:
1. Să descrie înțelegerea pe care au făcut-o pisica și șoricelul înainte
de a pleca la drum.
Răspunsuri așteptate: Șoricelul și pisica au hotărât să împartă hrana astfel
încât să le ajungă tot drumul.
2. Să descrie modul în care cei doi prieteni au vrut să se înșele unul pe
celălalt.
Răspunsuri așteptate: Pisica a mâncat singură cașcavalul șoricelului, iar
șoricelul, drept răzbunare a fugit cu bucata de cașcaval care îi aparținea
pisicuței.
3.Să descrie efectele pe care le-au avut această experiență în viața celor
două personaje.
Răspunsuri așteptate: Din momentul în care s-au înșeelat reciproc, cele două
animăluțe au rămas dușmani pe viață.
4.Să interpreteze mesajul poeziei.
Răspuns așteptat: Dacă faci îți înșeli prietenul atunci și el te va înșela pe tine.
2.Care au fost înțelegerile dintre pisică și șoricel?
3.Cum l-a înșelat pisica pe șoricel?
4.Cum s-a răzbunat șoricelul pe pisică?
5.Care este mesajul poeziei?
1.Vi s-a întâmplat vreodată să râvniți la bunul prietenului vostru?
2.V-ați încălcat vreodată cuvântul dat?
3.V-a înșelat vreun prieten așteptările? Ce ați simțit? Cum ați reacționat?
4.Ce sfat ați da cuiva care dorește să își facă un prieten?
1.Copiii sunt rugați să realizeze o listă cu sugestii pentru persoanele care
doresc să își facă un prieten nou.
2.Copiii sunt rugați să creeze o poveste din care să reaisă că atunci când faci
o faptă bună pentru un prieten, binele ți se va întoarce.
Concluzie:
Einsenberg și colaboratorii săi (1987) au elaborat o teorie cu privire la

raționamentul pe care îl fac copiii în relațiile cu ceilalți (comportamentul social al
copilului). Autorii acestei teorii au spus o serie de povești copiilor, punându-i apoi
să răspundă la câteva întrebări cu privire la modul în care ar reacționa în
respectivele situații.
Într-o poveste tipică, un copil se îndreaptă spre o petrecere de aniversare când
un alt copil, care trecea pe lângă el, a căzut și s-a rănit. Dacă se oprește să îl ajute
el poate pierde masa care se dă la petrecere. Ce ar trebui să facă? Einsenberg a
identificat o succesiune clară în răspunsurile copiilor la povestirile de acest fel. În
mod evident, copiii au fost interesați mai degrabă de implicațiile asupra lor decât de
considerațiile morale. Ei afirmă, de exemplu: ”Nu m-aș fi oprit, deoarece puteam
pierde petrecerea”, sau ””M-aș fi oprit și l-aș fi ajutat, deoarece poate mă va ajuta
vreodată.”. Autorul teoriei numește acest mod de a gândi ”raționament hedonist”.
Gradual, copiii încep să prrezinte ceea ce Einsenberg numește ”raționament
orientat spre trebuințe”. Copilul își exprimă interesul pentru bunăstarea altei
persoane, chiar dacă trebuința se află în conflict cu propriile sale dorințe. O
declarație tipică poate fi: ”Îl voi ajuta, deoarece se va simți mai bine.”
Mai târziu, în adolesecență, copiii spun adesea că își oferă ajutorul, pentru cp
asta se așteaptă de la ei. De exemplu, un răspuns frecvent poate fi: ”Societatea ar fi
un loc mai bun dacă noi toți ne-am ajuta reciproc.” În general, persoanele tinere,
aflate în acest stadiu, arată că ele au dezvoltat și interiorizat principii clare de
călăuzire în raport cu comportamentul prosocial.
Îl putem ajuta pe copil să-și autoregleze comportamentul care are la bază
reționamentul hedonist dacă îl facem să înțeleagă că întotdeauna primești exact ceea
ce dai. Acest lucru presupune înțelegerea legii cauză-efect. De asemenea, este
important să-i ajutăm să își asume responsabilități, confruntându-se cu consecințele
propriilor acțiuni.
XVII. Poveste terapeutică privind acceptarea propriei persoane
Chimbo, leul fără coadă
Autor - Cristina Oiegaș
În jungla îndepărtată unde nici-un picior de om nu a călcat, se năștea în vremea

aceea un pui de leu pe nume Chimbo.Acest pui de leu avea să fie cu totul deosebit,
căci s-a născut fără coadă. Pe zi ce trece Chimbo creștea sub ochii părinților lui, din
ce în ce mai mare. Pentru că nu avea coadă, Chimbo nu a fost lăsat să se joace decât
cu sora lui Reișa. Părinții știau că un leu fără coadă nu ar rezista singur în jungla cea
mare. Însă Chimbo la vârsta de 6 ani a observat că sora lui avea ceva ce el nu a văzut
să aibă. Era vorba de frumoasa coadă a lui Reișa care îi atrăgea mereu atenția leului
nostru și care îl făcea mereu să se întrebe de ce nu are și el așa ceva. Sătul să nu
primească răspunsul părinților lui, care îl iubeau prea mult ca să îl rănească, Chimbo
se hotărâ într-o zi să plece de acasă și să caute alți lei care sunt la fel ca el, fără coadă.
Aventura în care puiul de leu s-a avântat avea să fie foarte periculoasă. Jungla era
pentru el prea mare și plină de animale necunoscute. Chimbo însă nu știa decât că
trebuie să găsească lei. Dar nici bine nu călcă în junglă că a dat peste leopardul Nișa,
răul junglei care nu respecta niciun animal și care trăia de mulți ani singur. Când
acesta îl văzu pe Chimbo a decis să îi spună cele mai urâte vorbe despre el până când
micul leu a început să plângă. Chimbo și-a dat seama că Nișa avea dreptate, el este
prea ciudat și prea urât să fie prieten cu cineva, așa că leul se hotărî să se întoarcă
acasă căci numai acolo cineva îl iubea așa cum era el, fără coadă. Doar că puiul de
leu printre lacrimi nu văzu bine unde se îndreaptă și nimeri tocmai la zebrele junglei,
cele mai neiertătoare animale. La început zebrele s-au speriat de Chimbo, dar văzând
că acesta nu are coadă au început să râdă de el și să arunce cu mâncare în leu.
Chimbo o luă la fugă cât de tare putu și nu se opri până nu dădu peste cimpanzeul
Ceata. Ceata era înțeleptul junglei. Găsi la Ceata exact ce căuta, înțelegere.
Cimpanzeul îl acceptă așa cum era el, ba din contră începu să îi laude frumusețea,
spunând că nu se mai găsește un așa leu frumos și deosebit, leii sunt toți la fel îi spuse
Ceata, să te bucuri că ești diferit, așa lumea te va ține mai bine minte ca fiind
Chimbo, leul fără coadă. Mulțumit de ce a auzit și convins acum că lipsa unei cozi nu
este un defect ci o calitate deosebită, Chimbo luă drumul înapoi către casă, la cei
dragi lui. Pe drumul spre casă Chimbo auzi țipete. Un sărman pui de zebră ajunse în
gheara leopardului Nișa care își urcase prada în cel mai înalt copac. Văzând acestea
Chimbo nu stă pe gânduri și urcă repede în copac și stă ascuns sub frunze. Când
leopardul pleacă la altă pradă, Chimbo prinde puiul de zebră și îl salvează. Când văzu
zebrele această faptă au rămas uimite și rușinate căci tocmai puiul de leu pe care l-au
batjocorit, le-a salvat puiul de zebră. Mai mare le-a fost mirarea când au văzut cât de
repede se poate Chimbo cățăra. Un leu normal nu reușește să se cațere în copaci si
atunci zebrele se gândeau la faptul că datorită lipsei cozii lui Chimbo, acesta se poate
cățăra în copaci. Chimbo plecă fericit acasă, unde odată ajuns își povesti toată
aventura familiei lui. Părinții nu aveau cum sa nu fie fericiți că puiul lor de leu și-a
găsit locul în junglă chiar și așa fără coadă și a învățat că a fi diferit nu e un lucru rău
și că trebuie mereu să vezi binele din orice.
Toată jungla a aflat de fapta lui Chimbo și toți au ajuns să vorbească despre el numai
cu cele mai frumoase cuvinte. Chimbo, leul fără coadă e și acum fericit și bucurându-
se că nu are coadă.
Scop: dezvoltarea capacității de acceptare a propriei persoane, chiar și atunci când

există anumite defecte fizice.
Obiective:
1. Să descrie gândurile și sentimentele lui Chimbo când celelalte
animale din junglă n-au vrut să se joace cu el din cauza faptului că
nu avea coadă.
Răspunsuri așteptate: Chimbo a ajuns să se deteste și să sufere pentru că era
altfel decât ceilalți din familia lui; credea că nimeni nu-l iubeșe și că este prea
ciudat și urât cca să se joace cineva cu el.
2. Să descrie modul în care Chimbo a reușit să le dovedească celorlalți
că nu doar aspectul fizic contează și că este special.
Răspunsuri așteptate: Chimbo a salvat puiul de zebră ajuns în gura
leopardului, cu prețul vieții lui.
3.Să descrie efectele pe care le-au avut acest comportament asupra
celor care l-au detestat pe Chimbo pentru fizicul lui.
Răspunsuri așteptate: Gestul lui Chimbo le-a făcut pe animalele din junglă să-
l iubească și să-l accepte așa cum era, ba mai mult au conștientizat că
aspectul fizic nu trebuie să ne facă să judecăm greșit pe cei din jurul nostru .

