0% au considerat acest document util (0 voturi)
106 vizualizări140 pagini

De Ce Refuza Copii

Documentul conține discuții între părinți și un expert despre refuzurile copiilor și nevoile psihologice de bază pe care aceștia încearcă să le satisfacă. Părinții împărtășesc exemple de comportamente de refuz și caută sfaturi pentru a înțelege și gestiona aceste situații. Expertul subliniază importanța identificării nevoilor de conectare, control și competență pentru a ajuta copiii să se dezvolte echilibrat.

Încărcat de

Finaru Oana
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
0% au considerat acest document util (0 voturi)
106 vizualizări140 pagini

De Ce Refuza Copii

Documentul conține discuții între părinți și un expert despre refuzurile copiilor și nevoile psihologice de bază pe care aceștia încearcă să le satisfacă. Părinții împărtășesc exemple de comportamente de refuz și caută sfaturi pentru a înțelege și gestiona aceste situații. Expertul subliniază importanța identificării nevoilor de conectare, control și competență pentru a ajuta copiii să se dezvolte echilibrat.

Încărcat de

Finaru Oana
Drepturi de autor
© © All Rights Reserved
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOCX, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Comentarii
 Comunitate

 Error! Filename not specified.

 Recomandă 45
 Sortează după cele mai bune
Top of Form

Bottom of Form


o −
o

Laura Duma10 luni în urmă


Buna ziua
lista cu cele mai dese refuzuri pe care le manifesta copilul si nevoia pshilogica
de baza pe care copilul incearca sa o satisfaca prin acel refuz.
Tinand cont de faptul ca este foarte important ca acea nevoie sa fie identificata
corect, am rugamintea sa imi spuneti daca am reusit acest lucru
Solicit asta, deoarece, as dori sa aflu unde anume ma pozitionez, cat de bine am
reusit sau nu, sa inteleg ce reprezinta cei 3C
Refuzuri pe care le manifesta copilul

1 Refuza sa manance singur


2 Refuza sa isi faca nevoile la wc
3 Refuza sa bea apa singur
4 Refuza sa mearga „frumos" de manuta cand suntem pe strada..mereu se
smuceste sa puna mana pe ceva..sa atinga ceva sau chiar sa schimbe directia

1 Nevoia de conectare
2 Nevoia de conectare
3 Nevoie de conectare
4 Nevoia de control

Multumesc!
o 4
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Laura Duma9 luni în urmă


Bună, Laura,
Bine ai venit program! Ai intrat în cea mai frumoasă și interesantă comunitate
de părinți din România! Aici vei primi sfaturi utile, informații valoroase și tehnici
concrete pentru a crește un copil echilibrat!
Da, așa cum spui și tu este foarte important să înțelegi cauza comportamentelor
copiilor, atât pozitive, cât și negative. Aprofundând fiecare nevoie psihologică de
baza, vei înțelege care este cauza comportamentelor copilului tău și vei putea
să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul acestui curs de una dintre cele 3 nevoi.
Copiii nu sunt conștienți că au aceste nevoi și fac tot ce pot, subconștient pentru
a și le satisface. Ceea ce încearcă să facă un copil, printr-un comportament
negativ de tip refuz, este să își satisfacă nevoia de control.
În momentul în care o singură nevoie nu este satisfăcută pe parcursul unei
perioade mai lungi de timp, celelalte nevoi sunt afectate în lanț. Ceea ce vreau
să scot în evidență este că doar în momentul în care toate cele 3 nevoi
psihologice de baza sunt satisfăcute, se instalează în copil o stare de echilibru.
Aceste 3 nevoi trebuie hrănite constant, în fiecare zi.
Te aștept mai departe în program!
 1
 Răspunde


 −

Ana Isa Bela Urania Cremene6 luni în urmă


bună,as dori sa stiu la fel dacă am identificat corect nevoia, el refuza sa
vorbească la grădiniță, e a doua săptămână când merge dar refuza sa
vorbească acolo, sa cânte...nu vrea si nu înțeleg f bine de [Link] colindele fie e
nou (a mai fost la creșă in Franta,iar acasă ce am cantat anul trecut nu cred că
ține minte), si imi zice că nu știe si eu ii zic ca învățăm împreună si rade e
bucuros cand ii când sau când ii pun video de la grădiniță cu cântecele...cum il
pot ajuta cu integrarea/adaptarea? mulțumesc

 Răspunde


 −

Urania Cremene Ana Isa Bela5 luni în urmă


Bună, Ana,

E necesar să înțelegi contextul larg și pentru asta este nevoie să discuți cu


educatoarea și să înțelegi procedurile urmate pentru integrarea copiilor.

Gândește-te cum a fost adaptarea fiului tău la creșă - a avut nevoie de timp de
adaptare sau a fost mai lină integrarea?

Dacă el este un copil introvert, atunci are nevoie de mai mult timp de
acomodare și trebuie să ai răbdare. Dacă nu se simte în siguranță, nu se va
deschide prea curând. Așadar, e important să se creeze un mediu în care fiul tău
se simte sprijinit, văzut, valorizat, unic.

Nu este despre ce ai putea face tu, ci este despre ce fac cei de la grădiniță
pentru a-l ajuta pe fiul tău să se integreze în grup.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Scintee Oana3 luni în urmă


Buna ziua,
Va scriu mai jos lista cu refuzurile baietelului meu de 4 ani:
[Link] sa se culce si sa doarma singur. -Conectare
1 Nu vrea sa faca caca la toaleta- Conectare. Competenta
2. Cateodata, refuza sa manance singur- Conectare. Competenta
3. Refuza sa participe la activitatile de la gradi si sta restras (progrese usoare
inregistrate in ultima saptamana) - Conectare
4. Nu vrea sa se joace cu copii ci ii prefera pe adulti. - Conectare
In general pare ca nevoia de conectare nu e satisfacuta, insa noi ii acordam
multa atentie si timp. Chiar si educatoatele ne-au spus ca a primit multa atentie
acasa. Mentionez ca mult timp din zi il petrece cu bunica. Multumeac, Oana
o 4
1
o Răspunde
o

o −
o

Nicoleta Nartea4 luni în urmă


Bună ziua, sunt mamă a 3 copii ( Robert 8 ani, Ștefania 3 ani, Andreea 5 luni)
pentru care sunt dispusă să mă schimb, oricât mi-ar lua acest proces. Simt că
trebuie să schimb ceva deoarece am ajuns la concluzia că nu știu să le arăt
sentimentele mele față de ei, drept pentru care apar situații pe care nu știu să le
gestionez.
Într-adevăr ei refuză de multe ori, ascultând acest video am avut momente "așa
fac și copiii mei" , am făcut o listă și sunt gata de drum.
Mulțumesc Urania că exiști 🤗
o 1
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Nicoleta Nartea3 luni în urmă edited


Bună, Nicoleta,

Bun venit în program! Felicitări pentru că ai ales să fii parte din această
comunitate de părinți care își doresc schimbarea și aleg să facă lucrurile diferit
pentru copiii lor.
Sunt convinsă că, pas cu pas, puzzle-ul programului se va completa și vei avea
multe momente de conștientizare. Schimbarea vine din interior, iar cu fiecare
conștientizare fi mai aproape de a deveni un părinte echilibrat. Vei ști să oferi
iubire, empatie, răbdare într-un mod diferit, de cum probabil ai primit tu, copil
fiind.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Izabella Szasz7 zile în urmă edited


Buna ziua !
"Aha" a fost chiar primul cuvant rostit !
Informatii de valoare !
Abia astept sa le pun in practica ! ❤
P.s. Am constatat ca fetita mea se incadreaza mai mult la nevoia de control insa
este de lucrat la toate cele 3C-uri !
Mii de multumiri !
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Izabella Szasz6 zile în urmă


Bună Izabella,
Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi
continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales acest program!

Mulțumesc că ai împărtășit cu noi gândurile tale!

Mă bucur că găsești valoros acest program și te aștept mai departe în program


cu multe momente de a-ha și tehnici aplicate cu succes.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Roxana11 zile în urmă


Complez lista trimisa dar am imprimat si completat ...pot atasa ?daca da unde ?
😅
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Roxana9 zile în urmă


Bună Roxana,

Te rog să le scrii colegilor mei din echipa tehnică la adresa


contact@[Link] și te vor ajuta cu următorii pași.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Roxana11 zile în urmă


Am un baiat de 12 ani si am o lista de refuzuri si nu ne mai intelegem. Sunt
parinte singur. Refuza sa manance -conectare/[Link] sa se spele-
conectare/competenta. Refuza sa inchida telefonu /calculator ...control. refuza
sa
invete si sa isi faca temele-competenta/control. Daca refuz sa ii cumpar ce
cere..vorbeste urat.....sta pe calculator ...nu isi face temele.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Roxana7 zile în urmă


Bună Roxana,

Cu cât copilul se opune mai tare, ca atât nouă ne vine să ne opunem și mai tare,
iar asta hrănește Nevoia de Control a copilului pentru că înțelege că refuzul lui
este important pentru noi.

Astfel, încurajăm refuzurile și hrănim acest comportament de tip luptă de


putere.

În spatele unei lupte de putere este atât Nevoia de Conectare nesatisfăcută, cât
și Nevoia de Control.

În capitolul 8, afli cum să previi comportamentele negative și cum să le elimini.

Atâta vreme cât ești fermă și caldă, luptele de putere pot înceta pentru că e clar
pentru tine de unde și până unde poți satisface dorința fiului tău.

Când oferi, 2-3 opțiuni, în limită și termini cu “Tu alegi!”, mesajul care ajunge la
copil este: “Eu părintele, sunt dispus să-mi împart controlul cu tine, copilul meu.
Uite ce este important pentru mine și uite ce variante îți ofer ție. Cum facem în
așa fel încât să obținem cât mai mult, fiecare, de fiecare dată?”

În momentul în care ai stabilit o limită și te ții de ea, copilul tău încet, încet, o va
respecta.

Atunci când îți vorbește urât, pleacă de la empatie și oferă opțiuni: ”Înțeleg că
ceva din comportamentul meu te-a deranjat și simți nevoia să-mi vorbești pe
acest ton sau cu astfel de cuvinte. Fie alegi să schimbi acest ton sau să vorbești
civilizat, fie eu aleg să plec de lângă tine pentru că nu pot sta lângă oameni care
îmi vorbesc pe acest ton”.

După calmarea nervilor, intră cu fiul tău într-un proces de luare a deciziei.
Gândiți-vă amândoi la lucruri pe care le puteți face pentru a nu mai ajunge în
această situație. Oferă-i o alternativă pentru manifestarea furiei.

Te aștept mai departe în program!


mai mult

 Răspunde


o −
o

Cristina Codin11 zile în urmă


Buna,

Eu am un baiat de 2 ani si jumătate. Este foarte afectuos în general, dar îi place


să fie și independent.
Reufuzurile lui in general sunt urmatoarele:
1. Refuzul de a ii da ei sa mănânce, vrea sa manance singur. - Nevoia de control
2. Refuză sa renunțe la biberon când vine vorba de a bea apă. - Nevoia de
control
3. O refuză pe mama în preajma lui când ajungem noi acasă, după ce a stat
toată ziua cu ea. - Nevoia de conectare
4. Uneori refuză să stea singur în cameră chiar si pentru putin timp. - Nevoia de
control
5. Încă deschide sertarele și le rascoleste. - Nevoia de competență
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Cristina Codin8 zile în urmă


Bună Cristina,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales acest program!

Ai identificat nevoile din spatele comportamentelor și asta este primul pas.


Felicitări!

Refuzul de a renunța la biberon/ obiect preferat poate avea în spate Nevoia de


Conectare nesatisfăcută. De asemenea, putem vorbi tot de Nevoia de Conectare
atunci când refuză să stea singur sau să se joace singur.

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 Nevoi astfel încât să ai un copil echilibrat.

Te aștept mai departe în program cu momente de a-ha și tehnici aplicate cu


succes!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Andreea14 zile în urmă


Buna ziua !. Baiatul meu are 12 ani si jumatate. Refuzurile lui in general sunt
legate de control, cred eu. Refuza sa isi faca lectiile, sa invete, sa isi faca curat
in camera, sa se spele si in general refuza cam tot ce ii spun. Am senzatia
uneori ca si-a propus ca mereu cand ii spun sa faca ceva sa spuna NU. Se crede
mult mai mare decat este. Nu vrea sa inteleaga faptul ca anumite lucruri nu
sunt potrivite pentru varsta lui. Si de la aceste refuzuri ajungem la certuri (mai
mult eu pt ca el in general e pe ignore). As vrea sa imbunatatesc relatia cu el, sa
il inteleg mai bine, sa fac in asa fel incat si el sa fie multumit.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Andreea11 zile în urmă edited


Bună Andreea,

Butonul “ignore” este tot o formă de refuz. Într-adevăr, în spatele acestui


comportament este Nevoia de Control/ Autonomie nesatisfăcută.

În capitolul 5, vei găsi tehnici care hrănesc Nevoia de Control, astfel încât să
obții cooperarea fiului tău.

Primul pas este prevenția. E important să ne uităm la comportamentul nostru


pentru că de cele mai multe noi creăm acest buton. Copilul l-a învățat prin
mecanismul cauză - efect. Adică, el știe că până când mama nu ajunge la “acel”
ton, nu are sens să se miște.

Apoi, te încurajez să stabilești reguli în cadrul consiliului de familie (cap.10).

Aceste consilii au menirea, în primul rând, să satisfacă Nevoia de Conectare și îi


ajută pe membrii familiei să se cunoască la un nivel mai profund.

Obiectivele acestor consilii sunt ca membrii să se asculte unul pe altul și să-și


exprime bucuriile, sentimentele, grijile și ideile. Să-și arate aprecierea și să se
încurajeze reciproc. Să discute despre valori și abilități de învățare. Să planifice
weekend-uri împreună.

Odată satisfăcută această Nevoie, poți construi pe sentimentul de unitate. Poți


încuraja luarea de decizii care afectează întreaga familie și poți stabili reguli. Vei
obține mult mai ușor cooperarea fiului tău, după ce satisfaci Nevoia de
Apartenență la familie.
Stabiliți împreună reguli pentru timpul de odihnă, timpul de gadgeturi, meniul pe
întreaga săptămână, bugetul familiei pe următoarea lună, responsabilități
personale și generale și orice zonă care trebuie des “negociată”.

În momentul în care ai stabilit limite și vei fi fermă și caldă în respectarea lor și


fiul tău încet-încet le va respecta.

Îmbrățișez!
mai mult

 Răspunde


o −
o

Elena17 zile în urmă


Buna Urania
Cum as putea sa o conving pe fiica mea sa îndeplinească sarcina exactă de pe
fisa de la gradinita?
De exemplu, daca i se cere sa coloreze prima si a treia Albina (ea stie care sunt
acestea), ea dorește sa le coloreze pe toate. Daca are de facut adunarea
obiectelor, ea mai desenează obiecte pe fisa. Daca se cere in sarcina sa
coloreze dupa un cod, ea nu il respecta si colorează in stilul ei cu toate
culorile. ...
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Elena13 zile în urmă edited


Bună Elena,

În primul rând, cerem voie copilului să oferim feedback-ul nostru pentru sarcinile
pe care le realizează la gradiniță.
Ce facem este că mergem peste copiii noștri și le spunem cumva de sus în jos:
“Nu faci bine, hai că îți spun eu cum e corect”. Nevoia de Conectare nu este
satisfăcută pentru că copilul nu se simte înțeles.

Așadar, ceea ce poți face este să ceri voie să oferi feedback, tocmai ca să
hrănești Nevoia de Control: “Am o sugestie despre cum să faci astfel încât data
viitoare să-ți iasă mai bine, vrei să ți-o spun?”

Dacă refuză, îi poți spune: “e ok, e decizia ta dacă vrei să primești informație
nouă sau nu. Când ești pregătită, eu am o sugestie despre asta care te-ar putea
ajuta”.

Ce mai poți face este să vorbește cu fiica ta și să o întrebi de ce vrea să mai


pună o albină, de ce preferă o altă culoare pentru iarbă, ce ar vrea să facă în
locul activității dacă ar avea toată liberatea din lume. Asta va hrăni Nevoia de
Conectare, iar fiica ta va fi dispusă să asculte ce ai de spus sau să-și schimbe
comportamentul. Te va ajuta și pe tine să înțelegi de ce vrea să facă invers.

Apoi, empatizează cu ea și oferă-i alternative: “Înțeleg că acum vrei să desenezi


o albină în plus și iarba roz. Înțeleg și de ce. Haide acum să respectăm cerințele
notate de dna educatoare, apoi poți face o altă fișă în care să colorezi mai multe
albine și să folosești culorile tale preferate”.

Îmbrățișez!
mai mult

 Răspunde


o −
o

Adelina Cinca21 de zile în urmă


buna Urania,

eu am o problema cu gemenii mei de 8 ani (baiat si fata): au dormit pana acum


impreuna, in aceeasi camera, paturi separate, iar acum Laura prefera sa doarma
in alta camera, ca o deranjeaza fratele, a mai incercat ea in trecut, dar Luca
plange si nu vrea sa doarma singur in camera, invoca diverse chestii, ba ca ii e
frica, ba ca vrea sa nu fie singur... nu stiu cum sa procedam, oricum pana la 9
ani ai lor am hotarit sa ii separam... dar el e inca dependent de sora lui...
multumesc pentru sfat!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Adelina Cinca18 zile în urmă


Bună Adelina,

E foarte important cum comunici separarea în camere diferite.

Dacă fiul tău înțelege că această separare se întâmplă pentru că fiecare dintre
ei are nevoie de timp și spațiu individual, pentru că sunt diferiți, pentru că sunt
unici și nu pentru că așa își dorește sora lui, e foarte posibil să îți schimbe
comportamentul.

Cu cât încurajăm unicitatea și explicăm copiilor că satisfacem nevoi, nu


neapărat dorințe, cu atât mai mult se vor domoli.

Planifică în avans separarea în propriile camere, implică-i în personalizarea


acestora și sugerează-le să se ajute între ei.

Învață-i să bată la ușa unei camere care nu este a lor și să aștepte acordul de a
intra sau nu.

Încet-încet își vor lua spațiul și timpul de care au nevoie.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o
Stefan23 de zile în urmă
Buna....ma numesc Teodora, am 2 fetite( 3 si jumaatate si aproape 2), am
revenit in program si sper sa il duc la capat...sunt in stadiul in care tre sa fac
reguli si limite, dar nu stiu cum sa le aplic...adica, daca copilul sau chiar si eu
incalcam limitele, ce facem??? Aplicam sanctiuni sau pur si simplu ii amintesc
regulile si limitele pana intelege??? Dar sanctiunile nu sunt si ele tot
predepse???Multumesc frumos.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Stefan19 zile în urmă


Bună Teodora,

Am răspuns la această întrebare. Oare ai primit răspunsul meu?

Îmbrățișez!

 Răspunde


 −

Stefan Urania Cremene19 zile în urmă


Nu am primit nimic.

 Răspunde


 −

Urania Cremene Stefan19 zile în urmă
Bună din nou, Teodora,

Mai jos, sub comentariul Stefaniei, este comentariul tău de acum 5 zile semnat
cu numele de Teo.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Stefania Andrei24 de zile în urmă


Buna ziua, am intrat chiar astazi in program si am parcurs primul video .
1 Refuza sa vina cu noi pe un tur in natura , vrea sa ramana acasa ,så se joace
pe calculator .
2 Refuză să petreacă cat mai putin timp pe jocuri , vrea să stea cat mai mult
timp singura .
3 Refuză să se ducă seara la culcare singura , vrea să venim sa stam cu ea .
4 Refuză sa facă baie .

1 Nevoia de conectare
2 Nevoia de conectare
3 Nevoia de conectare
4 Nevoia de control

Multumesc !
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Stefania Andrei21 de zile în urmă
Bună Ștefania,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales acest program!

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 nevoi astfel încât să ai un copil echilibrat.

Te aștept mai departe în program cu momente de a-ha și tehnici aplicate cu


succes!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Teo24 de zile în urmă


Buna ziua,
Sunt mama a 2 copii, 3 ani jumatate si 2 (in iulie), am reluat programul si imi
doresc sa il duc pana la capat pt a devenii cu totii din familie echilibrati.
Sunt in momentul in care trebuie sa fac lista cu regulile si limitele pe care vreau
sa le aplic si nu stiu cum sa fac. Daca copilul incalca limitele sau chiar si eu, cum
facem????recurgem la sanctiuni?!?! Dar acestea nu sunt tot pedepse?!
Multumesc frumos!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Teo21 de zile în urmă edited
Bună Teo,

Bine ai revenit în program!

Într-adevăr, un lucru important fără de care nu poți aștepta cooperarea copiilor


tăi este să stabilești reguli și limite.

Te încurajez să faci listă cu acele discuții în contradictoriu pe care le ai cu copiii


tăi zilnic, apoi în funcție de această listă stabilește limite și reguli.

În funcție de vârstele lor, limitele pot fi mai mici sau se pot lărgi pe măsură ce
cresc.

Copiii au nevoie atât de aripi, cât și de rădăcini pentru a crește armonios.

Nu-ți fie teamă să fii fermă! Fermitatea și căldura este combinația la care ne
dorim să ajungem și vei învăța asta parcurgând informațiile din modulul 5.

Vei învăța și despre când și cum să aplici consecințe, în modulul 9. Însă,


recomand să apelezi la ele în ultimă instanță, după ce ai epuizat toate tehnicile
de obținere a cooperării.

În momentul în care ai stabilit limite și vei fi fermă și caldă în respectarea lor și


copiii tăi încet-încet le vor respecta.

Ai răbdare cu tine și dă-ți timp!

Îmbrățișez!

 Răspunde


 −

Stefan Urania Cremene6 zile în urmă


Multumesc mult de tot si felicitari pt ideea aceasta geniala.

 Răspunde


 −

Urania Cremene Stefan6 zile în urmă


Cu mult drag!

 Răspunde


o −
o

Luminita Pitaso lună în urmă


Buna Urania , te rog ajuta ma sa înțeleg mai bine , am urmărit cu atenție primul
video , am înțeles Nevoia de Conectare o satisfac oferindu i iubire, cea de
Competentă răspunzându-i la întrebări, lasându-l sa exploreze , dar să i satisfac
nevoia de Control cum trebuie sa procedez ??!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Luminita Pitas25 de zile în urmă


Bună Luminița,
Gândește-te la Nevoia de Control/ Autonomie ca la un teritoriu pe care copilul
începe să îl facă al lui. Vrea să ia din ce în ce mai multe decizii, să facă din ce în
ce mai multe alegeri.

Se manifestă prin comportamente de tipul: “Vreau să fac singur”. “Lasă-mă pe


mine să fac singur!”

Spațiul pentru joaca liberă și oferirea opțiunilor în limită sunt doar două tehnici
prin care poți satisface copilului nevoia de a lua decizii, de a alege.

În cap. 5 vei afla mai multe tehnici care satisfac Nevoia de Control.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Ioana Rosuo lună în urmă


Buna seara!
Am un baietel de 14 ani si imi doresc sa fiu cea mai buna varianta a mea de
parinte (si implicit de sotie) si, daca se poate, prin intermediul meu, sa devina si
sotul meu cea mai buna varianta de tata si sot.
De aceea m-am inscris in AAP si sunt hotarata sa dau tot ce e mai bun din mine.
:)
Mi-am notat urmatoarele refuzuri ale copilului meu si nevoile pe care incearca
sa si le satisfaca:
1. Refuza sa invete si sa-si faca temele - Nevoia de control.
2. Refuza sa faca curatenie, sa spele vasele - Nevoia de control.
3. Refuza sa sa se opreasca din a-si dori tot felul de lucruri (device-uri
elecotronice) - Nevoia de conectare.
4. Refuza sa se cunoasca pe el insusi si sa se iubeasca - Nevoia de conectare.
5. Refuza sa aiba incredere in el cand vine vorba de scoala si sport (de
performanta) - Nevoia de control.
6. Refuza sa se indeparteze de copiii cu care face prostii - Nevoia de conectare.
7. Refuza sa-si schimbe hainele - Nevoia de control.
Oare, in acest pas, am inteles corect comportamentul copilului meu? Cat de
aproape sau de departe sunt de el?
Apreciez un raspuns.
Va multumesc ca existati!
mai mult
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ioana Rosuo lună în urmă


Bună Ioana,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales acest program!

Ai identificat nevoile din spatele comportamentelor și asta este primul pas.

La punctele 1, 2 și 5, poate fi vorba și despre Nevoia de Competență.

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 nevoi astfel încât să ai un copil echilibrat.

Te aștept mai departe în program cu momente de a-ha și tehnici aplicate cu


succes!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Mădy Mădălinao lună în urmă


Copilasul meu refuza sa-si adune jucariile, sa ridice ceva de pe jos, ceva pe care
fie l-a aruncat intentionat fie din greseala, refuza sa doarma singur, refuza sa se
joace singur si in ultima vreme refuza sa ma asculte in general... parca as vorbi
singura desi stiu sigur ca ma aude... 🙁
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Mădy Mădălinao lună în urmă


Bună Mădălina,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales acest program!

Un lucru important fără de care nu poți aștepta cooperarea copilului este să


stabilești reguli și limite.

Copiii au nevoie atât de aripi, cât și de rădăcini pentru a crește armonios.

Nu-ți fie teamă să fii fermă! Fermitatea și căldura este combinația la care ne
dorim să ajungem și vei învăța asta parcurgând informațiile din modulul 5.

