„Nu, nu, nu!

” 5 trucuri eficiente cum sa

convingi un copil mic incapatanat
Cuvantul „nu” si expresia „nu vreau” sunt printre primele
achizitii in vocabularul majoritatii copilasilor, oricat de
mult ne-am stradui noi, parintii, sa le evitam in
comunicarea cu ei. Practic, din momentul in care micutul a
spus pentru prima data „nu vreau” sau „nu-mi
place”, parintii trebuie sa negocieze cu el lucrurile care-l
privesc.
In acel moment, parintilor le vine greu sa se adapteze noii
realitati in care copilasul, care pana nu demult era mic si
neajutorat, acum refuza cu indarjire sa poarte caciulita
verde sau sa bea laptele cu spuma. Din acest motiv, parintii
numesc incapatanare orice moment in care copilul isi
exprima dorintele, daca acestea intra in conflict cu
interesele adultilor.
Totusi, in acest moment, este important ca parintii sa stie
ca in viata trebuie sa stii si sa poti spune „nu” in anumite
situatii. Acest lucru il va ajuta pe copil mai tarziu, de
exemplu, atunci cand colegii de clasa ii vor propune sa fuga
de la ore sau poate sa incerce sa fumeze. Din acest motiv,
nu este cazul sa va certati fetita sau baietelul doar pentru
motivul ca nu va asculta, va sfatuieste neuropsihologul rus
Maria Baulina.
Potrivit acesteia, principala sarcina a parintilor este sa-i
invete pe copii sa-si apere punctul de vedere intr-un mod
constructiv.
Totusi, cum putem face diferenta dintre insistenta,
principiu si dorinta de a face totul pe dos?
Pana la varsta de 2 ani, copiii incep sa cunoasca lumea si au
nevoie sa stie care sunt limitele personalitatii lor. Abia
atunci cand micutul constientizeaza ca are anumite
dorinte, el intelege ce anume ii place si ce nu-i place,
facandu-si o imagine despre individualitatea sa unica. In
acest context, propunerile adultului sunt vazute de copil ca
niste decizii care i se impun.
Pe de alta parte, din punctul de vedere al parintelui, copilul
are un comportament lipsit de orice logica, schimbandu-si
opiniile si dorintele cu viteza luminii. „Nici macar el nu stie
ce vrea!”, spun parintii cu indignare vazandu-l pe copil ca
trage spre el farfuria cu mancare cand aude ca e ora de
culcare, apoi se intoarce brusc de la ea cand vede lingurita.
Ce se intampla, de fapt, in aceste situatii? Potrivit
specialistului citat, acest tip de comportament al copilului
mic indica dorinta lui de a dobandi mai mult control
asupra situatiei.
Iata 5 strategii de comportament pe care le sugereaza
neuropsihologul Maria Baulina drept potrivite atunci cand
copilul mic refuza orice si vrea sa obtina mai mult control:
1. Atunci cand vezi ca cel mic a intrat in starea „nu vreau-
nu-mi place-nu fac-nu ma obligati”, ia o pauza. Pur si
simplu opreste-te, taci si asteapta. Este foarte posibil ca,
dupa ce copilul simte ca se bucura de libertatea mult
dorita, sa ia singur decizia sa vina la masa.
2. Incearca sa obtii un raspuns pozitiv la orice intrebare,
chiar daca nu este legata de subiectul discutiei. Psihologii
au observat ca orice raspuns de „da” primit de la o
persoana cu care discuti in contradictoriu creste sansele de
gasire a unui numitor comun si de impacare.
3. Nu te stradui prea mult sa-l convingi si sa-i dai explicatii
logice. La varsta de pana la 2 ani, reactia emotionala este
cu mult mai convingatoare. Starneste-i curiozitatea
micutului spunandu-i o poveste despre cat de trist va fi
nasucul daca nu va respira astazi aer curat, din cauza ca
proprietarul lui refuza sa iasa afara la plimbare. Cu cat
mai interesant si realist ii vei arata „nasucul trist”, cu atat
mai eficienta va fi strategia.
4. In unele situatii, copilul isi manifesta incapatanarea din
dorinta de a vedea pana unde sunt limitele
comportamentului sau, pana unde ii este permis sa faca
ceva. Sunt acele situatii in care, de exemplu, micutul poate
fi interesat de raspunsul la asemenea intrebari: „Ce se va
intampla daca ma voi opri in mijlocul strazii si voi refuza
sa trec pe trotuar?” Pentru situatii similare,
neuropsihologul citat recomanda ca parintele sa-l ia pe
micut de pe strada si, fara sa-l lase sa protesteze, sa-l mute
pe trotuar. In asemenea situatii limita, copilul va intelege
ca nu este cazul sa se opuna parintelui.
5. Atunci cand observi ca cel mic nu face anumite lucruri
„din principiu”, transforma discutia in contradictoriu intr-
o joaca si du-o pana la absurd. Raspunde-i cu „nu” la orice
cuvinte pe care ti le adreseaza, mimand mimica si intonatia
copilului. De exemplu, poti spune: „Nu, nu voi, nu merge,
nu la plimbare”. Copilul va avea un moment de neclaritate
si vei putea continua procesul de negociere.
12 mesaje distructive ascunse pe care
parintii le transmit copiilor zi de zi
Zi de zi se intampla diverse lucruri in viata ta, in viata copilului tau/copiilor tai si
nu intotdeauna esti in cea mai buna forma pentru a reactiona adecvat, asa cum
scrie in cartile de parenting.

Mai mult decat atat, de foarte multe ori, primele fraze care iti vin in minte atunci
cand copilul are un comportament pe care il consideri inadecvat sunt cele
mostenite de la parintii tai, adica cele pe care le-ai auzit si tu, la randul tau, in
copilarie de la adulti.
Apoi, de foarte multe ori, grija excesiva pe care parintii o au atunci cand cel mic
incepe sa exploreze lumea ii fac sa fie mai protectivi decat e cazul, impunand prea
multe limite si prea rigide.
In toate aceste contexte, ne exprimam verbal. Si, in ciuda faptului ca intentia de
fond este sa-i asiguram copilului o educatie frumoasa, un caracter puternic si un
echilibru emotional, riscam sa esuam in aceasta misiune daca ii spunem copilului
anumite lucruri fara sa le gandim inainte. Si, de multe ori, este vorba de fraze
comune, pe care si noi le-am auzit in copilarie si care, la prima vedere, nu par sa
fie atat de nocive. Insa, acestea chiar pot distruge psihicul unui copil.
Cele mai periculoase 12 cuvinte pe care le poate auzi un copil de la parintii lui
Cuvintele de care ne e frica, dar trebuie sa le spunem copilului. 11 mituri despre
viata, demontate
Psihologul rus Tatiana Tonkih, specializata pe terapia copilului si pe terepia
familiei, a prezentat o lista de fraze pe care parintii le spun copilului si care le
transmit micutilor anumite mesaje distructive, precum si alternativa de exprimare,
ca sa stii exact ce sa spui daca iti mai vin in minte vechile expresii.

Citeste cele 12 fraze distructive pe care parintii le spun copilului, ce intelege copilul
din ele si alternativa recomandata de psiholog:

1. Ce ii spui copilului: „Nu te grabi, o sa te lovesti!”, „Mai incet!”, „Ai grija!”

Ce mesaj ii transmiti: „Sa nu ai incredere in lume, nu trai la maxim.”
Alternativa: „Nu poti face zgomot aici, dar poti face zgomot afara (sau la o alta
ora)”
2. Ce ii spui copilului: „Nu baga in seama!”
Ce mesaj ii transmiti: „Tu nu esti important si problemele tale nu sunt
importante.”
Alternativa: „Hai sa privim situatia din mai multe puncte de vedere si sa gasim
impreuna o solutie.”

3. Ce ii spui copilului: „Hai, misca-te!”, „Mai repede!”, „Inchide gura!” etc.

Ce mesaj ii transmiti: „Tu nu esti important. Dorintele mele sunt mai importante
decat ale tale.”
Alternativa: „Avem la dispozitie 15 minute. Hai sa stabilim impreuna ce sa facem
astfel incat sa reusim la timp.”

4. Ce ii spui copilului: „Vei ramane mereu pentru mine fetita mea/baietelul meu.”
Ce mesaj ii transmiti: „Nu creste mare.”
Alternativa: „Imi place sa vad cum cresti si cunosti lumea.”
22 de cuvinte puternice pe care sa i le spui copilului tau
Autonomie vs. teama mamelor. “Vreau sa fie cat ma independent, dar in
siguranta. Si sa fie autonom, dar sa stiu mereu ce face”
5. Ce ii spui copilului: „Nu urla!”, „Nu rade atat de tare!”, „Nu mai scanci!”
Ce mesaj ii transmiti: „Nu-ti exprima emotiile!”
Alternativa: „Inteleg ce simti…”

6. Ce ii spui copilului: „De ce te comporti ca un copil?” „Fii mai serios!”

Ce mesaj ii transmiti: „Nu fi copil!”
Alternativa: „Esti copilul meu!” (pana la varsta de 12 ani)
Vezi, pe pagina urmatoare, celelalte 6 fraze cu mesaje distructive ascunse pe care
foarte multi parinti le spun copiilor. Afla si cum poti inlocui aceste mesaje cu unele
pozitive.
7. Ce ii spui copilului: „De cate ori sa-ti repet? Niciodata nu faci nimic cum
trebuie!”
Ce mesaj ii transmiti: „Esti prost, nu esti in stare sa faci nimic singur. Esti sortit
esecului.”

Alternativa: „Am incredere in tine. Esti responsabil de consecintele

comportamentului tau. Toti oamenii fac greseli uneori. Din greseli invatam.”