2.Care au fost gândurile și sentimentele lui Chimbo când a văzut că cei din jur
râd de el și nu vor să se joace împreună?
3.Cum a reușit Chimbo să-i facă pe ceilalți să-l privească cu alți ochi?Ce
anume l-a făcut să fie special?
4.Ce gânduri și sentimente au avut animalele din junglă după gestul făcut de
Chimbo pentru a salva puiul de zebră?
5.Care a fost imaginea de sine a lui Chimbo după ce animalele și-au revizuit
atitudinea față de el ?
1.Vi s-a întâmplat vreodată să judecați pe cineva după aspect? Ați reacționat
într-un anume fel? Cum credeți că s-a simțit persoana respectivă? V-ați
modificat atitudinea și judecata față de persoana respectivă? Cum anume?
2.Vi s-a întâmplat vreodată să fiți judecați după aspect? Cum v-ați simțit? Ați
reacționat într-un anume fel față de cei care v-au judecat greșit?
3. Ce sfat ați da celor care judecă oamenii după aspectul fizic?
1.Copiii sunt rugați să interpreteze un joc de rol în care o persoană judecă o
altă persoană după aspectul fizic, evidențiind falsele cogniții, sentimentele
trăite de ambele persoane, și modalități de revizuire a cognițiilor greșite.
2. Copiii vor realiza o planșă pe care vor lipi diferite imagini care reprezintă
acceptarea celorlalți, în ciuda aparențelor (pot fi făcute asocieri simbolice
între diferite obiecte și calitățile persoanelor care au fost greșit judecate). Vor
fi interpretate toate imaginile și se va realiza o expoziție pentru a putea face
un bilanț al gândurilor și sentimentelor pozitive trăite în timpul executării
lucrărilor.
3. Copiii sunt rugați să identifice la ei înșiși trei calități care îi fac speciali și
de asemenea, să identifice la unul dintre prietenii lor trei calități care îl fac
special.
Concluzie:
Una dintre cele mai importante scheme cognitive este ”schema despre sine”, care
constă în ”generalizări cognitive despre sine, derivate din experiența trecută, care
organizează și orientează procesarea informațiilor despre propria persoană”
(Markus, 1977, pg.64). Încă de mici ne construim o schemă de sine bazată pe
reprezentare despre noi înșine, respectiv pe cele mai semnificative experiențe legate
de comportamentul nostru anterior, în diferite situații de viață. De exemplu, o
persoană care spune despre sine că este un bun mediator, cu siguranță că anterior a
avut experiențe pozitive atunci când s-a aflat în această ipostază și drept urmare va
căuta să se implice în diferite situații de mediere.
”Sinele este un concept de bază în teoria lui Carl Rogers despre personalitate. În
concepția lui sinele se compune din toate ideile, percepțiile și valorile care îl
caracterizează pe individ; aceasta include conștientizarea a ”ceea ce sunt” (sinele
real) și a ”ceea ce pot să fac”( sinele ideal). Acest sine perceput influențează la
rândul lui percepția persoanei despre lume și despre comportamentul propriu”
(Simth, E., 2005, pag.288). De exemplu, un copil care se percepe pe sine ca fiind
puternic și competent percepe lumea și acționează foarte diferit față de un copil care
se crede slab și incapabil. Dar conceptul de sine nu reflectă neaparat realitatea: un
copil poate avea eșec la învățătură și totuși să fie mulțumit de el însuși. Este în mare
măsură vorba despre ceea ce Freud numea ”reprimarea” experiențelor negative,
care vine din nevoia persoanei de a se evalua pozitiv. Cu cât o persoană neagă mai
multe zone ale experienței personale, deoarece nu sunt conforme cu conceptul dee
sine (cu ceea ce vrea să creadă despre ea însăși), cu atât creează o distanță mai
mare între sine și realitate și cu atât mai mare este posibilitatea de apariție a unor
reacții maladaptative.
Oamenii și în special copiii funcționează mai eficient dacă beneficiază de o
acceptare pozitivă necondiționată, dându-le sentimentul că sunt apreciați de alte
persoane (sau de părinți), chiar dacă sentimentele, atitudinile și comportamentele
lor nu sunt ideale (Rogers, C., 1970). Pentru a nu se simți rușinați de faptele lor,
pentru a nu se auto-eticheta că sunt răi pentru că au făcut o faptă rea, pentru a nu
crede că părinții nu-i mai iubesc dacă au greșit etc. (situații care provin din
distorsionarea adevărului legat de relațiile cu cei din jur), copiii trebuie să înțeleagă
efectele comportamentului lor.
XVIII. Poveste terapeutică privind învingerea emoțiilor de a vorbi în public
Reușești doar atunci când incerci!
Autor - Cristiana Ordace
Întodeauna și-a spus că e un inacceptabil, că nu poate să urce pe o scenă, știind

că sunt sute de perechi de ochi care-l privesc. A încercat și a repeat ore-n șir pentru a-
și depăși frica, însă și-a dat seama în cele din urmă că e de prisos orice încercare.
Sau…cel puțin asta mi-a spus Matei că simte.
- Am încercat totul, Cristina! Totul! Dar de fiecare dată când încerc să țin un
discurs vocea-mi vibrează și inevitabil mă pierd, roșindu-mă la față. Sunt prea mulți
oameni acolo, care abia așteaptă să spun ceva greșit pentru a-mi așeza o etichetă în
„vârful frunții”. L-am privit înmurmurată și destul de tristă. M-a afectat felul în care a
abordat toată situația pentru că el chiar era bun. Se pricepe la argumente și sunt
convinsă că ar putea ține un speech despre orice, în orice moment al zilei și nu ar
face-o din obligație, ci din pură pasiune.
Până în ziua în care am decis să schimb asta.
- Bună, Matei! Îmi cer scuze pentru deranj! Probabil ai multe de făcut, însă aș
avea nevoie de ajutorul tău.
- Sunt destul de liber acum, cu ce-ți pot fii de folos?
- Trebuie să țin un discurs pe tema „Valorile morale fundamentale ale copilului

din zilele de azi” si am nevoie de puțină inspirație.
- Ar fi o placere pentru mine! Unde ne vedem si când?
- Perfect! Într-o oră, chiar la sala de conferințe.
- La sala de conferințe?! Mă întrebase el uimit.
- Chiar așa! Vreau sa mă acomodez cu încăperea până săptămâna viitoare, ce voi

avea speech-ul ăsta.
A acceptat! Și a fost și punctual. Acum suntem noi doi pe scenă, cortina e trasă,
iar el cu un zâmbet pe buze începe să vorbească. A fost printre cele mai frumoase
discursuri de până acum. A fost sincer, a fost original și în doar cinci minute a reușit
să cuprindă ceea ce nici „înaltele cărți de specialitate” (cu scuzele de rigoare) nu ar fi
putut vreodată să cuprinda.
A încheiat într-o notă emoționantă, cu un citat de-a lui Christopher Morley.

“Avem ghinion cu copiii noștrii. Cu toții ajung să se facă mari” în cele din urmă.
În acel moment am lăsat cortina să cadă, iar un reflector mare a luminat

întreaga sală. Oamenii s-au ridicat în picioare, aplaudând energic, în timp ce eu am
lăsat o lacrimă să se scurgă pe obraz. Eram atât de mândră de el! Matei a zâmbit
privindu-mă cu recunoștință și cu ambele mâini și-a acoperit fața pentru două
secunde. Privind publicul care s-a ridicat în picioare pentru el, și-a dat seama de un
lucru. Nu oamenii erau de vină, ci teama de a nu-i impresiona îndeajuns de mult. A
înteles că singura cale prin care-și va putea exprima punctul de vedere, este ieșind în
față și argumentându-l. Astfel, a prins curaj și și-a învins frica.
Azi, Matei este unul dintre cei mai cunoscuți psihologi. A scris trei cărți și
saptamânal are cate o conferință unde oameni din intreaga lume se adună pentru a-l
asculta și a se vindeca de problemele de zi cu zi, prin prisma sfaturilor și cuvintelor
lui frumoase.
Morala acestei povestioare?
Teama de a vorbi dispare abia în momentul în care-ți faci curaj să vorbești.
Notă: Dedic această povestioară sursei mele de inspirație. Pentru că i-ai dat un sens și
mi-ai oferit și mie unul, scriind-o.
Scop: gestionarea adecvată a emoțiilor negative în situații de comunicare orală.
Obiective:
1. Să descrie gândurile și sentimentele lui Matei privind expunerea
unui discurs în fața unui public mai larg.
Răspunsuri așteptate: Matei simțea că vocea îi vibra, se pierdea, se roșea la
față, gândindu-se că publicul abia aștepta să spună ceva greșit pentru a-i
așeza o etichetă în „vârful frunții”.
2. Să descrie modul în care Cristina l-a ajutat pe Matei să-și regleze
emoțiile și să-și schimbe cognițiile iraționale.
Răspunsuri așteptate: Cristina l-a pus în situația de a vorbi în public, fără să
știe dar totodată să tragă concluzia rațională că nimeni nu-l etichetează
negativ, ci dimpotrivă, poate trăi un real succes.
3.Să descrie efectele pe care l-a avut asupra lui Matei strategia
Cristinei.
Răspunsuri așteptate: Matei a conștientizat că ”Nu oamenii erau de vină, ci
teama de a nu-i impresiona îndeajuns de mult”; și-a dedicat viața celor care
au trăit experiențe similare, scriind cărți și vorbind oamenilor despre
gestionarea emoțiilor.

