Copilul rasfatat

Share |

Un copil excesiv de rasfatat ii exaspereaza deseori pe parinti si pe cei din jur cu pretentiile lui nejustificate. El de obicei se transforma intr-un adult rasfatat, iar adultilor rasfatati le este greu sa-si pastreze locul de munca, partenerul de viata si prietenii. In "culisele" acestui comportament teatral se ascunde dorinta copilului de a testa toleranta si rabdarea parintilor. Copilul intra in jocul "cine detine controlul" si atenteaza la a-si insusi putere si control (in relatia cu parintele). El isi forteaza de fapt parintele sa fie mai ferm si clar, sa-l determine pe acesta sa-si exercite controlul care ii revine de drept, fara sa ezite. Iata care sunt cele mai frecvente 10 greseli pe care l fac parintii, permitand copilului sa devina rasfatat. 1. Copilul este "centrul Universului" Facand din dorintele copilului prioritatea principala in orice situatie il invatati ca lumea se invarte in jurul lui si ca el este cel care controleaza totul. Puteti evita un astfel de comportament invatand copilul sa ia in considerare nevoile si dorintele celorlalti., 2. Ignorarea comportamentului pozitiv al copilului Daca parinti nu observa momentele cand copiii se joaca in liniste in coltul lor sau cand se feresc singuri de pericole ori probleme si nu le valorizeaza atunci ei invata sa se afirme prin comportamente negative si opozitionism., 3 Recompensarea eronata a comportamentul negativ Daca parinti dau atentie copiilor numai cand miorlaie si plang, le transmiteti mesajul ca doar prin crize si plans pot sa va atraga atentia., 4 Nu reusiti sa impuneti limite clare de comportament Daca parinti nu stabilesc si consolideaza reguli de buna purtare, este foarte posibil sa creasca un copil nepoliticos, necooperant si lipsit de respect fata de cei din jur. 5. Parintii nu sunt consecventi in aplicarea regulilor In timp ce unii parinti nu reusesc sa stabileasca limite de comportament, altii stabilesc reguli slabe sau inconsistente. Acest lucru se intampla cand ii spuneti copilului Nu face cutare lucru ", dar tot ii permiteti sa faca acel lucru. Exemple de limite inconsistente sunt cele in care in anumite situatii ii permiteti copilului mic sa se joace cu mancarea din farfurie iar alteori nu sau ca ii permiteti copilului mai mare sasi incalce ora de culcare atunci cand nu mai aveti energia sa luptati cu el pentru a o respecta. Daca nu sunteti consecventi asupra regulilor pe care le impuneti, ii transmiteti copilului mesajul ca, de fapt, acele reguli nu sunt atat de importante. Si, desigur, ceea ce doriti sa invatati copilul este exact opusul!