8. Ce ii spui copilului: „Lasa-ma sa fac eu.”

Ce mesaj ii transmiti: „Nu am incredere in tine.”

Alternativa: „Mai incearca! Am incredere ca vei reusi!”

9. Ce ii spui copilului: „Baieteii nu plang. Fetitele trebuie sa fie linistite.”

Ce mesaj ii transmiti: „Barbatii nu au voie sa simta emotiile. Femeile sunt
victime.”

Alternativa: „Poti sa-ti exprimi liber emotiile. Eu te inteleg si iti sunt alaturi.”

Cand mama si tata nu se inteleg asupra educarii copilului. 5 solutii care elimina
problema
Copilul e stresat? Reteta din 7 puncte care il va readuce in echilibru

10. Ce ii spui copilului: „Cazi!”, „Nu te apropia, musca!”, „Nu pune mana, o sa
strici!” si alte atentionari privind eventualele pericole.
Ce mesaj ii transmiti: „Lumea este periculoasa. Nu actiona.”

Alternativa: „Am incredere in tine. Incearca. Actioneaza. Eu sunt alaturi de tine.”

11. Ce ii spui copilului: „Tu intotdeauna…”, „Tu niciodata…”, „Toata viata…”,

„Stiam ca vei face asta…”
Ce mesaj ii transmiti: „Esti un caz pierdut. Nu te vei schimba niciodata in bine.”

Alternativa: „Uneori se intampla ca tu sa…”

12. Ce ii spui copilului: „Uite ce baiat bun/fata buna este colegul tau/colega ta” si
alte comparatii cu alti copii.
Ce mesaj ii transmiti: „Esti un copil rau. Ar fi mai bine ca un alt copil sa fie in
locul tau.”

Alternativa: „Te iubesc asa cum esti.”, „Fii tu insuti. Este in regula sa fii diferit de
ceilalti.”

Cum sa cresti un copil rezistent emotional. 20 de tehnici simple si de efect

Cand parintele tipa la copil. 7 urmari negative care il pot afecta pe viata

Acum, dupa ce ai citit cele 12 tipuri de mesaje cu subtext distructiv pe care multi
parinti le transmit, fara nicio intentie negativa, copiilor, probabil ca stii deja ce ai
de facut si care sunt expresiile pe care le folosesti si pe care ar fi de dorit sa le
elimini din discutiile cu copilul tau/copiii tai.

Si, pentru ca obisnuinta este a doua natura a omului, nu te astepta ca schimbarea

sa se produca peste noapte. Tocmai din acest motiv, daca iti mai scapa, la nervi,
anumite cuvinte sau expresii nedorite, doar observa-le si mergi mai departe.
Ce este important sa faci inca de pe acum este sa definesti foarte clar ce anume ai
de schimbat si sa iti clarifici cu ce vei inlocui acele propozitii nedorite. Este
suficient sa aplici o singura data noul mod de comunicare pentru ca sa prinzi
curaj. Astfel, data viitoare iti va fi cu mult mai usor sa ii transmiti copilului tau
mesajele potrivite, care sa-l ajute sa creasca o persoana echilibrata psihic.

Comunicarea cu copilul: 5
lucruri pe care nu trebuie să le
spui
De multe ori, când copiii ne cer ceva, fac vreo șotie sau se
exprimă într-un mod care nu ne place, reacționăm
impulsiv, fără să ne gândim prea mult la consecințele pe
care le poate avea reacția noastră în sufletul lor.
Nu obișnuim să ne gândim permanent la cum anume se
desfășoară comunicarea cu copilul, pentru a ne controla
comportamentul.
10 alternative eficiente la pedepse
Copilul te minte mereu? 7 moduri de a-l învăța să fie sincer
Iată câteva exemple de reacții frecvente ale adulților pe
care ar fi bine să le puteți evita și să le înlocuiți cu
alternative de exprimare mai blânde. Și nu vă fie frică de
eventualitatea că, dacă veți fi mai puțin dur, copilul „se va
sui în cap”.
Dimpotrivă, cu cât vă va simți mai apropiat și mai
înțelegător, cu atât va avea mai multă încredere în dvs., va
fi sincer și va avea rețineri mai mari când s-ar pune
problema să facă ceva despre care este sigur că vă displace.
Așadar, iată cinci exemple de răspunsuri nepotrivite ale
părinților care au efecte nedorite în mintea copilașilor.
Ce spune părintele: „E prea scump”.
Ce aude copilul: „Fericirea nu poate exista fără bani”.
Ce se poate spune în loc: „În acest magazin se vând o
mulțime de lucruri interesante, dar noi avem deja multe
jucării acasă și nu vom mai cumpăra acum altele noi”.

Ce spune părintele: „Împarte cu alții jucăriile tale”.

Ce aude copilul: „Dă-i jucăria ta altuia”.
Ce se poate spune în loc: „Paul ar dori să se joace puțin cu
mașinuța ta. După aceea, ți-o dă înapoi”.

Ce spune părintele: „Gândește-te înainte să vorbești!”

Ce aude copilul: „Nu vreau să te ascult!”
Ce se poate spune în loc: „Mă bucur că ai venit să vorbești
cu mine, dar am o rugăminte la tine. Cred că acest cuvânt
este nepoliticos, așa că te rog să nu-l folosești”.

Ce spune părintele: „Nu-ți fă griji, totul va fi bine.”

Ce aude copilul: „Nu are sens să te superi pentru fleacuri!”
Ce poți spune în loc: „Înțeleg că nu ți-a fost ușor. Spune-mi
cum s-a întâmplat”.

Ce spune părintele: „De ce ai făcut asta?” (Nu a venit acasă

la timp, și-a nedreptățit sora mai mică etc.)
Ce aude copilul: „Din nou te-ai comportat greșit”.
Ce se poate spune în loc: „Cred ca ai întârziat deoarece te
distrai și nu voiai să mergi acasă. Data viitoare, să încerci
să ajungi la timp”.

De ce trebuie să lași copilul să

plângă
De mici copii am fost învățați că plânsul este ceva rușinos,
ceva ce, de la o anumită vârstă, de când ni se spunea că
suntem deja mari, ar trebui să lipsească de tot. Totuși,
uneori, mai des sau mai rar, copii fiind, ajungeam în
situația în care simțeam cum ne tremură bărbia, ne
amorțește și ni se înfundă nasul, iar ochii se încețoșează din
cauza lacrimilor care nu mai pot fi oprite și se rostogolesc
pe obraji. Totul fără voia noastră sau chiar în ciuda
eforturilor făcute de a ne stăpâni emoțiile. Mai mult, și ca
adulți ne regăsim uneori în această situație, dovadă a
faptului că trecerea timpului ne-a învățat doar să plângem
mai rar, deoarece ne controlăm mai bine.
Dacă în unele situații, cum ar fi durerea unei lovituri,
pierderea unei persoane apropiate, a animalului de
companie sau frica, plânsul este pe deplin justificat și
acceptat de părinți și de comunitate, în alte situații
lacrimile nu sunt admise. De exemplu, o fetiță care voia să
mănânce o prăjitură care i-a scăpat jos poate să înceapă să
plângă isteric, având o reacție aparent disproporționată
față de evenimentul care i-a provocat-o. Reacția părintelui,
fără a sta prea mult pe gânduri, este: „De ce plângi din
atâta lucru? Calmează-te, vom cumpăra o altă prăjitură!”
De ce nu-și dorește această fetiță ca frățiorul ei să crească
Sau, mai rău, atunci când un copil de trei-patru ani începe
să plângă în public, părinții se simt rușinați și încearcă să-i
calmeze spunându-le lucruri de genul: „Ia uite băiețelul
acela cum stă cuminte, iar tu ce faci?” sau „Cum poți să
plângi din cauza asta? Ești mare deja! Ce vor gândi despre
tine domnii și doamnele care te privesc?” sau „Nu mai
plânge că se supără nenea”. Toate aceste reacții ale
adulților nu fac decât să întețească plânsul și supărarea
micuților. Și pe bună dreptate! Asta deoarece, dacă facem
un exercițiu de imaginație și încercăm să ne punem în locul
lor, vom constata că, din punctul lor de vedere, o asemenea
reacție înseamnă că nu sunt înțeleși și mama sau tatăl nici
măcar nu încearcă să-i înțeleagă, ci dimpotrivă, încearcă
să-i rușineze, să-i facă să-și înăbușe emoțiile sau chiar să-i
sperie.
De fapt, încercarea de a liniști un copil folosind expresii de
tipul celor enumerate mai sus are mai multe efecte negative
pe termen lung: îl face pe copil să-i fie rușine de
sentimentele și de trăirile lui, îi induce ideea că plânsul este
un semn al slăbiciunii pe care, dacă apare, trebuie să-l
ascunzi și îl face să-și ascundă emoțiile de părinți, pentru a
evita această atitudine critică.
Cu siguranță, nu ne dorim ca vreunul dintre aceste efecte
negative să se manifeste în cazul puiului nostru. Ce e de
făcut în acest caz?
În primul rând, trebuie să înțelegem de ce, uneori, copiii au
reacții de plâns disproporționat de puternice comparativ cu
întâmplarea care le-a provocat. E simplu: de regulă,
asemenea reacții apar după ce s-au acumulat mai multe
tensiuni, supărări și oboseală și vin ca o explozie menită să-
l detensioneze emoțional pe copil. Este un plâns de
eliberare de tensiunile emoționale, de stresul acumulat.
În al doilea rând, în această situație, noi, părinții, trebuie să
fim lângă el, să-i arătăm afecțiunea prin apropiere fizică,
dar fără să încercăm să diminuăm, prin ceea ce spunem,
importanța cauzei care l-a făcut să plângă. Trebuie să
evităm să-i blocăm astfel sentimentele, alegând mai
degrabă soluția de a-i reflecta trăirile și gândurile. După ce
repriza de plâns se va încheia, însoțită sau nu de alte
mărturisiri, copilul va reveni din nou la starea de bună
dispoziție, uitând complet de motivul care l-a făcut să
plângă. Deoarece și-a recăpătat echilibrul emoțional.
Crizele de plans la copii. Cele
mai bune tehnici pentru parintii
cu copii incapatanati
Doar parintii care au trecut prin cel putin o criza de plans
isteric a copilului stiu cat de dificil este de gestionat, cat este
de solicitanta si ce sentiment de neajutorare se traieste
atunci cand nu se poate opri criza de furie a copilului.
Crizele de plans la copii sunt normale si aproape toti copiii
le au, mai ales intre 2 si 5 ani, tocmai de aceea este
important ca parintii sa le constientizeze si sa fie pregatiti
pentru ele.
Pentru copii, trecerea de la o stare linistita la o adevarata
drama se face in mai putin de 5 minute. De la un simplu
refuz se ajunge la plans, combinat cu tipete, la lovituri,
trantit pe jos, aruncat cu jucarii sau alte obiecte pe care le
au la indemana.
Un copil cu care ai o relatie armonioasa si calda, un copil
vesel si, de obicei, ascultator, se schimba de la o secunda la
alta si se tranforma intr-un mic monstrulet. Iar tu te
trezesti asemenea unui personaj din desenele animate peste
care vine un nor greu si lasa ploaia sa cada doar peste el, in
timp ce in jur este liniste si soare.
De ce apar crizele de plans si de isterie la copii?
De la varsta de doi ani copilul devine un explorator curajos
al micului univers din jurul sau si incepe sa iti testeze si tie
limitele. Ne uimesc si ne incanta rapiditatea cu care invata
lucruri noi si acumuleaza informatii. Insa, aceasta etapa
este si solicitanta pentru dezvoltarea lor emotionala si
psihica. Pe de o parte, copilul se doreste cat mai
independent, sa incerce si sa faca de unul singur lucruri. In
acelasi timp, isi doreste sa se simta si protejat.
Poate nu ai vazut lucrurile astfel, insa, aceasta este o etapa
care genereaza copilului tau multa tensiune. Copilul nu
intelege, inca, limitele, nu face diferenta intre dorinta si
realitate, nu constientizeaza pericolul. Iar atunci cand
incerci sa il feresti si nu il lasi sa faca ceva periculos, tocmai
ce ai oferit prilejul unei crize de plans.
Prima oara cand copilul tau are o criza de isterie, pentru ca
nu l-ai lasat sa faca ce vrea (ori pentru ca l-ai intrerupt
dintr-o activitate), te poti simti nervos, suparat, frustrat,
poate chiar rusinat (daca esti in public). Te vei intreba
unde ai gresit, ce ai facut rau si ce ai omis in educatia
copilului tau de pana atunci.
Trebuie sa stai linistit. Chiar daca copilul are o criza de
plans, asta nu inseamna ca este un semn de tulburare
emotionala. Ocazional, toti copiii au pusee de incapatanare
care degenereaza in crize de plans si accese de furie.
Iar daca sunt gestionate cu succes de catre parinte, se vor
diminua in frecventa si intensitate pana pe la varsta de 4-5
ani.
Cum se manifesta crizele de isterie la copii