2.Care au fost gândurile și sentimentele lui Matei vis-a-vis de faptul că trebuia
să vorbească în public?
3.Cum a reușit Cristina să-l determine pe Matei să-și schimbe cognițiile?
4.Ce gânduri și sentimente a avut Matei în urma experienței trăite alături de
Cristina?
5.Cum și-a lăsat această experiență amprenta asupra destinului lui Matei?
1.Vi s-a întâmplat vreodată să aveți emoții atunci când ați vorbit în fața unui
public mai larg? La ce v-ați gândit? Ce ați simțit? Ați reușit să vă reglați
emoțiile? Cum anume?
2.Ce ați sfătui să facă o persoană care are emoții negative atunci când este
evaluată?
1.Copiii sunt rugați să citească câte un text în fața clasei, astfel încât să își
impresioneze colegii. Se vor discuta aspecte precum: ce strategii artistice au
folosit, cum au utilizat limbajul nonverbal și paraverbal pentru a-și
impresiona colegii, ce au simțit înainte de a începe lectura, în timpul lecturii și
la finalul ei, cum și-au reglat emoțiile pe parcursul lecturii etc.
2. Se va iniția o dezbatere pe tema ”Importanța teatrului în reglarea emoțiilor
generate de vorbirea în public”. Se propune un joc de rol în care copii care au
emoții negative în astfel de situații să joace diferite roluri.
3. Copiii sunt rugați să răspundă la afirmații de tipul: ”Sunt mulțumit de
mine” și ”Nu am încredere în mine”. Ei trebuie apoi să se descrie pe ei înșiși,
așa cum sunt în momentul de față (sinele lor real), apoi trebuie să spună cum
și-ar dori să fie (sinele lor ideal). Vor întocmi apoi două liste: una cu toate
calitățile enumerate și una cu defectele identificate. Dezbaterea finală se va
referi la accepatrea propriei persoane, pornind de la ideea că ”nimeni nu este
perfect” și trebuie să ne acceptăm așa cum suntem.
Concluzie:
Carl Rogers a fost pionierul în utilizarea Q-sortării, ca mod de evaluare a

conceptului de sine. A demonstrat că există o incongruență între sinele real și cel
ideal; o slabă corelație sau o corelație negativă corespunde unei mari discrepanțe,
implicand sentimente de respect de sine scăzut și lipsă de valoare. Terapia îl ajută
pe individ să-și schimbe conceptul despre sinele real, astfel încât acesta să fie mai
apropiat de sinele ideal sau să-și schimbe conceptul despre sinele ideal pentru a
deveni mai apropiat de realitate.
Nevoile legate de stimă și statut, de a avea realizări, de a fi competent și de a

obține recunoaștere sunt extrem de puternice în cazul copiilor cu stimă de sine
scăzută. Aceste nevoi trebuie să fie cel puțin în parte satisfăcute pentru a ajunge la o
stimă de sine adecvată. Trebuie initiate activități în care copilul să-și satisfacă astfel
de nevoi, să trăiască experiențe pozitive în relația cu ceilalți, dar totodată este
nevoie și de o autocunoaștere obiectivă și acceptarea anumitor trăsături psihice care
nu corespund sinelui ideal.
XIX. Poveste terapeutică pentru înlăturarea sentimentului de tristețe
Medalionul din inima ta
Autor – Cristiana Ordace
Se spune că atunci când îți dorești ceva cu tărie, toate forțele universului
conspiră în îndeplinirea dorințelor, însă uneori suntem atât de orbiți de părerile
celorlalți, încât ajungem să ne lipim niște etichete nedefinitorii pentru ceea ce suntem
și putem să facem cu adevărat.
Descurajat din toate părțile si lipsit de orice urmă de motivație; aceasta este
povestea unui adolescent de șaptesprezece ani, Marcus, a cărui pasiune pentru basket
a reprezentat totodată și primul impas al vieții lui.
Echipa lui conducea cu un punct, moment în care rivalii au marcat coșul care a
egalat scorul și a ridicat tensiunea în rândul publicului. În ultimele secunde mingea îi
revine lui Marcus, însă spre surprinderea tuturor, acesta eșuează lamentabil. A fost
pentru prima oară, în sezonul respectiv, în care Marcus a ratat. Meciul se încheie, iar
echipa adversă câștigă la un punct diferență, fiind meci în deplasare.
După acest meci, spre dezamăgirea mea, bunul meu prieten, Marcus, a fost complet
demoralizat. Se antrena mai mult ca niciodată, însă totul părea să fie împotriva lui.
Juca tot mai rău, iar următoarele lui meciuri au decurs în același mod ca și
precedentul. Înfrângere după înfrângere, iar cu timpul Marcus a acumulat un bagaj
substanțial de reproșuri și injurii, din partea celor din jur.
-Nu-I asculta, Marcus! Știi mai bine ca oricine că nu ar fi obținut niciunul

dintre trofeele acelea, dacă nu erai tu.
-Nu mai pot, Cristiana! Am ajuns la limită cu tot și simt că basketul nu mă mai
reprezintă, în măsura în care o făcea cândva.
-Nu spune asta, te rog. Sportul ăsta e viața ta, a însemnat foarte mult pentru
tine încă de când erai mic.
-Ai dreptate, a însemnat foarte mult, dar acum nu mai înseamnă nimic. Mâine,
voi preda echipamentul și poziția de căpitan al echipei unui alt jucător care chiar
merită acest titlu.
Mă uitam la el și puteam efectiv să privesc felul în care i se reflectă tristețea

prin ochii-nlăcrimați din pricina atâtor zbuciumuri și lupte pe care le ducea în sinea
sa.
I-am dat puțin timp să-și liniștească gândurile, iar seara l-am surprins cu un telefon.
-Am găsit soluția, Marcus și va ajunge prin poștă dis-de-dimineață!
-Despre ce tot vorbești, Cristiana?
-Este vorba despre un medallion care i-a purtat noroc ani la rând, celui mai
mare basketbalist al anilor ’80.
-Și cum l-ai obținut? Crezi că va funcționa?
-Pui foarte multe întrebări, Marcus. Eu spun să te convingi singur.
I-am oferit medalionul chiar înainte de începerea meciului, iar printe privirile
pline de dispreț ale publicului, a intrat în teren cu un mare zâmbet pe față. A marcat
consecutiv, fără urmă de rateu. A câștigat meciul și mai mult de atât, a luat
campionatul prin prisma victoriei săvârșite. Acum, erau ațintite asupra lui priviri
pline de respect, la fel ca odinioară.
Însă nu i-am spus niciodată adevărul care se ascunde în spatele medalionului.

E remarcabil cum, oferindu-i unei persoane un lucru și născocind o poveste credibilă
pe seama lui, i-ai putea schimba vizibil viața. Talentul lui nu consta nicidecum într-o
bucată de aluminiu și nici în sfoara de care era atârnata. Talentul lui era înfiripat în
inima și în tot sufletul pe care l-a investit de-a lungul anilor în ceea ce-i plăcea să
facă. Și-a creat un scop din asta și nu a renunțat niciodata, în ciuda piedicilor
întâmpinate.
Azi, numele lui Marcus se afla pe Panoul Mondial al Jucătorilor. Pe lângă

aceasta realizare este totodată și antrenorul celei mai bune echipe de basketbalisti
juniori din America.
Marcus avea totul, mai puțin încredere în sine. Așa că i-am dat un motiv prin
care să-și ducă scopul la bun sfârșit. Suntem oameni, e moral să mai și greșim,
deoarece niciunul dintre noi nu se naște învățat. Însă este foarte important cu ce
rămânem după o astfel de experiență. De multe ori avem de-a face cu momente în
care viața ne pune în genunchi, momente în care simțim că totul se năruie în jurul
nostru, însă majoritatea lucrurilor din viata noastră se rezumă la cât de mult timp ne
acordăm nouă inșine pentru a ne perfectiona, depășind obstacolul din fata noastră.
Morala povestioarei? Dezvoltă-ți stima de sine, oamenii sunt făcuți să stea în

picioare, indiferent de dificultatea situatiei.
Scop: înlăturarea tristeții și recâștigarea stimei de sine.
Obiective:
1. Să descrie gândurile și sentimentele lui Marcus în urma eșecului
suferit la meciul de baschet.
Răspunsuri așteptate: Marcus era dezamăgir, demoralizat, credea că
baschetul nu-l mai reprezintă, era hotărât să renunțe.
2. Să descrie modul în care Cristiana l-a ajutat pe Marcus să-și regleze
emoțiile și să-și schimbe cognițiile iraționale.
Răspunsuri așteptate: Cristiana i-a oferit un mobil (un medalion norocos)
pentru a-l determina să-și recapete încrederea în el însuși. Acest medalion a
fost suportul pe care Marcus și-a clădit speranța de a reuși.
3.Să descrie efectele pe care l-a avut asupra lui Marcus strategia
Cristianei.
Răspunsuri așteptate: Marcus a acceptat realitatea ca pe o experiență din care
a învățat că în ciuda unor eșecuri trebuie să mergem înainte; oamenii mai și
greșesc, dar pot depăși unele obstacole, dacă au încredere în ei înșiși.

