PLANUL JENA

Rezumat

Alternativa educaţională Jena este bazată pe concepţia pedagogului german Peter

Petersen. Ideile, principiile, valorile şi metodele alternativei Jena sunt corelate cu cerinţele şi
trebuinţele formării omului în societate şi anume: dezvoltarea conştiinţei de sine a elevului, a
conştiinţei propriilor posibilităţi şi limite, a responsabilităţii, dorinţei şi capacităţii de a lua
decizii independent, a comportamentelor necesare participării la viaţa comunităţii. Așadar,
alternativa Jena urmăreşte dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului, combinată cu aspiraţia de
integrare în societate.
Alternativa educaţională Planul Jena, a fost introdusă în sistemul românesc de învăţământ în
1994 și pune accent pe implicarea copilului în activitate şi pe învăţarea integrată.
Un important rol în formarea lui îl are şi mediul educaţional, care îi poate dezvolta
curiozitatea, interesul de investigare, experimentare şi cunoaştere, iniţiativa, autonomia,
comunicarea şi relaţionarea etc. Părinţii participă activ la educaţia copiilor în grădiniţă sau în şcoală,
colaborând deschis cu cadrele didactice .

1. Dezvoltarea copilului în comunitate

Actul educaţional se centrează pe copil şi pe dezvoltarea integrală a personalităţii sale.

Dezvoltarea personalităţii copilului se poate realiza însă doar implicând comunitatea (elevi, părinţi,
cadre didactice), în interacţiunea sa cu alţi indivizi. Planul Jena pune accentul pe viaţa socială, pe
promovarea unei atitudini dinamice şi responsabile, a respectului faţă de cei din jur, a spiritului de
iniţiativă, a spiritului critic faţă de membrii comunităţii şcolare.
În cadrul comunității, copilul învaţă:
1) Să-şi dezvolte spiritul critic
2) Să-i respecte pe cei din jur;
3) Să devină o persoană responsabilă;
4) Să se manifeste ca o persoană dinamică cu iniţiativă.
5) Învaţă despre libertate şi limitele ei;
În concepţia lui Peter Petersen (1940), şcoala trebuie să fie o comunitate de muncă şi de viaţă,
în care libertatea elevului nu este îngrădită de cadrul didactic. Copiii se pronunţă asupra intereselor
comune, iau decizii, dar se supun şi deciziei grupului. În cadrul grupului relaţiile interpersonale
se bazează pe sinceritate și respect.

2. Orientarea procesului de învăţământ

În Planul Jena se alternează şi se completează munca individuală cu activitatea organizată şi

îndrumată de către profesori. Procesul de învăţământ se realizează cu ajutorul mijloacelor
didactice şi prin situaţii pedagogice potrivite . Astfel, procesul de învăţământ poate fi privit şi
ca o unitate a informării şi formării. Instruirea, care presupune transmiterea unui sistem de cunoştinţe
despre natură, om şi societate, trebuie să asigure crearea unei viziuni interdisciplinare, care să-i ofere
individului posibilitatea unei mai bune înțelegeri a realităţii, implicit a unei acţiuni creatoare asupra
ei. Formarea presupune dezvoltarea bio-psiho-socială a personalităţii celui educat. Informarea şi
formarea se află într-o strânsă relație de interdependenţă şi se manifestă diferit în cadrul fiecărei laturi
a educaţiei (intelectuală, morală, civică, estetică etc.).

Obiective prioritare în alternativa Jena:

1) Formarea deprinderilor de bază;
2)Individualizarea fiecărui subiect;
3) Socializarea copiilor;
4) Modelarea armonioasă a personalităţii copiilor;
5) Să descopere lumea prin experienţe proprii.
6) Dobândirea competenţei de a se adapta la situaţii diverse;
7 ) Să se respecte pe sine şi pe cei din jur;
Formarea este întotdeauna un rezultat al informării şi o bază pentru realizarea în
continuare a acesteia. Nu există vreun aspect al componentei formative care s-ar putea lipsi
total de prezenţa elementelor informării. Dezvoltarea propriei identităţi a copilului poate să se
realizeze doar în interacţiunea sa cu alţi indivizi, deci în comunitate. Astfel, mediul în care se
desfăşoară procesul educaţional este foarte important. El trebuie să ofere confort, siguranţă, intimitate,
asemeni unui cămin, şi trebuie să reflecte gustul, nevoile şi interesele copiilor, care şi contribuie direct
la amenajarea şi întreţinerea lui.