Ai răbdare cu tine și dă-ți timp!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Maris Ioana Cristinao lună în urmă


Buna Urania! M am alaturat programului de cateva [Link] o fetita de 3 ani( in
iunie) si astept un [Link] vrea sa ma imbunatatesc pe mine ca parinte si sa
mi corectez greselile facute pana acum si evident sa nu le repet cu viitorul copil.
Refuzurile Ariannei de obicei sunt: [Link] sa fie ajutata,vrea sa faca singura
multe lucruri - Competenta [Link] repede daca nu ii iese ceva si se supara -
Competenta. [Link] sa stea linistita in timpul mesei,este o miscare continua -
Control. [Link] gelozie cu catelul,cu tatal - Conectare. [Link] obiceiul sa tipe
cand cere ceva,ii spun sa vb normal, linistit,dar inutil - Control. [Link] sa se
joace singura (macar cat pregatesc de mancare) - Conectare. Multumesc 🙏
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Maris Ioana Cristinao lună în urmă


Bună Ioana,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales acest program!

Ai identificat nevoia din spatele comportamentelor și asta este primul pas.


Felicitări!

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 nevoi astfel încât fiica ta să fie un copil
echilibrat.

Te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Ana Vasilikio lună în urmă


Bună ziua, Urania.
Am rezolvat prima temă pe care ai propus-o, pe hârtie, și am avut, la fiecare
pargraf, câte un ”aha”. Sunt mama unui băiat minunat de 5 ani și 7 luni, care
mă provoacă să devin mai bună, în fiecare moment când nu doarme (și când
doarme) și a unei fetițe de un an, iubitoare și exploratoare. Inițial am crezut că
al meu copil are non stop nevoie de conectare, apoi am realizat că celelalte
două nevoi trebuie să îi fie satisfăcute continuu. Este un ”înfometat”, dar cel
puțin acum înțeleg și caut echilibrul, pentru el, pentru frați, pentru părinți și
familie! Îmi face bine să te aud și să te văd, Urania! Și să înțeleg, să aplic, să mă
bucur în familie! Acum începe drumul meu ghidat! Îți mulțumesc ție și întregii
echipe! Vă îmbrățișez.

Daniela Niculai
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ana Vasilikio lună în urmă


Bună Daniela,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru familia ta frumoasă.

Mulțumesc că ai împărtășit cu noi momentul tău de a-ha.

Te aștept mai departe în program și cu alte momente de a-ha și tehnici aplicate


cu succes!

Alături de tine!

 Răspunde


o −
o
Florentinao lună în urmă
Buna, fata are 11 ani si sefuza sa-si faca temele( competenta), refuza sa faca
curat* control), refuza sa asculte ( control), refuza sa aibe grija de fratele ei mai
mic are 2ani( conectare)
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Florentinao lună în urmă


Bună Florentina,

Ai identificat nevoia din spatele comportamentelor și asta este primul pas.


Felicitări!

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 nevoi astfel încât să ai copii echilibrați.

Te încurajez să nu ai așteptări ca fiica ta să aibă grijă de fratele mai mic.

Lasă în grija ei, mai degrabă, responsabilitățile personale care înseamnă grija de
sine, corpul ei și tot ce ține de igiena lui, camera ei, jucăriile ei, temele și
activitățile extrașcolare.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o
Adelina Cincao lună în urmă
buna Urania,

eu nu inteleg nevoia de competenta cum este: daca nu lasi copilul sa invete/sa


se dezvolte (adica daca nu-i raspunzi la intrebari/nu-l lasi sa faca lucruri, sa
invete lucruri noi) atunci el nu va dezvolta increderea in el si va refuza sa
incerce lucruri noi, va renunta repede la lucrurile incepute, va spune NU POT
repede, se frustreaza si renunta repede sa faca ceva? asta e cand renunta prea
repede la, de ex, activitati extrascolare ? multumesc, adelina
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Adelina Cincao lună în urmă


Bună Adelina,

Da, ai înțeles foarte bine.

Nevoia de Competență este nevoia de capabilitate: “vreau să mă dezvolt”,


“vreau să învăț”, “vreau să mă simt în stare”.

Nevoia de Competență este baza performanței la orice vârstă. Depășirea


propriilor bariere, propriilor provocări și șansa de a deveni în fiecare zi mai bun
decât ieri.

Un copil își manifestă Nevoia de Competență atunci când o ia de-a bușilea prin
casă și începe să exploreze casa.

Mai târziu vine vârsta lui “De ce?” prin care copiii transmit “vreau să știu, vreau
să aflu”.

Din păcate, când ajung la școală, învățarea nu mai este distractivă și nu este în
ritmul personal al fiecărui copil. În plus, copiii au parte de presiune, forță,
etichete și comparații, iar asta stinge încet, încet orice scânteie din acel “vreau
să învăț”, “vreau să mă dezvolt” cu care ne naștem.

Atunci auzi: “Nu vreau”. “Nu pot”. “Fă tu pentru mine”. “N-am curaj” care nu
înseamnă altceva decât renunțare. Iar orice renunțare din spatele acestui “Nu
pot” e de fapt Nevoia de Competență care nu a fost satisfăcută, per ansamblu.

Copilul nu a putut să-și demonstreze că poate, că e în stare. Altcineva a făcut


pentru el sau în locul lui, iar în mintea copilului s-a așezat o convingere
(Inconștientă): “eu nu pot”, “eu nu sunt în stare”.

Ceea ce poți face este să anticipezi frustrarea și să empatizezi cu copilul:


“Înțeleg că ești dezamăgit, probabil te așteptai să îți iasă și nu ți-a ieșit, sunt
lângă tine și îți înțeleg frustrarea. Și mie mi se întâmplă atunci când nu-mi iese
un lucru”.

După ce frustrarea se stinge, poți oferi sfaturi: “Hai să ne uităm împreună ce ai


putea face diferit data viitoare? Vrei să afli părerea mea?”

Ceea ce transmiți mai departe e că fiecare om învață în ritmul propriu. Copilul


va înțelege că totul se întâmplă pas cu pas și fiecare repetare duce la mai multă
competență, încurajând astfel învățarea.

Îmbrățișez!
mai mult

 Răspunde


o −
o

Dana Savao lună în urmă


Buna ziua,
Am intrat si eu, in sfarsit, in aceasta minunata comunitate. Am parcurs primul
video despre cele trei nevoi si am inceput sa fac o lista a refuzurilor celor doi
copilasi.
Cel mare, de 5 ani, refuza sa se imbrace si sa manance singur ( trebuie sa
insistam sa faca acest lucru). Eu am corelat acest lucru cu nevoia de conectare
deoarece noi, parintii, inca il hranim si il imbracam pe cel mic de 3 ani deoarece,
acesta din urma, refuza sa o faca singur. Nu am stiut cum sa corelez refuzul
celui mic, poate cu nevoia de control deoarece, ma gandesc, ca la momentul
cand el era dispus sa invete noi eram prea grabiti sa il lasam sa faca singur si sa
avem rabdare.
Cel mare este cu cele mai multe refuzuri pe care eu le corelez cu nevoia de
control si competenta in acelasi timp. Inca le confund sau e posibil sa fie
amandoua. Refuza sa asculte explicatiile noastre cand ii spunem sa nu faca un
lucru si izbucneste in plans si da din picioare: nu sari, nu pune mana acolo, nu fa
aia etc.
Cel mic, de 3 ani, il urmareste pe fratele lui cel mare si face si zice exact ca el:
daca cel mare zice ca il doare burtica,imediat si cel mic spune la fel. Repeta tot,
fiecare cuvintel. Aici nu stiu ce este. Poate nevoia de conectare dintre ei.
Multumesc si astept sa descopar si sa invat multe despre ei si despre mine.
mai mult
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Dana Savao lună în urmă edited


Bună Dana,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că te-ai alăturat acestei comunități.

Ai identificat nevoile din spatele comportamentelor și asta este primul pas.


Felicitări!

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 nevoi astfel încât să ai copii echilibrați.

Te aștept mai departe în program cu momente de a-ha și tehnici aplicate cu


succes!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

ALINA BELUo lună în urmă


Buna ziua,
M-am incsris la program si este minunat, abia astept sa ascult mai multe
videouri.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene ALINA BELUo lună în urmă


Bună Alina,

Bun venit în program!

Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi continuu și în al doilea


rând, pentru că ai ales să te alături acestei comunități de părinți echilibrați.

Te aștept mai departe în program cu tehnici aplicate cu succes și momente de


a-ha!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Andrelo lună în urmă


Buna ziua.
Dacă copilul are una dintre aceste nevoi înseamnă această oare că a fost lipsit și
ignorat la aceste capitole sau e ceva normal să le aibă în dependență de firea
personalitatea copilului?
Mulțumesc!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Andrelo lună în urmă edited


Bună Andrei,

Cu toții ne naștem cu aceste 3 nevoi, care nu ne părăsesc toată viața, însă


ponderea lor poate fi diferită. Unii avem o Nevoie de Conectare mai mare, alții
suntem cu o Nevoie de Control mai mare. La fel și copiii.

Atunci când aceste 3 nevoi sunt satisfăcute simultan, ia naștere starea de


echilibru. Aceasta nu e un lucru simplu de obținut nici la noi, nici la copiii noștri
pentru că e un efort conștient continuu pentru a avea această stare de echilibru.

Cele 3 Nevoi funcționează ca un joc domino. Nesatisfacerea uneia dintre aceste


nevoi duce la dezechilibru. Una le răstoarnă și pe celelalte 2 .

De exemplu, un copil care a fost ținut în brațe o zi întreagă și ignorat alte 2, nu


are Nevoia de Conectare satisfăcută.

În concluzie, este nevoie de un efort conștient, continuu din partea noastră


pentru a ne păstra pe noi și pe copiii noștri în echilibru.

Cele bune!

 Răspunde


o −
o
Elenao lună în urmă edited
Buna Urania
De vreo două săptămâni am observat la fiica mea de aproape 5 ani ca în
momentul când începe a face ceva ( joc, dans, desen) și nu îi reușește, sau
încurcă ideile pe care le avuse la început, se supără rău de tot. Devine nervoasă,
arunca cu venin la dreapta și la stânga ( îmi spune du'te, nu te iubesc, sunt
enervată din cauza ca am încurcat tot, nu pot face nimic, nu mă iubește nimeni,
plec de acasă...)
Deja nu mai știu cum să vorbesc, mereu empatizez, încerc să o susțin, să îi
explic că e normal să greșim, să îi dau workaround'uri, dar fără folos.
Sunt sigura ca ai putea să mă ajuți cu niște idei pentru a soluționa 'problema'
Mulțumesc ♥️🌷
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Elenao lună în urmă


Bună Elena,

Răspunsul este în capitolul 3, Stima de sine și motivația optimă, adică cum


comunicăm diferit astfel încât să stârnim motivația optimă a copilului și capitolul
4, Un copil competent este un copil responsabil, unde vei afla despre triunghiul
competenței și cum îl ajuți pe copil să devină competent.

Primul pas este prevenția. Este important să ne uităm la comportamentele


noastre și să ne dăm voie să greșim în fața copiilor.

Propune tu să faci o prăjitură! Planifică în avans și spune-i fiicei tale: “facem


prăjitura asta pentru prima dată. E foarte posibil să nu ne iasă din prima cum îi
iese bunicii pentru că ea face asta de câțiva ani, dar ne vom strădui. Facem ce
spune rețetă și vedem ce iese”. Propun să faci intenționat o greșeală pentru că
ceea ce vrem să predăm mai departe este chiar gestionarea greșelii. La final,
subliniază niște concluzii: “Am învățat că data viitoare e nevoie de mai puțină
sare sau de o altă temperatură pentru copt. Data viitoare va ieși mai bine!”

Pasul 2, anticipează frustrarea și empatizează cu ea: “Înțeleg că ești


dezamăgită, probabil te așteptai să îți iasă și nu ți-a ieșit, sunt lângă tine și îți
înțeleg frustrarea. Și mie mi se întâmplă atunci când nu-mi iese un lucru”.

Pasul 3. Felicităm, apreciem eforturile depuse. În felul acesta, copiii nu se vor


simți valoroși, acceptați, iubiți doar atunci când le iese. Evită-l pe: “Hai că e
ușor!” când ea încearcă și nu îi iese pentru că scade stima de sine, iar data
viitoare va avea o reticență în a încerca lucruri noi. Are mai mare sens să-i spui:
“Ce faci acum e posibil să nu-ți iasă pentru că ești într-un proces de învățare”
Ultimul pas, după ce frustrarea se stinge, poți oferi sfaturi: “Hai să ne uităm
împreună ce ai putea face diferit data viitoare? Vrei să afli părerea mea?”

Ceea ce transmiți mai departe e că fiecare om învață în ritmul propriu. Fiica ta


va înțelege că totul se întâmplă pas cu pas și fiecare repetare duce la mai multă
competență, încurajând astfel învățarea.

Îmbrățișez!

 Răspunde


 −

Elena Urania Cremeneo lună în urmă


Mulțumesc ♥️

 Răspunde


 −

Urania Cremene Elenao lună în urmă


Cu drag!

 Răspunde


o −
o

Jana2 luni în urmă


Buna Urania! In primul rand vreau sa spun ca ma bucur ca te-am descoperit. Am
participat la cateva webinare si am inceput sa aplic metodele prezentate de tine
si echipa ta si functioneaza! Am hotarat sa intru in program ca sa continui sa ma
imbunatatesc ca parinte si sa imi educ frumos copii. Am 2 baieti : de 3 ani si 6
luni si de 8 luni.
Am intocmit si eu o lista cu refuzuri si am incercat sa indentific nevoile
psihologice, care se cer a satisface prin aceste refuzuri.
1. Refuzul ,uneori, de a sa spala pe maini, dinti, cap - nevoia de control,
conectare.
2. Refuzul de a se imbraca singur, de a minca singur - nevoia de competenta,
conectare.
3. Refuzul de a vorbi cu o voce obisnuita, blanda ( mereu e intr-un tipat, cand
cere ceva, cind imi arata ceva, sau purtam o simpla discutie) - nevoia de
conectare si cred nevoia de control.
4. Refuzul de a se juca in liniste sau a pastra linistea, cind il rog pentru a putea
sa il adorm pe fratele lui de 8 luni - nevoia de conectare, control.
5. Refuzul de a asculta explicatiile mele atunci cind face un lucru gresit ( loveste
fratiorul) si uneori poate sa -mi raspunda cu un scuipat in fata si sa fuga in alta
camera - nevoia de conectare si cred si nevoia de control.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Janao lună în urmă


Bună Jana,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales să te alături acestei comunități de
părinți echilibrați!

Copiii au nevoie atât de aripi, cât și de rădăcini pentru a crește armonios.

Fermitatea și căldura este combinația la care ne dorim să ajungem.

Empatia este piatra de temelie în obținerea cooperării pentru că hrănește


Nevoia de Conectare a copilului care se simte auzit, ascultat, înțeles.

Apoi, stabilirea de limite și reguli, pentru că hrănește Nevoia de Control și


Nevoia de Competență.

Pas cu pas, urmărind programul vei putea să legi fiecare tehnică din cadrul
acestui curs de una dintre cele 3 Nevoi Psihologice de Bază astfel încât să obții
echilibrul.

Ai răbdare cu tine și dă-ți timp!

Alături de tine!

 Răspunde


o −
o

Anamaria Berari2 luni în urmă


Buna ziua! Ma numesc Anamaria Berari si am 2 copii ,un băiat de 8ani jumate si
o fetiță de 3 luni . Băiatul meu refuză să se spele pe dinti ,sa isi sufle nasul cand
este nevoie, sa se șteargă pe prosop si nu pe mânecă bluzei. Se irită foarte
repede, pe moment cand ii refuz ceva se supăra, tot timpul tb sa fie in centrul
atentiei si sa se faca cum vrea el....si numai cu mine se întâmplă toate acestea.
In perioada aceasta refuză să facă fișe de la scoala ,în prima fază. Pe urmă incep
târguielile vrea numai mate ,sau numai o fișă, sau face catalana si
castellana( noi locuim in Spania, Andrei este pe clasa a3a) dar apoi sta mai mult
la telefon . In cursul săptămânii noi nu folosim telefonul ,numai weekend are
acces la el....perioada aceasta el o consideră vacanță si avem o problemă sa
inteleaga ca nu poate sta toata ziua la telefon. Toate aceste probleme le are
numai cu mine,cu soțul meu nu ,daca ii zice sa faca tema o face si o face si
bine ....cea ce de multe ori cu mine nu se întâmplă, si ma irită faptul că stiu ca el
poate sa rezolve anumite probleme si o face repede si gresit numai numai
termine. In relatia cu surioara mai mica este super dragostos, se joacă cu ea ,ii
place sa fie implicat cand ii facem băiță, cand o schimbam.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Anamaria Berario lună în urmă


Bună din nou, Anamaria,

Un lucru important fără de care nu poți aștepta cooperarea copilului tău este să
stabilești reguli și limite. Dacă și tu ai impresia că fiul tău este mai cooperant cu
tatăl lui, acest lucru e posibil pentru că limitele sunt clare.

Copiii au nevoie atât de aripi, cât și de rădăcini pentru a crește armonios. De


aceea, nu-ți fie teamă să fii fermă! Fermitatea și căldura este combinația la care
ne dorim să ajungem și vei învăța asta parcurgând informațiile din modulul 5.

Ai răbdare cu tine și dă-ți timp!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Alina2 luni în urmă


Buna ziua,
Copilasul meu de un an jumate e mult prea dependent de mine, ca mama. Nu
vrea sa se joace mult timp singura, mereu ma cauta, se tine dupa mine prin
casa. Se plictiseste repede de orice activitate, renunta usor daca nu i iese. E
neascultatoare daca ii atragi atentia, sa nu se catere pe mobila, de exemplu. E
un copil mofturos in devenire😢 stiu ca eu sunt de vina pentru ca am stat mereu
cu ea, dar n am avut cu cine sa o las si am supravegheat o mereu.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Alinao lună în urmă edited


Bună Alina,

Până la cel puțin un an și jumătate, 2 ani chiar, conexiunea pe care un copil o


are cu mama lui este foarte importantă. Prezența mamei îl ajută pe copil în a se
simți în siguranță, în a se simți iubit, pe cele mai potrivite mâini.

Așadar această ”lipeala” de un părinte, care este în general mama, este potrivit
să se întâmple la vârste mici.

Problemele apar tocmai pentru că această Nevoia de Conectare este satisfăcută


doar de o singură persoană. Nu funcționează, pentru că suntem ființe complexe
și avem nevoi complexe și interese complexe, diferite. Cu cât iubim mai mulți
oameni și cu cât suntem iubiți de către mai mulți oameni, cu atât Nevoia
noastră de Conectare, de relaționare este mai bine hrănită.

Acesta este motivul pentru care dacă un copil are o singură sursă de iubire,
evident că această sursă de iubire va fi folosită atât de mult încât, persoana la
care copilul se conectează ca la o priză, va fi secătuită.

Te încurajez să ceri ajutor pentru curățenie sau pentru câteva momente în care
să-ți poți încarcă bateriile. E foarte important ca tu să te încarci pentru a putea
mai departe să oferi iubire, răbdare, empatie.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Luminita2 luni în urmă


Luminita

Bună ziua! Vreau sa stiu daca am identificat corect nevoile psihologice ale
fiecaruia.
Am 4 copii de 17, 14, 10 și 5 ani. Cele mai frecvente refuzuri sunt urmatoarele:
Fetita de 5 ani (Ioana) refuză să imbrace alte haine în afara celor alese de ea (3
bluzite, si o pereche de pantaloni), mănâncă doar cu o anumită lingură, doar
dintr-un anumit castron - rigiditatea aceasta cred că tine de nevoia de control.
Nu acceptă să meargă la culcare decât dacă sunt și eu prezenta chiar dacă e
rândul soțului meu să citească povestea - nevoia de conectare cu mine. Când se
află în alte grupuri de copii preferă să stea să privească și refuză să se implice în
jocul celorlalți - nevoia de competență si conectare cred. Ea s-a născut cu
aspectul feței neobișnuit (displazie craniofrontonazala)
Fetița de 10 ani (Nicoleta) refuză să-și facă temele - nevoia de competență
Băiatul de 14 ani (Marcu) refuză să accepte vreo sugestie cu privire la orice -
nevoia de control.
Matei (17 ani) refuză să-și facă temele, amână - nevoia de competență, refuză
să își îndeplinească treburile zilnice-nevoia de control, refuză să respecte regula
cu privire la telefonul mobil de a-l aduce seara pe un teren neutru, in timpul
zilelor de școală -nevoia de control. Mulțumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Luminita2 luni în urmă


Bună Luminița,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru familia ta frumoasă!
Ai identificat nevoia din spatele comportamentelor și asta este primul pas.
Felicitări!

Urmărind programul, vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul


acestui curs de una dintre cele 3 nevoi astfel încât să ai copii echilibrați.

Te încurajez să-i spui lui Marcu așa: “Am o sugestie despre cum să faci astfel
încât data viitoare să-ți iasă mai bine. Vrei să o auzi?”

Dacă vrea e perfect. Dacă refuză, spune-i așa: “E ok, e decizia ta dacă vrei să
primești informație nouă sau nu. Când ești pregătit, eu am o sugestie despre
asta care ar putea să te ajute”.

În concluzie, e important să ceri voie să oferi feedback pentru că astfel hrănești


atât Nevoia de Competență, cât și Nevoia de Control.

Alături de tine!

 Răspunde


o −
o

Simona Hohberg2 luni în urmă


Buna Urania,
ma bucur nespus sa fac parte din comunitatea parintilor din programul all about
parenting. Am participat la toate Webinariile echipei tale si tin sa va multumesc
din suflet pentru informatiile foarte folositoare din aceasta perioada. Am parcurs
primul video si pentru ca am doi copii : o fetita de 3 ani si un baiat de 10 ani
trebuie datorita diferentei de varsta sa ii abordez diferit. Din pacate eu am
oscilat intre un parinte permisiv si autoritar iar sotul a fost mai mult permisiv.
Acum am facut o lista de refuzuri:
Fetita: 3 ani, Refuza sa mearga la toaleta mai are Pampers
Refuza sa mearga unde ii spunem ex. gradinita, afara,la cumparaturi este o
[Link] vrea sa hotarasca.
Vrea sa manance doar alimente care ii plac ei
Ma vrea numai pentru ea si vorbeste in continuu. etc.
Refuza sa doarma singura
Rafuza sa renunte la suzeta, mai ales ca o foloseste ca sa isi regleze
sentimentele de tristete, plictiseala , in special in aceasta perioada de carantina
a luat amploare cu suzeta. desi eu ii sunt alaturi si ii dau alternative.

Baiatul 10ani,
Refuza sa isi faca temele desi e un copil foarte bun la scoala
Refuza sa se spelel si sa se imbrace in fiecare zi il trimit eu
Refuza sa ajute la treburile casei si face pana la urma cu comentarii rautacioase
Negociaza in continuu cu timpul de tableta ,telefon si televizor.
Refuza sa planificam timpul impreuna , ar vrea sa faca numai ce vrea el.

Lista ar fii lunga. La noi este in moment un haos si imi este greu .Pentru relatia
noastra ramane foarte putin timp pentru ca totul se invarte in jurul copiilor si
seara suntem atat de obositi si extenuati.

Va multumesc si abia astept sa parcurg si pasii urmatori in program.


o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Simona Hohberg2 luni în urmă


Bună Simona,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales să te alături acestei comunități de
părinți echilibrați!

Un lucru important fără de care nu poți aștepta cooperarea copiilor este să


stabilești reguli și limite.

Copiii au nevoie atât de aripi, cât și de rădăcini pentru a crește armonios.

Nu-ți fie teamă să fii fermă! Fermitatea și căldura este combinația la care ne
dorim să ajungem și vei învăța asta parcurgând informațiile din modulul 5.

Ai răbdare cu tine și dă-ți timp!

Alături de tine!

 Răspunde


o −
o

Atudorei Georgiana2 luni în urmă


Buna seara!

Băiețelul meu de 3 ani refuza sa se joace singur. Întotdeauna trebuie sa stea


cineva cu el și sa participe la joaca.
Pana la aceasta vârsta el a fost 24din24 cu mine, mama, tata, plus bona și
mereu era cineva cu el.

Cum as putea sa-l fac sa se joace și singurel?

Mulțumesc,
Georgiana
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Atudorei Georgiana2 luni în urmă


Bună Georgiana,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales să te alături acestei comunități de
părinți echilibrați!

Refuzul de a se juca singur poate avea ca și cauză Nevoia de Conectare


nesatisfăcută. Faptul că este mereu în prezența unui adult nu înseamnă că
această nevoie este satisfăcută.
Prima, și cea mai simplă metodă prin care satisfaci această nevoie este
empatia.