2.Care au fost gândurile și sentimentele lui Marcus în urma eșecului suferit la
meciul de baschet?
3.Cum a reușit Cristiana să-l determine pe Marcus să-și schimbe cognițiile și
sentimentele negative și să nu renunțe la baschet?
4.Ce gânduri și sentimente a avut Marcus în urma lecției de viață pe care i-a
dat-o Cristiana?
1.Vi s-a întâmplat vreodată să vă demobilizeze și să renunțați la ceea ce v-ați
propus să realizați? La ce v-ați gândit? Ce ați simțit? Ați reușit să vă reglați
emoțiile și să perseverați în acțiunea voastră? Cum anume?
2.Ce ați sfătui să facă o persoană care este tentată să renunțe la ceea ce și-a
propus să realizeze din cauza unui eșec?
1.Copiii sunt rugați să descrie o situație în care s-au mobilizat să-și atingă
scopul chiar dacă au suferit un eșec sau au fost descurajați de cineva să și-l
atingă. Se vor analiza strategiile prin care au reușit (sau ar fi putut să
reușească) să depășească acele situații de criză precum și sentimentele trăite
în urma succesului.
2. Copiii sunt rugați să descrie o situație în care, printr-o strategie adecvată
ar reuși să-l determine pe unul dintre prietenii lor să depășească un moment
critic, în care și-a pierdut încrederea în el însuși. Vor analiza apoi
sentimentele pe care le-au trăit în această ipostază.
3. Copiii sunt rugați să-și formuleze un scop pe termen scurt, apoi să
identifice posibilele bariere care i-ar putea împiedeca să și-l atingă. Grupul va
veni cu sugestii privind înlăturarea acelor bariere posibile.
Concluzie:
O emoție este un episod complex, multicomponent, care crează o disponibilitate

de acțiune. O emoție are cel puțin șase componente (Frijda, 1986; Lazarus, 1991):
1.evaluarea cognitivă – aprecierea sensului personal al circumstanțelor

curente (evaluările cognitive sunt extrem de importante în reglarea
emoțională, deoarece prin aceste evaluări descriem calitatea emoției.
Afirmații de tipul ”Eram furios deoarece m-a părăsit” sau ”M-am speriat
pentru că era foarte întuneric” sunt evaluări cognitive ale situațiilor care au
generat emoțiile dar indică și sensul personal pe care le atribui acestor
emoții.);
2.trăirea subiectivă a emoției – starea afectivă sau sentimentul pe care îl

aduce emoția (când trăim o emoție negativă (frica sau furia) sentimental
neplăcut este un indiciu că un anumit lucru din mediu constituie o amenințare
pentru noi și că trebuie să acționăm rapid pentru a ne proteja. Când trăim o
emoție pozitivă (bucuria, interesul) sentimental plăcut ne arată că suntem în
siguranță și că suntem liberi să acționăm. Această component afectivă a
emoției orientează comportamentul, procesul decisional și procesarea
informațiilor (Clore, Gasper, Garvin, 2001));
3.tendințele de gândire și acțiune – nevoia de a gândi și acționa în anumite

feluri (în cazul fricii, care este o emoție negativă simțim un impuls concret de
a fugi de pericol, iar în cazul emoțiilor positive precum bucuria simțim
impulsul de a fi jucăuși, expansivi; emoțiile pozitive extind baza noastră de
gândire și acțiune (suntem mai creativi, mai curioși, mai conectați) și de
asemenea extind paleta resurselor personale (suntem mai optimiști, mai
încrezători, mai activi));
4.modificări corporale interne – diviziunea sistemului nervos periferic care

controlează inima și alți mușchi netezi (creșterea presiunii sanguine și a
frecvenței cardiace, creșterea frecvenței respiratorii, dilatarea pupilelor,
creșterea transpirației, crește nivelul zahărului în sânge etc.; emoțiile pozitive
produc un număr redus de modificări fiziologice pentru că tendințele de
gândire și acțiune asociate lor sunt generale și nu specifice (Smith, E., 2005,
pg.580,581));
5.expresiile faciale – acțiunile musculare care mișcă reperele faciale în

anumite feluri (anumite expresii faciale au un înțeles universal (furia implică
înroșirea feței, coborârea și apropierea sprâncenelor, tremurul nărilor,
încordarea mușchilor maxilarului, arătarea dinților);expresia facială a unei
persoane schimbă comportamentul alteia);
6.reacțiile la emoție – felul în care reacționăm la propriile noastre emoții sau

la situația care le-a declanșat (oamenii simt nevoia de a-și intensifica sau
diminua emoțiile, în funcție de natura lor; emoțiile negative pot fi înlăturate
printr-un efort mental, încercând să nu ne gândim la nimic, sau distrăgându-
ne atenția printr-o activitate plăcută sau solicitantă; o altă strategie de
înlăturare a emoțiilor negative ar fi confruntarea cu circumstanțele care le-au
produs și identificarea unor strategii care să înlăture aceste circumstanțe;
modificarea posibilelor cogniții iraționale care au stat la baza apariției
emoțiilor negative ar fi o altă strategie de modificare a acestora;
exteriorizarea emoțiilor prin folosirea celor trei forme de limbaj (verbal,
nonverbal și paraverbal) și nu suprimarea lor deoarece suprimarea
expresiilor faciale mărește activarea vegetativă și afectează memoria).
XX. Poveste terapeutică pentru înlăturarea fricii de înălțime
Jucăușa Tara
Autor – Florina Panici
A fost odată o maimuțică pe nume Tara. Aceasta era foarte jucăușă și avea un
cerc mare de prieteni. Pentru ea, totul era perfect și se simțea mereu importantă
printre prietenii săi dar într-o zi celelalte maimuțe au născocit un joc nou care
presupunea și cățăratul în copaci.
Pe Tara nu prea o încânta ideea, căci ea fiind destul de mică, nu s-a mai cățărat
niciodată într-un copac, dar cu toate acestea a intrat și ea în joc, iar când a ajuns la
etapa ce presupunea dificila sarcină, ea încercă, dar din păcate fără nici un rezultat.
Prietenii au observat-o și au întrebat-o care este problema. Tara, fiind

stânjenită de situație, nu a recunoscut adevăratul motiv și le-a spus prietenilor săi că
nu se simțea bine și nu putea continua jocul, dar să nu se supere că o să-l reia cât de
repede posibil. Apoi a mers acasă dezamăgită.
Familia sa a observat tristețea de pe fața ei, care era ușor de remarcat, căci ea
era mereu o fire veselă și spontană. După câteva ore, i-a spus surorii sale mai mari,
Lara, problema pe care o avea. Aceasta i-a promis că o va ajuta, iar în următoarea zi
așa a și făcut, a ajutat-o să se urce și să se dea jos din copac.
Tara credea că a rezolvat problema și i-a chemat pe prietenii săi la joacă. Au
început din nou jocul și Tara, fiind încrezătoare, a așteptat etapa cățărării în copac,
dar după ce s-a presupus că ar trebui să coboare și-a dat seama că de fapt avea frică
de înălțime. Ea nu a putut coborî și le-a cerut celorlalți ajutorul, iar de această dată le-
a spus adevărul.
Tara a crezut că prietenii vor râde de ea, însă din contră, aceștia au încurajat-o
și i-au spus că fiecare are atât calități, cât și defecte. Așadar, din acea zi Tara a învățat
să ceară ajutorul atunci când avea nevoie.
Scop: înlăturarea fricilor prin solicitarea ajutorului din partea celorlalți.
Obiective:
1. Să descrie gândurile și sentimentele maimuței Tara în momentul
confruntării cu o sarcină pe care nu putea să o ducă la bun sfârșit.
Răspunsuri așteptate: Tara s-a speriat și totodată s-a întristat fiind sigură că
prietenii vor râde de ea.
2. Să descrie modul în care Tara a descoperit că are frică de înălțime.
Răspunsuri așteptate: În momentul în care a realizat că nu poate să coboare
din copac a realizat că are frică de înălțime.
3.Să descrie modul în care Tara a scăpat de frica de înălțime.
Răspunsuri așteptate: Tara a acceptat realitatea dar și ajutorul din partea
prietenilor, ceea ce i-a dat nu doar curajul de a-și înfrunta frica dar și
încrederea în ceilalți.

2.Care au fost gândurile și sentimentele Tarei în urma conțientizării fricii de
înălțime?
3.Cum a ajutat-o pe Tara sora ei, Lara, să depășească momentul neîncrederii
în sine?
4.Ce gânduri și sentimente a avut Tara în urma lecției primite de la prietenii
ei?
1.Vi s-a întâmplat vreodată să vă identificați anumite frici? Numiți-le! La ce
vă gândeați în momentul apariției sentimentului de frică? Ați reușit să vă
modificați gândurile care generau acele frici, cu altele, care să vă ajute să vă
autoreglați emoțiile negative? Care au fost acele gânduri? Ați reușit să
depășiți fricile respective?
2.Ce ați sfătui să facă o persoană care este tentată să renunțe la ceea ce și-a
propus să realizeze din cauza unei frici?
1. Sarcina de lucru: ”Descrieți o situație în care ați conștientizat că aveți o
frică de ceva anume. Precizați o strategie pe care ați adoptat-o pentru a
scăpa de frica respectivă. Dacă încă mai aveți o anumită frică pe care nu
ați depășit-o, precizați ce anume ar trebui să faceți ca să scăpați de ea.”
Se vor analiza strategiile prin care au reușit (sau ar putea să reușească) să
depășească fricile identificate. Se analizează gândurile iraționale care au
generat fricile identificate, prrecum și gândurile raționale care au stat la baza
înlăturarii acelor frici.
2. Sarcina de lucru: ”Descrieiți o situație reală sau ipotetică în care l-ați
ajutat sau l-ați ajuta pe un prieten să depășească o frică anume. Precizați
etapele parcurse de voi și de prietenul vostru (real sau imaginar) în
depășirea fricii respective.”
Copiii vor identifica și analiza toate etapele care trebuie parcurse în
înlăturarea unei fobii precum și rolul pe care uneori îl poate juca o altă
persoană într-o astfel de situație.
Concluzie:
XXI. Poveste terapeutică pentru îmbunătățirea relațiilor dintre frați
Iubirea dintre frați
Autor - Gabriela Roxana Sălnicean
O mamă pisică avea doi pui, ambii neastâmpărați şi încăpățânați. În fiecare zi se