Planul Jena se bazează pe următoarele principii pedagogice:

1) Gruparea, adică petrecerea de către copii a majorităţii timpului în grupuri eterogene de vârstă, după
modelul familial;
2) Activităţile de bază sunt : conversaţia, jocul, lucrul, serbarea;
3) Toate celelalte spaţii şcolare sunt spaţii educaţionale;
4)Participarea elevilor la managementul clasei, dezvoltarea simţului pentru ordine şi a responsabilităţii
pentru spaţiul comun;
5) Implicarea elevilor în organizarea activităţilor şi a experienţelor educaţionale, în amenajarea
spaţiului, în stabilirea regulilor etc.

Principiile Planului Jena, după K. Both şi K. Vreugdenhil (1989):

1) Fiecare om este unic. El are propria valoare şi propria demnitate, care sunt de neînlocuit.
2) Fiecare om, indiferent de rasă, naţionalitate, sex, apartenenţă socială, religie sau opinii de viaţă, are
dreptul să-şi dezvolte propria identitate, care se defineşte prin independenţă, conştiinţă critică,
creativitate şi echitate socială.
3) Fiecare om are nevoie de relaţii personale pentru dezvoltarea propriei identităţi, are nevoie
de contacte cu alţi oameni, de contacte cu realitatea senzorială perceptibilă a naturii şi culturii,
de contacte cu realitatea perceptibilă extrasenzorial.
4) Fiecare om trebuie recunoscut ca persoană totală şi, pe cât posibil, tratat ca atare.
5) Fiecare om trebuie recunoscut ca promotor şi inovator al culturii şi, pe cât posibil, tratat ca atare.
6) Oamenii trebuie să coopereze într-o comunitate, în care să se respecte valoarea unică şi de
neînlocuit a fiecăruia.
7) Oamenii trebuie să coopereze într-o comunitate, care să ofere spaţiul şi stimulii pentru
dezvoltarea identităţii individuale a fiecăruia.
8) Oamenii trebuie să coopereze într-o comunitate, în care să se opereze drept, paşnic şi în
mod constructiv cu diferenţele şi schimbările individuale.
9) Oamenii trebuie să coopereze într-o comunitate, în care mediul înconjurător să fie tratat cu respect
şi grijă.
10) Oamenii trebuie să coopereze într-o comunitate, în care resursele naturale şi culturale să fie
utilizate manifestându-se responsabilitate faţă de generaţiile viitoare.
11) Şcoala este o organizaţie cooperativă relativ autonomă a celor implicaţi. Ea este influenţată
de către societate, influenţând-o la rândul ei pe aceasta.
12) Este de datoria adulţilor ca în şcoală discuţiile prealabile despre om şi comunitate să formeze
punctul de pornire pentru acţiunile lor ulterioare.
13) În şcoală, conţinutul instruirii este preluat din realitatea vieţii şi din experienţa copiilor,
precum şi din valorile culturale, recunoscute şi apreciate în societate ca fiind mijloace importante
pentru dezvoltarea personală a oamenilor şi a comunităţii acestora.
14) Procesul de învăţământ se realizează cu ajutorul mijloacelor didactice şi prin situaţiile pedagogice
optime pentru atingerea obiectivelor urmărite.
15) Procesul de învăţământ se realizează prin alternarea ritmică a activităţilor de bază conversaţie, joc,
lucru şi serbare.
16) În şcoală predomină gruparea eterogenă a copiilor în ceea ce priveşte vârsta şi nivelul de
dezvoltare al acestora, pentru a se stimula atât învăţarea de la ceilalţi, cât şi grija pentru ceilalţi copii
din grup.
17) În şcoală se alternează şi completează jocul şi învăţarea independente cu învăţarea asistată şi
îndrumată. Aceasta din urmă este orientată în mod explicit spre creşterea performanţelor şcolare.
Iniţiativa copiilor joacă un rol foarte important în toate aceste activităţi.
18) Orientarea în mediul înconjurător este un scop educaţional important, având la bază
experienţa nemijlocită, cercetarea şi descoperirea personală.
19) În şcoală se realizează evaluări ale comportamentului şi realizărilor copilului, pe cât posibil din
perspectiva istoriei individuale a acestuia şi după discuţii prealabile cu el.
20) În şcoală schimbările şi îmbunătăţirile trebuie privite ca un proces continuu, condus de
interacţiunea consecventă dintre „a face” şi „a gândi”.
Grupuri eterogene de vârstă nu înseamnă, în mod necesar, grupuri de bază. Se poate
vorbi despre existenţa grupului de bază doar atunci când diferenţele de vârstă dintre copii sunt
fructificate din punct de vedere pedagogic. Grupul funcţionează ca factor formativ, iar eterogenitatea
acestuia favorizează procesul educaţional.
Avantaje ale grupurilor eterogene de vârstă, ca grupuri de bază (Peter Petersen, 1940, p. 77):
1) Deosebirile de vârstă sunt, în aceleaşi timp, deosebiri potenţate de cultură, fără ca prin
acestea tensiunile interindividuale să devină prea mari. Aceasta înseamnă, pentru întregul grup, o mai
bogată stimulare şi încurajare spirituală şi general umană.
2) Copiii foarte dotaţi şi conducătorii din grup vor trebui să se subordoneze de trei ori în cadrul unui
grup şi să se întreacă cu cei mai dotaţi decât ei, astfel diminuându-se probabilitatea ca ei să devină
orgolioşi, trufaşi.
3) Prin schimbul anual al unei treimi dintre elevi se păstrează echilibrul şi armonia grupului.
4) Profesorul şi copiii sunt stimulaţi în fiecare an prin venirea unor colegi noi. Schimbarea aduce
prospeţime în grup.
5) Grupul inferior are întotdeauna doar o treime de începători, ceea ce uşurează foarte mult munca
profesorului.
6) Introducerea noilor veniţi în viaţa şcolară se realizează treptat, ceea ce constituie o formă de
tranziţie mai uşoară de la învăţământul preşcolar la cel şcolar.
7) Învăţătorul trebuie să-şi schimbe mentalitatea, să devină mai liber în concepţii şi atitudini. În cadrul
grupului, el devine unul printre alţii, un pedagog, un îndrumător pentru elevii săi.
8) Numărul mare de elevi dintr-o clasă nu îngreunează, ci uşurează formarea socială şi procesul de
învăţământ.
9) Grupul asigură realizarea ideii de educaţie pentru viaţă, de organizare a şcolii în aşa fel, încât să
devină o şcoală a vieţii.
În realizarea educaţiei, un rol important, după Planul Jena îl au activităţile
extracurriculare, care sunt complementare celor obligatorii şi au influenţă formativă asupra
copiilor. Ele valorifică aptitudinile şi pasiunile copiilor, implicându-i în abordarea unor subiecte
care necesită iniţiativă, responsabilitate, creativitate, comunicare şi relaţionare.