Nu este dificil de “diagnosticat” o criza de isterie la copii: ei

dau din picioare, urla pana cand se inrosesc si parca nu
mai au aer, arunca cu jucarii, se trantesc pe jos si lovesc cu
mainile si picioarele, ii lovesc pe cei din jur, tipa si ai
senzatia ca s-a ridicat un zid in jurul lor, prin care nu poate
trece un cuvant de linistire din partea ta.
Copilul este agresiv, lovește, mușcă sau trage de păr? Iată ce trebuie să
faci!

De obicei, astfel de crize de furie dureaza cateva minute.

Dar sunt si parinti ai caror copii au crize de isterie care
dureaza jumatate de ora, chiar o ora. Episoadele sunt
extrem de solicitante atat pentru copil, cat si pentru tine, ca
parinte, si este foarte greu de imaginat in ce stare te poate
aduce aceasta furie, mai ales daca nu esti pregatit.
Ceea ce nu trebuie sa uiti este ca cel mic nu face acest
episod deliberat, pentru a te supara. Este o reactie a lui fata
de refuzul tau. Ca adult, ai invatat sa-ti controlezi emotiile
puternice, insa copilul nu are experienta de a gestiona
frustrarea sau nemultumirea. Pentru el nu conteaza locul
in care se afla, argumentele, explicatiile, nu au valoare.
Atunci cand vorbim despre criza de plans la copii trebuie
sa retinem ca ne aflam in fata unor sentimente
negative sau tensiuni care nu sunt gestionate corect, pentru
ca el nu a invatat, inca, cum sa faca acest lucru.
Principiul celor 5 secunde de tacere. Cum sa spui cuvintele potrivite in
situatii delicate
10 recomandări utile pentru părinți stresați. Rezoluții pentru părinți în
2015

In acelasi timp, copilul mic nu are notiunea viitorului.

Pentru el conteaza aicisi acum. Incepanand cu varsta de
doi ani, copilul invata ca sunt si limite, ca trebuie sa
renunte, sa aleaga intre doua lucruri, sa ia decizii in care sa
faca si un compromis.
Cand stii ca se apropie o criza de isterie
O astfel de criza de plans apare, de cele mai multe ori, pe
fondul unei irascibilitati existente. De exemplu, daca in ziua
respectiva copilul pare mai nervos, mai sensibil sau mai
irascibil decat de obicei, iar afectiunea in plus pe care i-o
oferi sau joaca nu-i schimba starea, atunci te poti astepta la
un astfel de episod.
De ce trebuie să lași copilul să plângă

De asemenea, o criza de isterie se produce de multe ori pe

fondul oboselii, a foamei sau a singuratatii – iar in acest caz
criza de isterie este un mod de a-ti atrage atentia.
Cum porneste o criza de isterie la copii
Primul semn: incepe sa scanceasca, sa se planga, sa ceara
lucruri pe care nu are voie. Argumentele tale, distragerea
atentiei si afectiunea suplimentara nu-l linistesc. Apoi,
incepe sa planga. Din ce in ce mai tare, de neconsolat. Se
inroseste si copilul plange pana i se taie rasuflarea. Din acel
moment, lucrurile incep sa creasca in intensitate, iar furia
este eliberata. Se tranteste pe jos, tipa, loveste cu mainile si
picioarele, arunca cu jucarii.
Unii copii, de 3-4 ani, isi tin si respiratia si ajung sa se
invineteasca la fata. Iar in cazuri exceptionale sunt copii
care cad din picioare.
Parintele trece si el de la neputinta, la frustrare, suparare si
sigur la panica (in cazul unei criza de isterie extrema, cand
copilului i se face rau).
Stiai ca majoritatea crizelor de isterie ale copilului
au loc doar de fata cu parintii?
Sa nu fii surprins daca la gradinita ai un copil cuminte, ori
daca este linistit cu bona, iar cu tine face astfel de crize de
plans isteric si de furie.
Incapatanarea la copii are si rolul de a-ti testa limitele, iar
acest comportament este mai putin probabil cu un strain
sau o persoana mai putin cunoscuta.
Este ironic, dar crizele de isterie sunt un semn ca acel copil
are incredere si un puternic atasament fata de adultul cu
care se comporta astfel, conform Academiei Americane de
Pediatrie. Pentru ca aceste crize de furie sunt o forma de
eliberare a energiei care epuizeaza copilul. Si, de multe ori,
adoarme repede dupa ce trec. Iar dupa ce se trezeste,
copilul este linistit, calm si a uitat, deja, de criza de plans.
Cum sa previi criza de plans la copii
Iata cele mai bune metode pentru a opri o criza de plans:
Rabdarea. Este arma ta secreta. Copilul are nevoie de
intelegere si de sprijin la orice varsta, insa mai ales la
aceasta varsta a isteriilor. Nu te lasa invins, frustrat si in
niciun caz nu reactiona ca el – cu furie si emotie negativa.
Nu poti preveni fiecare criza de isterie.Trebuie sa stii ca nu
poti iesi victorios de fiecare data. Insa, fiecare dintre aceste
episoade de plans te aduce mai aproape de eliminarea lor,
daca stii cum sa le gestionezi eficient. In timp, vei vedea ca
se reduc in intensitate, in durata si in frecventa.
Evita situatiile care provoaca anxietatea, supra-
stimulare si oboseala.Crizele de plans apar pe fondul
oboselii, a foamei. Astfel ca daca poti sa reduci aceste
situatii, sigur vei reduce si numarul crizelor de isterie.
Un parinte atent la nevoile copilului. Ce inseamna attachment parenting
TOP carti de parenting pe care trebuie sa le citesti

Prea multe interdicii incurajeaza crizele de isterie. Ai grija

sa nu creezi mai multa frustrare copilului decat este
necesar. Daca tu il inveti sa faca concesii, sa renunte la
unele lucruri, tu de ce sa te incapatanezi sa fii ascultat
100%? Si parintele trebuie sa invete sa lase de la el, sa fie
flexibil. Daca mergeti in parc, la joaca, nu-l imbraca in cele
mai bune hainute. Astfel, nu va fi o problema daca se
murdareste, iar tu nu ii vei limita jocul prin reguli care sa
te avantajeze doar pe tine (sa speli, sa cureti etc).
Educatia copilului mic fara cuvantul “NU!”. Modul istet de a-l opri din joc
fara sa planga
La ce vârstă înțeleg copiii “NU” și când este momentul să te îngrijorezi