Așadar, când nu vrea să se joace singur, empatizează cu el și oferă-i câteva


minute în care să-i umpli rezervorul de iubire. Ajută-l să-și aleagă o activitate din
două-trei opțiuni și comunică-i intervalul de timp (5- 10 minute) în care tu vei
face altceva.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Liana Deciu2 luni în urmă


Buna Urania,
Multumesc pentru informatiile utile din program. Acum incep sa inteleg anumite
reactii negative ale baietelului meu de 2 ani si 4 luni si incerc sa aplic tehnicile
descrise de tine. Cu toate astea, mi se pare ca bunavointa mea este interpretata
drept slabiciune din partea lui: atunci cand il las sa faca el anumite activitati
pentru a-i satisface nevoia de competenta, cand il las sa aleaga pentru a-i
satisface nevoia de control si cand ii ascult dorinta de a inchide laptopul si ma
juc cu el pentru a-i satisface nevoia de conectare, etc. Sunt doar cateva
exemple din viata noastra de zi cu zi in care consider ca ma conectez cu el si ii
ascult nevoile. Cu toate astea cu mine se poata cel mai urat si e cel mai
neascultator. Cu oricine altcineva din familie sau la cresa este "sfant". Care
poate fii limita si cum as putea gestiona asta pentru ca sincer, ma epuizeaza.
Multumesc, Liana
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Liana Deciu2 luni în urmă
Bună Liana,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales să te alături acestei comunități de
părinți echilibrați!

Într-adevăr, este greu să hrănim constant și conștient Nevoile Psihologice de


Bază ale copilului și de multe ori așteptările noastre nu se concretizează.

Un lucru important fără de care nu poți aștepta cooperarea copilului tău este să
stabilești reguli și limite. Poate ai și tu impresia că un copil este mai cooperant
cu un adult autoritar, iar asta se întâmplă pentru că limitele sunt clare.

Copiii au nevoie atât de aripi, cât și de rădăcini pentru a crește armonios. De


aceea, nu-ți fie teamă să fii fermă! Fermitatea și căldura este combinația la care
ne dorim să ajungem și vei învăța asta parcurgând informațiile din modulul 5.

Ai răbdare cu tine și dă-ți timp!


Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Anca2 luni în urmă


Buna ziua!! Ma bucur ca am reusit sa ma alatur parintilor din comunitate.
Baietelul meu are 2 ani si 2 luni. L-a luat pe"nu vreau" in brate de la 1 ani si 7
luni de cand a inceput sa vorbeasca.
Cel mai frecvent este la ora de culcare, unde trage de timp ( vrea apa, vrea o
poveste, vrea in sufragerie, vrea mancare etc.) Din spusele tale ma gandesc ca
este din cauza nevoii de control ne satiafacuta.
Cea mai mare problema o avem cu respingerea celorlalte persoane ( fie copil fie
adult)
Daca vine tatal lui sa ii dea un pup sau sa vorbeasca cu el, ii spune sa plece sau
tipa la el, ori il loveste. Daca il pupa se sterge( nu se intampla de fiecare data,
dar destul de des incat sa ne ingrijoreze) Asa cu majoritatea adultilor din viata
lui. As vrea sa stiu daca poate fi un motiv conditionarea de catre adult. Pentru
ca se intampla destul de des din partea tatalui.
Iar cu copii, cum vede un copil spune ori sa plece ori ca vrea sa ii smulga din
mana [Link] anticipat!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Anca2 luni în urmă edited


Bună Anca,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru că ai ales să te alături acestei comunități de
părinți echilibrați!

Pentru că ai mai multe întrebări, îți voi răspunde punctual:


1. Cauzele pentru care copiii amână momentul de somn sunt: fie Nevoia de
Conectare nesatisfăcută, adică copilul are nevoie să stea mai mult în prezența
adultului drag; fie nu este satisfăcută Nevoia de Control, adică copilul nu a avut
parte de activități libere care să-i ofere posibilitatea să ia decizii, să facă alegeri.

În primul rând, folosește-te de empatie pentru că ea satisface Nevoia de


Conectare și umple rezervorul de iubire a copilului. În al doilea rând, hrănește-i
constant Nevoia de Autonomie pentru că astfel vei preveni refuzurile care
urmează.

În capitolul 5- Cele mai bune metode pentru obținerea cooperării, ai acces la


toate tehnicile care hrănesc Nevoia de Control astfel încât să descurajezi
refuzurile.

2. Este important pentru tată să nu ia preferințele copilului foarte personal, chiar


dacă se simte respins. Ceea ce poate face concret este să continue să
construiască legătura dintre el și copil. Cu cât tatăl se va implică mai mult, fără
a forța, cu atât copilul va învăța să-l accepte. Cel mai bine este să respecți
decizia copilului (de a nu fi pupat), chiar dacă vorbim de respingere și de faptul
că sentimentele soțului tău sunt rănite. Încearcă să analizezi fiecare dintre
aceste cauze de fiecare dată prin prisma respectului și a empatiei față de
reacția copilului tău. Când copilul va simți că este acceptat așa cum este, acest
lucru nu va face decât să îi hrănească Nevoia de Conectare și în mod natural
acest lucru îi va apropia pe cei doi. Acceptarea tatălui se va întâmpla nu pentru
că trebuie, ci pentru că copilul își va dori acest lucru!

3. În momentul în care fiul tău lovește, îți sugerez să cobori la nivelul lui, în așa
fel încât să obții contact vizual. În acest fel, Nevoia lui de Conectare va fi
satisfăcută. Îl iei de mânuțe și te depărtezi puțin de el. O faci ferm, dar cald. Îi
spui: „Știu că ceva din comportamentul meu te deranjează, dar eu nu accept ca
cineva să mă lovească sau să-mi vorbească pe acest ton. Atunci când oamenii
sunt nervoși, ei folosesc cuvinte. Știu că ești nervos/frustrat și-ți vine să faci
asta, dar eu nu accept. Am să-ți dau drumul la mânuțe acum. Dacă tu alegi să
mă lovești în continuare înseamnă că alegi ca eu să plec de lângă tine. Asta este
ceea ce vrei?” Și îi dai drumul la mâini.
Dacă reușește să se abțină din a lovi, apreciază asta: ”Știu că e greu când îți
vine să ...., să nu o faci. Apreciez că te abții. Mulțumesc că te-ai oprit din a
demonstra acest comportament”.
E valabil și pentru atunci când fiul tău lovește, împinge și alți copii sau alți
adulți.

4. Atunci când copilul tău are intenția de a smulge jucăria altui copil, du-te lângă
el și spune-i: ”Știi, este jucăria celuilalt copil. Este dreptul lui să ți-o ofere sau nu.
Tot ce poți tu să faci este să o ceri frumos. Spune-i aș vrea să mă joc cu jucăria
ta, te rog sau jucăria, te rog” - în funcție de cât poate să vorbească. Dacă nu
poate vorbi, o faci tu în locul copilului tău.

Schimbarea nu se va întâmpla peste noapte. Toate acestea fac parte dintr-un


proces de învățare. E cu multă răbdare!

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o
Ramona Crefelean2 luni în urmă
Buna Urania,ma numesc Ramona ,am 3 copilasi,,o fetita de aproape 15 ani, o
fetita de 4 ani si un băiețel de 1 [Link] momentul de față am doua probleme pe
care nu stiu cum sa le rezolv,prima este ca nu stiu cum sa imi determin fetita de
4 ani sa nu isi mai suga degetul,am incercat toate metodele posibile si nu am
[Link] a doua pare mai neimportanta,dar ma sacaie pt ca ma depășește ,nu
stiu cum sa o determin să nu ne mai jucam de-a iubiții,de cateva ori pe zi eu
sumt Tom sau Eric si trebuie sa o pup foarte apasat pe gură ....si imbratisari si
cereri in casatorie etc...La inceput a fost simpatică si i-am facut pe plac,am jucat
mereu rolul cu drag,dar incepe sa ma îngrijoreze ,pt ca nu mai trece ,am zis ca
va fi o perioadă si va uita...,dar nu,parcă e pe zi ce trece mai atrasa de jocul
acesta...
.p.s. si fetița cea mare joaca acest rol,si orice persoană care intră in contact cu
ea si ii permite aceasta...
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ramona Crefelean2 luni în urmă edited


Bună Ramona,

Bun venit în program! Felicitări, în primul rând pentru că ai grijă să te educi


continuu și în al doilea rând, pentru familia ta frumoasă!

Tratez problema ticurilor atât în acest prim capitol, cât și în capitolul 3 și 8.

Problema ticurilor are mai multe explicații:


1. Fie a văzut comportamentul la altcineva, coleg/colegă de grădiniță și l-a
copiat pentru că i se pare interesant și vrea să fie ca el/ea.
2. Fie Nevoia de Conectare nu este satisfăcută. Copilul simte nesiguranță,
frustrare sau ceva din mediul copilului s-a schimbat, iar pe acest fond emoțional
ticul vine ca o supapă de relaxare.
Va trebui să lucrezi mai mult la gestionarea emoțiilor și la comunicarea lor.
Găsește împreună cu fiica ta un mecanism de gestionare a emoțiilor care să-l
excludă pe acesta. De exemplu: când vrea să-și suga degetul, ar putea să se
joace cu tivul pernei sau a hainei de pe ea.

Nici un tic nu poate fi scos cu forța, ci prin manifestarea încrederii față de copil
că poate și dorește să renunțe la acest tic de bună voie. Este de lucrat cu copilul
la motivație internă.

În cea de-a doua situație este foarte probabil să fie un comportament de


copiere/imitare a surorii mai mari. Din acest motiv are mai mult sens să discuți
cu fiica cea mare și să-i arăți în ce condiții, cum, cu cine, când și în ce măsură
acest comportament este unul potrivit, astfel încât Nevoia ei de Conectare să fie
satisfăcută.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Cristina2 luni în urmă


Buna
o mica nelamurire: in cadrul carei nevoi intra „lalaiala“ inainte de culcare, acel
„ vin imediat la dus“ si mai dureaza 10 min. e tot nevoia de control?
si acel du-te-vino la masa, cand nu poate sta la masa pana termina de mancat si
se tot fataie ca sa ia ceva sau se mai joace un pic?
multumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Cristina2 luni în urmă
Bună, Cristina,

Amânarea momentului de culcare sau împingerea spre o oră cât mai târzie
poate avea două cauze în spate: fie nevoia de conectare (copilul nu s-a săturat
să fie în preajma ta), fie nevoia de control, mai ales dacă nu a avut parte
activități libere în timpul zilei).

“Vin imediat” și de fapt, mai durează 10 minute e pentru că copiii trăiesc aici și
acum. Starea lor de prezență este motivul pentru care îi trimiți să facă ceva și îl
găsești făcând altceva mai interesant. Această stare de prezență pe care o copiii
o au, e ceva ce adulții au nevoie de anii de meditație pentru a se întoarce la ea.

Ceea ce poți face este să planifici în avans și să stabilești rutine. Atâta vreme
cât tu faci aceiași pași în fiecare seară și copilul tău va învăța să le facă exact în
aceeași ordine. Astfel, lui îi va fi mult mai ușor să anticipeze următorul pas, iar
ție să obții cooperarea.

Ar putea ajuta graficele vizuale. Poți să faci un colaj cu poze în care el să


regăsească rutina de seară: poza 1- strâns jucăriile, poza 2- baia de seară, poza
3- mersul la toaletă, poza 4- spălatul pe dinți, poza 5- schimbatul în pijama, poza
6- povestea de seară, poza 7- pupici de noapte bună, poza 8- stins lumina. Un
alt lucru pe care te încurajez să-l faci este să te asiguri că în rutina de somn
introduci 10 min în care să “umpli” copilul de iubire. Creează acel timp special în
care copilul tău are întreaga ta atenție și iubire.

Dacă în acest grafic îi așezi propriile fotografii este cu atât mai distractiv.

Sper că am răspuns.

Îmbrățișez!

 Răspunde


o −
o

Scintee Oana3 luni în urmă


Buna ziua, am uitat sa mentionez la lista cu refuzuri 2 ff importante :
- nu vrea sa doarma la gradinita, sa ramana la program prelungit. In prezent, il
ia bunica la ora 13.00.- Nevoia de conectare
-refuza de cele mai multe ori sa salute adultii. ..- Nevoia de conectare

Nultumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Scintee Oana3 luni în urmă


Bună, Oana,

Bun venit în program! Mă bucur că ai ales să te alături acestei comunității de


părinți echilibrați și sunt convinsă că aici vei afla multe informații valoroase care
să te ajute să fii cu un pas mai aproape de relația armonioasă pe care tu și fiul
tău o meritați.

Ești pe drumul cel bun cu identificarea nevoilor, iar pas cu pas, pe parcursul
programului vei aprofunda fiecare nevoie psihologică de bază, vei înțelege care
este sursa comportamentelor copilului tău și vei putea să legi fiecare
tehnică/metodă din cadrul acestui curs de una dintre cele 3 nevoi.

În momentul în care o singură nevoie nu este satisfăcută pe parcursul unei


perioade mai lungi de timp, celelalte nevoi sunt afectate în lanț. Ceea ce vreau
să scot în evidență este că doar în momentul în care toate cele 3 nevoi
psihologice de bază sunt satisfăcute, se instalează în copil o stare de echilibru.
Aceste 3 nevoi trebuie hrănite constant, în fiecare zi.

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o
Andreea Deea Gherman3 luni în urmă edited
Bună seara!
Am intrat astăzi in programul all about parenting si sunt foarte entusiasmata!
Sper din suflet sa îmi cresc fetita cu o alta mentalitate decât am fost crescuta
eu!
Am o fetita de 5 ani și 5 luni!
Refuzurile cu care ma confrunt cel mai des sunt
1 NU VREAU SA MERG ACASĂ /FIE CA ESTE ÎN PARC FIE CA ESTE LA VERIȘORUL
EI FIE LA ORICINE ALTCINEVA CU CARE POATe SA SE JOACE!! - CONECTARE
2. NU VREAU SA STAU ACASĂ NU AM CU CINE SA MA JOC-CONECTARE
[Link] VREAU SA MĂNÂNC-CONTROL
[Link] VREAU SA STRANG JUCĂRIILE (dacă se joaca... Nu vrea sa se joace
niciodată singurica) - Control
5. NU vreau sa DORM SINGURA! - CONECTARE
Doreste sa se joace cu alții copii în parc de ex dar. Nu i-a niciodată inițiativa!!
Nu vrea niciodată sa meargă acasă și asta ma frustrează foarte mult ptr ca nu
știu cum sa ii mai explic ca avem și noi o casa și mami are treaba și mai avem și
2 căței care trebuie îngrijiți! Dacă ar fi după ea nu am merge niciodată acasă!!
Tatăl ei este permisiv eu sunt mai autoritara!
El ma învinovățeste pe mine ca asa am obișnuit-o pe drumuri!! 🙈🙈
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Andreea Deea Gherman3 luni în urmă


Bună, Andreea,

Bun venit în program! Mă bucur și te felicit că ai ales să fii parte din această
comunitate de părinți care își doresc schimbarea și aleg să facă lucrurile diferit
pentru copiii lor.
Știu că ai foarte multe întrebări, însă pas cu pas, parcurgând programul vei ști
ce trebuie să schimbi din ceea ce faci, dar și ce să păstrezi. De asemenea, vei
putea să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul acestui curs de una dintre cele 3
nevoi.
Eu îți sunt alături, dacă vei dori să te ajut să pui în practică cele învățate aici.

Până atunci, te încurajez să lași informațiile să se așeze astfel încât toate


acestea să fie asumate și vei vedea că rezolvarea lor va fi pe termen lung.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Georgiana Birthler3 luni în urmă


Buna Urania,

La noi singura provocare este legata de pregatirea pentru somn sau pentru a
merge undeva (gradinita si scoala de regula). Nu este un refuz. Este pur si
simplu atentie distrasa. De pilda, in timp ce intinde mana dupa periuta de dinti,
gaseste altceva de facut, si dureaza extrem de mult procesul, in general.
Nu ne aud cand ne adresam lor, fetitele au 3 si 6 ani, si ne trateaza cu
indiferenta cand este momentul sa incepem ritualul de seara. Continua sa
citeasca, sau sa isi gaseasca activitati de facut. Am incercat toate metodele pe
care le-am invatat in trecut, de la optiuni, posibilitatea de a alege, stabilirea de
limite. Abia astept sa descopar ce se ascunde in spatele acestui comportament.
Multumesc,
Georgiana
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Georgiana Birthler2 luni în urmă
Bună, Georgiana,

Cum spuneam și în comentariul anterior, copiii trăiesc în prezent, motiv pentru


care îi trimiți să se spele pe dinți și ei găsesc ceva mai interesant de făcut.

Până la urmă, starea de prezență pe care o copiii o au, e ceva ce adulții au


nevoie de anii de meditație pentru a se întoarce la ea.

Ceea ce poți face până vei accesa informațiile din modulele 5- “cele mai bune
metode de obținere a cooperării” și 8- “cum previi și tratezi comportamentele
negative” este să planifici în avans și să stabilești rutine. Atâta vreme cât tu faci
fix aceiași pași în fiecare seară, fiicele tale vor învăța să le facă și ele, în exact
această ordine. Astfel, ele vor putea anticipa următorul pas.

Ar putea ajuta graficele vizuale. Copilul care s-a trezit din somn, dimineața.
Pasul doi: se duce la baie și se spală pe dinți, se spală pe mâini. Pasul trei: vine
să se îmbrace și își alege hainele. Pasul patru:se mută la micul dejun, se mai
joacă puțin, se încalță, iese afară din casă. De asemnea, grafice vizuale pentru
rutina de seară.

În timp, ele vor face exact aceste lucruri, în exact această ordine, fără să mai
insiști de fiecare dată.

Dacă în acest grafic le așezi fotografiile lor, este cu atât mai distractiv.

Cam așa…

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Madalina3 luni în urmă


Buna! Sunt mama unei fetite de doi ani si noi avem un singur si mare refuz: nu
vrea sa manance. De fiecare data cand aude ca e masa pranzului spune: "nu
vreau"; ca sa o fac sa manance trebuie sa inventez la fiecare masa un joc nou si
interesant pentru ca se plictiseste repede si asta dureaza, stam si 2 ore la o
masa. Mai avem momente cand doreste sa manace singura si o las chiar daca
asta dureaza si mai mult. Si nu inteleg care e problema pentru ca bona spune ca
ea nu are probleme de genul sau daca are ori o prinde raceala ori are o
problema de obicei medicala.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Madalina3 luni în urmă


Bună, Mădălina,

Refuzul unui copil de a mânca se poate datora și eforturilor generale și


presiunilor care vin din partea părinților. Asta poate explica și motivul pentru
care cu bona nu manifestă acest refuz.

Insistența sau mâncatul cu forța intră în conflict cu nevoia de control pe care un


copil mic învață să-l câștige și astfel începe să depună rezistență. Așadar,
mâncatul împreună, în familie, fără alte distrageri este soluția și excluderea
oricărei condiționări sau impuneri de a mânca.

Importantă este calitatea mâncării și nu cantitatea. Responsabilitatea ta este să


alegi ce pui în farfurie copilului tău, iar ea să decidă cât mănâncă.

Un copil energic, care nu scade în greutate, global sănătos nu ar trebui să-ți


ridice semne de întrebare.

Mergi la control periodic la medicul pediatru pentru un consult general. Acest


lucru îți va aduce informații despre starea de sănătate și dezvoltare a copilului
tău.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o
Luiza Manea3 luni în urmă
Bună seara!
Va mulțumesc pentru ca mi-ati acceptat solicitarea de a ma alătura acestui
program de pareting.
Va ofer o listă cu cele mai intalnite refuzuri pe care baietelul meu de 3 ani si 10 l
, le practică uneori.
- refuzul de a-si strange jucariile; (nevoia de conectare- cere sa-l ajutam la
stransul jucăriilor) ;
-refuzul sporadic de a gusta un aliment nou si frecvent de a manca singur,
afirmand ca oboseste, dupa ce ia cateva linguri, dar si asta cand o face, imi cere
sa -i stau alături (nevoia de conectare) ;
- refuzul de a-si lăsa surioara de 1 an sa se joace cu "treaba lui " ( modul cum isi
aranjează jucariile) - reacționează acid prin îndepărtarea surioarei si ne cere in
mod imperativ sa o luam de langa spatiul lui joacă; (nevoia de control) ;
-refuză sa împartă cu surioara vreo jucarie/ obiect anume; (nevoia de control);
-refuza sa-l găsească pe tatic in apropierea mea gen imbratisari, il izgoneste ;
(nevoia de conectare ).
Cam acestea sunt "aha-urile " noastre.
Va multumim pentru intelegere!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Luiza Manea3 luni în urmă


Bună, Luiza,

Bun venit în program! Mă bucur și te felicit că ai ales să fii parte din această
comunitate de părinți care își doresc schimbarea și aleg să facă lucrurile diferit
pentru copiii lor. De asemenea, îți mulțumesc că ai împărtășit cu noi lista cu
refuzurile manifestate de fiul tău.
Începând cu modulul 3 vei afla exact cum e cu iubire între frați și ce poți face
concret pentru a le arată iubirea diferită ce le-o porți, evitând sentimentele de
invidie/ gelozie care se pot crea.

De asemenea, modulul bonus (11) la care vei avea acces imediat după
vizionarea modulului 6 abordează subiectul gestionării corecte a conflictelor
între frați.

Până la sfârșitul programului, vei ști concret ce să faci și vei primi răspunsul la
majoritatea întrebărilor tale. Până atunci, lasă informațiile să se așeze astfel
încât toate acestea să fie asumate și vei vedea că rezolvarea lor va fi pe termen
lung.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Madalina Hodorog3 luni în urmă


Dupa migrarea la noua platforma AAP am 2 intrebari:
1) platforma originala cu notiunea de module a inceput pt mine cu Modulul 1 - 3
feluri de a fi parinte si cum se dezvolta copiii. In platforma curenta cu notiunea
de capitol incepe pt mine cu Capitolul 1 - Esenta cooperarii dintre parinti si copii.
Iar capitolul 2 este Modulul 1 din platforma originala aici exemplificat. Este acest
capitol o componenta noua a training ului? Care este modulul corespondent din
platforma originala pt acest capitol 1 din noua versiune? Eu sunt la modulul 4
din platforma originala, acum cu migrarea modulul 4 e capitolul 5 si in plus am
un capitol nou inainte de capitolul 1 care nu l am parcurs si nu inteleg unde se
incadreaza in platforma originala? Sau este un capitol nou?
2) la acest capitol nu gasesc pdf ul cu toate temele referitoare la toate video
urile. Atzi putea va rog sa precizati unde pot gasi asemeanea pdf cu toate
temele? Este mult mai usor si eficient sa accesez un pdf cu toate temele decat
pdf uri independente pt fiecare video.
Va multumesc,
Madalina Hodorog
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Madalina Hodorog3 luni în urmă


Bună, Mădălina,

Te rog să le scrii colegilor mei din echipa tehnică la adresa


contact@[Link] și te vor ajuta ei cu mai multe clarificări.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Corina3 luni în urmă


Buna ziua si bine v-am gasit. Copil meu refuza tot ce tine de reguli si limite.
Refuza sa fie corectat la scoala, refuza sa faca corect exercitiile. La fel se
comporta si la gradinita. Cred ca este vorba de o combinatie intre conectare si
control. Acasa refuza sa faca alte teme in afara de matematica. Nu stiu cum sa
abordez situatia.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Corina3 luni în urmă


Bună, Corina,
Atunci când copilul refuză învățarea sau renunță ușor în momentul în care ceva
nou nu i-a ieșit (refuză să fie corectat), nevoia de competență este cauza.

Nu este corect să spunem despre un copil ca poate, dar nu vrea. Relația este
inversă: reușește să vrea numai atunci când știe/simte că poate.

Copiii încearcă să facă față unor cerințe, nu reușesc să facă asta și atunci
cedează. Când un copil încearcă și nu-i iese- stima de sine scade pentru că i s-a
spus că e ușor, iar lui nu i-a ieșit. Reticența cu care va privi pe viitor noile
începuturi va fi mare și va spune “nu vreau” învățării.

Nevoia pe care fiul tău încearcă să și-o satisfacă prin cedare este cea de
competență. Se simte incapabil acolo unde i se cere să fie și face pași înapoi
spre o zona sigură, unde simte că e în stare (de exemplu, matematica). Probabil,
matematica e zona lui de plus, unde se simte sigur pe el, se simte în stare. Te
încurajez să te axezi pe zonele lui de plus.

Este nevoie să apreciem, felicităm efortul depus în procesul de învățare, nu doar


rezultatul final. În felul acesta un copil nu se va simți valoros, acceptat și iubit
doar atunci când îi iese. Așadar, este foarte important să lauzi efortul, nu reușita
și să descrii ce a făcut copilul bine în loc de ce a făcut greșit. Este la fel de
important să crește competența pas cu pas(modulul 3).

Începe cu lucrurile pe care fiul tău le poate face deja și cere să facă mai bine
acolo, în acele zone (de exemplu la matematică). După care poți preda abilități
noi (în modulul 4 din program).

Încurajează fără să forțezi! Învățarea trebuie să vină întotdeauna cu distracție.


Dacă vei forța, poate să renunțe de tot, pentru că în mintea lui se gândește că
nu e în stare să facă toate acele lucruri.

Cele bune ție!



 Răspunde


 −

Corina Monica Salavirtea Urania Cremene3 luni în urmă


Iti multumesc pentru raspuns! Astept cu nerabdare sa ajung la modulul 4.

 Răspunde


 −

Urania Cremene Corina Monica Salavirtea3 luni în urmă


Cu mare drag!

 Răspunde


o −
o

Carmen Budai3 luni în urmă


Buna ziua,
Am o fetita de 2ani, cu care am stat acasapana acum 3 luni , cand a inceput
gradinita. Avem o situatie totvrea sa faca vrea doar cu mami: mami sa ii dea de
mancare, mami sa o spele, mami sa o culce, etc. Ce nevoie are? De mai multa
conectare cu tati?
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Carmen Budai3 luni în urmă


Bună, Carmen,
Da, la unii copii, nevoia de conectare se manifestă prin această dependență față
de un adult. Sunt acei copii care nu pot fi lăsați cu ușurință la grădiniță sau în
grija altcuiva, pentru că se agață de mamă.