6. Alegeti lupte pe care nu le puteti castiga Ducand batalii pe care nu le puteti castiga le aratati copiilor ca va pot sfida si pot scapa nepedepsiti. 7. Nu trageti copilul la raspundere pentru greselile lui Refuzand sa trageti copilul la raspundere cand face o greseala ii transmiteti mesajul ca nu a gresit deloc iar astfel, copilul invata sa dea vina pe altii oricand apar probleme. Dimpotriva, trebuie sa va invatati copilul ca este important sa-si asume responsabilitatea pentru ceea ce face si apoi sa folositi reguli ferme pentru a va asigura ca o face. 8. Oferiti copilului daruri din motive gresite Ceea ce ii cumparati copilului nu este atat de important ca motivul pentru care o faceti. Psihologii avertizeaza parintii asupra pericolului cumparaturilor nerezonabile ", cum ar fi sa-i cumpere copilului alta bicicleta deoarece s-a plictisit de cea pe care i-ati cumparat-o acum cateva luni. Alta greseala comuna este sa faci cumparaturi din cauza sentimentului de vinovatie sau a il determina pe copil sa isi schimbe parea negativa despre parinte. Cand copilul se intristeaza sau spune Esti cea mai rea mama din lume ", nu este momentul sa-i luati un cadou. Permitandu-i copilului sa va manipuleze nu-i faceti un bine. Poate ca va primi ce-si doreste, dar bucuria lui va fi mai mica stiind ca ati cumparat cadoul fiindca a insistat el. 9. Cedati crizelor de furie ale copilului Faptul ca va inmuiati cand copilul face o criza de furie este o forma extrema de a-i rasplati comportamentul negativ. Ii dovedeste ca poate obtine orice facand crize si nu asa merg lucrurile in lumea reala. 10. Chiar dumneavoastra va purtati ca un copil rasfatat Modul in care interactionati cu familia serveste ca model pentru modul in care copilul se va purta cu altii, prin urmare daca parintele se vaicareste si se plange in fata copiilor, ei vor copia modelul ". Proverbul aschia nu sare departe de trunchi "este adevarat, deoarece copiii fac ceea ce faceti dumneavoastra, nu ceea ce spuneti. In consecinta nevoile copilului nu sunt aceleasi cu ale adultului. Ca adulti, vi se pare corect sa aveti dreptul de a contesta o decizie, dar gresiti dandu-i copilului dreptul la a contesta alegerea dumneavoastra. Daca ati decis ca ora 21 este ora de culcare a copilului, nu e cazul sa-i cereti parerea, sa ezitati sau sa cedati insistentelor in mod repetat, ci sa-i impuneti decizia luata cu calm si fermitate (care sa transpara din cuvintele alese, tonul vocii, privire, gesturi):"E timpul sa mergi sa te pregatesti de culcare. Acum!" O situatie obisnuita in care parintele nu detine controlul, este binecunoscuta: copilul nu merge la culcare pentru ca vrea sa se uite in continuare la desene animate (desi sta de doua ore in fata televizorului). "Gata! De ajuns cu televizorul! Mergi sa dormi! E tarziu!" Copilul parca nici nu aude si continua sa stea in fata televizorului. E un moment in care e nevoie ca parintele sa se faca ascultat. Ar fi o greseala ca parintele sa nu insiste si sa amane confruntarea pentru mai tarziu. Sa presupunem ca se intampla asta. Dupa alte 20 minute, se aude din nou vocea parintelui ce se simte dator sa-i reaminteasca "neascultatorului" ca e tarziu:"Hai odata! A trecut de ora 22! Mergi

sa dormi! De ajuns pentru astazi.", dar nu "indrazneste" sa inchida televizorul pentru ca... nu-i asa? "Trebuie sa fii intr-adevar rau la suflet daca iti mahnesti copilul refuzandu-i placerea de a se uita la desene animate." E o situatie nesemnificativa, o sa spuneti! Dar repetandu-se astfel de situatii, in care parintele e dispus sa cedeze, sa tergiverseze, sa amane, copilul devine treptat fara sa va dati seama "indaratnic" si va epuizati nervos intr-o lupta ce pare fara sfarsit. Riscati sa va prindeti de buna voie in capcana indulgentei. Lasandu-va prada tentatiei de a abandona situatiile in care e cazul sa fiti ferm, sfarsiti prin a va insecuriza si mai mult copilul. Se ivesc atatea noi momente de confruntare... Parintele spune:"Lasa inghetata. Mananca mai intai fructele." Iar copilul replica: "Dar eu vreau inghetata", iar parintele nu spune nimic. Copilul mananca inghetata, iar parintele se multumeste sa vorbeasca mai mult pentru sine, fara a interveni: "Cat ma necajesti tu pe mine. Esti un incapatanat fara pereche." (Greseste, cedand cu usurinta si renuntand la a fi ferm). Parintele pierde punct cu punct o serie de confruntari. Copilul simte ezitarea parintelui si continua sa se confrunte cu acesta. Daca parintele ar fi ferm, cel mic nu ar mai insista sa intre in acest "joc" enervant. Sunt momente in care e nevoie sa-l tratezi de pe o pozitie de autoritate. Te intrebi de ce copilul este atat de rasfatat incat nu iti mai recunoaste aceasta autoritate sau te ignora? Motivul pentru care se intampla acest lucru este chiar dificultatea parintelui de a fi ferm. Puteti fi un parinte ferm fara a va chinui prea mult, daca va este clar ceea ce este interzis si ceea ce este negociabil in relatia cu copilul. Asta inseamna ca atunci cand este necesar (va minte, de exemplu, incalcand astfel o regula de baza), stiti sa interveniti prompt si sa fiti inabordabil. Stiti sa fiti dur, dar si tandru, tolerant din cand in cand fata de nesupunerea si razvratirea micutului, dar si intransigent. Un fel de "Maini de fier in manusi de catifea". Puteti fi ferm si categoric, fara sa va enervati, fara sa ezitati, ci cu... calm si buna-dispozitie. Una dintre intrebarile frecvente ce framanta mintea adultului este: "Dar, de ce nu ma asculta copilul?" Ce anume il face pe copil sa se smiorcaie sau sa repete obsedantul "Nu", punandu-va rabdarea la incercare? Ceea ce spuneti sau modul in care ii spuneti ceea ce aveti de spus? Intrati cu copilul intr-un magazin si el va atrage in fata unui raion cu jucarii, desi nu ati prevazut astfel de cumparaturi. Copilul incearca sa va santajeze? Tonul pe care este enuntat refuzul poate schimba cursul a ceea ce va urma. Un ton iritat trezeste resentimentele copilului (dusmania, ura) si el poate raspunde cu o alta provocare. "Inceteaza! Nu o sa-ti mai cumpar o alta jucarie! Nu pentru asta am venit! Ai atatea jucarii acasa... Nu ai destule? Gata!" Parintele simte ca aste fortat sa cedeze si acest lucru il irita. Un ton ezitant (oscilant) ascunde un sentiment de vinovatie al parintelui, care gandeste in sinea lui: "E un copil... Ce sa-i faci? Macar acum sa se bucure. Seamana cu mine. Eram la fel cand eram de varsta lui. Nu stiu daca sunt un parinte prea grozav", iar copilul continua sa se lamenteze si sa insiste, pentru ca acum simte ca are un ascendent asupra parintelui sau. Un ton ferm, categoric ar trebui sa transmita calm, siguranta si buna dispozitie. Cel mic va simti ca jocul"cu focul" s-a terminat, ca parintele este cel care detine controlul si ca e inutil sa mai insiste. "Asculta! Stiu ca vrei sa-ti fac pe plac! Mai vrei o jucarie. Nu se poate. Nu e corect sa imi ceri asta acum! Hai sa fim sinceri! Nu ai nevoie de ea. Cred ca te smiorcai de dragul de a atrage atentia. Chiar daca nu-ti place, eu nu o sa-ti cumpar alta jucarie acum si sunt foarte sigur de asta. E inutil sa mai insisti!"