certau, se băteau, lăsându-se uneori şi cu zgârieturi adânci. Mama lor încerca din
răsputeri să armonizeze relația celor doi frați, dar nici o şansă. Când se jucau cu
celalalte animale, puiul cel mare le atrăgea pe toate în favoarea lui, iar fratele cel mic
rămânea singur, ajungând acasă plângând din cauza faptului că toți prietenii îl
părăseau.
Într-o zi, mama s-a hotărât să plece cu cei mici într-o scurtă vacanță, pentru a-i
sensibiliza şi pentru a le îmbunătăți relația. Au călătorit prin locuri necunoscute, pe
care puii le-au admirat împreună, veseli, fascinați, ținnându-se mereu aproape. Pentru
ei maşinile erau cutii mari, mişcătoare şi zguduitoare, iar casele adevărate blocuri
misterioase. Vedeau fețele oamenilor care deja erau necunoscute, iar ochii
necunoscuți se îndreptau sper ei, unii amenințători, alții prietenoşi. Cei prietenoşi
erau în general copii, care nu treceau pe lângă cei doi pui, vorbindu-le prietenește.
Simțeau iubire din partea necunoscuților, iubire pe care ei nu au simțit-o niciodată
față de cei din jurul lor și unul pentru altul.
În peisajul care îi înconjura, puii nu încetau să se împingă, să se bată, să miaune

unul la altul, furioși…Când, într-un moment de neatenție, puiul cel mare l-a împins
așa de tare pe fratele mai mic încât, niște cutii mari, mişcătoare, au căzut fix pe lăbuța
fratelui mai mic. S-a auzit un urlet puternic, de durere. Văzându-și fratele rănit şi
neajutorat, puiul cel mare și-a dat seama în ce primejdie și-a pus fratele. La văzul
lăbuței rănite, s-a gândit cu groază că acest accident putea să fie mult mai rău, putând
chiar să îşi piardă fratele. De atunci niciodată nu s-au mai certat, iar în final, această
vacanță i-a apropiat pe vecie.
În concluzie, majoritatea dintre noi nu ne dăm seama că oricând putem pierde o

persoană dragă, fără să-i fi arătat cât de mult o iubim. Să nu lăsăm nici un lucru să fie
mai important decât înțelegerea şi dragostea şi să apreciem fiecare moment petrecut
cu cei dragi!
Scop: Înlăturarea sentimentelor negative și a neînțelegerilor dintre frați.
Obiective:
1. Să descrie relațiile dintre cei doi pui de pisică precizând pozițiile pe
care se afla fiecare.
Răspunsuri așteptate: Puiul cel mare se credea mereu superior și îl punea pe
cel mic în inferioritate, în timp ce puiul mic suferea mereu că era părăsit de
prieteni în favoarea fratelui mai mare .
2. Să descrie modul în care puiul cel mare a conștintizat cât de
periculos a fost comportamentul lui în timpul călătoriei prin locurile
necunoscute.
Răspunsuri așteptate: Puiul cel mare i-a pus viața în pericol fratelui mai mic,
împingîndu-l în fața mașinilor, acele ”cutii mari” și periculoase.
3.Să analizeze relațiile dintre frați din perspectiva mesajului poveștii.
Răspunsuri așteptate: Iubirea dintre frați trebuie dovedită în permanență,
pentru că uneori, întâmplări nefericite ne pot face să regretăm că nu am
arătat-o la timp.

2.Care erau relațiile dintre cei doi pui de pisică?
3.Cum s-a gândit mama puilor să-i determine să-și îmbunătățească relațiile ?
4.Cum s-a comportat fratele mai mare cu fratele mai mic, în excursie?
5.Ce eveniment l-a determinat pe puiul mai mare să-și regleze comportamentul
față de fratele mai mic?
6. Care este mesajul poveștii?
1.Vi s-a întâmplat să vă purtați urât cu frații voștri? Cum anume? Care au fost
consecințele? V-ați îndreptat comportamentul? În urma căror evenimente?
2.Vi s-a întâmplat să se comporte urât cu voi frații voștri? Ce ați simțit? Și-au
îndreptat comportamentul? În urma căror evenimente? Care a fost reacția
părinților vostri atunci când voi vă certați?
2.Ce ați sfătui să facă doi frați care se ceartă, ca să-și îndrepte
comportamentul?
1. Sarcină de lucru: ”Realizați portretul relațiilor ideale dintre frați.
Menționați atitudinile pozitive care ar demonstra astfel de relații.”
Copiii trebuie să analizeze fie situații reale fie situații ipotetice din care să
reiasă bunele relații dintre frați.
2. Sarcina de lucru:”Propuneți un plan de ameliorare a unor relații
deteriorate dintre doi frați, pornind de la o situație reală sau ipotetică.”
Copiii sunt grupați în echipe de câte patru, fiecare membru al echipei fiind
solicitat să vină cu o idee proprie în realizarea planului de ameliorare.
3. Sarcina de lucru: ”Realizați un colaj de benzi desenate din care să reiasă
modul în care doi frați se împacă după o ceartă zdravănă.”
Copiii sunt grupați în echipe de câte patru, fiecare membru al echipei
având propria contribuție în realizarea benzii desenate.
Concluzie:
XXII. Poveste terapeutică pentru înlăturarea invidiei și a egoismului
Căsuţa cu iubire
Autor - Cristina Pop Telcean
Se apropiase toamna. Veveriţa muncise de zor să îşi construiască o