În modulul 4 - un copil competent este un copil responsabil, vei afla o serie de


informații despre cum să crești responsabilitatea, autonomia și independența
fiicei tale. Atunci când un copil se simte încrezător în el, are șansa să facă lucruri
singur, are șansa să-și demonstreze că poate, dependența lui față de oricine
altcineva începe să se destrame, pentru că știe că poate singur.

Până atunci oferă-i iubire necondiționată, răbdare și timp. De asemenea, cu cât


tatăl se va implica mai mult, cu atât nevoia ei de conectare va fi hrănită, iar
desprinderea de tine va veni într-un mod natural.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Adelina Cinca3 luni în urmă


Draga Urania,

ma bucur tare mult ca m-am alaturat minunatei comunitati create de tine si ca


am programul tau!

despre situatia mea: am gemeni (baiat si fata) de 8 ani.

cu ce ma confrunt acum:
- in general sunt ok la scoala, isi fac temele fara sa le amintim asta, dar, cand
trebuie sa pregateasca testele, refuza sa exerseze (de obicei lucram mai mult in
weekend si a 2a zi nu prea mai vor sa exerseze.
- as vrea sa fie motivati (interior) nu cu recompense, sa studieze; acum citesc 10
min si primesc tableta sau joaca nintendo
-ce sa le tot spun despre motivatie: le zic ca daca studiaza mai mult au mai
multe alegeri in viata si mai multe sanse sa fie fericiti - dar am impresia ca nu
inteleg, e prea abstract pt ei...
- de asemenea mi-as dori sa faca un sport, macar 4-5 ani... in schimb ei merg la
o activitate extrascolara numai daca au un prieten/a acolo, altfel renunta....
- Luca a urmat putin karate si nu mai vrea ... incepe sa faca isterii cand sa
mearga la curs si sotul meu il lasa acasa si el ramane pe tableta sau nintendo...
- sunt dotati la sport (Luca la alergat a iesit primul din clasa, desi n-a urmat curs
si e si micut de statura fata de altii), iar Laura e ff supla- are hiperflexibilitate;
dar nu vor sa urmeze nici un sport; mai fac lectii private de inot (asta le place ca
le place si instructorul)
- urmeaza al 2lea an de lectii de desen/bricolaj, dar nu le place intotdeauna, ii
cam imping, probabil ca nu vor mai merge la anu'
-alta chestie, specifica gemenilor: sunt in aceeasi clasa (in primii ani de gradi,
Luca era 'dependent' de Laura, acum s-a mai reglat, sunt mai independenti -
oricum nu sunt clase paralele in scoala, deci pana la 12 ani vor fi in aceeasi
clasa...
- la scoala acum merg si daca unul ramane (uneori bolnav) acasa (nu se
intampla asa in anii de gradi, in special cu Luca, Laura e mai independenta si
extravertita, Luca e mai introvert...

cum e mai bine de procedat cu gemenii? Laura de ex e mai protectoare si are


mare 'grija' de Luca; mai au totusi activitati separate: aniversarile prietenilor, ea
mai urmeaza lectii de cor...

- suntem 'divizati' in casa cu mancatul sanatos, sotul meu zice ca-s baliverne
astea si pt mine e o lupta cu mancarea bio si bauturile dulci
- cum sa-i responsabilizez pt sarcinile lor? n-au chef sa-si faca paturile,cateodata
ajuta la punerea/pregatirea mesei si e si pt ca sotul meu zice sa-i lasam in
pace....
- altceva, cateodata sunt isterici daca-i iei de pe tableta sa mearga la o
activitate... realizez ca sunt 'dependenti' de tableta/nintendo (desi incerc sa
limitez la 2 ore/zi)... ajung la amenintari/tipete/constrangeri... stiu ca nu e bine si
ca tb sa invat sa-mi gestionez emotiile...

- programul tau e f util, dar mi-e greu cand ma gandesc ca abia peste aprox un
an il voi termina de parcurs.... ce fac intre timp? mai parcurg cateodata mai
multe video uri; imi fac oricum temele...

multumesc!
adelina
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Adelina Cinca3 luni în urmă edited
Bună, Adelina,

Vreau să încep cu un aspect important, și anume acela că învățarea este o


nevoie psihologică de bază. Așadar, orice copil este motivat să învețe.

Recompensa sau pedeapsa, nu scurtează procesul de învățare și nici nu-l


hrănește. Din contra, înăbușă curiozitatea copiilor, pe termen lung.

Cert este că ne naștem cu această nevoie de competență: vreau să mă dezvolt,


vreau să învăț, vreau să mă simt în stare, bun, sigur pe mine, iar misiunea
părintelui este de a observa acele domenii pentru care copiii lui prezintă interes.

Ceea ce poți face este să încurajezi să lucreze suplimentar la acele materii care
lor le fac plăcere pentru că asta ajută performanța. Cu cât copiii tăi vor face mai
mult din acele acțiuni din perspectiva motivației lor integrate, cu atât se vor
simți mai bine în propria piele.
Nimeni nu face mai mult decât i se cere decât dacă vine cu pasiune.

Așadar, este foarte important să apreciem, felicităm efortul depus în procesul de


învățare, nu doar rezultatul final și să descrii ce au făcut bine în loc de ce au
greșit. În felul acesta copiii tăi nu se va simți valoroși, acceptați și iubiți doar
atunci când le iese, iar asta crește nevoia de competență, crește dorința de a
deveni din ce în ce mai bun(ă).

Ce se întâmplă atunci când cerem copiilor să depună un efort suplimentar în


zonele de minus? Atunci vom lua din energia și entuziasmul lor pentru zonele de
plus. Zona de plus va rămâne în același punct, iar zona de minus poate va
crește un procent. Însă, efectul va fi un copil cu rezultate medii, standard.

Mai există și posibilitatea să fie copleșiți de volumul de lucru și prin refuz, copiii
tăi își hrănesc nevoia de competență și fac pași înapoi spre o zona sigură, unde
simt că sunt în stare și totodată este natural ca fiecare ființă umană să caute
zona de confort.

Așadar, ajută-i să obțină informațiile pe care nu le au, să depună mai puțin efort,
să facă schițe, tabele, orice ar putea să-i ajute să-și pregătească mai ușor
testele.
De asemenea, până la 9-10 ani mai există o nevoie de bază, și anume nevoia de
distracție. E important să se simtă bine atunci când învață. Învățarea trebuie să
vină întotdeauna cu distracție.

Referitor la faptul că merg la activități diferite, păstrează asta pentru că astfel


fiecare va avea șansa să iasă din umbra celuilalt frate, să existe singur, să
învețe să “respire” unul fără celălalt. Astfel, vor fi mult mai asumați și în același
timp, seara acasă vor fi mult mai atenți unul la celălalt și posibil, nerăbdători să-
și povestească peripețiile de peste zi.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Roxana3 luni în urmă


Ahaaa... De când a venit pe lume surioara (5 luni) băiatul mai mare (3 ani) a
avut unele schimbări în comportament pe care le-am conștientizat urmărind
acest video. Nevoia lui de conectare cred ca era îndeplinită înainte, însă cred ca
acum nu mai este suficient. Se urca pe masa de aprox 2 luni. Puteam sa îl las
singur în camera mult timp și se juca singur, iar acum nu pot sa ies din camera
fără sa fiu urmărită. Într-adevăr aceasta este nevoia lui "nr 1", fiind un iubaret.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Roxana3 luni în urmă


Bună, Roxana,

Îți mulțumesc că mă ții la curent cu momentele tale de “aha” și că ești alături de


mine în acest program!
Într-adevăr, atunci când un copil primește un frate sau o sora, nevoia de
conectare a primului copil nu mai este îndeajuns satisfăcută.

Ce te încurajez este să să-i găsești locul în dinamica familiei, construiește pe


rolul de frate mai mare, subliniază unicitatea și evită comparațiile. Atunci când
vrei să subliniezi diferențele, vorbește la general: copiii de 5 luni nu pot face
încă asta. Copiii de 3 ani pot face asta, au nevoie de asta. Îi poți vorbi despre
iubirea diferită și unică ce le-o porți. Astfel, va primi convingerea sănătoasă că
iubirea lui este unică și rezervorul fiecăruia de iubire nu se împarte cu nimeni.
Această convingere ar putea să-l facă, pe termen lung, un adult empatic,
generos și mai puțin gelos. În modulul 3, găsești testul lumânării care ar putea fi
o unelta să te ajute în exemplificarea iubirii ce le-o porți.
Ar ajută să-i oferi o după-amiază pe săptămână (dacă ai această posibilitate)
doar lui, are nevoie să te aibă doar pentru el, pentru un anumit interval de timp.

Găsește mai mulți oameni în preajma ta care să-i satisfacă această nevoie de
conectare fiului tău. Cu cât sunt mai mulți oameni, cu atât este iubit de mai
mulți oameni, cu atât această nevoie de conectare este mai satisfăcută.

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Raluca Florentina3 luni în urmă


Bună Urania, am o fetiță de 1 an jumate. Nu i place deloc orice apropiere dintre
mine si tatăl ei, sa nu ne imbratișăm, sa nu ne ținem de mana ..etc. Uneori țipă,
uneori vine si ne desparte, se supără! Oare nevoia ei de conectare nu este
satisfăcută?! Sau este prea mica încă pentru a înțelege că mami o iubește și pe
ea si pe tati, pentru ca i am spus.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Raluca Florentina3 luni în urmă
Bună, Raluca,

Copiii au nevoie să își stabilească locul în familie, iar pentru asta părinții nu
trebuie să îți schimbe comportamentul, nici față de ei și nici față de partener.

Fiica ta, la această vârstă nu poate înțelege încă cumulul de roluri pe care le ai:
de mamă, de soție, de femeie. Pentru ea ești mama ei și atât. Treptat fiica ta va
conștientiza atât rolul ei de fiică, cât și faptul că voi doi formați un cuplu.

Te încurajez să tratezi această etapă drept una normală și temporară în


dezvoltarea fiicei voastre. Empatizați și acceptați-i sentimentele, însă nu încetați
să arătați afecțiune în cuplu în fața ei. În acest fel o veți ajuta să depășească
stadiul de gelozie într-un mod sănătos. (testul lumânării- modulul 3)

Nu vă simțiți amenințați de gelozia ei. Continuați să vă iubiți și nu vă ascundeți


sentimentele de fericire. Doar așa ea va învăța că o relație între doi adulți
trebuie să aibă un fundament solid de înțelegere și energie pozitivă.

Cele bune ție!



 Răspunde


 −

Raluca Florentina Urania Cremene3 luni în urmă


Noi nu am încercat să ne ferim de ea cu aceste comportamente, doar ca uneori
le am evitat...ca sa nu o mai supărăm, dar am încercat să i explic ca mami o
iubește și pe ea si pe tati la fel de mult si am invitat o mereu langa Noi, sa ne
iubim toti trei 😊

 Răspunde


 −

Urania Cremene Raluca Florentina3 luni în urmă


E minunat!

 Răspunde


o −
o

Raluca Ionela Drugan-Ionescu3 luni în urmă edited


Buna [Link] o fetiță de doi ani și o lună care a stat numai cu mine neavând
alte ajutoare decât pe soțul meu ( destul de implicat). Până la un an și opt luni
am alăptat-o si a urmat o încercare treptată .La un an și nouă luni am dus-o la
creșă pentru că trebuia să îmi reiau activitatea la [Link] s-a făcut
destul de greu ea fiind foarte atașată de mine si vroia tot timpul în brațe sau
ținută de mână. Sunt doar nouă copii în grupă ,iar doamnele i-au acordat
maximă atenție. Este la program scurt, dar vreau să o las la program lung
pentru că nu am cu cine să o las acasă.😔 I-am povestit de multe ori că o să fie
frumos să doarmă cu colegii, ca are pătuțul ei, că mami vine tot timpul și o ia
[Link] încercat de două ori să o las la somn dar nu a vrut. Acum o întrebăm
când o să doarmă la creșă și ea răspunde ca"luni." Vă rog să mă ajutați cu un
sfat. Ce pot să fac? Unde am greșit? Vă mulțumesc mult.😊
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Raluca Ionela Drugan-Ionescu3 luni în urmă


Bună, Raluca,

E mai degrabă despre metodele pe care le implementează personalul de la


creșă ca să faciliteze adaptarea copiilor la programul lung și la somnul de prânz.
Păstrează ceea ce faci deja și te încurajez să discuți cu ei despre ce crezi tu că
ar ajuta-o mai mult pe fiica ta.

În plus, ai putea să transmiți fiicei tale mai multe mesaje care au menirea să o
liniștească:
[Link] nu plec (pentru că în mintea unui copil înseamnă că te părăsesc definitiv),
eu merg la serviciu pentru că am x lucru de făcut și îmi place foarte mult, învăț
continuu, am prieteni și mă simt bine. Așadar, eu merg la serviciu și mă întorc
după somn (punctează momentul și ia-o exact când i-ai promis).
2. Evită “trebuie să merg la serviciu” pentru că mesajul care ajunge la fiica ta e
că tu faci lucruri pe pe care nu ți le dorești și nu ai controlul vieții tale. Ce
înțelege ea e că dacă mama trebuie să fie la serviciu, ea trebuie să fie la creșă.
Nu e o alegere! Asta nu satisface nevoia de control. Lasă-o să știe că ți-e bine
acolo unde ești și spune-i că ai încredere că și ea se va simți bine, se va juca cu
ceilalți copii și va învață lucruri interesante.
3. Dacă ești tristă sau nesigură când o lași la creșă, iar atunci când vii după ea
entuziasmul tău e debordant: “Mi-a fost atât de dor de tine! Toată ziua m-am
gândit numai la tine” mesajul care ajunge la copil este că mama nu se simte
bine fără mine, de ce aș fiu eu bine fără mama.
4. Găsește 2- 3 copii de la creșă cu care se înțelege bine și vorbește cu părinții
lor și puneți-i împreună cât de des, nevoia de conectare îi va fi satisfăcută.
5. Răbdare!
6. Crează-ți o relație cu educatoarea. E important să-ți placă de ea pentru că îi
vei transmite și fiicei tale “chimia”. Încearcă să ai tu o relație bună cu ea, înainte
că fiica ta să se conecteze. Poate astfel veți rezolva și problema somnului la
creșă pentru că astfel, fiica ta se va simți într-un mediu sigur.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o
Daniela4 luni în urmă
Bună ziua.
Fetita mea de 4 ani refuza ca atunci când o cert din anumit motiv, și începe cu
usurinta sa plângă, sa o iau în brate sa o împac sa îmi cer scuze, da din mâini și
din picioare și răstit îmi spune " LASĂ-MĂ"
Sau refuza sa împartă jucăriile, sau sa se joace cu fratele ei de 2 ani și când o
rog sa ii dea și lui o jucărie care vrea ea, le arunca pe toate și se ascunde într-un
colt, după perdea plângând și spunand: IA-LE PE TOATE, EU NU MAI AM NIMIC"
Refuza sa doarme, spunând ca pe ea nu o ia somnul, ca ia nu poate dormi, și
plânge sa stau cu ea treaza, sa nu adorm ca ea se plictisește.
Refuza sa îmi spună de ce mârâie, plânge sau de ce s-a supărat spunându-mi ca
ea nu-mi zice, ca nu vrea să-mi zică.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Daniela3 luni în urmă edited


Bună, Daniela,

Bun venit în program! Mă bucur că ai ales să te alături acestei comunități de


părinți echilibrați și sunt convinsă că aici vei afla multe informații valoroase care
să te ajute să fii cu un pas mai aproape de relația armonioasă pe care tu și copiii
tăi o meritați.

Știu că ai foarte multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă, ești la
început de program și este necesar ca informațiile să se așeze, să conștientizezi
ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce faci, dar și ce să păstrezi! Situațiile cu
care te confrunți acum sunt des întâlnită în rândul părinților și vei găsi răspunsul
la acestea în următoarele module.

Până atunci, când fiica ta îți spune “lasă-mă” poți adopta orice altă formă de
conectare: stai lângă ea, o mângâi pe umăr sau pe mânuță. Dacă refuză să fie
atinsă, rămâi lângă ea și atât.
Empatizează cu ea: “Știu că e greu să te desprinzi de jucărie. Îți place jucăria
asta și ai vrea să o păstrezi, așa-i?”. Empatia este primul lucru pe care te invit
să-l faci de fiecare dată. Rezolvă foarte multe lucruri. Ceea ce îi transmiți fiicei
tale este: “Te-am ascultat. Te-am înțeles. Te-am respectat în ceea ce mi-ai spus
și nu am judecat lucrul acesta”. Pe fondul acesta, pentru că ai respectat
copilului nevoia de conectare, orice vei spune va veni pe un fond al respectului,
al relaționării. De asemenea, nu o forța să-și împrumute jucăriile. Însă, îi poți
vorbi despre valoarea generozității. Explică-i că atunci când va împărți, ea va fi
fericită pentru că a oferit, iar sora ei va fi fericită pentru că a primit, astfel vor fi
2 copii fericiți. Dar, lasă la ea să decidă.
Referitor la somn, conectează-te cu ea, apoi poți să-i reamintești importantă
somnului la prânz. Ai putea să-i propui o alternativă: nu trebuie să dormi, doar
te odihnești stând întinsă pe pat 20 minute. Dacă adormi, înseamnă că îi trebuie
corpului și minții tale odihnă."
Până la urmă, somnul copiilor este unul dintre factorii care nu pot fi controlați
din exterior.
Mulți copii de la 4 ani încep să renunțe ușor la somnul de prânz (cazul fiului
meu), alții și l-ar păstra și la 8 ani. Nevoia de somn este ceva foarte individual.
Eventual, ai putea culca-o mult mai devreme seara, astfel încât să te asiguri că
are cele 12-13 ore de somn.

În concluzie, nevoia de conectare este prima nevoie pe care te încurajez să o


satisfaci fiicei tale, după care să lucrezi la cooperare.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Angela Lucus4 luni în urmă


Buna!
Am început in urma cu cateva zile sa ascult modulul 0, însă până acum nu am
reusit sa scriu. Azi m-am hotarat sa le reiau pas cu pas si sa vad ce am reusit sa
implementez pana acum.
Pot sa spun ca sunt foarte multe informatii care ne vor ajuta, dar treptat.
Momentan am o intrebare: fetita mea cea mica in cursul zilei de azi avea un
comportament mai ciudatel: lua jucariile de la surioara ei, le imprastia, etc...am
inteles ca ar avea nevoie de conectare. Însă ea nu avea nevoie de conectare cu
mine ci cu surioara ei. E o deductie corectă? Se poate ca nevoia lor de conectare
sa fie legată si de o anume persoana?
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Angela Lucus4 luni în urmă edited


Bună, Angela,

Nevoia de conectare este nevoia de a iubi și de a fi iubit necondiționat, de a


dărui și de a primi, de a face parte din întreg, de a aparține familiei în care ne
naștem. Mai târziu, nevoia de a aparține grupului de oameni cu care împărtășim
valori și principii comune.

Nevoia de conectare nu poate fi satisfăcută de către o singură persoană. Nici o


relație nu poate fi autosuficientă.

De aceea, cu cât vei găsi mai mulți oameni în preajma ta care să-i satisfacă
fiicei tale nevoia de relaționare, cu cât va fi iubită de mai mulți oameni, cu atât
această nevoie va fi satisfăcută.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Corina4 luni în urmă


Buna ziua,
M-am alaturat acestui program deoarece doresc sa imbunatatesc relatia pe care
o am cu baietelul meu in varsta de 2 ani si 9 luni.
In ultima vreme intampinam refuzuri din partea copilului
- nu doreste sa faca caca, nici sa se mai puna pe wc - control
- nu doreste sa il imbracam pt a iesi afara- control
- nu vrea sa doarma la pranz chiar daca e foarte obosit, refuza categoric -
control
- gelozie pe partener - conectare
- plange cand il las la cresa desi vrea sa mearga acolo (imi zice sa vin si eu la
gradi cu el in clasa) - conectare
Va rog sa imi comunicati daca am identificat corect aceste nevoi, doresc tare
mult sa obtin cooperarea copilului. Multumesc frumos, Corina
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Corina4 luni în urmă


Bună, Corina,

Bun venit în program! Mă bucur că ai ales să te alături acestei comunității de


părinți echilibrați și sunt convinsă că aici vei afla multe informații valoroase care
să te ajute să fii cu un pas mai aproape de relația armonioasă pe care tu și fiul
tău o meritați.

Ești pe drumul cel bun cu identificarea nevoilor, iar pas cu pas, urmărind
programul vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul acestui curs de
una dintre cele 3 nevoi astfel încât să obții cooperarea.

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program cu tehnici


aplicate cu succes!

 Răspunde


o −
o
Cristina Vrinceanu4 luni în urmă edited
Buna ziua!!! Am 3 copiii, cu varste diferite, 11 ani, 8 ani si 1... fiecare ,
bineinteles cu nevoi diferite... abia ce m-am inscris in program... in ideea de a
gestiona mai usor situatiile neplacute dintre noi. Cu ce ma confrunt mai tare in
momentul de fata: este legat de comportamentul celor 2... baiatul, de 11 ani, as
fi vrut sa fie mai intelegator cu mine si sa nu fiu nevoita sa repet un lucru de
zeci de ori si sa ajung la tipete, nervi si, bineinteles, ca la final tot eu sunt cea
care cedeaza, deoarece tb sa fiu impartita in 5... cateodata nici nu aud cand ma
intreaba daca il las pe xbox, desi stie ca este pedepsit, ori il ignor si nu aud, si
el, smecher spune ca am spus " da"... nu se tine de promisiune, de a sta pe
gadget doar o ora.... si sta cu orele... nu citeste deloc, nu este ordonat, desi
casa este curata si are ex bun... eu fiind prea exagerata in acest .... imi
raspunde tot timpul si are o atitudine care ma deranjeaza, simtind ca nu are
respect pt mine deloc... spre final, dupa ce ii atrag atentia, tot el e cel care
plange, ca "ce a facut???"... si eu imi pierd cumpatul si tip la el.... apoi imi pare
rau... este in zodia gemeni si simt asa ca are 2 fete si doar ce ii convine lui
face... si bineinteles, se cearta in permanenta cu sora lui, de 8 ani... nu se
suporta deloc... desi la noi in casa, eu impreuna cu sotul meu, ne respectam
reciproc, nu tipam, nu vorbim urat... mereu le spunem ca nu vede la noi chestii
de genul... as dori sa ii responabilizez mai mult pt ei... noroc, ca cel mic, este ok,
nu este plangacios, se joaca frumos cu ei, si singur, doarme, de bebelus asa
este.... si imi incarc efectiv bateriile, pe care mi le consum cu ceilalti 2 mari...
tind sa mentionez, ca nu sunt copiii problema, cand iesim ,in societate sunt ok la
sc, au rezultate bune, invata bine( doar nu citeste deloc!!!)
.... doar comportamentul de acasa lasa de dorit si cu noi.... in rest sunt copiii
laudati de cei din jur....
Imi doresc din suflet sa fac reguli, dar i acelasi timp sa fiu eu cea care nu
cedeaza si sa fiu ok si eu pt ei.... si sa stie ca nu le doresc raul si ca nu sunt
rea...
Tin sa mentionez , din lipsa de timp cu serviciul inainte sa raman insarcinata cu
al 3 lea, si acum , pana ce face cel mic 2 ani... cei 2 mari, isi fac temele cu o
doamna invatatoare in fiecare zi singuri, nu cu alti copiii... am incercat eu sa fac
cu ei, dar sa evit cearta cu ei, am preferat sa platesc... stiu ca nu e ok... dar nu
am cum altfel.... greu va fi de la anul, cand va fi nevoit sa si le faca singur....
trecand in clasa a 5 a. Fetita l-a copiat mult pe baiat, dar , sa nu fie certata, cum
fac cu cel mare, nu am contraziceri cu ea si este mai ok.... dtpdv... iar cel mare,
spune ca sora'sa este norocoasa, etc.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Cristina Vrinceanu4 luni în urmă


Bună, Cristina,

În primul rând, felicitări pentru familia ta frumoasă! Te felicit că ai ales să fii cu


un pas mai aproape de relația minunată pe care tu și copiii tăi o meritați și că ai
ales să afli informații valoroase despre cum să
obții cooperarea și nu obediența copiilor tăi.

Știu că ai foarte multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă este
necesar ca toate informațiile să se așeze, să conștientizezi ceea ce trebuie să
schimbi din ceea ce faci, dar și ce să păstrezi!
Vei vedea că acest prim modul este foarte mult despre stilul tău de parenting,
despre conștientizare și asumare, dar și despre cele trei nevoi psihologice de
bază care trebuie satisfăcute zilnic la copii pentru a fi echilibrați.
Începând cu modulul 2 vei afla exact cum e cu iubire între frați și ce poți face
concret pentru a le arată iubirea diferită ce le-o porți, evitând sentimentele de
invidie/ gelozie care se pot crea. De asemenea, vei vedea cum îi poți explica
fiului cel mare despre competiția nesănătoasă vs competiția sănătoasă și care
sunt beneficiile celei din urmă (referitor la faptul că spune că sora lui e
norocoasă).
Modulul 3 te ajută să duci acțiunile copiilor tăi în zona de responsabilitate
personală, specifică și generală lucru care va duce la creșterea competenței și
hrănirea nevoii de control și competență simultan.
Modulul 4 vine cu tehnici concrete pentru cum să obții o relație armonioasă,
bazată pe cooperare cu ai tăi copii.
Modulul bonus (10) la care vei avea acces imediat după vizionarea modulului 4
abordează subiectul gestionării corecte a conflictelor între frați.
Până la sfârșitul programului, vei ști concret ce să faci și vei primi răspunsul la
majoritatea întrebărilor tale.
Iar eu sunt alături de tine să te ajut să pui în practică cele învățate aici.