Ai grija la limitele pe care le impui. Este imposibil sa tii

copilul departe de bucatarie. Accepta ca se va juca cu
oalele tale si va face zgomot. In loc sa-i interzici sa se joace
cu orice lucru din bucatarie, acorda-i un spatiu doar al lui.
Un sertar doar al lui in care stie ca are voie sa umble: cu
oale, linguri de lemn sau caserole din plastic. Acestea nu-l
vor rani si este concesia perfecta.
Si ce daca iesiti in parc cu pantofi de culoare diferita? Lasa
limitele pentru situatiile in care copilul este in pericol, ori ii
fac rau. In rest, accepta neconventionalul, fii flexibil si
relaxat.
Lasa-l sa invete de la tine. Te va copia in toate. Iar atunci
cand vei face curatenie sigur va dori sa dea cu mopul sau
sa-si bage mainile in galeata plina cu apa. Daca vrea sa
participe (si sigur va dori), ofera-i logistica pe masura lui:
 un mop cu coada mica (cele cu coada reglabila), iar
rolul sau sa fie de a sterge in urma ta.
 o carpa curata cu care sa stearga oglinda sau orice
alta suprafata la nivelul sau.
 o sticla mica cu pulverizator, cu putina apa, pentru
a pretinde ca sterge oglinda.
 un scaun special pe care sa stea langa tine, atunci
cand ai treaba la blatul din bucatarie.
Fii pregatit sa ti se spuna “NU”. Orice copil isi testeaza
limitele si va incerca mereu peste ceea ce i s-a impus. In
acelasi timp, nu ar fi normal din partea lui sa nu te
provoace deloc, sa nu aiba curiozitate, sa nu doreasca sa
exploreze, sa fie supus mereu si indiferent. Poate nu va dori
sa se schimbe mereu de pijamale inainte de a lua micul
dejun. Alternativele pe care i le oferi trebuie sa fie
rezonabile si sa nu incurajeze un alt comportament
neplacut.
Anunta-ti intentiile. Poate tu stii ca la ora 13.00 trebuie
sa plecati din parc, iar la 13.40 sa mancati de pranz, pentru
ca la 14.30 sa dormiti deja. Insa, copilul habar nu are de
planurile si agenda ta. Astfel, cu 15 minute inainte sa
plecati din parc anunta-l ca trebuie sa se pregateasca. Nu-l
lua pe nepregatite.

La ce vârstă înțeleg copiii “NU”

și când este momentul să te
îngrijorezi
Recomandările recente în creșterea copiilor susțin ca
părinții să le spună cât mai rar cuvântul “NU” și, în loc să
repete și să atragă atenția asupra lucrurilor pe care cei
mici le fac, mai bine să arate ceea ce este bine și ceea ce li se
permite. Însă, până la alegerea metodei potrivite de
parenting, prima întrebare pe care părinții de bebeluși o au
este: când înțeleg cei mici atunci când le spui “NU”?.
Mulți părinți care au bebeluși în vârstă de 9 luni povestesc
despre faptul că cei mici înțeleg, de cele mai multe ori, când
li se spune “NU”, însă, de foarte multe ori, copiii îi ignoră.
Astfel, pentru a înțelege mai bine când și cum percep copiii
“NU”-ul și, în același timp, motivul pentru care mulți
ignoră avertismentul părinților, este necesar să vedem la ce
vârstă se înțelege cel mai bine interdicția.
10 alternative eficiente la pedepse
Cele mai bune 5 sfaturi pe care să le urmezi ca părinte
Comunicarea cu copilul: 5 lucruri pe care nu trebuie să le
spui
Graficul Haizea – Llevant, realizat pe baza studiilor pe mii
de copii, este de mare ajutor pentru a afla când încep copiii
să facă, ori să spună anumite lucruri. În același timp, oferă
un interval minim și maxim care ne indică momentul în
care un copil trebuie să înceapă să facă anumite lucruri și
când este deja târziu, iar copilul respectiv are o întârziere
în parcurgerea etapelor de creștere.
Ce este graficul Haizea - Llevant?
În sistemul medical din Spania, medicii pediatri folosesc
graficul de monitorizare Haizea – Llevant, pentru copii de
la 1 lună, până la 60 de luni (5 ani). Tabelul este împărțit în
patru coloane, dedicate pentru: socializare, limbaj, abilități
de manipulare și abilități motrice. Concluziile acestui
grafic provin din studii și observații cu privire la etapele de
dezvoltare: când încep să distingă vocea părinților, să
prindă obiecte, să coopereze atunci când sunt îmbrăcați
etc. Graficul este de mare ajutor în diagnosticarea
autismului. Graficul prezintă trei etape de dezvoltare: se
delimitează momentul (lunile) în care 50% dintre copii
încep să facă lucrul respectiv, apoi se marchează lunile în
care 75% dintre copii fac acel lucru, iar ultimul interval
marcat arata când acel lucru este realizat de 95% dintre
copii. Pentru restul de 5% dintre copii este necesară o
observație atentă, pentru a stabili dacă este o întârziere în
dezvoltare (mai mare decât media normală) sau este vorba
despre autism.
Astfel, conform acestui grafic, un bebeluș începe să
înțeleagă cuvântul “NU” de pe la vârsta de 8,3 luni.
Interdicția poate fi legată de “Nu duce la guriță”, “Nu pune
mâna”. 50% dintre copii încep să înțeleagă atunci când
părinții le spun “NU” de la această vârstă.
Majoritatea bebelușilor (75%) înțeleg semnificația
cuvântului “NU” la 10,4 luni. Iar 95% dintre copii știu deja
ce înseamnă “NU” până la 14,8 luni. Până la 15 luni toți
copiii ar trebui să înțeleagă interdicția.
La ce vârstă a început copilul tău să înțeleagă atunci
când îi spuneai “NU”?

10 lucruri periculoase care sunt

utile pentru copilul tau
Toti copiii isi doresc sau ajung sa faca tot felul de lucruri
pe care parintii le considerapericuloase. Insa, aceasta este
o metoda de explorare si de descoperire a lumii
inconjuratoare. Exista, totusi, niste lucruri considerate a fi
periculoase pe care le poti permite copilului tau,
bineinteles, asigurandu-te ca ii poti oferi sigurantanecesara
astfel incat sa nu se raneasca.
Iata 10 lucruri periculoase pe care le poti permite
copilului tau
1. Cataratul in copaci
Multi parinti le interzic copiilor sa se urce in copaci din
cauza eventualelor rani pe care le-ar putea suferi copilul in
urma unezi cazaturi. Desi exista niste riscuri, cataratul in
copaci atrage dupa sine niste avantaje, si anume copilul
invata sa se coordoneze mai eficient, creste masa
musculara si i se dezvolta capacitatea de a-si
mentine echilibrul si de a-si masura greutatea in functie de
capacitatea de sustinere a crengilor pe care se sprijina. In
acelasi timp, invata despre gravitatie si despre calcularea
sariturilor.
2. Circulatul singuri la metrou
Lenore Skenazy, numita si “The world’s worst mom”, a ales
acest lucru pentru copilul ei. Fiica sa de 9 ani avea voie sa
circule singura cu metroul. Lenore este autoarea cartii Free
Range Kids si detine propria emisiune de televiziune,
numita “World’s worst mom.”
Aceasta a explicat ca este in regula sa ne lasam copiii
singuri la metrou in functie de varsta pe care o au acestia si
de zona in care locuim. Copiii sunt mult maidestepti si
mai pregatiti decat cred parintii despre ei. Daca acestia
sunt invatati ce sa faca si sunt avertizati in legatura cu
potentialele situatii periculoase, se pot descurca foarte bine.
Cele mai mari 8 greseli pe care parintii le fac in
comunicarea cu copilul
Cum sa cresti un copil responsabil si rezilient
3. Sa il lasi pe copil sa invete sa mearga singur
In ziua de astazi, riscurile implicate in invatarea mersului
la copii sunt supraevualuate. Ideea in sine ca nu este de
dorit ca cel mic sa cada atunci cand invata sa mearga este
aberanta. Caderea este o parte esentiala a procesului in
sine. Atunci cand un copil invata sa mearga, are nevoie ca
parintii lui sa fie acolo si atat. Nimic altceva nu este
necesar.
4. Joaca la alegerea copilului
Multi parinti planifica timpul de joaca al copiilor in functie
de un program care trebuie respectat si aleg tot felul de
activitati sofisticate pentru ei, precum cursuri de pian,
vioara, yoga, inainte sa ii lase sa se joace asa cum le vine
natural si sa aleaga singuri ce isi doresc sa faca. Este
extrem de important ca cei mici sa se poata juca atunci
cand simt si mai ales sa aiba parte de acel timp in care se
joaca cu alti copii de varsta lor.
5. Accesul la lucrurile ascutite
Parintii tind sa ascunda orice lucru ascutit din calea
copilului. Ceea ce este important in aceasta situatie
este supravegherea. Ii poti oferi copilului tau ocazia sa
atinga o foarfeca sau un cutit si chiar sa incerce sa se joace
cu el, cat timp il supraveghezi. Astfel va invata. Nu este o
tragedie daca se inteapa un pic cu acele obiecte. Atata timp
cat poti observa procesul si creezi un mediu sigur, lasa-l pe
copil sa exploreze si sa invete. Daca se taie sau se inteapa,
cu siguranta va sti ce sa nu faca de acum incolo.
6. Accesul la scule si unelte
Atata timp cat copilul se afla sub supraveghere, atunci nu
este nicio problema daca exploreaza uneltele si sculele de
lucru. Cu aceasta ocazie, invata la ce sunt bune, cand se
folosesc, le este satisfacuta curiozitatea de a intelege si afla
lucruri noi si, la nevoie, pot chiar da o mana de ajutor prin
casa atunci cand si varsta le va permite.
7. Dezastrul in bucatarie
Atunci cand copiilor le este permis sa experimenteze
lucruri noi in bucatarie, pe langa faptul ca invata, le creste
si increderea in ei. Exista o serie de lucruri pozitive care se
pot intampla daca iti lasi copilul sa faca lucrurile vraiste in
bucatarie:
 Ii creste increderea in sine
 Stimuleaza motivatia
 Invata despre mancarea sanatoasa
 Invata sa foloseasca in siguranta aparatura din
bucatarie
 Sunt mult mai usor de convins sa incerce anumite
mancaruri daca au ajutat la prepararea lor
 Iau pauza de la jocurile video si de la televizor
 Oportunitate excelenta de a se conecta cu parintii
8. Libertatea de a gresi
Atunci cand copiii fac greseli si lucrurile nu ies prea bine,
nu interveni. Atunci cand le este pusa in pericol siguranta
sau exista riscuri prea mari, da, interventia este
necesara. Greselile sunt o parte foarte importanta in viata
noastra, doar prin acestea reusind sa evoluam. Cand iti lasi
copilul sa greseasca, acesta experimenteaza frustrare,
dezamagire, rezilienta, devine perseverent si tot asa.
Acestea sunt lectii de viata si nu este deloc sanatos pentru
dezvoltarea copiilor sa fie privati de aceste lucruri.
9. Aprinderea focului
Acest lucru este esential pentru supravietuirea umana, asa
ca nu exista niciun motiv pentru care copiii ar trebui sa fie
privati de invatarea lui. Bear Grylls, aventurierul care
prezinta emisiunea despre supravietuirea in natura, in
conditii neprielnice, sustine ca aceste lucruri ar trebui sa fie
predate in scoala, astfel incat copiii sa devina pregatiti
pentru situatiile neprielnice in care pot ajunge.
Tot ce trebuie sa stii despre dezvoltarea si nevoile copilului
de la nastere pana la 6 ani
7 sfaturi cum sa faci diminetile inainte de scoala sau
gradinita mai usoare
Este important ca cei mici sa fie invatati cum sa aprinda
focul in conditii de siguranta. Astfel, nu trebuie sa stai cu
grija deoarece copilul tau este pregatit si stie cum sa faca
lucrurile.
10. Joaca in zonele rurale
Multi copii nu ajung aproape niciodata in zonele rurale ale
tarii si nu au niciun contact real cu natura. Experiente
precum pescuitul, mersul cu cortul sau cu barca sunt niste
activitati foarte frumoase si sanatoase pentru oricine, mai
ales in perioada copilariei.
Din pacate, multi parinti creeaza programe cat
mai stricte si mai complicate pentru copiii lor, nelasand
spatiu pentru lucrurile naturale si ferindu-i pe copii fix de
acele activitati si experiente de care au foarte
mare nevoie pentru ca dezvoltarea lor sa fie naturala si sa
fie pregatiti pentru situatiile de care se vor lovi de-a lungul
vietii.