căsuţă care să o protejeze de frigul iernii ce urma să vină. A strâns
crenguţe, ghinde, frunze, puţină iarbă, a umplut cu apă câteva coji de nucă
din pârâul ce trecea prin pădure, ca să poată să se scalde într-o apă mai
călduţă la iarnă. Ajutată de cârtiţă, a săpat la rădăcina copacului lângă care
îşi clădise căsuţa ca să îngroape proviziile adunate şi, în cele din urmă, cei
doi işi așternuseră un culcuş pentru zilele friguroase. Au înălţat o căsuţă din
lemn şi au acoperit-o cu pământ să fie mai călduroasă.
Într-o zi, veveriţa îl rugă pe prietenul său, iepurele, să o ajute puţin
cu învelitul ei, dar acesta se făcu că nu o aude. Invidios pe vecinele sale,
care aproape terminaseră căsuţa, iepuraşul începu să îşi construiască şi el
una din pietre, dorindu-şi cu orice preţ să înalţe o căsuţă mai rezistentă
decât a lor. Cărase cât cărase, dar mai avusese multe pietre de strâns până
să îşi termine căsuţa, iar proviziile adunate erau puţine. Bineînteles, căsuţa
iepurelui trebuia să fie mult mai mare şi mai solidă decât cea a veveriţei,
pentru că iepurele nu se lăsa la ei.
Iarna sosi şi cei doi reuşiseră să îşi finalizeze căsuţele. Frigul iernii
era năprasnic, vântul vuia printre crengi şi ridică frunzele într-un vârtej.
Nici urmă de soare, covorul de frunze fu acoperit cu un strat gros de
zăpadă. La căsuţa iepurelui începură să sosească oaspeţi:
-Cioc, cioc, bătu ariciul la uşă, tremurând de frig.
-Ce doreşti? spuse iepurele.
-Te rog să mă primeşti şi pe mine la tine în căsuţă, căci am obosit de
la atâta mers prin zăpadă. Sunt gata să împart cu tine râmele şi ciupercuţele
pe care le-am strâns în săculeţ.
-Nici vorbă, ariciule! Am muncit prea mult la căsuţa asta ca s-o
împart cu tine.
Văzându-l de pe geam, veveriţei i se făcu milă de el şi îl invită să
locuiască alături de ei:
-Vino în căsuţa noastră! E atât de pustiu aici şi ne-ar face plăcere să
avem un prieten de conversaţie cât e iarna de lungă.
Ariciul acceptă şi se cuibări bucuros sub frunzele aşternute în căsuţă.
Apăru şi licuriciul trist şi pe jumătate îngheţat:
-Cioc, cioc! bătu acesta la uşa iepurelui, sperând ca va găsi ajutor.
-Cine eşti? răspunse iepurele.
-Sunt un licurici şi m-am împotmolit prin zăpadă. Te rog să mă
primeşti înăuntru ca să mă încălzesc puţin. Am să îţi luminez căsuţa şi
iarna va fi mai veselă pentru amândoi.
-Ha, ha, ha! izbucni în râs iepurele. Crezi că de lumina ta am eu
nevoie? Pot să mă descurc şi fără ea.
Supărat, licuriciul bătu apoi la căsuţa veveriţei, care îl primi cu drag.
În clipa în care intră înăuntru, totul se lumină si toti fuseseră cuprinşi de
veselie.
Mai târziu apăru la uşa iepurelui un bursuc speriat:
-Cioc, cioc!
-Cine eşti şi ce doreşti? spuse iepurele iritat
-Sunt un bursuc. M-am rătăcit prin pădure şi nu găsesc adăpostul
mamei mele. Te rog să mă laşi să stau cu tine, căci mi-e frică singur prin
pădure!
-Cu ce mi-ai fi de folos dacă te-aş primi? Pesemne că vrei să îmi
mănânci mâncarea pe care am adunat-o…
Bursucul îşi încercă norocul şi la uşa veveriţei, care îl intâmpină cu
veselie:
-Bineînţeles că te primim! Nu îţi fie frică, te vom proteja noi şi
împreună ne vom distra de minune!
-Bursucul ţopăi de bucurie şi gustă din bunătaţile noilor prieteni.
Trecuseră câteva zile şi la căsuţa iepurelui apăru ciocănitoarea:
-Cioc, cioc!
-Cine îndrăzneşte să bată aşa insistent la uşa mea? spuse iritat
iepurele.
-Sunt eu, ciocănitoarea. Te rog să mă primeşti în căsuţa ta minunată.
Mi-au îngheţat picioruşele şi nu mă mai pot căţăra pe copaci. Îti promit că
după ce se va domoli frigul o să îţi fac un culcuş în scoarţa copacului să fii
ferit de vijeliile ce vor veni.
-Nu încapi în căsuţa mea! se răsti iepurele. Dacă vei intra, mă vei
strâmtora prea tare. Du-te mai bine şi fă o gaură în căsuţa de alături că sunt
deja înghesuiţi toţi acolo! râse ironic iepurele.
Veveriţa îi făcu semn ciocănitoarei să intre în căsuţa lor şi,
bucuroasă că a găsit adăpost, îi imbrăţişă pe toţi, încălzindu-i la pieptul său.
Iarna fu nemiloasă, frigul se înteţi. Căsuţa iepurelui era tot mai rece
şi mai întunecoasă şi era atât de pustiu înăuntru…Căsuţa veveriţei era plină
de prieteni şi foarte luminoasă. Cârtiţa scormonea pământul să poată dormi
toţi la căldură, ariciul îngâna cântecele, făcându-i să uite de iarna grea,
licuriciul răspândea lumină, înveselindu-i, bursucul îi încălzea pe toţi cu
blăniţa sa când frigul pătrundea pe sub uşă, iar ciocănitoarea repara găurile
din căsuţă ca să nu intre frigul. Era mare veselie şi armonie, căci toţi se
ajutau între ei şi împărţeau proviziile adunate.
Într-o seara, un vânt nemilos luă pe sus acoperişul căsuţei din piatră.
Căsuţa veveriţei rezistă, protejată fiind de copacul din spatele său. Speriaţi
de cele văzute, cei şase prieteni s-au prins unul de altul şi l-au tras repede
în căsuţa lor pe iepure, ca să nu îl sufle vântul şi pe bietul de el. Acesta,
ruşinat, nu avusese curaj să îi privească în ochi, simţindu-se vinovat după
toate cele întâmplate.
-Nu te ruşina, prietene, îl mângâie veveriţa. În căsuţa noastră este loc
şi pentru tine. Am clădit-o cu multă iubire, veselie şi căldură şi te vom
primi aici până la primăvară. Cu cât suntem mai mulţi, cu atât vom trece
mai uşor peste iarna nemiloasă. Căsuţa va fi mai rezistentă, deoarece
fiecare vom pune în ea tot ce avem mai bun. Atunci iepurele a înţeles că
invidia şi egoismul duc la singurătate şi a făgăduit tuturor că va fi un
prieten de nădejde de acum înainte.
Morala: Prietenul la nevoie se cunoaşte. Cu iubire, înţelepciune şi
bunătate vom reuşi să clădim prietenii durabile. Cu prieteni adevăraţi
alături, vom trece mai uşor peste obstacole şi nu vom simţi niciodată
singuratatea în suflet.
Scop: Înlăturarea atitudinilor negative față de ceilalți, precum egoismul și invidia.
Obiective:
2. Să identifice motivele pentru care iepurașul a fost invidios pe
veveriță.
Răspunsuri așteptate: La începutul poveștii iepurașul era invidios pe veveriță
deoarece și-a făcut o căsuță pentru a se proteja de frigul iernii și el nu avea.
Spre finalul poveștii iepurașul a fost invidios pe veveriță deoarece la ea în
căsuță era veselie și iubire între toți cei care și-au găsit adăpost în căsuța
acesteia.
2. Să descrie modul în care veverița i-a dat o lecție de viață iepurașului
pornind de la atitudinea și comportamentul acesteia față de animalele care i-
au cerut ajutorul.
Răspunsuri așteptate: Veverița a primit în căsuța ei pe toți cei care i-au cerut
ajutorul, iar aceștia, la rândul lor au ajutat-o când a avut nevoie.
3.Să analizeze concluzia la care a ajuns iepurașul după ce veverița și
prietenii ei i-au salvat viața .
Răspunsuri așteptate: Iepurașul și-a dat seama că atunci când ai prieteni
adevărați poți trece mai ușor obstacolele, dar ca să îți faci prieteni trebuie să
ai tu însuți o atitudine prietenească.
2.Care au fost atitudinile iepurașului față de celelalte animale?
3.Care a fost atitudinea veveriței față de celelalte animale ?
4.Cum au răspuns animalele atitudnii primitoare și bunăvoinței veveriței, în
situațiile critice prin care a trecut?
5.Ce eveniment l-a determinat pe iepuraș să își modifice atitudinea față de
celelalte animale?
1.Vi s-a întâmplat să vă purtați urât, să fiți invidioși sau răutăcioși cu cei din
jur? Care a fost cauza? Ce afirmații/ce comportament ați avut? Care a fost
reacția celorlalți față de voi în acele situații? Cum v-ați reglat
comportamentul și care a fost efectul, pe termen lung?
2.Vi s-a întâmplat ca cineva să fie invidios pe voi? Din ce cauză? Cum ați
reacționat? L-ați ajutat pe cel în cauză să-și revizuiască atitudinea? Cum
anume și care a fost efectul?
1. Sarcină de lucru: ”Analizați cazul unor prieteni care se ceartă din cauza
invidiei. Descrieți personajele, precizați cauzele invidiei, consecințele asupra
relației dintre cei doi, precum și modalitățile de înlăturare a unei astfel de
atitudini.”
reiasă modul în care modul în care invidia a deteriorat o relație de prietenie.
2. Sarcina de lucru: ”Formulați trei îndemnuri pentru cei care sunt invidioși, din
care să deducă efectele negative ale invidiei în plan relațional.”
Se vor citi toate îndemnurile în fața clasei și se vor extrage concluzii.
Concluzie:
XXIII. Poveste terapeutică pentru înlăturarea egoismului
Edi cel rău

Autor – Cristina Pop Telcean
A fost odată un baieţel pe nume Edi. Fiind singur la părinţi, era obişnuit ca toate
lucrurile să fie ale lui, nu împărţea nimic cu nimeni şi tot ce îşi dorea primea. Părinţii
nu reuşeau să îl convingă nici cum să fie altruist.
La grădiniţă colegii ȋl evitau din cauză că el nu le dădea jucării, astfel că aceştia
l-au poreclit “Edi cel rău”. Băieţelul răsfăţat se afla mereu ȋn centrul atenţiei ca
exemplu negativ, dar cu fiecare zi ce trecea, Edi se simţea tot mai singur, era tot mai
supărat şi retras.
Într-o noapte, copilul a avut un vis. Se făcea că toate jucăriile aveau picioare şi
fugeau de el. Cele pe care el reuşea să le smulgă din fuga lor se transformau ȋn
monstruleţi. Monstruleţii ȋl muşcau de mână ca să poată evada, astfel că, în cele din
urmă, băiatul rămăsese singur şi fără jucării.
Speriat şi cu ochii ȋn lacrimi, micuţul s-a trezit şi a strigat-o pe mama lui, care a
venit ȋndată. Aceasta l-a liniştit, îmbrăţişându-l:
- Ai avut un coşmar, scumpul meu…Jucăriile nu au picioare şi monstruleţii
nu există. Sunt o mulţime de copii săraci care nu au jucării şi se mulţumesc
cu ceea ce primesc. E frumos să ȋmpărţim jucăriile pentru că joaca va fi mai
distractivă. Tu nu eşti un copil rău, mama şi tata te iubesc aşa cum eşti tu!
Mama l-a sărutat pe frunte, urându-i “Somn usor” şi Edi și-a ȋnchis ochişorii.
La grădiniţă, Edi a început să participe la diverse activităţi pe grupe, a învăţat
să lucreze în echipă şi, treptat, “Edi cel rău” s-a transformat ȋn “Edi prietenosul”,
datorită mamei sale şi educatoarei care l-au ajutat să îşi depăşească egoismul.
Scop: Dezvoltarea relațiilor de prietenie bazate pe generozitate.
Obiective:
1. Să identifice motivele pentru care băiețelul a avut un coșmar în care
jucăriile fugeau de el, speriate.
Răspunsuri așteptate: Edi a avut un vis urât în care jucăriile fugeau de el,
îngrozite, deoarece era un copil egoist, numit de colegi ”cel rău”. Acest nume
l-a primit deoarece nu voia să împartă jucăriile cu colegii săi.
2. Să descrie modul în care băiețelul a conștientizat că bunătatea,
altruismul sunt calități care pot să-l transforme din ”cel rău” în ”cel bun”.
Răspunsuri așteptate: Coșmarul l-a determinat pe Edi să împartă jucăriile cu
colegii, devenind astfel mai bun dar și mai apreciat de către colegi.