Te încurajez să lași informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie


asumate și vei vedea că rezolvarea lor va fi pe termen lung.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Roxana4 luni în urmă


Buna seara si bine [Link] !
Sunt new entry asadar ...sa incepem .

Fiul meu , in varsta de 5a6l are urm refuzuri:

1. Nevoia de control
- refuza sa asculte "regulile" noastre , ale parintilor". Reguli considera orice ii
spunem ca tb sa faca acasa si nu-i convine in acel moment. Spune ca vrea si el
sa fie mare , sa fie "sef" si sa faca si el "regulile " ... ulterior am stabilit impreuna
regulile normale de igiena , activitati pe care oricum le facea instinctiv ( sa se
spele pe maini, tras apa , sters fund, spalat maini....) insa s-a simtit mai bine dc
el a spus ca a facut regula.
- refuza sa incheie o activitate care ii place ( de ex : jocul cu lego ) atunci cand
trebuie sa faca altceva ( de ex : urmeaza sa manance , sa plecam , etc ) . Am
incercat si cu timming ...functioneaza cateodata

2. Nevoia de competenta
- desi a fost mancacios de mic cam de 1an si jumatate a inceput cateodata sa
refuze sa guste alimente / mancaruri noi insa daca ii "indes" un pic in gura si
simte gustul , ii place la nebunie si mananca.

3. Nevoia de conectare
- acelasi lucru ca la mancare se intampla cateodata cu desene / filme , cand ii
sugerez un film / desen nou pe Hbo sau Netflix , se uita la poza de prezentare si
spune din start ca nu-i place ... daca ii dau drumul sa ruleze ignorand ca face ca
indianul si stau si eu cu el ... se linisteste si sta ... chiar il cere [Link] si din nou
si din nou ....
- refuza sa mearga la gradinita ( cateodata) cerand si el concediu , vacanta sau
sa stea acasa cu noi ( frecventeaza gradinita privata cu program lung si
deschisa zilnic ( mai putin sarbatorile legale cu liber de la guvern) ....deci
vacantele lui sunt [Link] si cand ne luam concediu si noi.
- refuza sa stea linistit ascultator cand vorbesc cu un alt adult sau la telefon ( si
aici...cateodata se intampla)
- refuza sa-si cheltuiasca bani din pusculita ptr jucarii insa si le doreste.( zice ca
a muncit mult ptr a strange acei bani )

La gradinita "problemele " care cauzeaza zarva ar fi :


- refuzul incheierii unei activitati placute
- refuza sa piarda ( la jocuri )

Daca n-am incadrat corect ceva , te rog sa-mi spui .

Multumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Roxana4 luni în urmă


Bună, Roxana,

Bun venit în program! Mă bucur că ai ales să te alături acestei comunității de


părinți echilibrați și sunt convinsă că aici vei afla multe informații valoroase care
să te ajute să fii cu un pas mai aproape de relația armonioasă pe care tu și fiul
tău o meritați.

Ești pe drumul cel bun cu identificarea nevoilor, iar pas cu pas, urmărind
programul vei putea și să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul acestui curs de
una dintre cele 3 nevoi.

Așadar, mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program cu


tehnici aplicate cu succes!

 Răspunde


o −
o
Lavinia4 luni în urmă
Buna ziua, mi-ar plăcea să știu dacă am identificat corect nevoile copiiilor.

Refuzurile Sofiei (6 ani):


1. Refuză să se îmbrace singură. 》Nevoia de conectare.
2. Refuză să își facă patul. 》 Nevoia de control.
3. Refuză să își strângă jucăriile. 》 Nevoia de control.
4. Să se trezească la timp dimineața. 》 Nevoia de control.

Refuzurile lui Octavian (9ani):


1. Refuză să citească. 》 Nevoia de conectare.
2. Refuză să lucreze suplimentar față de ceea ce face la școală. 》 Nevoia de
competență.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Lavinia4 luni în urmă edited


Bună, Lavinia,

Bun venit în program!

Într-adevăr, este foarte important să înțelegi cauza comportamentelor copiilor


tăi, atât pozitive, cât și negative. De asemnea, pentru a determina nevoia
nesatisfăcută din spatele unui comportament e nevoie și de contextul în care se
acesta se manifestă. De exemplu, refuzul de a-și face patul poate avea
deopotrivă ca sursă nesatisfacerea atât a nevoii de control, cât și de
competență. De asemenea, refuzul de a se îmbrăca singură, poate avea în spate
atât nevoia de conectare, cât și de competență nesatisfăcută.
Pe parcursul programului vei aprofunda fiecare nevoie psihologică de bază, vei
înțelege care este sursa comportamentelor copiilor tăi și vei putea să legi
fiecare tehnică/metodă din cadrul acestui curs de una dintre cele 3 nevoi.

În momentul în care o singură nevoie nu este satisfăcută pe parcursul unei


perioade mai lungi de timp, celelalte nevoi sunt afectate în lanț. Ceea ce vreau
să scot în evidență este că doar în momentul în care toate cele 3 nevoi
psihologice de baza sunt satisfăcute, se instalează în copil o stare de echilibru.
Aceste 3 nevoi trebuie hrănite constant, în fiecare zi.

Te aștept mai departe în program!



 Răspunde


 −

Lavinia Urania Cremene4 luni în urmă


Multumesc pentru raspuns!

 Răspunde


 −

Urania Cremene Lavinia4 luni în urmă


Cu mult drag!

 Răspunde


o −
o
Adina Alexandra Lazăr5 luni în urmă edited
Buna ziua!
Am intrat in acest program pentru a-mi îmbunătăți relația cu baiatul meu ( 9
ani) si fata mea de 6 ani si pentru a găsi metode de a îmbunătăți calitatea de
parinte , mama pe care o am cu cei 2 pitici. Copii diferiti cu nevoi diferite cu
refuzuri diferite.
Am făcut o listă cu refuzurile lor si cred ca cele mai multe sunt datorita nevoii de
control ( refuză aproape orice la început...trebuie să spun acelasi lucru de o
grămadă de ori si de abea după ce ma enervez ma asculta)🙄🤔
- refuză sa isi faca lecțiile singur, uneori si cu mine o lungeste ca nu are chef
- refuză sa faca igiena personala. Am observat unele progrese in zona asta, insa
sunt rare.
- refuză sa se trezeasca dimineata singur in speranta ca sunt eu cel care trage
de el, insista ca un papagal.
- spune tot timpul Nu pot/Nu stiu/ Nu vreau/Nu imi pasa.
- sunt gelosi unul pe cealalalt , se cearta, lupta de putere exista intre ei. Fata il
copie pe baiat si a preluat unele refuzuri, nu sunt multe, dar deocamdata ea
coopereaza mai bine.
Cum pot face fata refuzurilor lor diferite, in functie de nevoile lor cand sunt trasa
de o mana de baiat sa stau cu el la teme, si de fata sa ma joc cu ea🤔?
Si asta doar o secventa din cursul unei zile. As putea continua cu refuzurile
baiatului care ma pun pe ganduri. La unele identific nevoia de competenta, la
alte refuzuri identific nevoia de conectare, la altele nevoia de control. Cum sa le
aduc intr-un echilibru? Ce plan zilnic sa urmez?
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Adina Alexandra Lazăr5 luni în urmă


Bună, Adina,
Te felicit că ai ales să fii cu un pas mai aproape de relația minunată pe care tu și
copiii tăi o meritați. Mă bucur că ai ales să afli informații valoroase despre cum
să crești copii echilibrați.

Știu că ai foarte multe întrebări, la care ți-ai dori un răspuns imediat, iar timpul
nu e cel mai prietenos cu noi, părinții. Te încurajez să ai răbdare cu tine și să lași
informațiile să se așeze. Dă-ți timp și voie! Este important să conștientizezi ceea
ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să păstrezi pentru a obține
cooperarea copiilor tăi pe termen lung și nu doar în situațiile expuse acum.

Până atunci, ceea ce poți face concret este să faci prioritățile clare și
empatizează cu copilul care nu va obține ceea ce își dorește, pentru că nu e
prioritar.

Faptul că le explici copiilor tăi prioritățile îi va ajuta pe termen lung, să


gândească la rândul lor ceea ce e mai important de făcut: A sau B? Care sunt
consecințele și care sunt beneficiile?

De exemplu: “Înțeleg că îți dorești foarte tare să ne jucăm și putem face asta
după ce fratele tău își va termină temele (empatie). E prioritar că fratele tău să-
și facă tema pentru că altfel există consecință să ia o notă proastă sau să piardă
o informație de legătură cu viitoarele lecții și atunci riscă să rămână cu lacune”.
Așadar, fă prioritățile clare!
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

 Răspunde


 −

Adina Alexandra Lazăr Urania Cremene5 luni în urmă


Multumesc pentru sugestie. O voi incerca pe cea mica. Sper sa mearga, in ciuda
faptului ca e posesiva si isi doreste ea prima.😁

 Răspunde


 −

Urania Cremene Adina Alexandra Lazăr5 luni în urmă
Cu mult drag!
 1
 Răspunde


o −
o

Vinczefi Alexandra Georgiana5 luni în urmă


Buna ziua! Am intrat in acest program pentru a-mi îmbunătăți relația cu fetele
mele (11 ani si 9 ani), dar si pentru a găsi metode de a îmbunătăți calitatea
actului didactic ( sunt invatatoare).
Am făcut o listă cu refuzurile lor si cred ca cele mai multe sunt datorita nevoii de
control ( refuză aproape orice la început...trebuie să spun acelasi lucru de o
grămadă de ori si de abea după ce ma enervez ma asculta)🙄🤔
- refuză sa isi faca lecțiile
- refuză sa faca dus
- refuză sa se schimbe in haine de casa
- (ele) spun des Nu pot/Nu stiu
- sunt geloasă una pe cealaltă (imi spun ca ba tin cu una ba cu cealalta)
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Vinczefi Alexandra Georgiana5 luni în urmă


Bună, Alexandra,
Te felicit din suflet că ai luat decizia de a intra în program și de a fi un părinte
mai bun, dar și un cadru didactic care va schimba viețile atâtor copii!
Refuzuri vor mai apărea pe parcurs și este important să identifici nu numai
cauza care stă în spatele lor, dar și să găsești soluții de a comunica eficient și a
coopera cu fiicele tale. Ești la început de drum și vei afla informații care te vor
ajuta și vor clarifica multe dintre provocările cu care te confrunți acum, atât în
viața de părinte, cât și în cea de cadru didactic. Lasă informațiile să se așeze și
pas cu pas vei construi o relație echilibrată și armonioasă pe care și-o dorește
orice părinte.

Te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

M. Cristian5 luni în urmă


Buna ziua,
Fetita noastra are 3 ani si are o lista de cateva lucruri pe care le refuza in mod
constant. Am sa enumar cateva care credem ca sunt mai importante:
1. Nu se joaca singura(nevoie de conectare).
2. Se plictiseste in general la activitati - nu le finalizeaza - nevoie de control,
probabil. Credem ca nu le finalizeaza pentru ca are ea impresia ca nu reuseste
decat sa mazgaleasca pagina(fie ca deseneaza fie ca picteaza etc.)
3. La somn, de ceva vreme nu putem stinge lumina, desi exista lumina de
veghe(o veioza sau ceva cu lumina mult mai mica) - aici putem vorbi de nevoie
de conectare?
4. La gradinita refuza sa faca activitati, cerand sa mearga la toaleta foarte
des(dar numai in perioada activitatilor). Cand se termina activitatile nu mai are
nevoie la baie(acest lucru se repeta de ceva timp) - probabil aceeasi nevoie de
control ca si in cazul punctului 2.
5. De cele mai multe ori refuza sa mance singura - nevoia conectare cel mai
probabil.
Cele bune,
Cristian Mihai
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene M. Cristian5 luni în urmă


Bună, Cristian,

Mulțumesc, în primul rând că ai răspuns solicitării mele de a posta un


comentariu. În al doilea rând, mă bucur că ai ales să afli informații valoroase
care să te ajute să clădești o relație echilibrată cu fiica ta. Bun venit în program!

Știu că ai foarte multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă, ești la
început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să
conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să păstrezi
pentru a obține cooperarea fiicei tale.

Gestionarea refuzurilor e un subiect complex pe care îl clarific detaliat în


modulul 4. Pe parcursul întregului programu vei învăța să identifici nevoile
psihologice de bază și cum să le satisfaci pentru a gestiona echilibrat toate
provocările pe care le vei avea cu fiica ta. Până să știi ce să faci, lasă
informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie asumate!
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Monica 27115 luni în urmă


Buna ziua,am intrat de curand in programul dumnavoastra ,fiind absolut
fascinata de seminariile din orasul [Link] am si eu o mare "nelamurire"
privind reactia baiatului meu cand ,de exemplu,i se anuleaza o [Link]
exemplu,dupa o "boacana" facuta la scoala nu l-am mai lasat sa mearga la o
petrecere de Craciun organizata de echipa lui de fotbal,care o astepta de foarte
mult [Link] lui ne-a lasat pe mine si pe tatal lui foarte surprinsi,el
neavand o mare problema ...ca nu merge...Si acesta e doar un exemplu...am
intampinat de mai multe ori aceasta situatie...Nu inteleg de ce nu il afecteaza..
Multumesc foarte frumos!!!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Monica 27115 luni în urmă


Bună, Monica,

Dacă am întreba orice părinte care este scopul pentru care își pedepsește
copilul, ar răspunde probabil în același mod: vreau că al meu copil să-și învețe
lecția și să devină responsabil, să nu mai repete comportamentul negativ care
este dăunător, care nu îi face bine.

Intenția din spatele pedepsei este una bună.

Dar până la urmă, scopul pedepsei este provocarea suferinței. Convingerea cu


care toți am crescut este că pentru a-ți învăța lecția, trebuie să suferi.
De ce nu este adevărat? Pentru că al nostru copil nu va învăța ce să facă diferit
pe viitor, nu va învață cum să repare “boacănele”, nu va învață să și le asume.

Pedepsele emoționale iau copilului nevoia de conectare, iar pe termen lung


poate duce chiar la distrugerea relației dintre părinte și copil. Când va fi mare va
face același lucru și îi va fi greu să ierte. Iubirea necondiționată este
fundamentul oricărei relații, a stimei de sine, dar și a siguranței pe care o are în
părintele lui, în persoană pe care o iubește cel mai mult.

Ca să răspund punctual la întrebare, acest comportament al fiului tău este mai


degrabă un mecanism de apărare. Posibil să fi învață deja să nu-și exprime
sentimentele față de lucrurile, evenimentele sau persoanele pe care le iubește.
A învățat că acele vor fi primele care îi vor fi luate. E foarte logic să învețe că e
mai bine să se prefacă că ele nu există sau că nu sunt importante pentru el.
Te încurajez pe viitor să nu restricționezi accesul copilului la acele evenimente
pe care le așteaptă cu nerăbdare.

În modulul 4 vei învață tehnici concrete care să te ajute să obții cooperarea, iar
în modulul 8 vei învață diferența între disciplină și pedeapsă. Vei învață cum să
folosești disciplina fără să-ți reproșezi mai târziu.

Mulțumesc că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Lia Matei5 luni în urmă


Buna ziua. Am inceput acest program minunat desi copilul meu are doar 9 luni.
De la aceasta varsta deja refuza suficiente lucruri, insa nu imi dau seama care
nevoie este afectata. Uneori am impresia ca imi testeaza limitele. Dupa nopti
nedormite, si zile in care refuza mancarea, efectiv nu mai am rabdare cu ea.
Despre nevoia de competenta, nu cred ca e cazul la ea. Sa fie nevoia de
conectare?
Parca o tin in brate destul de mult, desi toti in jurul meu imi spun ca eu am
invatat-o in brate si de asta se comporta asa. Parca ii vorbesc frumos si cu multa
dragoste.
Am ajuns sa plang pentru ca nu imi dau seama de ce se comporta asta. Ma simt
o mama esuata uneori. 😥
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Lia Matei5 luni în urmă


Bună, Lia,
Bun venit în program! Te felicit că ai ales să fii cu un pas mai aproape de relația
minunată pe care tu și fiica ta o meritați. Este o perioadă frumoasă, dar extrem
de grea. Îți trimit îmbrățișări calde pentru că știu că nu e ușor pentru o mamă.

În schimb, aș vrea să te asigur că bebelușul tău nu îți testează limitele. La


această vârstă dorința ei e nevoia ei! Are extrem de multă nevoie de conectare
fizică, iar singurul mod prin care un bebeluș își exprimă nevoia este plânsul.

Bebelușii nu pot fi răsfățați! Nu contează cât de mult îi ții în brațe. Nevoia de


conectare, nefiind satisfăcută, poate duce în timp la lipsa de încredere în adulții
din jur. Este foarte important să răspundem dorințelor și nevoilor copilului îndată
ce la manifestă.

Te încurajez să ceri ajutor pentru curățenie sau pentru câteva momente în care
să-ți poți încarcă bateriile. E foarte important ca tu să te încarci pentru a putea
mai departe să oferi iubire, răbdare, empatie.

Un An Nou fericit!

 Răspunde


o −
o

Mihaela5 luni în urmă


Buna seara! Sunt mama a doua fetite, cea mare de 4 ani si cea mica de 3 luni.
Daca pana sa se nasca cea mica, in general, puteam sa ma inteleg si sa obtin
comportamentele dorite cu usurinta de la cea mare, desi ,, are o personalitate
puternica”, de cand a aparut sora ei, lucrurile s au schimbat radical, refuza
majoritatea cerintelor mele, are intr adevar o nevoie de conectare mai puternica
si nu reusesc sa ma impart...cele mai dese refuzuri sunt:
1. Refuza sa mearga la somn
2. Refuza sa vorbeasca mai incet si mai frumos
3. Refuza sa nu o mai sufoce efectiv pe sora ei

La toate cele trei refuzuri se manifesta nevoia de conectare, dar imi este foarte
greu sa i o satisfac, pentru ca nu stiu exact cum sa fac lucrul acesta in situatia in
care suntem 4 si nu 3 ca pana acum.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Mihaela5 luni în urmă


Bună, Mihaela,

Atunci când un copil primește un frate sau o sora, nevoia de conectare a


primului copil nu mai este îndeajuns satisfăcută. De aceea, este bine că atenția
acordată bebelușului să fie nuanțată și împărțită ambilor copii, pentru a crea o
relație între cei doi încă de la început.

Copiii măsoară iubirea în timp! ÎI poți vorbi fiicei tale despre iubirea diferită și
unică ce le-o porți. Astfel, va primi convingerea sănătoasă că iubirea ei este
unică și rezervorul de iubire a fiecăreia nu se împarte cu nimeni. Această
convingere ar putea să o facă, pe termen lung, un adult mai empatic, mai
generos și mai puțin gelos.
În modulul 2, găsești testul lumânării care ar putea fi o unelta să te ajute în
exemplificarea iubirii ce le-o porți.

Încearcă să o implici să te ajute cu cea mică, dă-i responsabilități mici, iar când
cea mică doarme, petrece timp doar cu ea. Cu cât îi vei oferi mai mult timp fiicei
tale, cu atât nevoia ei de conectarea va fi satisfăcută, se va simți ascultată,
văzută, valorizată, respectată, unică, iubita necondiționat. Ar ajută să-i oferi o
după amiază pe săptămână (dacă ai această posibilitate) doar ei, are nevoie să
te aibă doar pentru ea, pentru un anumit interval de timp.

Când vin oameni în casă, vorbește de față cu ea despre cât de mult te ajută, ce
minunată este că sora mai mare (vorbește despre exact comportamentele pe
care ai dori să le vezi).

Sărbători cu lumina și multă iubire!



 Răspunde


o −
o
Mistrean Liliana Monica6 luni în urmă edited
Buna Urania
Sunt o mămică cu trei băieți (4, 5 si 7ani). Pot sa spun ca zilnic ma lovesc de
astfel de refuzuri: nu vrea, nu, nu pot, de ce eu, iar din nou!!! Pentru ca sunt trei
copii, în principiu tot ce face si ce zice cel mai mare, ceilalti doi il copiaza!
Ascultând acest modul realizez cat de mult, lor le lipsesc din cele trei nevoi
psihologice!
Mereu eu si sotul suntem într-o continuă graba, munca multa(mai ales sotul, eu
sunt acasa cu ei), oboseala si mult stres acumulat!
Ohh..de cand am participat la seminar, mi-am zis hotarat: incepand de
acum..trebuie sa fac o schimbare (începând cu mine), trebuie sa corectez toate
greșelile, sa merg pe un drum bun, sa le ofer ceea ce le lipsesc din nevoile
psihologice!
Trebuie sa recunosc ca imi e foarte greu, sunt trei..Si mereu imi cer atenție, au
nevoi in acelasi timp cu toții!
Cum sa echilibrez balanta si sa fiu stabila in acelasi timp pentru toti trei?
Am ajuns sa nu mai rabdare, ma enervez des si repede, sunt stresata mai mereu
si obosită psihic😔
Imi dau toata silința si imi doresc enorm ca prin acest program sa "culeg numai
roade bune"! Multumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Mistrean Liliana Monica5 luni în urmă


Bună, Liliana,

Bun venit în program! În primul rând felicitări pentru famila ta mare și


frumoasă!

Sunt convinsă că până la finalul programului vei afla răspunsul la întrebarea ta


și vei avea multe momente de conștientizare. Schimbarea vine din interior, iar
cu fiecare conștientizare vei fi mai aproape a fi un părinte echilibrat. E greu de
atins echilibrul și e greu de păstrat, dar orice efort conștient merită!

Fiecare regulă sau tehnică trebuie adaptată în contextul personal și, de aceea
este important să se parcurgă toate materialele din program care ajută foarte
mult în acest sens.

În contexul tău, este foarte important să rămâi cât mai mult în prevenție și să nu
uiți că fiecare copil are nevoie și de conectare individuală cu tine și tatăl lor.

Dacă vei păstra un echlibru care este foarte provocator în condițiile unei familii
mari, și băieților tăi le va fi mai ușor să se așeze în regulile de familie.

Sărbători cu lumina și multă iubire!



 Răspunde


o −
o

Bianca6 luni în urmă


Buna ziua,

Mai jos am enumerat principalele refuzuri pe care le primim de la fetita noastra


(2 ani).

1. Refuzul de a imparti jucariile cu ceilalti copii - nevoia de conectare.


2 Refuzul de renunta usor la lucrurile care nu ii ies. (Nu pot) - nevoia de
competenta.
3. Refuzul de a manca fara desene, refuzul de a fi pieptanata, refuzul a accepta
ajutorul la diverse activitati( spalatul pe dinti, spalatul pe maini) - nevoia de
control.

De asemenea, am rugamintea la dvs sa imi spuneti daca am reusit sa identific


corect nevoile nesatisfacute in baza carora intampinam refuzurile copilului.

Multumesc,
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Bianca5 luni în urmă


Bună, Bianca,

Bine ai venit program! Ai intrat în cea mai frumoasă și interesantă comunitate


de părinți din România! Aici vei primi sfaturi utile, informații valoroase și tehnici
concrete pentru a crește un copil echilibrat!
Felicitări, ai identificat corect nevoile fiicei tale!
Aprofundând fiecare nevoie psihologică de baza pe parcursul programului vei
putea să legi fiecare tehnică/metodă din cadrul acestui curs de una dintre cele 3
nevoi.
Copiii nu sunt conștienți că au aceste nevoi și fac tot ce pot, subconștient pentru
a și le satisface.
În momentul în care o singură nevoie nu este satisfăcută pe parcursul unei
perioade mai lungi de timp, celelalte nevoi sunt afectate în lanț. Ceea ce vreau
să scot în evidență este că doar în momentul în care toate cele 3 nevoi
psihologice de bază sunt satisfăcute, se instalează în copil o stare de echilibru.
Aceste 3 nevoi trebuie hrănite constant, în fiecare zi.
Până să știi ce să faci, lasă informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să
fie asumate!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Georgiana6 luni în urmă


Buna Urania!
Ma bucur sa fac parte din Programul All About Parenting si sa te am aproape. In
acelasi timp, imi doresc si ma straduiesc, cu ajutorul tau, sa devin o mama mai
buna cu fiecare zi care trece.

Pentru o bebelina de 1 an si 4 luni, referitor la video-ul de mai sus, mai exact


legat de Nevoia de Competenta: crezi ca ar trebui sa il las pe copil sa faca
singur lucrurile abia atunci cand va putea si nu fiind suficient doar sa isi
doreasca? (se frustreaza, uneori, cand vede ca nu poate). Crezi ca daca nu o las
intotdeauna pe ea sa faca lucrurile acum pt ca nu poate, chiar daca vrea(nu
accepta nici ajutorul, uneori), ii pot crea confuzii? Adica trebuie sa stie clar, de
exemplu, ca o las doar pe ea sa se hraneasca singura, fara a mai interveni in
unele situatii(spre exemplu, nu poate sa manance ciorba singura). Si oare daca
nu i se implineste intotdeauna nevoia de competent inca de pe acum, exista
riscul sa se sadeasca lipsa de incredere?