7 fraze secrete folosite de

educatoarele Montessori pentru
a creste independenta si
concentrarea copiilor
31/10/2017 Alternative de educatie, NewsAna Zidarescu
Facebook627WhatsAppGoogle+Y
ahoo MailPartajează
Fie ca esti inclinata sa oferi copilului tau o educatie
Montessori 100%, fie ca esti ca mine si te lasi inspirata de
cele mai bune principii Montessori si apoi le aplici tu in
relatia cu copilul, influenta pozitiva a acestui sistem de
invatamant alternativ este dovedita.
O educatoare Montessori foloseste o metoda de educatie
diferita de cea a sistemului clasic, pentru ca si obiectivele la
clasa sunt si ele diferite. Intrebarile adresate copiilor,
interactiunea cu acestia este 100% sub influenta
Montessori si nimic nu este accidental.
Daca vei ajunge in clasa unei educatoare Montessori, vei
auzi anumite fraze, anumite indemnuri adresate copiilor,
care nu sunt intamplatoare.
Iata, astfel, 7 dintre cele mai des intalnite fraze
rostite de o educatoare Montessori si pe care le
poti folosi si tu acasa:

Te-am vazut lucrand din greu

In educatia Montessori, accentul se pune pe proces si nu pe
rezultatul final. Tocmai de aceea, in educatia Montessori se
evita fraze adresate la finalul activitatii, precum: Este
frumos! Bravo! O educatoare Montessori va evita sa
evalueze tabloul, animalul desenat etc. In schimb, va
comunica faptul ca a observat cat de concentrat a fost
copilul, cat de mult a lucrat, cat de atent a fost, cat de atent
a scris etc.
Copilului i se apreciaza modul de a lucra si mai putin
rezultatul concret.
Iata alte cateva exemple care sa te ajute sa pui in aplicare
acest principiu din educatia Montessori:
In loc de: Ce cuminte esti!
Foloseste: Am observat ca ai fost darnic cu fratele tau, cand
i-ai oferit camionul.
In loc de: Ce bine stii sa pictezi!
Foloseste: Am observat ca ai stat concentrat sa pictezi pana
cand a iesit asa cum ti-ai dorit.
Aceste fraze in stilul Montessori ii arata copilului ca ii
observi comportamentul fara sa emiti o judecata directa la
adresa copilului.
Cele mai bune 35 de sfaturi de parenting de la Alfie Kohn,
Laura Markham si Maria Montessori
Cele mai frumoase si utile activitati pentru copiii de pana
in 3 ani. 5 idei Montessori
Tehnica Uraniei Cremene care te scoate rapid din orice
conflict cu copilul

In clasa noastra …. / In casa noastra

Aceasta fraza este folosita pentru a-i reaminti copilului
despre regulile clasei sau despre regulile casei. Un copil este
mai putin cooperant atunci cand vine vorba despre reguli,
mai ales atunci cand acestea vin din partea adultului. Iar
copilul ar dori sa fie el cel care are ultimul cuvant. In acest
context, recomandarea este de a oferi un ton impersonal
regulilor: Nu sunt ale mele (adultului), ci ale casei. Si tu, dar
si eu, le respectam.
In acelasi timp, i se dezvolta simtul comunitatii, al rolului,
responsabilitatii pe care si el, oricat de mic, il are in
comunitatea sa: clasa / casa, iar mai tarziu societatea.
In loc de: Stai pe scaun si mananca!
Foloseste: In aceasta clasa / casa mancarea se serveste la
masa.
In loc de: Nu mai fugi in casa!
Foloseste: In aceasta casa mergem linistiti.
Aceasta abordare m-a ajutat de foarte multe ori in relatia
cu Luca. Regulile si limitele nu sunt distractive pentru
copii, iar atunci cand vin direct de la adult sunt cu atat mai
putin incantati sa le respecte. Insa, am avut parte de mai
multa colaborare si intelegere in momentul in care i-am
spus ca sunt regulile casei si nu ale mele: Da, si eu sunt
obosita si as vrea sa … Dar regula casei este ca mancarea se
mananca doar la masa.
Tu ce parere ai despre ce ai facut?
In educatia Montessori copilul este propriul sau educator.
Iar o educatoare Montessori este mai mult un ghid care-l
ajuta sa descopere lucruri, printr-un mediu bine gandit
pentru copil si prin materialele didactice alese.
Se pune accent pe auto-analiza si auto-evaluare. O
educatoare Montessori iti va recomanda ca, in momentul in
care copilul te intreaba daca iti place cum a pictat, in loc sa
ii spui Da, mai bine sa il intrebi de ce a ales sa foloseasca
acele culori, ce ii place cel mai mult la tablou. Scopul
acestei abordari este de a face copilul sa inceapa sa
evalueze de unul singur lucrurile pe care le face si mai
putin sa caute aprobarea ta.
Unde ai putea gasi acel lucru?
Independenta este un alt element important in educatia
Montessori. Astfel, o educatoare Montessori iti va spune ca,
daca esti intrebata de copil unde se afla un anumit lucru,
iar raspunsul tau ar fi simplu si ar rezolva problema
copilului rapid, mai bine ii raspunzi cu o alta
intrebare: Unde ai putea gasi acea jucarie? sau Carui coleg
i-ai putea cere ajutorul? sau (chiar daca stii unde se
afla) Unde erai cand ti-ai pierdut pantoful? Ai cautat la tine
in camera?
Evident ca va dura mai mult procedand astfel, insa,
recompensa va veni in momentul in care va lua mai multa
initiativa si va fi mai autonom in micile provocari de peste
zi.
Montessori la liceu. La adolescenta, metoda Montessori
poate face miracole. Care este motivul?
11 activitati Montessori de Paste pentru copii de 1 – 4 ani
Metoda Montessori acasa. Cele 11 secrete care rezolva
problemele cu copilul

Cu ce ai vrea sa ma ajuti?
Intr-o clasa Montessori, copiii au fiecare propriile lor
responsabilitati. Iar copiilor le place si chiar sa mandresc
cu reusitele lor: sa ude florile, sa aranjeze masa, sa stearga
masa / geamul etc.
Uneori, insa, activitatea este prea dificila pentru copil. In
loc sa vii sa-l salvezi, trimitand mesajul ca nu stie / nu
poate, mai bine implica-l in rezolvare. Astfel, daca este
obosit si trebuie sa isi puna jucariile la loc inainte de ora de
culcare, activitatea de a strange totul de pe covor poate fi
coplesitoare. Il poti ajuta astfel:Eu voi strange piesele rosii,
tu pe cele galbene / Eu voi strange papusile, tu maimutoii de
plus.
Astfel, ii transmiti mesajul ca si tu esti implicata alaturi de
el in rezolvarea problemei si nu ramane de unul singur.
Nu-l intrerupe! Se concentreaza
Protejarea momentului de concentrare este foarte
importanta in educatia Montessori. Iar o educatoare
Montessori va fi atenta ca peste zi sa le ofere copiilor
ferestre mari de lucru fara intrerupere. Aceste ferestre de
activitate fara intrerupere ii ajuta pe copii sa-si exerseze
concentrarea fara sa fie intrerupti, spre deosebire de o
clasa traditionala, in care activitatea se intrerupe pe ceas,
indiferent daca cel mic a terminat sau nu ceea ce facea,
pentru a face loc urmatoarei ore de activitate.
Este tentant sa lauzi un copil pentru cum lucreaza, dar
uneori si o simpla privire este suficienta pentru a-i da peste
cap concentrarea. Astfel, data viitoare cand treci pe langa
copil si observi desenul frumos pe care il face, ori turnul
inalt pe care il ridica, nu te mai opri sa-l lauzi (intrerupi) si
treci mai departe, astfel incat el sa continue sa se
concentreze pe ceea ce face.