1.Cine este personajul principal din poveste?
2.Ce a visat Edi și care a fost efectul acestui vis asupra comportamentului
său?
1.Vi s-a întâmplat să fiți egoiști, să nu vreți să împărțiți ceea ce aveați cu
ceilalți? Care a fost cauza? Care a fost reacția celorlalți față de voi în acele
situații? Cum v-ați reglat comportamentul și care a fost efectul, pe termen
lung?
2.Vi s-a întâmplat ca cineva să fie egoist în relația cu voi? Din ce cauză? Cum
ați reacționat? L-ați ajutat pe cel în cauză să-și revizuiască atitudinea? Cum
anume și care a fost efectul?
2. Sarcină de lucru: ”Analizați cazul unor prieteni care se ceartă din cauza
egoismului unuia dintre ei. Descrieți personajele, precizați cauzele
egoismului, consecințele asupra relației dintre cei doi, precum și
modalitățile de înlăturare a unei astfel de atitudini.”
reiasă modul în care modul în care egoismul a deteriorat o relație de
prietenie.
3. Sarcina de lucru: ”Formulați trei îndemnuri pentru cei care sunt egoiști,
din care să deducă efectele negative ale egoismului în plan relațional.”
Se vor citi toate îndemnurile în fața clasei și se vor extrage concluzii.
Concluzie:
2. Fulgușor
Autor - Eliza Tentiș

Poate mă cunoaşteţi! Sunt Fulguleţ, un fulg mic de zăpadă care nu până demult
locuia în vârful muntelui înalt. În fiecare zi mă jucam alături de frăţiorii mei, dar îmi
era mereu frică. Trăiam cu teama de ceva: că mă voi lovi sau că voi dispărea topindu-
mă în mâna cuiva. Îmi era frică de orice şi mai mereu mă adăposteam lângă mămica
mea ori de câte ori şuiera vântul, apărea soarele sau se întâmpla ceva. Ceilalţi fulgi au
ajuns să mă strige Fulguleţ Fricosul şi rând pe rând au încetat să se mai joace cu
mine. Mai mereu reuşeam să le stric jocul cu temerile mele, aşa că înţeleg de ce nu
m-au vrut în jurul lor.
Eram atât de singur şi de speriat când m-a găsit vântul, mă rătăcisem pe potecă
şi suspinam încet:
- De ce plângi Fulguleţ?
- Mă cunoşti? Am întrebat eu speriat.
- Cum să nu te cunosc? Ori de câte ori călătoresc deasupra culmilor înalte îţi
aud neliniştile. Te-ai rătăcit? Eşti cam departe de ai tăi frăţiori.
- Da, cred că m-am rătăcit, dar nu de aia plâng, plâng fiindcă sunt un fricos.
Aş vrea să fiu altfel…. Mai curajos. Dar nu pot…
- Ei asta e bună! nu am auzit pe nimeni căruia să i se facă frică din orice.
Haide, vino în spinarea mea! Încetul cu încetul îţi voi arăta lumea şi vei
vedea că nu ai nici un motiv să îţi fie teamă.!
- Nu! Dacă cad! Sau mai rău: Dacă mă topesc! Nu pot, mi-e prea teamă!
- Haide fulguleţ, promit că voi avea grijă de tine. Nu ai nici un motiv să te
temi.
M-am urcat pe aripa vântului care m-a purtat peste tot. În drumul meu am
văzut o mulţime de oameni:
- Uită-te vântule la oamenii aceia, ce micuţi si neajutorati par. Traversează

podeţul acela şubrezit.
- Ba da le e frică Fulgusor, însă nu au de ales, dacă nu o fac atunci nu pot
ajunge la provizii și atunci familiile lor ar putea să nu mai aibă ce mânca.
Așa că dis de dimineaţă şi pornesc la drum, însă toate grijile lor dispar
sţiind ca asta e singura modalitate de a-şi hrăni familia.
- Vântule, dar copii aceia care se joacă pot să se lovească, de ce nu stau
frumos și liniștiți?
- Fiindcă chiar daca se lovesc sau sa se trântesc, se vor ridica din nou și se
vor juca mai departe. Și mi-e mi-e frică uneori, însă nu mă las pradă fricii,
ci mă ridic mai sus şi suflu cu putere căci ştiu că pot să depăşesc orice.
Tuturor ne e teamă, însă curajul înseamnă să-ţi dovedeşti ţie şi celor din jur
că poţi să treci peste orice teamă, că poţi să îţi continui drumul chiar dacă
ești speriat.
3. Ploaie de stele
Autor - Esmeralda Tot
Era odată o fetiță căreia îi murise mama, iar tatăl o părăsise si ea rămăsese
singură și săracă, încât nu mai avea nici o cămăruță unde să locuiască, nici un pat
unde să doarmă, decât hainele de pe ea și bucățica de pâine pe care unii trecători
miloși i-o dădeau din când în când. Ea era însă, o fetiță bună și credincioasă.
Și, cum era părăsită de toată lumea, plecă, cu Dumnezeu în gând, pe câmp, la
voia întâmplării. La un moment dat, se întlâni cu un om sărac care-i spuse:
- Dă-mi și mie ceva de mâncare, sunt mort de foame.
Ea ii dădu ultima bucățică de pâine pe care o avea la ea și zise: ”Dumnezeu să

te binecuvânteze", și plecă mai departe.
În drum întâlni un copil care-i spuse:
- Mi-e tare frig la cap, dă-mi ceva să mă acopăr !
Fetița nu stătu mult timp pe gânduri, își luă căciulița de pe cap și i-o dădu. Și
apăru un alt copil gol-goluț, tremurând de frig. Îi dădu hăinuța ei și plecă mai departe.
Ajunse într-o pădure pe înserat. O femeie sărmană veni la ea și fetița îi dădu și

cămășuța pe care o mai avea, gândind: ”E noapte, nu mă vede nimeni, pot să stau și
dezbrăcată".
Și, cum stătea ea așa, deodată văzu deasupra capului o ploaie de stele care,
când cădeau pe pămînt, se prefăceau în monezi de aur. Din cer îi căzu la picioare o
tunică țesută din fir de aur și un inel prețios. Ea îmbracă tunica, își puse inelul pe
deget, apoi începu să adune monedele de aur; deveni, astfel, foarte bogată și trăi apoi
în belșug și fericire toată viața.
Cu toate acestea fetița devenită matură nu a uitat și de cei nevoiași și în

fiecare săptămână ajuta 2 săraci cu haine și hrană, iar pe cei doi copii ai săi i-a învățat
să nu-i disprețuiască pe cei săraci, ci să-i ajute cu tot ce le stă lor în putință.
Morala: Să ne ajutăm semenii, deoarece ceea ce vom oferi, vom primi ulterior. După
faptă şi răsplată.
4. Cunoaște înainte să judeci

Autor – Anamaria Ungur Șleam
Era un băiat pe nume Eric, care avea tot ce își dorea pe lumea asta. Avea o
familie care îl iubea și care îi satisfăcea toate poftele. Nu ducea lipsă de nimic.
De câteva zile, venind de la școală, vedea în același loc un bătrân sărac, care
primea daruri de la oricine avea bunăvoință să îi dea.
Eric, văzând cât de greu își duce zilele acest bătrân, a luat decizia să îi
dăruiască și lui din toate câte avea. A devenit o rutină pentru Eric, să se oprească de
câte ori venea de la școală pe la bătrân și să îi ofere hrană, haine și toate câte avea
nevoie.
Cum zilele treceau, un gând obsesiv nu îi dădea pace lui Eric. Mama sa,
văzându-l atât de îngândurat, l-a întrebat:
- Ce s-a întâmplat, Eric?
- Păi… știi bătrânul căruia i-am dăruit hrană și haine?
- Da, îl cunosc.
- Azi, venind de la școală am observat că nu păstrează nimic din ce îi ofer.
- De ce spui asta?
- Era îmbrăcat cu aceleași haine zdrenţuite și murdare, pe care le purta când l-
am întâlnit prima data. Sunt extrem de furios, nu trebuia să îl ajut! Credeam
că o să se bucure de toate lucrurile primite, dar el cine știe ce a făcut cu ele.
Mama sa l-a chemat în gradină și s-au așezat sub un nuc bătrân.
- Îți amintești de când erai mic și ai văzut primele nuci?
- Cum să uit? Credeam că sunt pietre - a spus Eric, râzând…
- Vezi tu, Eric, nu e bine să privim întotdeauna lucrurile numai din exterior -
a completat mama sa.
În urma discuției, Eric a rămas o vreme pe gânduri încercând să își dea seama
ce vroia mama lui să scoată în evidență.
În ziua următoare, Eric s-a decis să descopere ce face bătrânul cu toate lucrurile
pe care le primește, așadar a pornit în urmărirea acestuia. În cele din urmă bătrânul,
ajungând la o casă dărăpănată, a oferit tot ce primise în acea zi unei femei care avea
cinci copii și care de abia își duceau zilele.
Peste Eric s-a așezat o tăcere profundă, plină de vinovăție și un regret fără
margini. Se simțea extrem de rău pentru că l-a judecat pe bătrân fără să știe de fapt
adevărul.
Pe tot drumul spre casă se gândea cât de noroc este că nu duce lipsă de nimic.
Gândul că toți acei copiii au o situație atât de precară îl determina să fie mult mai
recunoscător pentru ce are.
Ajungând acasă, a sărit în brațele mamei și i-a povestit tot ce văzuse,
mulțumindu-i că i-a deschis ochii și pentru că i-a oferit libertatea să descopere singur
adevărul.
În urma celor întâmplate, Eric a învățat o lecție importantă, și anume că „nu e
bine să judeci cartea după copertă”.
5. Puterea de a te descoperi pe tine însuți