Satisfacerea nevoilor se face implinind vointele copilului in acele momente cand


el cere? Cum pot evita o actiune ce poate fi periculoasa/riscanta pentru el, dar
in acelasi timp sa nu simta ca ii este incalcata nevoia din spatele acelei actiuni?
Si, de asemenea, cum pot valida cerintele/solicitarile copilului meu in asa fel
incat sa nu ajunga sa creada ca i se cuvine totul/orice va cere i se implineste?
Vreau sa cresc un copil care sa fie pregatit sa accepte si refuzul.
De exemplu, ea nu accepta cand nu ii dau telefonul(urla, bate din picior orice
explicatie i-as aduce) si asta pentru ca am apucat sa i-l dau o data si de atunci il
vrea mereu.
Refuza sa stea linistita cand vb cu alta persoana/ incearca sa atraga atentia,
tipand, batand din picior cu toate ca am stat cu ea toata ziua pana atunci. Aici
cred ca este vorba de nevoia de conectare.

Scuze romanul, dar imi doresc sa inteleg unde gresesc si sa pot repara.
Iti Multumesc!
Cele bune!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Georgiana5 luni în urmă


Bună, Andreea,

Bun venit în program!

Știu că ai foarte multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă, ești la
început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze. Până la
finalul programului, vei ști concret ce să faci și vei primi răspunsul la majoritatea
întrebărilor tale. Lasă informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie
asumate și vei vedea că rezolvarea lor va fi pe termen lung.

Revenind la situația expusă, vreau să știi că frustrarea e bună. Frustrarea


nivelează pentru copii terenul până la atingerea obiectivului propus. Lecția pe
care fiica ta o învață este aceea că e nevoie de efort conștient pentru a obține
ceea ce îți dorești.
În momentul în care venim cu îndemnuri de a ajută și nu îi dăm copilului spațiu
de a experimenta și învăța în timpul unei sarcini pe care o face, îi încălcăm
destul de grav nevoia de control și de autonomie.
Ce poți face este să observi și să îi descrii dificultatea lucrului pe care ea
încearcă să-l facă. Încurajează efortul depus: “Acum încerci ceva pentru prima
dată, e posibil să-ți iasă, e posibil să nu, fiecare copil învață în ritmul propriu.
Important este că încerci și îți va ieși din ce în ce mai bine. E greu ce faci!”. Ea
va învață în timp că totul se întâmplă pas cu pas și fiecare repetare duce la mai
multă învățare. Nevoia ei de învățare va crește, la fel și responsabilitatea.
În modulul 3 abordez pe larg acest subiect, cum creștem competența la copii și
vei regăsi aici mai multe tehnici pe care le poți aplică. De asemenea, în modulul
6 vei află mai multe despre cum gestionăm corect emoțiile copiilor.
Creierul unui copil mic nu este dezvoltat complet și îi este foarte greu să
înțeleagă ce este bine și ce este rău. De aceea, siguranța copilului este
responsabilitatea părintelui și e important să ai răbdare până aceste riscuri vor fi
percepute ca atare și de către fiica ta. Poți să-i oferi o alternativă acceptabilă în
mai multe situații în așa fel încât să-i arăți fiicei tale în ce condiții, cum, cu cine,
când și în ce măsură poate obține ceea ce își dorește atâta vreme cât respectă
și limitele tale .
Pas cu pas, informațiile din program se vor așeza și vei înțelege faptul că dacă îl
evităm pe “nu”, asta nu înseamnă că satisfacem toate cerințele copilului (explic
în modulul 4). Scopul nostru, până la urmă nu este să satisfacem fiecare dorință
a copilului nostru. Nicidecum. Scopul este să satisfacem nevoile psihologice ale
copilului, apelând la fermitate și empatie.
Până să știi ce să faci concret, lasă informațiile să se așeze astfel încât toate
acestea să fie asumate!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


 −

Nicole Duta Urania Cremene4 luni în urmă


Buna, Urania!
Problema mea are mare legatura cu frustrarea din postare dnei de mai sus!
Am o fetita de 4 ani si un baietel de 2 ani.
Ce pot sa spun despre fetita este ca dintotdeauna a fost un continuu tipat si, pe
masura ce a crescut, continua frustrare!
Cele mai mari tipete au fost in preajma varstei de 2 ani cand isi dorea sa faca
lucruri si inca nu putea (incaltat, imbracat etc).
Acum am ajuns sa cred si as avea nevoie de o confirmare sau infirmare: volumul
tipetelor si gradul de frustrare l- am influentat considerabil eu deoarece nu ii
satisfaceam nevoia de conectare; poate ar fi fost mai intelegatoare, mai putin
frustrata, poate ar fi acceptat mai usor ajutorul daca as fi fost langa ea si ar fi
vazut ca o inteleg, si tot asa am fi atins nevoia de competenta iar acum n ar mai
fi fost timida?! - eu eram continuu cu ea, indeplinindu-i toate nevoile fiziologice
si fizice, insa neglijand total comunicarea, mi se parea ca fac toate eforturile
pentru ea, ca n-as putea face mai mult, ca mi dadeam sufletul sa o ingrijesc,
insa consideram ca bebelusii nu inteleg...
Acum cand incerc sa indrept totul, pot repara?
O pot vindeca de timiditate?
Multumesc!

 Răspunde


 −

Urania Cremene Nicole Duta4 luni în urmă edited


Bună, Nicole,
Bun venit în program! Mă bucur că ai ales să te alături acestei comunității de
părinți echilibrați și sunt convinsă că aici vei afla multe informații valoroase care
să te ajute să fii cu un pas mai aproape de relația armonioasă pe care tu și copiii
tăi o meritați.

Referitor la întrebarea ta, timiditatea poate fi o consecință a unei stimei de sine


scăzute. De asemnea, cum spui și tu, nevoia de competență nesatisfăcută între
1-3 ani poate duce că la 4-5 ani copilul să manifeste o lipsa de încredere în sine
și poate deveni timid.

Din fericire, timiditatea se vindecă, la fel stima de sine scazută, dacă lucrezi în
direcția inversă. În modulu 2 al acestui program, vei învăța ce să nu faci, dar și
ce să faci concret că să crești stima de sine a fiicei tale.

Îți mulțumesc că ai răbdare până atunci, astfel încat informațiile să fie asumate!

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Mihaela6 luni în urmă


Buna ziua.

Azi am participat la seminar și abia am așteptat sa ajung acasa sa pot începe


parcurgerea programului.

Încă am temeri in ceea ce privește corectitudinea cu care voi aplica toate


informațiile transmise.

Pentru început am întocmit lista cu refuzuri așa cum ne recomanda primul


episod din modulul 0:

Refuzul de a se spală pe Dinți


Refuzul de a se pune la somn
Refuzul de a sta la masa fără desene
Refuzul de a se îmbracă/dezbracă singur
Refuzul de a face de cele mai multe ori tot ce ii ceri.
Le-am identificat toate ca având la baza nevoia de control.

Multumesc!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Mihaela6 luni în urmă


Bună, Mihaela,

Bun venit în program!

Ești la început de program și pas cu pas, toate informațiile se vor așeza astfel
încât să conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce faci, dar și ce să
păstrezi pentru a hrăni zilnic nevoia de control a copilului tău. Vei învață tehnici
concrete pentru obținerea cooperării în modulul 4. Până să știi ce să faci, lasă
informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie asumate!

Îți mulțumesc pentru că ești alături de mine și te aștept mai departe cu tehnici
aplicate cu succes!

 Răspunde


o −
o

Constantina Constantina6 luni în urmă


Buna seara, baietelul meu are 10 ani si este singurul din clasa care inca mai
crede in Mos Craciun, iar copii il sicaneaza. E momentul oportun sa-i dezvalui
adevarul?Cum ar trebui sa o fac? Multumesc!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Constantina Constantina6 luni în urmă


Bună, Constantina,
Există minciuni „bune” și minciuni rele. Minciunile „bune” se referă la surprizele
pe care le facem celorlalți și la a nu le spune lucruri care, deși adevărate, i-ar
face să sufere, mai ales dacă nu pot face nimic în această privință (nu-i spui
unei persoane că are părul rar și firul subțire, de exemplu). Minciunile rele, mai
simplu de intuit. Ne ocupăm de ele în modulul 8.
Dacă ne-am gândi la a transmite doar ceea ce este științific, faptic, real, atunci
cea mai mare parte a religiilor ar dispărea, odată cu zânele, spiridușii, elfii, zmeii
și animalele care vorbesc. Crăciunul este un spirit și asta aș preda în primul rând
copiilor. Crăciunul că simbol al recunoștinței, reînnoirii, nașterii soarelui, dăruirii
și generozității. Eu i-am spus fiului meu că nu știu cum arată Moș Crăciun, că
oamenii l-au imaginat așa, purtând haine roșii, și asta doar de curând. Nimeni
nu l-a văzut pe Moș Crăciun, dar oamenii simt nevoia să și-l imagineze într-un
fel. Fiecare primește cadouri-surpriză și, atâta vreme cât nu știm cine ni le-a
oferit, poate că a fost Moș Crăciun. „Se spune” că ar trăi în Laponia, dar, la fel ca
multe alte mituri, nu știm dacă asta este adevărat, sau nu. În lumea poveștilor,
orice poate există.
În rest, știința este știință și realitatea este realitate. Inorogii există, dar doar în
lumea poveștilor și nu, pe copii nu-i aduce barza :)
I-am povestit despre ce înseamnă de fapt Crăciunul și că oferim și noi cadouri
celor dragi, invităm la masă prietenii care n-au familie și facem surprize celor
dragi. Împachetăm împreună cadouri, mergem să le alegem și îl implic serios în
ceea ce i-ar plăcea unui prieten, sau altuia, unui membru al familiei, sau altora.
Fiecare are un cadou – surpriză, dar restul ni le oferim unul altuia, cât se poate
de fățiș.
Nu cred că vreun copil a fost vreodată traumatizat de această „minciună” pe
care adulții au perpetuat-o ani de zile. Când sunt pregătiți să afle, vor află.
Important este să le spunem adevărul în rest, să spunem că unii oameni cred
asta, alții cred altceva…să prezentăm faptele exact așa cum sunt. În plus, este
un spirit comun, al copilăriei, în care au nevoie să mai rămână, câțiva ani.
Desigur, este o alegere personală, dacă ii dezvălui realitatea, sau nu.

Cele bune ție!



 Răspunde


 −

Constantina Constantina Urania Cremene6 luni în urmă


Multumesc, intuitia materna ma inspira sa gandesc la fel, dar parca am simtit
nevoia de o confirmare a unui specialist .

 Răspunde


 −

Urania Cremene Constantina Constantina6 luni în urmă


Cu mult drag!

 Răspunde


o −
o

Filip Lucia6 luni în urmă


Buna ziua,
Ma bucur ca am intrat in program, chiar daca sunt abia la început.
Am 2 baieti, unul de 6 ani si unul de [Link] la cel mare am reusit sa identific
nevoia din spatele refuzurilor, la cel mic e mai greu.
În prezenta mea refuza sa strângă jucăriile, sa închidă televizorul, este foarte
mofturos, nu își duce la bun sfârșit activitatea începută. Se cearta toată ziua cu
fratele lui. La grădiniță este total diferit. Își termina foarte conștiincios ceea ce
are de făcut. Nu se cearta cu colegii. Este foarte liniștit. Întrebarea mea este de
ce la grădiniță are un comportament de invidiat și acasă își schimba
comportamentul. Mai mult în prezenta mea.
Multumesc pentru răspuns.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Filip Lucia6 luni în urmă


Bună, Lucia,

Bun venit în program! Mă bucur că te-ai alăturat acestei comunități.

Modulul 4 te va ajuta cu informații valoroase despre cum să stabilești reguli și


limite, cu fermitatea și căldură, astfel încât cooperarea fiului tău mai mic să se
întâmple. Până să știi ce să faci concret pentru a gestiona refuzurile, lasă
informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie asumate!

Referitor la întrebarea ta, probabil la grădință fiul tău este mai cooperant pentru
că simte că limitele sunt clare.

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Ligia Popsea6 luni în urmă


Buna, ma preocupa un aspect la copilul meu. E foarte fixist. Are 3 ani jumate.
Daca am mișcat masinuta lui 2 cm mai in dreapta, e ca si cum a ucis pe cineva
😋. Daca i-a veni un croasant la o cafenea mai pufos, si am atins mijlocul lui ca
sa vada el ce moale e, si-a iesit din fire, ca vrea altul... Apoi de-acolo s-a
declansat plansul si strigatul, lucru pe care in public nu mi l-a facut niciodata.
Mie îmi e teama in viitor sa nu il streseze acest aspect la el.
Nu stiu sincer la ce nevoie psihologica de încadrează fixismul.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ligia Popsea6 luni în urmă


Bună, Ligia,

Fixismul are legătură cu nevoia de control.

Ce poți face este să hrănești nevoia de control și competență zilnic și vei ști cum
să faci asta începând cu tehnicile din modulul 3. Atunci vei învăța cum să duci
acțiunile fiului tău în zona de responsabilitate personală, specifică și generală,
astfel încât să hrănești nevoia de control, dar și de competență.

Până să știi ce să faci concret lasă informațiile să se așeze astfel încât toate
acestea să fie asumate!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Lavinia6 luni în urmă


Astazi am participat la primul seminar. Toata perioada am avut parte doar de
revelatii. Desi nu am avut parte inca de situatiile exemplificate, stiu acum cum
sa gestionez “problemele” atunci cand vor aparea. Sau cel putin asa mi-am
propus.
Fetita mea are 1 an si 2 luni dar totusi am reusit sa fac o mica lista a refuzurilor
1. Refuzul de a fi pieptanata
2. Refuzul de a fi schimbata de scutec
3. Refuzul de a fi spalata pe cap (doar aici are o problema; la restul corpului nu)
4. Refuzul de a-i fi taiate unghiile
Le-am asociat pe toate nevoii de control. Am dori (si eu si sotul) sa nu mai fie
scandal la aceste activitati. I-am exemplificat pe noi cum facem si am incercat
sa fie ceva distractiv. Dar nu. Crizele sunt o adevarata opereta 🙂
Felicitari pentru toata munca. O sa urmam modulul cu mare interes
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Lavinia6 luni în urmă edited


Bună, Lavinia,

Bun venit în program! Mă bucur tare mult când acestei comunități se alătură
părinți cu copii mici deoarece parentingul echilibrat înseamnă prevenție și
gândire pe termen lung.

Referitor la refuzurile fiicei voastre, într-adevăr parte dintre ele se datorează


nevoii de control nesatisfăcute. Nevoie pe care veți învăța să o satisfaceți cu
ajutorul tehnicilor de obținere a cooperării, din modulul 4.

E important de explorat dacă în spatele refuzului de a se spăla pe cap nu este


vreo cauza reală, precum teama de a nu-i intra săpun în ochi sau teama de a-și
uda părul.

Mergi mai aproape de cauză. Odată ce ai identificat cauza, vei putea începe să
lucrezi la găsirea unei soluții.

Te încurajez să ai răbdare și să îi validezi temerile, dacă există. Evita forța. Jocul


de rol în care ea ar putea să-și spele păpușile preferate pe cap sau chiar pe tine,
ar putea fi un pas înainte. Îți recomand să faci din momentul spălării pe cap, un
moment al distracției.

Îți mulțumesc că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Natalia Radu6 luni în urmă


Bună. Fetița mea, 4 ani, frecventeaza o grădiniță noua din septembrie.
Educatoarea zice ca e foarte capabilă, se implica in orice activitate.
Eu cred ca ea se straduie sa fie mai buna ca sa impresioneze, nu pentru ca ii
place.
Acasa refuza sa faca majoritatea lucrurilor din încăpățînare (nevoia de control)
sau lipsa de interes.
Imi fac griji ca peste ani sa ii dispara interesul sa mai faca ceva, cum a fost in
cazul meu.
Cum sa îi explic ca nu e nevoie sa fie prima in toate, asa ca sa nu se relaxeze
complet.
P.S. Ei ii place sa fie laudata ca e cea mai bravo, dar nu ii plac lucrurile pe care
le îndeplinește ca sa ajunga bravo.
Se plictiseste foarte, dar foarte repede de orice.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Natalia Radu6 luni în urmă edited


Bună, Natalia,

Bun venit în program! Felicitări că ai ales să te alături acestei comunități. Cu


siguranță este o decizie bună și sunt convinsă că aici vei găsi informații
valoroase care să te ajute să clădești o relație echilibrată cu fiica ta.

Pentru că ești la început de program, te rog să mai ai puțină răbdare cu această


situație până la modulul 2. Aici vei învăța mai multe despre consecințele laudei
goale. Vei învăța cum să întorci oglinda spre fiica ta astfel să nu mai facă lucruri
pentru a primi laude. Vei sti cum să o ajuți ca în timp să se autoevalueze și să
nu mai aibă nevoie de confirmarea celor din jur.
Este necesar că toate informațiile să se așeze, să conștientizezi ceea ce trebuie
să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să păstrezi!

Mulțumesc că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Dan Vrajmaș6 luni în urmă


La fel mai persista o nuanță când fiica este supărată sau furioasa începe sa se
bata singura cu pumnii în cap, care ar fi cauza și care ar fi metoda de
soluționare a acestei probleme
Mulțumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Dan Vrajmaș6 luni în urmă


Bună din nou, Dan,

Ce poți face este să cobori la nivelul ei și să o iei de mânuțe: “Știu că te-ai


enervat foarte tare, dar nu accept să te lovești. Atunci când oamenii sunt furioși,
vorbesc! Îți dau drumul la mânuțe acum, iar dacă alegi să te lovești în
continuare, eu aleg să te țin iar ferm. Asta e ceea ce vrei?”. Poți să o îmbrățișezi
dacă îți permite sau să vorbești cu ea.
Apreciază atunci când vezi că reușește să se abțină din a se lovi atunci când e
furioasă: “Sunt conștient că încerci și știu că nu e simplu să schimbi acest
comportament. Îți mulțumesc pentru efort”.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Dan Vrajmaș6 luni în urmă


Bună Urania, ai putea sa îmi confirmi te rog dacă refuzul de a dormi singur e
lipsa nevoii de conectare
Mulțumesc
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Dan Vrajmaș6 luni în urmă


Bună, Dan,

Da, refuzul de a dormi singur are în spate nevoia de conectare nesatisfăcută.


Ce poți face - asigură-te că îi validezi constant iubirea necondiționată, că are
atenția ta și a celorlalți membri ai familiei, că aveți activități comune și
momente în care copilul să se poate conecta cu voi.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o
Abi6 luni în urmă
Bună seara!
Am doi baietei gemeni, figura paterna prezenta un weekend la 3 săptămâni.
Sunt in clasa pregatitoare, eu fiind profesor in învățământul primar. Sunt cu
mine in școală, pe hol, si eu avand clasa pregatitoare. Am optat pentru o colega,
deoarece nu am vrut sa amestec rolul de mama cu cel de cadru didactic.
Dimineața lucrurile se petrec normal, nu vin aproape deloc sa imi ceara ajutorul,
iubire, etc. Practic, sunt relaxati. Unul dintre ei, este mai mic de înălțime si a
început sa bata colegii pentru ca ii spun pitic. Are si unele probleme de
sănătate( distrofie musculară) este si stângaci si pentru ca nu reușește sa țină
pasul cu colegii se enervează.
De multe ori refuza sa doarmă la prânz, refuza sa lucreze suplimentar, spunând
"nu vreau, nu știu, nu pot". Daca nu ii iese cum vrea, plânge. Cand discut cu el,
incepe sa si ceara iertare si doreste îmbrățișare.
Cred ca nevoia de control se manifesta, dar putin si din celelalte.
Fratele lui pare a fi in regula, dar uneori il necajeste, ii deranjează jucăriile fix
cand e cea mai mare liniste... uneori din senin il lovește....nevoia de conectare...
este poate gelos.
Mulțumesc mult!
La școală am 33 de elevi si acolo sunt multe probleme. [Link] înscris in
programul tau cu dorința de a avea niste copii fericiti, cu o stima de sine
ridicată!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Abi6 luni în urmă


Bună, Abi,

Bun venit în program! Felicitări că ai ales să te alături comunității de părinți


echilibrați. Cu siguranță este o decizie bună și sunt convinsă că vei găsi aici
informații valoroase care să te ajute să clădești o relație echilibrată cu copiii tăi.

Ești la început de program și pas cu pas, toate informațiile se vor așeza astfel
încât să conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce faci, dar și ce să
păstrezi.
Așa cum spui și tu, refuzul de a dormi a fiului tău are în spate o nevoie
nesatisfăcută de control, însă refuzul de a lucra suplimentar poate avea ca și
cauză nevoia de competență nesatisfăcută. Vei învăța în modulul 3 despre
triunghiul competenței. Practic, pentru că orice fel de comportament să poată fi
demonstrat de către fiul tău, are nevoie de cele 3 condiții: știu, vreau, pot. De
asemenea, în modulul 2 vei afla exact cum e cu iubire dintre frați și ce poți face
concret pentru a le arată iubirea diferită ce le-o porți, evitând sentimentele de
gelozie care se pot crea.
Până la finalul programului, vei ști concret ce să faci și vei primi răspunsul la
majoritatea întrebărilor tale. Lasă informațiile să se așeze astfel încât toate
acestea să fie asumate și vei vedea că rezolvarea lor va fi pe termen lung.

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Enache oana6 luni în urmă


Buna ziua! Sunt noua in programul acesta, abia ieri m-am înscris, sunt
încrezătoare ca ma va ajuta. Am o fetita de un an și jumătate care vrea sa stea
numai in brațe, care vrea atenția mea continuu, care nu doarme fără mine...am
încercat intr-o zi sa o las la bunici sa doarmă noaptea, dar bineînțeles ca nu s-a
putut...a plâns și a stat numai la usa, pana m-am dus și am luat-o acasă..de
atunci numai vrea sa adoarmă seara, numai vrea deloc nici in camera, vrea sa
coboram numai in living jos, cum i se pare ei ca vreau sa o adorm, cum începe
sa plângă...trebuie sa o păcălesc și sa o las sa adorma când cade ea...îmi este
foarte greu pentru ca adoarme târziu..aici se poate numi ca are o nevoie de
conectare? Mulțumesc!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Enache oana6 luni în urmă
Bună, Oana,

Bun venit în program! Cu siguranță este o decizie bună și sunt convinsă că vei
găsi aici informații valoroase care să te ajute să clădești o relație echilibrată cu
copilul tău.

Se pare că fiica ta este un copil cu o nevoie mare de conectare. De aceea, te


încurajez să hrănesti cât de mult poți această nevoie. Un copil care se simte în
siguranță, e sigur de că te va găsi acolo când se va trezi, care este sigur pe
dragostea și aprecierea ta îi va fi mai ușor să accepte separarea naturală care
vine odată cu somnul.
Rutina și o doză intenționată de conectare o va ajuta pe fiica ta să depășească
această etapă. Cu cât vei avea mai multe rutine, cu atât cooperarea ei se va
instala mult mai ușor (modulul 4 te va ajuta cu tehnici concrete de stabilire a
regulilor, limitelor și rutinelor). Așadar, asigură-te că în rutina de somn incluzi
10-15 min de conectare cu ea, adică timp special în care ea poate face ce îi
place, în timp ce tu îi acorzi atenția și iubirea ta.

Mulțumesc că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Lapos Anamaria7 luni în urmă


Buna ziua,
Tare ma bucur ca am intrat in program, chiar daca sunt abia la inceput,
abordand situatiile in mod diferit, copiii mei incep sa coopereze.
Am 2 baieti, unul de 6 ani si unul de [Link] la cel mare am reusit sa identific
nevoia din spatele refizurilor, la cel mic am o nelamurire.
Se da urmatoarea situatie: cand mama e acasa, copilul refuza sa faca orice cu
ajutorul tatalui, gen schimbat pampers, sa ii puna laptele in sticla, sa stea in
brate la [Link] pariniti lucram, el fiind in grija bunicii materne. Mentionez ca
petrec timp cu el dupa serviciu. Intrebarea mea e urmatoarea:Ma alege pe mine
pentru ca nu ii satisfac eu nevoia de conectare, sau simte ca nu ii este
satisfacuta aceasta nevoie din partea tatalui.
Multumesc pentru raspuns
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Lapos Anamaria7 luni în urmă edited


Bună, Anamaria,

Bun venit în program! Felicitări că ai ales să intri în această comunitate și mă


bucur că te-au ajutat informațiile din acest prim modul.

Preferința pentru unul dintre părinți este ceva normal în aproape orice familie și,
de obicei, apare față de persoana care creează senzația de siguranță și confort.
De obicei, este persoana care petrece mai mult timp cu copilul, care îl hrănește,
care îl alină când e supărat, care îl ia în brațe noaptea când visează urât și tot
care îi pupă fiecare bubiță. Temperamentul, joacă și el un rol important în
exprimarea acestei preferințe față de un părinte. Uneori, unul dintre părinți are
un temperament mult mai apropiat de cel al copilului și se pricepe mult mai bine
să satisfacă nevoile emoționale ale acestuia.
Ceea ce poate face tatăl este să continue să construiască legătura dintre el și
copil. Cu cât tatăl se va implică mai mult, fără a forța, cu atât copilul va învăța
să-l accepte, nu pentru că trebuie, ci pentru că își va dori acest lucru!