Cum sa aplici metoda Montessori la tine acasa. Sfaturi de

la o mama care face homeschooling
Cele mai bune activitati Montessori pentru copiii de pana
in 2 ani

Urmeaza copilul
Acesta este unul dintre elementele pe care orice educatoare
Montessori il respecta si este un indemn pe care il ofera si
parintilor: adultul sa urmeze copilul si sa aiba incredere ca
orice copil are propriul sau ceas intern de dezvoltare si ca
are propriul motiv pentru care face anumite lucruri.
Este un indemn foarte bun pentru noi toti, de a cauta un
motiv in spatele comportamentului copilului. Nu toti copiii
vor merge la 9 luni si nu toti vor citi la varsta de 4 ani. Ei
nu au citit toate cartile pe care le-am citit noi si ei habar nu
au ca exista praguri de varsta / dezvoltare pe care trebuie
sa le respecte.
Chiar daca tu vrei ca cel mic sa citeasca pana la varsta de 5
ani, mai bine urmareste-l si descopera ce ii place mai mult
sa faca: daca ii plac bufoneriile, poate ca o carte cu glume i-
ar atrage mai mult interes si nu cartea aceea clasica, cu
povesti / aventuri, la care te gandeai tu. Aminteste-ti sa
urmezi copilul, iar aceasta relaxare te va ajuta sa-l vezi
altfel si sa lucrezi impreuna cu el si nu impotriva lui.
Chiar daca nu duci copilul la o gradinita
Montessori, asta nu inseamna ca nu poti aplica si tu
acasa principiile de baza, prin care sa-i dezvolti
independenta si concentrarea.

Pentru astazi iti sugerez sa iei una dintre cele 7

recomandari despre care am vorbit astazi si sa o aplici in
comunicarea cu copilul. Maine, continua cu ceea ce ai
inceput astazi si mai adauga inca o tehnica.

19 tehnici prin care sa-l faci pe

copil sa te asculte
17/08/2017 ComportamentAna Zidarescu
Facebook438WhatsAppGoogle+Y
ahoo MailPartajează
Multi parinti ajung, la un moment dat, sa se simta frustrati
atunci cand copilul nu asculta.
Si ajung sa se intrebe cum copilul lor pretios, pufos, dragut
poate fi, cu aceeasi usurinta, agresiv, nepasator la
rugaminti, insolent (ca sa nu spun obraznic).
Nevoia de a cauta solutii prin care sa il faci pe copil sa te
asculte este la toti parintii. Insa, trebuie gasite acele solutii
constructive, care sa dezamorseze situatiile conflictuale si
sa reprezinte o rezolvare pe termen lung, nu pe termen
scurt.

1. Ritualurile sunt o arma ascunsa. Fa apel la rutina si

obiceiuri mici –este ideal pentru momentele legate de ora
de culcare, ora de masa.
2. Creeaza un sistem de reguli. Regulile, insa, nu sunt nici
ale mamei, nici ale tatalui. Sunt regulile casei – ceea ce
inseamna ca toata lumea le respecta. Regulile trebuie sa fie
clare si nu foarte numeroase: Ne spalam pe maini inainte de
masa.De asemenea, nu iti face un obiectiv din a avea reguli
care sunt urmate intocmai. Regulile pot fi si flexibile.
Pentru ca trebuie sa tii cont de copil si de situatii, astfel ca
trebuie sa le adaptezi si sa fii si tu un parinte flexibil.
3. Tolereaza si impotrivirile. Pana la urma, nu ne dorim sa
crestem un copil obedient, care nu se impotriveste la nicio
regula sau rugaminte. Altfel, cum va invata ca in momentul
in care va fi adult sa nu ramana obedient si supus in fata
altora?
4. Vorbeste limbajul copilului. Insuseste-ti limbajul adecvat
varstei copilului tau si apoi vei vedea cat de usor va fi
sa cresti odata cu el. Foloseste-ti corpul atunci cand
comunici, vorbeste cu emotie, lasa-ti si ochii sa comunice
mesajul tau. Pentru ca nu poti avea un ton prietenos, dar
privirea sa-ti fie incordata.
5. Invata sa taci. Cand copilul nu asculta, impulsul este de a
te aseza pe o pozitie contrara lui, eventual una de putere.
Uneori, insa, este mai bine sa inveti cum sa taci, cum sa nu
te lasi provocata de o situatie, tocmai pentru a o gestiona
mai eficient si pentru a asculta mai eficient, pentru a
descoperi motivul pentru care copilul sa comporta astfel.
6. Cere-i lucruri pe un ton respectuos. Exact asa cum ai
vorbi cu sotul / cu o prietena / cu o colega de serviciu.
7. Copilul nu are nevoie de un prieten bun, ci de un parinte
bun. Obiectivul tau trebuie sa fie de a-ti pastra autoritatea,
dar si increderea copilului in acelasi timp. Iar despre
riscurile prieteniei dintre parinti si copii am scris pe
larg AICI.
8. Nu-l intreba si nu-i cere permisiune pentru lucruri
delicate. Astfel, nu il intreba daca vrea sa se culce, ori daca
vrea sa vina la masa (si sa intrerupa jocul in cel mai
palpitant moment). In aceste situatii, daca ii ceri
permisiunea de a face cele doua lucruri, cel mai probabil te
va refuza din prima. Refuzul duce la frustrarea ta,
frustrarea la un dialog care nu este constructiv (iar nu ma
asculti? / nu mai repet o data).
9. Arata-i care-ti sunt intentiile. O formula eficienta
este cand …., atunci …. (Cand vei fi spalat pe
dinti, atunci vom citi povestea / Cand vei termina
lectiile, atunci te vei putea juca pe telefon). Secretul este de a
incepe fraza cu lucrul care-i place copilului mai putin si sa
inchei cu momentul pe care-l asteapta.
10. Comunica pozitiv. Incepe prin a fi atenta la nevoile sale,
practica ascultarea activa, arata empatie.
11. Evita cat mai mult urmatoarele comportamente care nu
fac decat sa accentueze comportamentul neplacut al
copilului: cicalirea, tipatul, amenintarile, predicile
moralizatoare, sa-l faci de rusine.
12. Afla care sunt principiile de baza ale unei educatii
sanatoase. Dupa ce ti-ai ales stilul de educatie in care
familia ta se regaseste cel mai bine (traditional, Montessori,
Waldorf – exclusiv, ori un mix de tehnici), mergi pe acest
drum, adapteaza, vezi ce mai trebuie schimbat, ce merge si
ce nu merge la familia ta. Nu te compara cu alti parinti si
nu iti compara copiii cu ai altora.
13. Prea multa iubire sau prea mult tinut in brate nu fac
rau. Empatia, exprimarea sentimentelor, caldura,
mangaierile, tinutul in brate nu iti vor transforma copilul
intr-un rasfatat.
14. Indiferent de stilul de educatie pe care il preferi, fii
prezenta in viata copilului tau si asculta-l cu adevarat. Nu
trebuie sa ii oferi foarte mult timp, dar este important ca
cele 20 – 30 de minute pe zi sa fie de calitate.
15. Asigura-ti copilul de iubirea ta, indiferent ce ar face.
16. Tu si partenerul tau puneti-va de acord cu cele mai
importante lucruri din educatia copilului. Nu trebuie si nici
nu aveti cum sa fiti amandoi de acord cu tot ce face / cum
face copilul. Insa, este sanatos sa fiti de acord cu cele mai
importante valori in care va cresteti copilul.

10 motive surprinzatoare pentru care copilul este

neascultator
„Copilul rau” al familiei. 6 strategii prin care sa il
transformi in „copilul bun”
“Dar nu e corect!”, “Iar trebuie sa fac asta?” – Cand
copilul este nemultumit mereu

17. Gandeste-te la tine. Lasa deoparte sentimentele de

vinovatie! Zilele trecute am mers la salon, dupa o pauza
destul de mare, pentru o manichiura, un vopsit, un spalat si
un tuns. Am amanat multe saptamani, gandindu-ma ca va
dura cateva ore si vedeam acest timp pentru mine ca pe o
risipa. Gresit, stiu! Iata ca in doua ore si putin am
terminat, ma simteam foarte bine, relaxata si am ajuns
acasa cu o stare foarte buna!
18. Protejeaza si relatia de cuplu. O mamica si un tatic
fericiti sunt ceea ce copilul va purta in inima intreaga viata.
De fapt, cele mai dragi amintiri din copilaria mea erau
legate de starea de spirit a parintilor mei. Imi aduc mai
putin aminte despre cadouri materiale, vacantele petrecute,
cum aratau camerele de hotel si ce mancam. Dar imi aduc
aminte de bucuria pe care o simteam atunci cand ii
surprindeam pe ai mei ca se imbratiseaza, ca isi spun ca se
iubesc.
19. Alege bataliile pe care vrei sa le castigi. Relatia cu
copilul tau nu este un razboi pe care trebuie sa il castigi.
Insa, inevitabil, apar neintelegeri, va contraziceti, va testati
limitele, va ancorati fiecare in propria ambitie, fiecare
dintre voi doreste sa detina puterea. Ca sa iasa totul dupa
propriul plac. Insa, nu trebuie sa iti doresti sa castigi toate
aceste mici batalii.