La aceste situatii se adauga altele si altele. Daca parintele amana, se eschiveaza de la o interventie prompta, clara si categorica, copilul va deveni tot mai"rasfatat", mai putin dispus a se supune autoritatii si a accepta controlul adultului, epuizandu-si si exasperandu-si parintele: "Esti ingrozitor. Am fost bun cu tine, ti-am indeplinit toate dorintele, dar cat timp mai crezi ca o sa-ti mai permit sa te porti asa? Copil nerecunoscator!" Teama ascunsa a parintelui este ca, daca este categoric, poate pierde dragostea copilului. Cand copilul spune parintelui sau intr-un moment de razvratire: "Nu te mai iubesc, raule ce esti!", parintele e tentat sa renunte la a fi ferm, simtindu-se vinovat pentru faptul ca el este cauza nefericirii copilului. E firesc sa apara si astfel de momente. Si adultilor le displace sa intampine un refuz! Treptat, treptat copilul rasfatat se va obisnui sa accepte refuzul. Disciplinarea conduitelor "micului tiran", impunerea respectarii unor reguli si principii educative a devenit o problema pentru dumneavoastra, ca parinti? Exista un remediu: fermitatea. In loc de incheiere va recomand sa nu faceti greseala tipica - sa-l amenintati ca il veti pedepsi corporal. De exemplu, "Inceteaza sa mai tipi si sa protestezi. Nu auzi? Fii atent! Daca mai tipi, te urechez! Ai auzit? Termina odata! (Dar copilul continua, urmarind manifestarile parintelui, care nu face ceea ce spune!). Ei, sa vezi ce bataie iti dau eu tie, daca mai tipi!" Aceasta duce la tensionarea relatiei dumnevoastra cu copilul si la inhibarea copilului.

Bibliografie: Adler A. "Psihologia scolarului greu educabil", Editura "IRI", Bururesti, 1995. Ausubel D.D. "Theory and Problems of Child Development", New York, 1958. Della Torre A. "Greselile parintilor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1980. Gillym "Climatul educativ familial", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978. Osterrieth P. "Copilul si familia", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1973. Rudica T. "Familia in fata conduitelor gresite ale copilului", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981. Rudica T. "Dialogul familial", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977. Schiopu Ursula, Verza M. "Psihologia varstelor", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981. Vincent R. "Cunoasterea copilului", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972.

Autor: Gabriela Marc