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o
Fazekas Monika7 luni în urmă edited
Urania, fetita mea tocmai a intrat in colectivitate. Are 2 ani și 10 luni. Primele 3
săptămâni nu a mușcat, după cele 3 săptămâni a început sa [Link] la
gradinita musca. Refuza sa o asculte pe educatoare, o ignora și face ea pe
educatoarea. După ce am urmărit primele 2 video uri, am concluzionat ca
nevoia ei de conectare nu este satisfacută și de aceea musca și nevoia de
autonomie/control la fel. Spune-mi te rog părerea ta si ce as putea sa ii spun
educatoarei (care este in anul 2 de invatamant și nu a mai avut copii care ies
din tipar fiind la gradinita privată și având max 7 copilași pe zi). Menționez ca
fetita e foarte atașata de ajutorul de educator pe care o imbratiseaza și cu care
se joaca
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Fazekas Monika7 luni în urmă


Bună, Monica,

Bun venit în program! Felicitări că ai ales să faci parte din această comunitate!

Fiica ta este încă la vârsta în care nu știe încă cum să se autocontroleze când îi
vine să muște, nu știe încă ce alte comportamente să manifeste atunci când
ceva o deranjează, în afară de a mușca. Practic, manifestă emoțiile exact așa
cum vin. (în modulul 6 vei afla cum poți gestiona corect emoțiile și furia).
Toate acestea fac parte dintr-un proces de învățare. E nevoie să construiești cu
răbdare și căldură abilități corecte care o vor ajuta mai târziu să gestioneze
conflicte sau să le prevină. E despre a preda competențe și despre implicarea
noastră înspre a arată copilului care este comportamentul pe care îl dorim
demonstrat.
În primul rând, comportamentul fiicei tale pe durata programului la grădiniță
este în controlul educatoarei, iar familia are un rol de suport, de aliniere. Îți
recomand, mai degrabă să sugerezi perspectiva ta, decât să te impui. Este
vorba de autoritatea pe care părintele o împarte cu educatoarea la grădiniță.
Dacă ea știe că e respectată și susținută de părinte, lucrurile se întâmplă. Nu te
pune într-o situație de forță, pentru că ceea ce îți dorești este să faci echipă cu
educatoarea.
Așadar, primul pas ar fi să discuți cu educatoarea despre comportamentul fiicei
tale la grădiniță, despre cum gestionează ea acele incidente atunci când au loc
pentru a corecta acest comportament. Este important să pornești de la modul în
care se văd lucrurile de la doamna educatoare. Apoi, aș împărtăși cu doamna
educatoare câteva sugestii: “Uitați ce metodă folosesc eu acasă pentru a rupe
acest comportament. Ce părere aveți?”
Cam așa….

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


 −

Fazekas Monika Urania Cremene7 luni în urmă


Mulțumesc pentru răspuns!

 Răspunde


 −

Urania Cremene Fazekas Monika7 luni în urmă


Cu mare drag!

 Răspunde


o −
o
Darina7 luni în urmă
Bună Urania, mă bucur nespus că am ales sa intru in aceasta comunitate ☺️.
Am un băiat de 8 ani, clasa a-II-a , care refuza sa scrie in clasa sau sa își noteze
temele pentru acasă. Menționez că a avut trei învățătoare, una in grupa
pregătitoare și alta în clasa a-I-a, acum este cu a treia, cea cu care v-a termina
clasa a IV-a. In timpul orelor desenează sau stă. Când ajunge la After-school
(privat), scrie ce avea în clasa apoi face temele. Când termină este liber să se
joace cu colegii.
Cum pot sa înțeleg de ce se comportă așa având în vedere că în fiecare
dimineață îmi promite că astăzi scrie tot?
Mulțumesc.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Darina7 luni în urmă


Bună, Darina,
Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație armonioasă cu fiul tău.
În modulul 3, vei învăța despre triunghiul competenței. Pentru că orice fel de
comportament să poată fi demonstrat, ai nevoie de cele 3 condiții: știu, vreau,
pot. De foarte multe ori copiii refuză să se apuce de teme pentru că nu știu să le
facă. Înainte să deduci că nu vrea să-și facă temele, verifică că știe să le facă și
că poate. Gândește-te la acele zile în care ai atât de multe lucruri de făcut, dar
nu știi cu ce să începi. E posibil că asta se poate întâmple și cu fiul tău. Nevoia
lui de competență nu e nesatisfăcută la școală, fapt care îl poate determina să
cedeze și să facă pași înapoi spre o zona sigură unde simte în stare. S-ar putea
să se fi instalat convingerea că nu poate, nu e capabil.
Discuta cu el despre ce teme are de făcut și ajut-l să le prioritizeze: “Hai să ne
gândim de cât timp ai avea nevoie să le faci pe toate? Cu care ar avea sens să
începi: cu cele simple sau cu cele mai dificile? Când vrei să-ți faci temele: înainte
sau după ce te joci? Vrei să le faci pe toate odată sau le alternezi cu joacă?”
Așadar, ajut-l să obțină informațiile pe care nu le are, să depună mai puțin efort,
să facă schițe, tabele, orice ar putea să îl ajute să-și gestioneze mai ușor temele.
Nu îi spune copilului tău că e ușor. E greu. Planifică în avans și spune-i că e
posibil să dea de greu și să-i vină să renunțe.
E foarte important să lauzi efortul, nu reușita și să descrii ce a făcut bine în loc
de ce a greșit. E la fel de important să crești competența pas cu pas și să eviți
etichetarea negativă.
Uită-te la relevanța temelor, ce anume cere exercițiul și care sunt cunoștințele
pe care fiul tău le dobândește în urma acestora. Dacă simți că sunt prea multe
teme și copilul este copleșit fie de cantitatea acestora, fie de subiectul în sine, ia
măsuri și discuta cu învățătoarea.

Te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Ungur Cristina7 luni în urmă


Buna ziua. Am un băiat adolescent,fără figura paternă in familie. La el apare
inca nevoia de conectare,dar celelalte 2 nevoi:competenta si control sunt cele
mai acute.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ungur Cristina7 luni în urmă


Bună, Cristina,
Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu al tău copil.

Fiecare ființă umană se naște cu nevoile psihologice de bază, iar acestea nu ne


părăsesc toată viața. Și tu, la fel că și fiul tău ai aceleași 3 nevoi: nevoia de
conectare, competență și control.

Cu fiecare pas în program, puzzle-ul se va completa, iar tu vei avea o imagine


clară despre ce poți face concret pentru a crește un copil cu șanse de împlinire
în toate aspectele vieții sale.

Mult succes și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


 −

Ungur Cristina Urania Cremene7 luni în urmă


Mulțumesc frumos

 Răspunde


 −

Urania Cremene Ungur Cristina7 luni în urmă


Cu mult drag!

 Răspunde


o −
o
Flory7 luni în urmă
.Buna ziua...sunt mama a unui băiat de 9 ani....fiind crescut de bunica si
străbunica in timpul de 8 ore cat lucrez eu...i sau facut cam toate poftele si lasa
ca facem noi..el a stat si a primit....fa aia adu-mi aia...cand ii zic eu ceva..mami
e rea...zice că mă uraste....tb sa ii zic de mai multe ori ca sa isi faca temele..sa
isi strângă hainele..sa se îmbrace....rar zice nu vreau......de mâncat nu mănâncă
orice ii ofer ca nu ii place......iar când e vb de tableta...o închide greu....cand
ridic tonul la el imi Zice sa nu mai tip..sau fuge din casă la străbunica si zice ca ii
e frica de mine ca il cert...la scoala in timpul orei poate fi distras de orice
gest...semn...privire...si acasa e la fel...cand facem teme e atent la orice..sau ar
face orice mai putin teme...este repezit...eu stiu..eu stiu...dar o da in bara....este
darnic...nu a plâns niciodată că l-am lăsat la gradi...in schimb dacă ii iau tableta
e jale...tipa...plânge......cand il pun sa facă ceva...zice că nu ca ii e rusine...sau
că nu se descurcă....zic eu problemala el e putin din fiecare cele 3 nevoi...
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Flory7 luni în urmă


Bună, Flory,

Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu al tău copil.

Vei primi răspunsuri la întrebările tale, vei putea să conștientizezi ceea ce


trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să păstrezi.
Lasă informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie asumate și pas cu
pas vei vedea că puzzle-ul se va completa, iar tu vei avea o imagine clară
despre ce poți face concret pentru a crește un copil cu șanse de împlinire în
toate aspectele vieții sale.
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

 Răspunde


o −
o

Darii Cristina7 luni în urmă


Buna!
Sunt mămica a doi băieței:
Damian 4 ani și 8 luni. O perioada mai dificila am avut-o cind a apărut al doilea
copil, și a durat un an după... Refuzuri si momente de agresivitate. Cu răbdare și
multe explicații le-am depășit.
•O “problemuță” este ca nu vrea sa strîngă jucăriile decit cu ajutorul meu.
•Deseori cind are nevoie de ceva ma pune pe mine sa întreb sau sa cer pentru
el.
•La moment suntem in grupa medie și trebuie sa mergem in grupa mare, dar el
zice “ voi merge cind împlinesc 5 ani” deși trebuie sa ne încadram deja.
Dominic 2 ani și 2 luni. Persista refuzuri și sentimentul de incompetență dacă as
putea sa ii spun așa. In majoritatea cazurilor “mîrîie” , se înfuriază și zice “nu
pot”. Cred ca un motiv ar fi frățiorul mai mare pentru ca nu îl lasă pe cel mic sa
o facă singur pentru ca e mic și nu poate.
Desigur urmează explicații pentru cel mare și motivații celui mic.
Cum gestionez eu acest fapt?
Mulțumesc.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Darii Cristina7 luni în urmă


Bună, Cristina,
Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu ai tăi copii.
Știu că ai multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă, ești la
început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să
conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să
păstrezi!
Cum să gestionezi refuzul de a strânge jucăriile afli chiar din modulul 0.
Răspunsurile la celelalte întrebări le vei descoperi, pas cu pas, parcurgând
programul. Până să știi ce să faci concret lasă informațiile să se așeze astfel
încât toate acestea să fie asumate!
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

 Răspunde


o −
o

Aura Sintean7 luni în urmă


Buna, Urania!
Lista cu refuzurile este lunga. Am 5 copii si fiecare cu problemele lui. De foarte
multe ori refuzul vine insotit de: "De ce eu sa fac si nu fratele meu?" (asta la cei
mari). As vrea ca acest program sa fie ca o programare facuta unui calculator si
toate sa se rezolve, dar viata nu e asa de simpla.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Aura Sintean7 luni în urmă


Bună, Aura,

Bun venit în program! Felicitări în primul rând pentru familia ta numeroasă!


Mă bucur că ai ales să faci parte din această comunitate. Sunt convinsă că
informația din program îți va aduce multă valoare în relația cu ai tăi copii. Vei
învață încă din acest prim modul cum poți gestiona refuzurile și vei putea
aprofunda mai mult în modulul 4.
Practic, vei învață cum să le vorbești copiilor tăi, astfel încât să le obții
cooperarea.
Până să știi ce să faci concret, lasă informațiile să se așeze astfel încât toate
acestea să fie asumate!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Ionela7 luni în urmă


Buna Urania,
Am 2 baietei in varsta de 5 si 7 [Link] mai dese refuzuri pe care le am de la
baietul de 5 ani sunt:
-Nu vreau sa merg la gradi( nu a legat o legatura cu copii, decat cu o fetita,
deoarece ii imbratisa prea tare si copii il respingeau si am aflat abia la inceputul
grupei mari);
-nu vreau sa fac asta pt ca nici el nu face( fratele)
-nu-ti mai dau pentru ca de la mine ai luat o lingurita si de la el niciuna(frate)
-il rog sa stranga jucariile, spune nu, dar o face sau nu o face daca nu face si
fratele.
Iar la baietelul de 7 ani refuzul sa face ceva nou , sa o luam pe un alt drum.
La cel mare cred ca e nevoia de control, iar de cand a aparut cel mic el este intr-
o competitie.
Nu stiu cum sa gestionez situatia si imi doresc sa fiu un parinte bun.
Multumesc.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ionela7 luni în urmă
Bună, Ionela,

Bine ai venit program! Mă bucur că ai ales să faci parte din comunitatea All
About Parenting.
Aici vei găsi informații valoroase și pas cu pas, puzzle-ul se va completa, iar tu
vei avea o imagine clară despre ce poți face concret pentru a obține cooperarea
copiilor tăi. Sunt sigură că vei lua tot ce ai nevoie din acest program pentru a
construi o relație armonioasă cu ei pe termen lung.

Mult succes și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Anca7 luni în urmă


Buna, Urania!
Am gasit super informatii si mi s-au asezat niste lucruri....si asta dupa doar
primul filmulet! Sunt super entuziasmata de cele ce urmeaza!
Fetita mea are 1 an si 4 luni, incerc sa aliniez informatia primita dupa
“standardele” ei si, chiar daca nu ne lovim de un “nu” explicit, avem de-a face
cu situatii in care refuzul se manifesta indirect: mergem in parc, loveste alti
copii; ii explicam de fiecare data ca nu este in regula sa faca asta, ca provoaca
durere, ii cerem scuze copilului/ parintelui pentru lovitura. Daca tot mai loveste,
parasim locul de joaca ( ii spunem de ce). Refuzul, in aceasta situatie, e ca nu se
opreste din a face asta. Ba, mai mult, se loveste pe ea insasi. Nu reusim sa
identificam clar ce nevoie nesatisfacuta se ascunde in spatele acestui
comportament; ne-am gandit la cea de control, insa nu stim cum sa i-o
alimentam, in aceasta situatie in care refuza sa iasa din acest tipar.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Anca7 luni în urmă


Bună, Anca,
Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu al tău copil.
Fiica ta este încă la vârsta în care nu știe încă cum să se autocontroleze când îi
vine să lovească, nu știe încă ce alte comportamente să manifeste atunci când
ceva o deranjează, în afară de a lovi. Practic, manifestă emoțiile exact așa cum
vin. (în modulul 6 vei afla cum poți gestiona corect emoțiile și furia).
Toate acestea fac parte dintr-un proces de învățare. E nevoie să construiești cu
răbdare și căldură abilități corecte care o vor ajuta mai târziu să gestioneze
conflicte sau să le prevină. E despre a preda competențe și despre implicarea
noastră înspre a arată copilului care este comportamentul pe care îl dorim
demonstrat. Folosește-te de empatie, apoi corectează!
Până să știi ce să faci concret, lasă informațiile să se așeze astfel încât toate
acestea să fie asumate!
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!
mai mult

 Răspunde


o −
o

Mihaela8 luni în urmă


Buna, am doua fetie, 5 respectiv 3 ani. Cea mare refuza sa se joace cu jucariile
preferate de teama ca i le-ar lua sau s-ar juca sora ei cu ele. Asa prefera sa nu
se joace deloc cu ele si sa le depoziteze undeva unde cea mica nu are acces.
Oare trebuie sa fac ceva in acest sens? Sau sa o las in pace? Mie imi pare rau ca
acele jucarii stau neatinse si sunt sigura ca cea mica doar s-ar uita putin la ele si
nu i le-ar lua. Insa daca cea mica doar ar pune mana pe vreuna, cea mare ar
plange si s-ar tavali pe jos. S-a mai intamplat asa. Varianta de a avea jucarii la
fel am exclus-o. Au cateva, dar nu pot toate sa le iau in dublu exemplar mai ales
ca vreau sa invete sa imparta si sa se joace impreuna frumos.
Multumesc.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Mihaela7 luni în urmă edited


Bună, Mihaela,
Păstrează pregătirea în avans, întreabă-o care sunt jucăriile pe care e dispusă să
le împartă cu sora ei mai mică. Atunci când refuză să își împartă jucăriile
preferate, respectă-i decizia și creează-i oportunitatea de a se juca cu ele fără
ca sora ei să intervină.
Vânează momentele când va demonstra generozitate și apreciază-le pentru că
se va simți bine și va fi încurajată să demonstreze aceste comportamente
pozitive mult mai des, fără să-i aduci aminte.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Ana Crăciun8 luni în urmă


Buna ziua. Copilul meu refuza sa mearga la gradinita, sa guste mancarea sau sa
manance si mai nou sa se schimbe dupa ce vine de la gradinita.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ana Crăciun8 luni în urmă


Bună, Ana,

Refuzul de a merge la grădiniță poate avea ca și cauze nesatisfacerea nevoii de


control și conectare, dar și sentimentul mamei de vinovăție.
Ceea ce poți face mai departe este să fii atentă la sentimentele tale pentru că
aceste este realitatea pe care fiica ta o percepe. Copiii iau lucrurile exact așa
cum sunt. Nu judecă dacă e bine sau rău.
Mesajele care au menirea să liniștească un copil și pe care te încurajez să le
transmiți sunt:
[Link] nu plec (pentru că în mintea unui copil înseamnă că te părăsesc definitiv),
eu merg la serviciu/acasă pentru că am x lucru de făcut și îmi place foarte mult,
învăț continuu, am prieteni și mă simt bine. Așadar, eu merg la ….și mă întorc
după masă de prânz, după gustare sau după somn (punctează momentul și ia-o
exact când i-ai promis).
2. Evită “trebuie să merg la serviciu” pentru că mesajul care ajunge la fiica ta e
că tu faci lucruri pe pe care nu ți le dorești și nu ai controlul vieții tale. Ce
înțelege ea e că dacă mama trebuie să fie la serviciu, ea trebuie să fie la
grădiniță. Nu e o alegere! Asta nu satisface nevoia de control. Lasa-o să știe că
ți-e bine acolo unde ești și spune-i că ai încredere că și ea se va simți bine, se va
juca cu ceilalți copii și va învață lucruri interesante.
3. Dacă ești tristă sau nesigură când o lași la grădiniță, iar atunci când vii după
ea entuziasmul tău e debordant: “ Mi-a fost atât de dor de tine! Toată ziua m-am
gândit numai la tine”- mesajul care ajunge la ea este că mama nu se simte bine
fără mine, de ce aș fiu eu bine fără mama.
4. Găsește 2- 3 copii de la grădiniță cu care se înțelege bine și vorbește cu
părinții lor și puneți-i împreună cât de des, nevoia de conectare îi va fi
satisfăcută.
5. Răbdare!
6. Crează-ți o relație cu educatoarea. E important să-ți placă de ea pentru că îi
vei transmite și fiicei tale “chimia”. Încearcă să ai tu o relație bună cu ea, înainte
ca fiica ta să se conecteze.

În modulul 4 vei învața cum poți gestiona refuzurile fiicei tale și vei afla tehnici
pe care le vei putea pune în practică pentru a obține cooperarea, nu obediența.
Te aștept mai departe în program!

 Răspunde


o −
o

Laura8 luni în urmă


Bună Urania, am încercat sa fac primul exercițiu și am constatat ca nu am ce sa
scriu. Copilul meu nu folosește niciodată expresia, Nu vreau!. Atunci când ii ofer
de exemplu ceva ce știu ca nu.i place sa mănânce, el raspunde: Asta am
mâncat și ieri sau Acest aliment [Link] place, am mai încercat. Pot considera
refuzuri, atunci când ele sunt justificate din punctul lui de vedere, fără a folosi
expresia Nu vreau?
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Laura8 luni în urmă


Bună, Laura!
foarte interesantă întrebarea ta. Este la fel ca în cazul părintelui autoritar care
folosește ”te rog” la finalul cererii către copilul lui. Cheia este să mergem în
spatele cuvintelor și să vedem intenția și mai ales sursa mesajului respectiv.
Dacă al tău copil a învățat de mic să argumenteze iar intenția este de a construi,
de a găsi alternative - nu cred că intră în sfera refuzurilor care sunt ”că așa
vreau eu” deci, de cele mai multe ori, nerezonabile.
Pentru a putea să găsești răspunsul la această întrebare, trebuie să mergi la
intenția copilului și vei putea stabili dacă sunt sau nu refuzuri.

Cele bune ție!



 Răspunde


 −

Laura Urania Cremene7 luni în urmă


Bună Urania,
Îți mulțumesc de sfat, este util, la subiect și îl voi folosi. Revin după analiza
intrinseca motivatiilor. Toate cele bune!

 Răspunde


 −

Urania Cremene Laura7 luni în urmă


Cu mult drag!

 Răspunde


o −
o

Larisa Iordache8 luni în urmă


Buna ziua
Suntem parintii unei fetite de 3 ani si 6 luni, care, in general, este un
copil [Link] cooperant. Insa are si ea lista ei de refuzuri ( nu categorice in
sensul de tipete si trantit [Link].... doar incearca sa vada daca suntem de acord
cu ea) si nevoi pe care speram ca le-am identificat corect.
1. Nu vreau sa fac baita.
2. Nu vreau sa ma imbrac cu acele haine.
3. Nu doresc sa ofer jucaria mea ( doar la schimb ) iar daca o ofera ii spune
celuilalt copil sa nu o ia acasa intrucat este jucaria ei).
4. Vreau sa stea mami langa mine, in baie ( atunci cand ii face tatal baita ).
5. Nu vreau sa [Link] etc. tati, vreau mami.
6. Nu pot sa fac asta.. nu imi iese, [Link] si o arunc.
7. Vreau sa facem o activitate etc. ACUM altfel tip [Link].
Din pacate pentru punctul 7 este vina mea ca mama, intrucat atunci cand era
mai micuta nu [Link] si tipam la ea. Iar cu timpul cand am reusit
sa ma controlez, sa nu mai tip, cand ma aduce in pragul rabdarii ii spun ca daca
nu face ceva o sa tip la ea.
1,2 si 7 nevoia de Control
3,4 si 5 nevoia de conectare
6. nevoia de competenta

Speram ca [Link] corect iar cu [Link]. [Link] parintii de


care are nevoie. :)
Va multumim !!!
mai mult
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Larisa Iordache8 luni în urmă edited


Bună, Larisa,

Mă bucur că ai ales să intri în comunitatea All About Parenting. Sunt convinsă că


vei găsi aici informații valoroase care să te ajute să clădești o relație echilibrată
cu fiica ta.

Întregul program este despre cum să devenim părinți echilibrați. Faptul că ai


găsit nevoia din spatele comportamentului e primul pas și e cel mai important.
Astfel, vei înțelege mai mult perspectiva copilului și vei putea să acționezi cu
empatie, iar cooperarea se va întâmpla mai ușor.

Pas cu pas, vei putea să conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce
făceai, dar și ce să păstrezi. Schimbarea va veni din interior, iar cu fiecare
conștientizare vei fi mai aproape de a fi un părinte echilibrat.
Știu cât de greu este echilibrul de atins și cât de greu de păstrat, dar orice efort
conștient merită!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Hrihorisan Felicia8 luni în urmă


Bine te-am găsit, Urania
Mamă de doi preadolescenți, de 13 și respectiv 10 ani, mă confrunt cu o gama
largă de refuzuri ( tot mai multe de la o zi la alta). Le numesc doar pe cele de
ieri și azi:
- refuzul de a-si face temele și de a se lăsa verificat
- refuzul de a se culca la timp
- refuzul de a ieși din online
- refuzul de a se spala pe dinți/ de a face duș
- refuzul de a lua micul dejun/de a-și face sandviciuri ( ca o alternativă de
compromis la care e musai sa apelăm mai nou)
- refuzul de a merge într-o tabără deja plătită ( și care începe azi!)
- refuzul de a-si lucrurile la loc/ de a-și face patul/ de a strânge masa și orice altă
sarcina legata de ordine și curățenie
- refuzul de a se trezi la timp dimineața
- refuzul de a-si pregăti lucrurile necesare pentru școală de cu seară.
Și lista ar putea continua. Presupun că nicio nevoie nu le e satisfăcută sau pot fi
toate astea manifeste a nevoii de control?

-
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Hrihorisan Felicia8 luni în urmă edited
Bun venit, Felicia!

În spatele fiecărui refuz de cooperare este lipsa satisfacerii nevoii de control. În


momentul în care copiii tăi refuză cooperarea, o fac pentru că vor să aibă
controlul.
O parte din aceste refuzuri vei afla cum să le gestionezi corect începând cu
acest modul.
Modulul 4, în schimb, îți va aduce mai multe clarificări și tehnici valoroase care
să te ajute să obții o relație armonioasă cu ei pe termen lung.
Ești la început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să
conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să
păstrezi. Te încurajez, să lași informațiile să se așeze astfel încât să fie asumate.
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

 Răspunde


o −
o

Corina Mihaela8 luni în urmă


Buna ziua,
Sunt mama unui baietel de 5 ani si 8 luni si ma confrunt zilnic cu nevoia lui de
control.
Orice il rog sa faca, ma pune sa astept, uneori ma ignora, alteori uita de sarcina
ce l-am rugat sau intreaba DE CE eu trebuie sa faca asta.
Cere NON STOP sa i se cumpere jucarii, desi nu se joaca cu [Link] doar super
eroii care ii baga in seama si asta pentru ca acesti super eroi se bat, iar el este
atras de asta si tot ce inseamna personaje urate.
Am stat 2 ani departe de el, acum ne petrecem tot timpul impreuna, dar ma
confrunt cu aceste refuzuri care nu ne ajuta deloc sa colaboram si ma sperie
nevoia lui de a controla si a face doar cum vrea el.
Pana sa ajung la seminar am considerat ca am un copil incapatanat si rasfatat
de bunici. Am pus mai jos lista cu refuzurile cel mai des intalnite la baiatul meu:

[Link] sa mearga la gradi


2. De cele mai multe ori cand il rog sa faca ceva ma ignora sau ma pune sa
astept pana cand este el pregatit sa faca acel lucru…. poate dura si 10-15
minute sau uita complet de ce l-am rugat
3. Refuza cand spun stop jucat telefon sau stat afara, desi il anunt cu 5 min
inainte ca se va termina ce face el. Ma intreaba dar DE CE asa…
4. Refuza sa lucram acasa fise/exercitii pentru varsta lui
5. Refuza sa manance unele alimente pe motiv ca nu ii plac
6. Refuza sa inteleaga ca nu putem cumpara doar jucarii.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Corina Mihaela8 luni în urmă


Bună, Corina,

Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu al tău copil.