Daca vrei sa-l faci pe copil sa te asculte, trebuie sa te

gandesti la faptul ca, in primul rand, schimbarea incepe de
la tine. Nu repeta comportamente care, poate, dau rezultate
de moment, insa, pe termen lung, vor face rau relatiei tale
cu copilul. Stabileste reguli, urmeaza-le si tu, dar ramai si
flexibila in functie de context. Foloseste mici trucuri de
dialog si invata sa asculti, pentru a determina care sunt
exact motivele care-l fac pe copil sa se comporte intr-un
mod neplacut.
Cand copilul nu te asculta, nu te gandi ca este obraznic.
Are, cu siguranta, o nevoie neimplinita sau doreste sa faca
ceva pentru tine, doar ca nu stie exact cum sa-ti spuna. Ai
incredere in el si ai incredere in tine. Fii cel mai bun
parinte pentru copilul tau!
Cand parintele tipa la copil. 7
urmari negative care il pot
afecta pe viata
21/01/2017 Comunicare, NewsTeodora Bahna

Facebook271WhatsAppGoogle+Y
ahoo MailPartajează
Din pacate, nu toti copiii se bucura de ocopilarie fara
griji in care joaca este activitatea principala. Cu siguranta,
am auzit cu totii ca “bataia este rupta din rai” sau ca “altfel
nu invata”, referitor la convingerile parintilor care
isi trateaza copiii intr-un mod violent. Atentie, insa, ca,
atunci cand spunem violenta, nu ne referim doar la cea
fizica, ci si la violenta verbala. Atunci cand il jignesti pe
copil, cand il umilesti sau cand tipi la el, efectele sunt
aceleasi.
Desi pentru mult timp nu se stia care sunt efectele negative
ale acestor comportamente, exista studii care au scos la
iveala cum ii afecteaza pe copii violenta in familie, atat in
mod direct cat si indirect.
Atunci cand copiii intra in contact cu agresivitatea
parintilor, nu exista efecte imediate, insa, pe termen lung,
acestia pot dezvolta tulburari emotionale. In cadrul unui
studiu facut in Statele Unite, 60% dintre copii au fost
expusi violentei din partea parintilor in mod direct sau
indirect. A fost demonstrat ca acesti copii au dezvoltat
tendinte ale unor comportamente negative precumabuzul
de droguri, de alcool, de tutun si au
dezvoltat comportamente violente, la randul lor.
Aproape 40% dintre copiii americani au fost supusi
violentei in mod direct de cel putin 2 ori, iar unul din zece
copii a fost victima de cel putin 5 ori. Astfel, studiul a
demonstrat ca exista efecte imediate, dar si pe termen
lung asupra copiilor care au fost tratati in mod agresiv sau
abuzati de catre parinti sau alti membri ai familiei.
Iata care sunt efectele pe termen lung ale
agresivitatii parintilor asupra copiilor:
1. Simptome de anxietate
Copiii care cresc in familii in care violenta apare recurent
dezvolta simptome deanxietate. Acestia percep aceste
comportamente ca pe niste traume in urma carora
raman speriati, frustrati si nu stiu cum sa gestioneze astfel
de situatii.
Apare sentimentul de neajutorare si lipsa sigurantei acasa,
ceea ce conduce atat la anxietate, ca efect imediat, cat si
la probleme de incredere si de stima scazuta de sine in viata
viitorilor adulti.
Ce sanse are copilul tau sa fie popular la scoala?
5 greseli care conduc la neintelegeri intre parinti si
adolescenti
2. Insomnii si cosmaruri
Studiul a arata ca acei copii care erau supusi tratamentelor
violente ale parintilor aveau cosmaruri recurente, nu
puteau adormi sau nu beneficiau de un somn odihnitor.
3. Dificultati de concentrare
Dificultatile de concentrare au aparut la copiii care au fost
agresati in mod regulat si care traiau cu senzatia constanta
de frica, acest lucru impiedicandu-i sa se poata concentra si
sa dea randament la scoala, afectand in mod negativ
performantele academice.
Acestea pot aparea asociate cu lipsa somnului odihnitor si
cu alte simptome ale altor tulburari emotionale care pot fi
dezvoltate.
4. Agresivitatea copilului
Un comportament agresiv al copilului porneste in primul
rand de la exemplele pe care le are in jurul sau. Copiii
invata cel mai mult din ceea ce vad in jurul lor, mai ales la
parinti. Indiferent ca acestuia i se spune cum sa nu
faca, dacaobserva comportamentul “interzis”
desfasurandu-se in mod repetat, acesta nu va mai tine cont
de ceea ce ii spui.
Una dintre etapele de dezvoltare, in copilaria mica,
presupune imitarea comportamentelor celor din jur. Exact
ca atunci cand copilul vrea sa se joace de-a doctorul in
urma unei vizite la medic, asa va copia si un comportament
negativ pentru a-si rezolva problemele.
5. Grijile exagerate legate de siguranta unui parinte
Copiii nu isi fac griji in mod natural despre siguranta
parintilor decat daca ei considera ca acestia ar putea fi
intr-un pericol. Nu doar violenta directionata catre copil
are efecte negative, cat si violenta intre parinti.
Metoda din 4 pasi pentru relatie buna cu adolescentul
Esti mamica ocupata si mereu in criza de timp?
Atunci cand copilul observa comportamente agresive ale
parintilor intre ei, se dezvolta acelasi sentiment de
nesiguranta si de anxietate. Mai mult de atat, in copilaria
mica, centrul universului copiilor este reprezentat de
mama. Daca aceasta este nefericita sau este victima unui
comportament agresiv, copilul va resimti teama si
durere in aceeasi masura ca si mama.
6. Tulburari psihologice pe termen lung
Atunci cand sunt supusi comportamentelor negative,
acestea actioneaza asupra copilului asemeni unor traume.
Pot dezvolta tulburari de anxietate, de depresie care se pot
intinde pe ani buni devenind cazuri clinice.
7. Comportamente negative in viata de adult
Adolescentii si adultii care aucomportamente agresive, care
fac abuz de droguri si alcool sunt copiii care au fost
agresati si au avut parte de o copilarie nefericita.
Abuzul de droguri este una dintre cele mai mari probleme
in randul tinerilor si a ridicat multe semne de intrebare
cercetatorilor, care, in urma studiilor, au ajuns la concluzia
ca pentru copiii care au avut o viata de familie echilibrata
sunt mult mai mici riscurile sa experimenteze in viata de
adolescenti si de adulti relatii toxice, abuz de droguri, de
alcool si comportamente violente, la randul lor.
Cum calmezi un copil furios cu aceste 11 tehnici utile
Avand in vedere care sunt efectele violentei asupra copiilor,
este foarte important ca acestia sa fie feriti de astfel de
dezechilibre. Copiii nu au dezvoltat inca mecanismele de
aparare si de a face fata situatiilor negative, astfel incat
dezvolta tulburari si comportamente care le perpetureaza
tiparele din copilarie.