Autor – Anamaria Ungur Șleam
Darius era un băiat cuminte, inteligent, cu note bune la școală, iar părinții lui
erau mândri de el și nu ezitau nici o secundă să îi amintească acest lucru. Însă, Darius
era prea timid, nu avea prieteni și nu era conștient de propriile lui forțe.
Din lipsa lui de comunicare cu ceilalți colegi, a ajuns să fie marginalizat, iar el
devenea tot mai retras. Părinții lui Darius erau disperați să descopere ce se întâmplă
cu băiatul lor, deoarece îl vedeau zi de zi cum se închide în sine.
Într-o zi totul avea să se schimbe în bine prin transferul unei fete noi la școala
unde învăța Darius.
 Salut! Ce faci? Eu sunt Sofia.
El se uită lung, cu o privire timidă, nu îi venea să creadă că fata vorbește cu el.
 Salut! Bine, eu sunt Darius. Tu ce faci?
 Mă întrebam de ce stai aici singur?
 Păi…păi, bâlbâindu-se i-a spus că nu prea are prieteni.
Fata zâmbind, i-a răspuns:
 Nu vrei să fiu eu prietena ta?
Băiatul a încremenit și cu o sclipire în ochi i-a răspuns:
 Cum să nu, vreau!
Din acea zi au devenit cei mai buni prieteni, iar Darius a început să vorbească
din ce în ce mai mult, formându-și o atitudine mult mai pozitivă.
Problema lui Darius de datora faptului că nu avea prieteni, credea că are o
problemă de aceia nu stătea nimeni în preajma lui, avea impresia că este inferior
celorlalți. Însă, odată cu venirea Sofiei a început să realizeze că tot ce crezuse până
atunci era eronat.
Jucându-se împreună, Sofia îl încuraja tot timpul și îl determina pe Darius să
prindă încredere în sine, spunându-i că poate să facă orice. Așadar, pentru Darius era
esențial să aibă un prieten pentru a se simți special.
Cu timpul, Darius a început să se cunoască, conștientizând că tot timpul avea
nenumărate calități, doar că aceste stăteau ascunse și așteptau să fie descoperite.
6. Greutățile de zi cu zi…
Autor – Cristiana Virlici
Povestea spune că era odată o fata care, lovindu-se de greutăţile vieţii, a mers
la tatăl ei să se plângă că nimic nu-i ieșea așa cum își doreşte. Obosise să lupte fără a
obţine rezultatele pe care le aştepta. Nu ştia cum să facă să meargă mai departe în
viață pentru că se simțea epuizată Avea impresia că de câte ori rezolva o problemă,
apărea alta.
Tatăl ei a ascultat-o atent și apoi a invitat-o să pregătească împreună micul

dejun. Ajunşi in bucătărie, el a luat trei oale si le-a pus cu apa la fiert. Când au
început să fiarbă, a pus într-una morcovi, într-una oua și în cea de-a treia: cafea.
Le-a lăsăt să fiarbă fără să spună niciun cuvânt. Doar îi surâdea fetei lui. Ea
aştepta cu nerăbdare, întrebându-se ce voia să facă tatăl ei. După 20 de minute tatăl a
stins focul, a pus ouăle într-un castron, morcovii într-o farfurie și a turnat cafeaua
într-o ceaşcă.
Apoi a întrebat-o: “Draga mea, ce vezi aici?” “Ouă, morcovi și cafea”, a

răspuns ea.
Atunci a îndemnat-o să atingă morcovii. Ea îi atinse și observa că erau moi.

Apoi i-a cerut să cureţe un ou de coajă și ea observa astfel că oul era foarte tare. Apoi
i-a spus să guste din cafea. Curioasă, ea sorbi din lichidul parfumat apoi întreba: „Ce
înseamnă toate astea, tată?”
Atunci, el i-a explicat că toate cele trei elemente avuseseră de înfruntat aceeaşi
adversitate: apă fiartă. Doar că au reacţionat complet diferit: morcovii s-au înmuiat și
au devenit uşor de sfărâmat, ouăle au devenit foarte tari, in schimb cafeaua a
schimbat cu aroma ei apa.
“Cu care dintre acestea trei crezi că te asemeni tu?”, își întreba el fata. “Când
adversitatea bate la uşa ta, cum răspunzi? Eşti ca un morcov aparent tare, dar când
durerea te atinge te înmoi si-ti pierzi puterea? Eşti asemenea oului, care începe cu o
inimă maleabilă și un spirit fluid, dar după un eveniment nefericit devine dur si
inflexibil? Pe dinafară rămâi la fel, dar pe dinăuntru ai inima amară? Sau eşti ca un
grăunte de cafea? Cafeaua schimbă apa fiartă, elementul care îi cauzează durerea.
Când apa ajunge la punctul maxim de fierbere, cafeaua lasă cea mai buna aroma și
savoare.”
Nu te lăsă înfrânt! Fii deasupra destinului tău, dă ocazia adversităţilor vieţii să

fie pentru tine tot atâtea prilejuri de a lăsă „dulcea aromă de cafea” care îţi este
proprie, pe care doar tu o poţi oferi…

Povesti Terapeutice Pentru Copiii Prescolari Si Scolarii Mici

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Povesti Terapeutice Pentru Copiii Prescolari Si Scolarii Mici

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Povești terapeutice pentru copii

SUPORT PENTRU PĂRINȚI ȘI

Această carte vine în sprijinul profesorilor din învățământul preșcolar și primar,

În calitate de coordonator al acestui volum, am încercat să valorific fiercare

I. Poveste terapeutică pentru gestionarea sentimentelor negative

Fii ascultător și Moșul îți va îndeplini dorințele

Într-o seară de Crăciun, cei patru stăteau în jurul bradului frumos

- Dar de ce? Întreabă Carol, eu ştiu că moşul merge la toţi copiii în

- Da, da, strigau copiii!

- Bine, o să vă spun o poveste pe care sigur nu ați mai auzit-o.

- Despre ce e vorba în poveste? Întreabă Carol plin de entuziasm.

- O să vezi, ai răbdare, îi răspunde Luca, înainte ca mama să apuce să-i

- De la început trebuie să vă spun că această poveste este o poveste reală

În primul ei Crăciun petrecut singură, hotărăște să meargă cu colinda. Nu

- Da, dragii mei...

- De ce nu ne-ai spus toate astea pană acum? întreabă Luca.

- Nu am vrut să ştiţi tot scumpii mei, de aceea încerc să vă ofer tot ce

- Ce s-a mai întâmplat ? întreabă Tudor

- Am ajuns la un moment dat, în faţa unei case cu nişte oameni tineri,

- Mami, chiar te-ai intâlnit cu el? întreabă Carol.

- Spune-ne ce ţi-a spus! zicea Tudor

- Niciodată să nu mai spui asta, în seara aceasta ceva special se va

- Nu se poate, cum adică?

- O să vezi, eu știu tot ce se întâmplăsi ce se va întâmpla.

Dintr-o dată m-am trezit, mi se părea, că ceea ce am visat nu era vis, mi

Moş Crăciun mă aştepta în faţa casei, m-am urcat în sania sa şi am pornit

- Îţi mulţumesc, foarte mult! i-am zis.

- Nu ai pentru ce, am văzut că ai suferit destul şi că ai un sulfet bun, care

- Ce frumoasă poveste, mami! au spun cei doi copii. Și noi am vrea să

(Autor - Dina Mădălina Agoșton )

Scop: dezvoltarea empatiei și a capacității de interpretare a

Întrebări referitoare la conținut:

3. Sarcina de lucru: ”Imaginați-vă că primiți în dar un obiect pe ccare vi

II. Poveste terapeutică pentru autoreglare emoțională

Când păsările își iau zborul

Vine un moment în viețile noastre când decidem încotro ne îndreptăm.

Traumatizat de pierderea tatălui său și cu o mamă fără un loc de muncă,

cu ochii în lacrimi, era răvășit, însă această persoană a realizat că problema

Uluit, domnul M. s-a regăsit în povestea lui Andrei, i se părea că cineva îi

Soarele începea să răsară și pe strada lui Andrei, era mereu sfătuit să nu

(Autor - Maria-Mara Avram Ignat)

Scop: dezvoltarea abilității de autoreglare emoțională.

Răspunsuri așteptate: tristețea pierderii tatălui și a dificultăților

Întrebări referitoare la conținut:

Toate activitățile vor fi afișate în sala de clasă pentru ca aceștia să

III. Poveste terapeutică pentru autoreglare emoțională și dezvoltarea

Bine ați venit pe planeta Bucuria...da, Bucuria, deoarece aici nimeni nu

Pășind pe aceste meleaguri, am rămas uimit de faptul că toată lumea era

Fără să mai stăm pe gânduri, am pornit alături de Pălăriuță în căutarea

Am căutat ore în șir, ne-am pierdut speranța, am regăsit-o, dar am avut

- Dă-ne drumul! Ai să plătești pentru asta!

Triști și fără de speranță, așteptam doar o minune, dar ne gândeam și că

Învingând maleficul, salvatorii au realizat că, de fapt, bucuria lor ar fi

Învățați să vă bucurați reciproc, pentru a vă putea împărtăși fericirea!

(Autor – Maria Mara Avram Ignat)

Scop: dezvoltarea abilității de autoreglare emoțională și dezvoltarea

Întrebări referitoare la conținut:

Ei vor decupa din ziare și reviste primite de la formator imagini

Cheia interacțiunii sociale pozitive constă în abilitatea noastră de a

- De ce scot copiii toate aceste sunete misterioase? a întrebat-o pe doică

- Cred că datorită faptului că sunt fericiţi, a raspuns doica.

Privind din nou copiii de jos, fetiţa a spus:

- Vreau si eu sa fiu fericita. Ce ma va face fericită?