Știu că ai foarte multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă, ești la
început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să
conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să
păstrezi!
Situația cu care te confrunți acum este una des întâlnită în rândul părinților și
vei găsi răspunsuri la întrebările tale în modulul 4. Aici vei învăța tehnici
valoroase care să te ajute să obții o relație armonioasă cu fiul tău pe termen
lung. Până să știi ce să faci, lasă informațiile să se așeze astfel încât toate
acestea să fie asumate!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Simona Mitroi8 luni în urmă


Buna,
Sunt Simona, mama de adolescent, iar refuzul copilului pe care încerc sa-l
gestionez este cel de a merge la culcare seara devreme și evident, consecința
lui: refuzul de a se trezi dimineața. Cred ca este generat de nevoia de control.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Simona Mitroi8 luni în urmă


Bună din nou, Simona,

Într-adevăr, este frustrant când îi spui copilului să facă ceva, iar el să îți
răspundă cu ignoranță. De asemenea, copiilor le este greu să coopereze dacă
părinții îi învinuiesc, amenință sau le dau ordine.

Vei afla în acest program ce poți face mai mult pentru a obține cooperarea fiului
tău, însă, ești la început de program și este necesar ca toate informațiile să se
așeze.

Ce poți face până atunci este să asculți care sunt argumentele fiului tău și să-i
validezi nevoile, fără să critici ceea ce spune. Vorbește-i și despre nevoile tale și
explică de ce este important pentru tine ca ora de stingere să fie cea stabilită.
Invită-l apoi, pe fiul tău să caute o soluție la această situație împreună cu tine,
lasă-l să vină primul cu idei. Decideți care idei vă plac, care nu vă plac și cum
plănuiți să le puneți în practică. Bateți palma ca să pecetluiți înțelegerea.
Întreabă-l dacă i-ar fi ușor și lui să pui aceste reguli pe frigider pentru ca să nu
uitați de ele.
Cele bune ție!

 Răspunde


o −
o

Dregher Liubovi8 luni în urmă


Draga Urania sunt extrem de fericită că te-am cunoscut. Am trei copiii FETITA de
7 ani și doi baietei de 5 si 3 ani. Trei copii, dar toti diferiți-fiecare cu nevoile sale.
Cel mic are mai mult nevoia de conectare( refuză să meargă la somn singur,
refuză să meargă la grădiniță). Fetita si băiatul de 5 ani refuza :
- sa strîngă jucăriile în termenii stabiliti (nevoie de contol)
- sa mănînce ceva nou( nevoia de competenta)
-fiind trei copii si cu diferenta foarte mica între ei , uneori ne confruntăm cu
refuz ca nu mai vrea sa vb cu nici un membru al familie cauza fiind gelozia
( nevoia de conectare)
-refuză sa-si ceară scuze fetita mai mare , toti gresesc dar ea e cea mai corectă
(nevoia de competenta).
Am multe de învățat. Cred că acest curs imi va fi mult de ajutor.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Dregher Liubovi8 luni în urmă edited


Bună!
bine ai venit în program, da, sunt de acord cu tine, vei avea o mulțime de
oportunități să aplici cele pe care le vei învăța aici și abia aștept să revii cu
povești de succes și momente de aha pe care să le împărtășești cu noi!

Ai o listă generoasă pe care să aplici tehnicile din program și, stai liniștită, se vor
adăuga constant altele noi așa că nu vei rămâne în pană în niciun moment!
Cele bune ție!

 Răspunde


o −
o

Domnica8 luni în urmă


Buna Urania,

Sunt mama a 2 fete, cea mai mare Aurelia are 7 ani si cea mica Amelia are 1 an.
O sa le descriu pe fiecare in parte si ce refuzuri au in dependenta de ce nevoi nu
le sunt indeplinite.

Aurelia
Refuzuri:
[Link] sa finiseze temele acasa, desi la after school le indeplineste fara
reprosuri
[Link] uneori sa manance ceea ce s-a pregatit pentru toata familia
[Link] sa faca ordine in camera ei
[Link] refuza sa doarma in camera ei

Nevoi:
1. Control
[Link] conectare
[Link]
4. De conectare

Ea este un copil emotiv, creativ, foarte pozitiva. Mereu a fost atasata de mine,
am facut cosleeping pina la 5 ani si ceva, am alaptat-o 2 ani si 2 luni. Cred ca un
impact mare a avut si divortul , separarea de tatal ei la varsta de 3 ani. Iar de
cand a aparut sora ei, desigur ca atentia mea nu e la fel de mult focusata asupra
ei. Vreau sa ma asigur ca dispun de cunostiintele necesare sa o ajut sa treaca
aceste schimbari mari de la o noua familie, o sora, inceputul scolii si multe altele
care vor urma.

Amelia
Refuzuri:
1. Refuza sa doarma in patucul ei

Nevoi:

1. De conectare

Amelia am reusit sa o tranzitionez la dormitul in patuc la 10 luni, si dormea


acolo toata noaptea fara sa fie necesar sa o alaptez. Iar la 12 luni dupa un
episod de boala a refuzat categoric sa o pun in patuc, nu reusesc sub nici o
forma sa o las sa doarma noaptea acolo. Si aici nu stiu cum sa procedez, desi nu
cred ca o lipsesc cumva de conectare.

Multumesc si apreciez orice sfat!


o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Domnica8 luni în urmă


Bună, Domnica,

Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu copiii tai.

Știu că sunt întrebari la care îți dorești un răspuns imediat, însă, ești la început
de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să conștientizezi
ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să păstrezi! Primul pas l-
ai făcut și ai identificat nevoile fiicelor tale.

Situațiile cu care te confrunți acum sunt întâlnite frecvent în rândul părinților și


vei găsi răspunsurile la acestea în program. Vei afla cum să duci temele și
curățenia din propria camera, în zona de responsabilitate, hrănind astfel Aureliei
nevoia de control (modulul 3). Modulul bonus cu exemple concrete despre
gestionarea refuzurilor te va ajuta cu informații despre cum să gestionezi corect
refuzul Ameliei de a dormi singură în pat. Până să știi ce să faci, lasă informațiile
să se așeze astfel încât toate acestea să fie asumate!
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

 Răspunde


o −
o

Cristina Japalau8 luni în urmă edited


Salut, Urania! 😊
Sunt nespus de încântată ca am intrat in program AAP, chiar dupa seminarul de
ieri din Chișinău " Stima de Sine la Copii - Principalul Ingredient al Succesului".
Tin sa va Multumesc din suflet pentru prezentare si ajutorul Roxanei.👏
Avem o fetiță de 2 ani si 3 luni si imi dau seama de cat efort, competența,
consecvență , echilibru este nevoie pentru a satisface cele 3 nevoi.
După videoul 1, mi- am dat seama ca mica noastra este o fire sensibilă, anume
ceea ce tine de
nevoia de conectare:
- refuză să stea la grădiniță-
- refuza sa iasa din casa fara jucăria preferată-
- plânge cand o las din brate -
- gelozeaza si refuza sa se joace singurica cand vorbesc cu o altă persoana-
Ma intreb unde este acea graniță intre a oferi prea multa afectiune intr- o zi si
mai puțină in alta, unde greșesc, sau sunt prea permisivă?

La nevoia de control la fel:


- refuză să mănânce singurica -
- in unele zile refuză sa-si spele dintisorii -
- de 1/2an incercam si refuză să meargă la olita, ba chiar [Link] ca stie ca
este alternativa -scutecul?Poate suntem prea insistenti?

Ceea ce tine de nevoia de competență:


- poveștile, cărțile le citim cat timp doreste ea, un joc nou se plictisește repede,
daca nu- i iese din prima nu mai incearca [Link] la aceasta varsta atenția e
de scurtă durată?

Va multumesc ❤
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Cristina Japalau8 luni în urmă


Bună, Cristina,

Îți mulțumesc că ești alături de mine și mă bucur că ai ales să faci parte din
comunitatea All About Parenting!

Nu e ușor, e greu! Însă, am convingerea că pe parcursul programului,


schimbarea va veni din interior, iar cu fiecare conștientizare vei fi mai aproape
de a fi un părinte echilibrat. Știu cât de greu este echilibrul de atins și cât de
greu de păstrat, dar orice efort conștient merită!

Nevoia de conectare este o nevoie primară a oamenilor și această nu ne


părăsește niciodată. Nu există prea multă nevoie de relaționare/conectare. De
aceea, te încurajez să îi satisfaci fiicei tale cât de mult poți această nevoie. Nu
există răsfăț la această vârstă. La grădiniță, crează-ți o relație cu educatoarea
pentru că e important să-ți placă de ea, vei transmite această chimie copilului
tău.

În modulele imediat următoare, vei afla cum poți satisface concomitent nevoia
de competență și control, plus multe alte tehnici pentru obținerea cooperării.

Vei găsi în program informații valoroase și pas cu pas, puzzle-ul se va completa,


iar tu vei avea o imagine clară despre ce poți face concret pentru a crește un
copil cu șanse de împlinire în toate aspectele vieții sale.

Te aștept mai departe în program!



 Răspunde


 −

Cristina Japalau Urania Cremene8 luni în urmă
Urania, va Multumesc din suflet pentru încurajare, educatoare , adevărul spus
atat de accesibil, abordarea personală.❤
Abia astept sa invat mai departe😊

 Răspunde


 −

Urania Cremene Cristina Japalau8 luni în urmă


Cu mult drag!

 Răspunde


o −
o

Anna8 luni în urmă


Bună Urania.
Băiatul meu(6 ani), face parte din categoria copiilor cu nevoie mare de
conectare.
Nu accepta(9 din 10 ori) sa manince ce i ofer, în cazul cind a acceptat neapărat
trebuie sa i fiu alături.
Refuza sa stea singur, are mereu nevoia sa stea cineva lingă el, chiar și în
momentul cind e sigur în ceea ce face.
Refuza sa doarmă(atit la prinz cit și seara, chiar și dacă este f. obosit), mereu
găsește argumente de ce nu vrea sa o facă. (cere sa dorm cu el si dacă accept
oricum adoarme greu.

Fetita(3 ani și 5 luni) copil cu nevoie de control.


Refuza cu incapatinare sa se îmbrace cum ii spun eu.
Refuza sa își ceara iertare cind greșește, dacă și o face, urmează plinsul isteric.
In mare parte refuza se se împartă cu lucrurile ei.
Nu permite sa te așezi pe patul ei, scaunul ei, etc.
Multumesc pentru timpul acordat.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Anna8 luni în urmă


Bună, Anna,

Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas! Cu siguranță este o decizie
bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase care să te ajute să clădești
o relație echilibrată cu ai tăi copii.

Știu că ai foarte multe întrebări la care ți-ai dori un răspuns imediat, însă, ești la
început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să
conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să
păstrezi!
Situațiile cu care te confrunți acum sunt des întâlnite în rândul părinților și vei
găsi răspunsuri la acestea în modulul 4 (cum obții cooperarea copiilor tăi), cât și
în modulul bonus depre gestionarea refuzurilor. Până să știi ce să faci, lasă
informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să fie asumate!

Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!



 Răspunde


o −
o

Simona8 luni în urmă


Buna dimineata!
Am o fetita de 9 ani, cu “personalitate foarte puternica”. Am facut constiincioasa
lista cu refuzuri si am constatat ca 60% sunt din categoria “nu vrea sa fac...” iar
30% sunt din categoria “nu pot sa ..” si 10% “vreau sa stai cu, sa ma asculti, sa
imi acirzi atentie”.
Am participat la seminarul gratuit si m-a impresionat legatura dintre
comportamentul parinte/copil. Identificand nevoile nesatisfacute ale copilului
meu, ma intreb ce fac eu gresit. Nevoia mea de control submineaza capacitatea
ei de control si asa apare aceasta nevoie?
Multumesc!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Simona8 luni în urmă


Bună, Simona!
mulțumesc pentru feedback și mă bucur că ai făcut pasul spre schimbare! Cum
spuneam și în comentariul anterior, în program vei găsi tot ce ai nevoie pentru a
găsi răspunsurile și instrumentele de care ai nevoie pentru a adresa
comportamentele identificate. Modulul 4 este dedicat modului în care obținem
cooperarea însă, toate informațiile din modulele anterioare sunt foarte
importante pentru că pregătesc fundația pe care se construiesc toate celelalte.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Adina Brumariu8 luni în urmă


Buna Urania,
Fiul meu(2,6ani) este genul de copil pe care l-am regăsit în descrierea ta si
anume "acum a lângă tine si in 2 minute e in copac".
Am inteles așadar ca are nevoie de ai fi hrănită nevoia de competență datorita
faptului că ii place sa exploreze.
Ok pana aici, însă refuzurile de care ma lovesc le intuiesc a fi din sfera nevoii de
control:
refuzul de a intra în casa
refuzul de a se spala pe mâini
refuzul de a nu mai lovi câinele
refuzul de a se cere la olita
gresesc?

Mulțumesc,
Adina.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Adina Brumariu8 luni în urmă


Bună, Adina,
Bine ai venit în program și te felicit pentru acest pas pe care l-ai făcut, cu
siguranță este o decizie bună și sunt convinsă că vei găsi informații valoroase
care să te ajute să clădești o relație echilibrată cu copilul tău!
Ești la început de program și este necesar că toate informațiile să se așeze, să
conștientizezi ceea ce trebuie să schimbi din ceea ce făceai, dar și ce să
păstrezi!
Refuzurile cu care te confrunți acum sunt des întâlnite în rândul părinților și vei
găsi răspunsul la acestea în modulele 3 și 4. Modulul 3 te ajută să duci acțiunile
fiului tău în zona de responsabilitate personală, lucru care va duce la creșterea
competenței și hrănirea nevoii de control (spălatul pe mâini, de exemplu). Iar
modulul 4 vine cu o serie de tehnici concrete pentru a obține o relație
armonioasă cu fiul tău, bazată pe cooperare.
Până să știi ce să faci, lasă informațiile să se așeze astfel încât toate acestea să
fie asumate!
Mulțumesc pentru că ești aici și te aștept mai departe în program!

 Răspunde


o −
o

Claudia9 luni în urmă


Buna ziua! Fetita mea in varsta de 10 ani are un comportament dificil de inteles
pentru mine. De fiecare data cand ii cer sa faca ceva, refuza cooperarea si are
impresia ca tot ceea ce zic nu este ok si ca nu o inteleg. In continuare o sa dau
exemple de cateva refuzuri:
-refuza sa se imbrace cu ceea ce ii propun iar alegerile ei sunt total neinspirate
de cele mai multe ori-nevoia de control
-refuza sa isi faca temele daca nu o ajut sau macar sa stau langa ea-nevoia de
conectare
-refuza sa isi stranga hainele, jucariile, cartile, caietele de prin casa-nevoia de
competenta
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Claudia8 luni în urmă


Bună, Claudia!
fiica ta manifestă o nevoie de control mare iar acest lucru înseamnă că își
dorește să fie sursa acțiunilor ei, să poată influența ceea ce i se întâmplă și, din
exemplele pe care le-ai menționat, se manifestă cu privire la lucrurile care sunt
în zona ei de influență.
Faptul că refuză să își strângă jucăriile, manifestă tot o nevoie de control pentru
că știe, poate dar nu vrea să facă acest lucru.

Regândește modul în care stabilești regulile și limitele, implic-o mai mult și dă-i
mai multe opțiuni. Stabiliți împreună categoria de haine pentru diverse ocazii
așa încât, să îi fie mai ușor să rămână în limta stabilită și să își hrănească nevoia
de control în același timp.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Mary Maria Sorescu9 luni în urmă


Buna Seara
copilul meu refuză să fie spălat pe cap ,
refuză stea in scaunul de masina dacă îi pun centura
refuza sa guste o mâncare noua
refuza sa meargă la cineva in brate chiar dacă il vede des ,nu merge din prima
sau chiar deloc ,
refuză să fie pupacit si dragalasit
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Mary Maria Sorescu8 luni în urmă


Bună, Mary!
lista cu refuzurile te ajută în partea de planificare a schimbărilor pe care vrei să
le faci pentru a adresa aceste comportamente însă, înainte de toate, trebuie să
te uiți și la modul în care tu și ceilaalți adulți relevanți din viața lui reacționează
în aceste situații.
Odată ce îți vor fi clare tehnicile de obținere a cooperării, vei putea identifica
sursa și adresa aceste comportamente pe care le-ai identificat.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Georgiana Ivan9 luni în urmă


Buna ziua! Eu cred ca am un copil incapatanat, deci cu nevoie de control mare.
Ii ofer mai mereu optiuni, dar nu intotdeauna functioneaza. Acum avem
probleme cu somnul de la pranz. Are doar 2 ani si 8 luni, deci nu cred ca nu mai
are nevoie. Ii ofer optiuni gen cu ce animalut de plus sa ia cu el, in ce camera sa
dormim, ce si cate carti sa citim, daca sa facem un dodo mic sau mare...dar
nimic nu functioneaza. Am incercat si responsabilizarea (trebuie sa ai grija de
animalutele de plus, sa faci liniste sa doarma), explicatii, discutat in
avans...Bine, avem dificultati si cu potty training-ul, mai ales pt number 2 (unde
se obisnuise de cateva luni sa faca in scutec, ascuns de noi, dar foarte
constient), dar asta cred ca e normal. Poate aici e nevoia de competență, se
obisnuise intr-un fel care ii iesea bine...). Si aici oferim optiuni, il las pe el sa faca
cat mai mult (sa isi dea chiloteii jos, aprinda lumina, se aseaza singur unde vrea
el etc...), dar e tare greu. Mersi daca exista sugestii concrete.
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Georgiana Ivan8 luni în urmă


Bună, Georgiana!
așa se pare, că are o nevoie de control mai mare însă, mai sunt și alte aspecte
pe care trebuie să le iei în calcul. Știi, sunt copii care dorm mai mult și alții care
sunt mai mult timp activi. Cred că aceste trăsături se păstrează și la vârstă
adultă. Cred că avem cu toții prieteni care preferă să se trezească târziu, care
sunt foarte bine după câteva ore de somn și alții care sunt la polul opus.
Ca părinți, ne dorim ca ai noști copii să fie echilibrați, să aibă pauza de prânz
care îi ajută să își încarce ei bateriile dar ne oferă și nouă un moment de respiro.
Ei bine, sunt copii care chiar nu au această nevoie și, oricât am insista, nu facem
decât să creăm frustrare de ambele părți. Dacă al tău copil este rezonabil, nu
izbucnește din orice și este cât poate el de cooperant chiar dacă nu doarme,
este posibil să fie unul din acei copii.
Ce poți face, este să pui ora de somn mai devreme pentru a-i da timp să
recupereze pauza de prânz și să se odihnească suficient.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Ramona Boca Meirosu9 luni în urmă


Buna, Urania!
Fetita mea (4a 4l) refuză să doarma cu mine (ea în pătuț, eu în patul din aceeași
camera), o prefera pe mamaia ei (mama mea) care ne-a ajutat in cresterea ei
de cand era bebeluș si cu care, intr-adevar, a dormit mai mult decât cu mine, eu
dormind cu soțul în altă cameră din apartament.
Dacă mamaia lipsește, atunci ma acceptă.
Nevoia de control sa fie? Stie ca sufăr din cauza asta si-i tot spune mamaii ca va
dormi cu mine, dar când vine momentul, se razgandeste, chiar plange daca
mamaia insista sa doarma cu mine si nu cu ea. Eu nu vreau s-o forțez, dar as
vrea sa stiu daca are o nevoie pe care eu, ca mama, i-o ignor din neștiință.
Mulțumesc mult,
Ramona
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Ramona Boca Meirosu9 luni în urmă


Bună, Ramona,
este normal ca un copil să manifeste o preferință pentru un adult important din
viața lui cum ar fi unul dintre părinți sau, cum e cazul tău, unul dintre bunici. Nu
este un semn că are o nevoie nesatisfăcută ci că are o relație foarte strânsă cu
bunica ei.

Cele bune ție!



 Răspunde


 −

Ramona Boca Meirosu Urania Cremene9 luni în urmă


Ok, multumesc pt răspuns, Urania!
Dar atunci când refuză să doarmă la prânz, chiar si cu bunica? Nevoia de
conectare se manifesta sau de control ca face ce vrea, stiind ca noi ne dorim să
doarmă la prânz? Pur si simplu sta nemișcată, cu ochii deschiși, chiar si o oră...
Mulțumesc mult, toate cele bune!

 Răspunde


 −

Urania Cremene Ramona Boca Meirosu8 luni în urmă


Bună, Ramona,
este posibil să nu aibă nevoie de acea pauză de somn. Dacă ar avea, în timpul în
care stă nemișcată, cu ochii deschiși, ar adormi.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o
Irina9 luni în urmă
Fetita mea este un copil bun, e un copil împlinit.. se simte asta in mare parte a
timpului. Însă refuzuri si comportamente negative apar pe ici pe colo (iar ele nu
sunt niciodată constante, Eva are doar momente cand nu cooperează. Ea este in
proportie mai mare de jumatate un copil bun decat unul cu comportamente
negative.
Câteva exemple de refuzuri..:

- nu adoarme singură (nevoia de conectare)


- nu mănâncă mereu singură (nevoia de conectare)
- refuzul de a gusta o mâncare noua (nevoia de competenta)
- refuză să se spele pe păr, pe dinți (nevoia de control)
- refuză sa manance (nevoia de control)
- refuză să meargă de manuta pe strada (nevoia de control)

Nu e constantă în refuzuri.
Sper sa fie din ce in ce mai putine, in timp..
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Irina9 luni în urmă


Bună, Irina!
mă bucur că te uiți la cauză și nu la simptom iar această abordare te va ajuta să
construiești acel stil de parenting echilibrat care, în final, va influența relația
voastră pe termen lung pentru că este despre încredere, respect, iubire
necondiționată.
Sigur această listă se va scurta, se va schimba și, nu trebuie să uităm că, până
la urmă, este normal să existe rufuzuri - acestea fac parte din dinamica relațiilor
și se vor manifesta în familie dar și în afara ei. Până la urmă, vrem ca al nostru
copil să refuze situații pe care nu le consideră corecte sau sigure iar modul în
care noi reacționăm va avea o mare influență asupra copilului nostru atunci
când noi nu vom fi în preajmă pentru a-l proteja.

Cele bune ție!



 Răspunde


o −
o

Loredana10 luni în urmă


Buna ziua,
Copilului meu refuza sa ma asculte cand se intalneste cu prieteni sau colegi
( este o fetita de 3,7 ani foarte sociabila) . Vrea sa mearga cu copiii la ei acasa
desi eu ii spun ca se poate juca cu sora ei (1,7 ani) . In momentul in care ii spun
ca acesti copii si-au facut program cu parintii lor si noi avem programul nostru
incep crizele. E la gradinita la program prelungit si nu duce lipsa de socializare
iar acasa chiar daca are o sora mai mica e tinuta in brate la fel sau chiar mai
mult si punem egalitate intre ele . Este foarte frustrant deoarece nu ne asculta
deloc , pana si refuza sa manance doar sa stea cu copiii ( in altfel de situatii mai
ne intelegem ) . In ce categorie de nevoie sa incadrez acest comportament? Si
cum pot corecta? Mentionez ca am incerc sa o pregatesc atunci cand stiu dar
cand vede copiii uita tot ce am stabilit impreuna ( pentru ca o pun sa imi repete
si sa imi dea acordul ca ma va asculta si va veni cu mine).
Asta se intampla chiar si atunci cand copiii o agreseaza fizic.
Multumesc!
o
o Răspunde
o
o
 −

Urania Cremene Loredana9 luni în urmă


Bună, Loredana,
Se pare că fiica ta are o nevoie de conectare foarte mare, motiv pentru care
acceptă copiii de lângă ea aproape în orice condiții (chiar și atunci când o
agresează fizic). Relațiile sunt foarte importante pentru ea, iar părerea celorlați
conteza mult.

Aprofundând fiecare nevoie psihologică de baza, vei înțelege care este cauza
comportamentului ei și vei putea să legi fiecare tehnică din cadrul acestui curs
de una din cele 3 nevoi.

Pentru că ești încă la început în program, te rog să mai ai puțină răbdare cu


această situație pentru că răspunsul este în program. Modulul 2 vine cu
informația despre ce poți face pentru a hrăni nevoia de conectare a fiicei tale,
păstrând stima de sine ridicată, iar modulul 4 vine cu tehnici concrete despre
cum stabilești limite și reguli clare, îmbinând fermitatea cu căldură, astfel încât
să obții cooperarea copiilor tăi.

Ceea ce poți face până atunci ar fi să organizezi una -două playdate-uri pe


săptămâna, la voi acasă, cu acei copii cu care fiica ta are o relație armonioasă.
Ar ajută-o să-și satisfacă nevoia de conectare într-un mod pozitiv.

Te aștept mai departe în program!



 Răspunde

 Furnizat de Disqus
 Abonează-te
 Do Not Sell My Data
Trebuie să fii autentificat pentru a putea vota această postare.

S-ar putea să vă placă și