Cand copilul este olimpic la

incapatanare. 10 moduri sa-l faci
sa te asculte
23/11/2016 Comunicare, NewsAna Zidarescu
Facebook281WhatsAppGoogle+Y
ahoo MailPartajează
Oricat de cuminte este copilul tau, tot vei avea parte de
portia de Nu-uri si Nu vreau-uri. Chiar nu ai ce face. Daca
ai noroc, aceste refuzuri vor fi mai rare. Daca ai un copil
incapatanat, insa, aproape toate dialogurile voastre vor
contine refuzul copilului. Asa ca, fara sa-ti dai seama, te
transformi intr-un abil negociator si pornesti in cautare de
solutii concrete.
Si ai nevoie de solutii, pentru ca stii ca nu poti rezista
continuu pe mod defensiv sau ofensiv fata de copilul tau. Iti
doresti echilibru si o buna intelegere, sa-l faci sa te asculte.
Iti doresti sa-ti fie usor ca parinte.
Cand copilul tau este olimpic la incapatanare ai nevoie de
lucruri utile care sa te ajute chiar din acest moment. Iata
astfel cum poti sa-l faci pe copil sa te asculte.
1. Atunci cand vezi ca cel mic a intrat in starea „nu vreau-
nu-mi place-nu fac-nu ma obligati”, ia o pauza. Opreste-te,
taci si asteapta. Este foarte posibil ca, dupa ce copilul simte
ca se bucura de libertatea mult dorita, sa ia singur decizia.
Nu vei rezolva nimic daca in acel moment intens il fortezi
pe copil sa faca ceea ce vrei. Stiu ca este dificil. Experienta
de mamica mi-a scos in cale numeroase de astfel de situatii,
mai ales dimineata, cand trebuie sa plecam la gradinita si
trebuie sa plecam din casa pana la o anumita ora. Am
observat ca de mare ajutor sunt discutiile de seara, chiar
inainte de culcare. Atunci, ii reiau fiului meu programul de
dimineata, il rog sa incerce sa fie cooperant, sa fim o
echipa. Ii reiau importanta plecarii la ora care trebuie
(daca o depasim se aglomereaza foarte tare si stam in trafic
mai mult, intarziem la gradinita si poate nu mai prinde
micul dejun, eu intarzii la serviciu si nu pot ajunge, apoi, la
ora stabilita impreuna sa-l iau de la gradi. )
2. Incearca sa obtii un raspuns pozitiv la orice intrebare,
chiar daca nu este legata de subiectul discutiei. Este de
mare ajutor in aceste situatii sensibile, pentru ca ofera un
mic prilej de pauza.
3. Foloseste umorul. Aceasta recomandare este utila mai
ales parintilor care, de obicei, sunt mai incordati. Aplic de
ceva vreme aceasta tehnica si am observat cat de multe
conflicte am evitat si cat de repede am ajuns la o intelegere
cu copilul doar pentru ca nu m-am enervat si am ales sa
folosesc umorul, o fraza amuzanta, un ton diferit.
4. Pune-te in locul lui. Iti mai aduci aminte cat de rautaciosi
erau, uneori, colegii tai de scoala sau de liceu? Sa stii ca
acum unii sunt chiar de speriat. Atat fete, cat si baieti, te
pot speria chiar si pe tine, adult in toata firea! Scoala sau
liceul nu sunt locuri in care copilul tau sa se simta mereu
linistit sau in siguranta. Voi ce lucruri obisnuiati sa
comparati? Acum ei isi compara telefoanele, laptopurile,
brandul de incaltaminte si cate perechi diferite au,
destinatiile de vacanta, daca merg sau nu in mall in fiecare
weekend etc.
5. Atunci cand observi ca cel mic nu face anumite lucruri
„din principiu”, transforma discutia in contradictoriu intr-
o joaca si du-o pana la absurd. Raspunde-i cu „nu” la orice
cuvinte pe care ti le adreseaza, mimand mimica si intonatia
copilului. De exemplu, poti spune: „Nu, nu voi, nu merge,
nu la plimbare”. Copilul va avea un moment de neclaritate
si vei putea continua procesul de negociere.
6. Creeaza o atmosfera placuta acasa! Zambeste-i atunci
cand i te adresezi, ori cand te cheama! Nu sta suparata,
stoarsa de orice bruma de bucurie. Incurajeaza-l sa discute
printr-un obicei foarte simplu: initiaza tu discutii.
Povesteste despre ziua ta, cu bune cu rele. Fara, insa, de a
avea pretentia de la copil sa-ti impartaseasca acolo, pe
moment, ziua lui. In timp, se va simti confortabil sa
participe si el la povestiri. Insa, trebuie sa simta ca este
intr-o zona familiara lui.
Conversatiile dintre voi (cu cele in contradictoriu sau cele
despre note, ori scoala) trebuie sa fie o obisnuinta! Iar
atunci cand, in sfarsit, vine la tine cu o
problema,pastreaza-ti calmul!
7. Nu-l provoca! Stii ca unii parinti abia asteapta sa fie
provocati cu ceva, doar pentru a izbucni? Aceasta situatie
porneste de la stres si de la faptul ca la job sunt mereu
provocati de sefi sau de colegi. Astfel ca, acasa, cumva simt
nevoia sa faca uz de putere.
“Hai, fa-o si ai sa vezi ce o sa patesti”, “Pune tu mana acolo
si …”
8. Ofera mereu doua optiuni. “Vrei mar sau para?” / “Vrei
rochia alba sau cea galbena?” / “Ne urcam in autobuz pe la
usa din mijloc sau pe la cea din spate?” / “Vrei sa iei in
parc bicicleta sau trotineta” / “De la magazin vrei sa
cumparam o carte sau o jucarie pe care sa o poti duce in
mana?”
Din secretele unei mame cu multi copii: 7 trucuri cum sa-ti
pastrezi rabdarea in situatii limita
Cum sa-ti educi copilul cu calm si rabdare. 36 de idei care
sa te ajute acum
Vrei sa ai mai multa rabdare cu copilul? 8 sfaturi rapide sa
fii o mama zen
9. Nu te certa, comunica! Indiferent de varsta copilului, nu
te va ajuta sa ridici tonul, sa te enervezi, sa tipi, sa te certi.
Pana la urma, din aceasta conversatie tu esti adultul si, din
pacate, tot pe tine care responsabilitatea de a alege directia
pe care o va purta discutia dintre voi.
Aceasta regula este importanta mai ales cu copilul
incapatanat. Pentru ca atunci cand incapatanarea sau furia
lui atinge cote maxime, ultimul lucru pe care vrei sa-l faci
este sa-l incurajezi si mai mult in aceasta directie. Scopul
tau este sa aplanezi si sa rezolvi conflictul, nu sa-l intretii.
Galagia, tipetele, comportamentul neplacut al copilului tau
poate fi explicat de o lipsa de atentie si afectiune pe care o
simte.
Cu copilul mic, evita sa folosesti cuvantul “Nu!”. Astfel, in
loc de “Nu mai tranti usa“, poti incerca “Inchide usa mai
usor, sa nu trezim jucariile” / “Facem jocul usii? Hai sa
vedem daca aud cum o inchizi in timp ce eu sunt cu spatele si
spal vasele”.
10. Bombardeaza-l cu iubire. Mai ales atunci cand copilul
este agitat, tensionat, aproape de o criza de plans sau de
furie, lasa-te la nivelul sau, vorbeste-i pe un ton calm,
ofera-te sa-l iei in brate, spune-i ca-l iubesti. Dezamorseaza
bomba furiei cu iubire!
Copilul tău se uită prea mult la
TV? Șase sfaturi care te vor
ajuta
04/09/2014 Casa sigura si vesela, Cum sa ai timp liberAna Zidarescu

Facebook395WhatsAppGoogle+Y
ahoo MailPartajează
Dacă te afli în căutarea unor sfaturi care să te ajute să
limitezi timpul petrecut de copil la televizor, acest articol îți
poate oferi câteva idei foarte bune.
Nu știi exact ce înseamnă “prea mult timp petrecut de copil
la TV”? Poți afla acest lucru în doi pași simpli:
 Notează programele pe care le urmărește zilnic
 Află care este durata lor – din ghidul TV sau de pe
Internet
Iar dacă rezultatul cumulat îți arată mai mult de două ore
pe zi, atunci copilul petrece prea mult timp la televizor.
Pentru a evita ca televizorul să se transforme într-o
dependență și pentru a-i încuraja spre alte activități,
creative și sănătoase, iată câteva sfaturi foarte utile.
Încearcă-le pe toate și vezi, apoi, care dau rezultate cu
copilul tău!
Comunicarea cu copilul: 5 lucruri pe care nu trebuie să le
spui
Atenție, mămici! 20 de obiceiuri proaste care te duc la
extenuare
#1 Aprinde televizorul doar atunci când cineva dorește să
se uite. În restul timpului, ține-l închis!
Un obicei întâlnit la mulți dintre noi este de a aprinde
televizorul pentru a avea puțin zgomot de fundal. Copiii
folosesc orice prilej pentru a se uita la televizor, iar faptul
că îl lași deschis nu face decât să-i încurajeze. Astfel,
deschide televizorul doar atunci când este o emisiune, ori
un film la care membrii familiei doresc să se uite.
Sfatul nostru: Organizează programele TV! Pentru că nu
folosim ghidul TV avem tendința de a deschide televizorul
în căutarea unui program interesant. Deseori ne trezim că
urmărim diferite canale doar pentru că nu am găsit ceva
mai bun. Astfel, caută în ghidul TV și selectează emisiuni și
filme pe care tu sau oricare dintre membrii familiei dorește
să le vadă. Scrie pe o foaie zilele și orele, astfel, nimeni nu
va pierde programul dorit. În restul timpului, pentru că știi
nu este ceva interesant la TV, ține-l închis și încurajează-ți
copilul spre alte activități.
Copilul se va obișnui în timp că televizorul se deschide doar
atunci când este ceva cu adevărat interesant de urmărit și
va învăța, de la tine, să-și organizeze programul și să-și
includă singur alte activități.
#2 Programează televizorul să se închidă singur
Astăzi, aproape toate televizoarele au funcția de închidere
automată. Programează-l să se închidă automat undeva
între 30 de minute și o oră. Să fie ca o regulă a casei. Astfel,
copilul nu se va supăra pe tine că l-ai întrerupt când “era
mai frumos” sau “mai interesant”.
#3 Respectă programele alese împreună cu copilul tău
Deschide televizorul cu câteva minute înainte ca emisiunea
aleasă de el să înceapă. Iar în momentul în care s-a
terminat, închide televizorul la loc.
#4 Înregistrează programele
Dacă ai această opțiune, învață să o folosești pentru a
înregistra copilului emisiunile și filmele pe care dorește să
le vadă. Astfel, copilul poate merge afară, ori spre alte
activități (cursuri de înot, de dans, de pictură etc). Iar
odată ajunși acasă, vă puteți uita împreună la înregistrare.
#5 Nu folosi televizorul pentru relaxare
Chiar dacă este o practică foarte comună și fiecare dintre
noi o face deseori, televizorul nu este cea mai indicată
formă pentru a te relaxa, urmărind filme. În loc, citește o
carte împreună cu copilul! Astfel, vă dedicați unei activități
creative, care pune și imaginația la treabă. Iar copilul
învață de la tine să-i placă să citească – cititul este o
provocare cu care se confruntă foarte mulți părinți.
#6 Explică-i copilului faptul că nu tot ceea ce este la
televizor este şi bun
Tocmai de aceea, trebuie sa faceţi o selecţie şi să alegeţi
ceea ce este relevant. În funcţie de vârsta lui, îi poţi explica
faptul că trebuie să aleagă și singur ceea ce merită atenţia
lui.