3. Planul ritmic de activităţi

Alternativa educaţională Jena , în ceea ce privește conţinuturilor educaţionale nu se

deosebeşte de şcoala tradiţională. Singura diferență este faptul că se bazează pe un plan ritmic,
în care se succed alternativ patru tipuri de activităţi.
Planul Jena lucrează după un plan ritmic de activităţi, în care se succed alternativ cele
patru activităţi fundamentale: conversaţia, jocul, lucrul şi serbarea. În timpul unei săptămâni, copiii au
de realizat independent, în perioada compactă, un ansamblu de cerinţe minimale şi anume
activităţile, cercurile, jocurile prezentate în cadrul activităţilor de bază. Cadrul didactic observă
copiii şi intervine atunci când este solicitată sau când consideră că acest lucru este necesar. Există o
serie de activităţi facultative, pe care copiii mai rapizi, cei cu înclinaţii către un anumit domeniu sau
pur şi simplu cei interesaţi le pot realiza. Se urmăreşte, astfel, autodepăşirea şi atingerea unor
performanţe conforme cu natura proprie a fiecărui copil. Este important să se ia în considerare
interesele şi aptitudinile fiecărui copil, ritmul şi nivelul individual de dezvoltare.
Ca modalitați de lucru sunt practicate activitatea în grupuri de nivel, activitatea în grupuri de
bază, cursul de iniţiere, cursurile opţionale, cercurile. Nerenunţând total la împărţirea tradiţională a
copiilor se introduc grupele de nivel, cf. Tabel nr.1. Planul Jena propune organizarea grupurilor de
bază (grupuri de bază combinate), în care se realizează activităţi formative. În grupul de nivel are loc
ceea ce numim, în mod tradiţional, instrucţie.

Grup de nivel Grup de bază 1 Grup de bază 2 Grup de bază 3

Grup de nivelul 1 4 - 6 ani 6 - 9 ani 9 - 12 ani
Grup de nivelul 2
Grup de nivelul 3

Tabel nr.1
Pentru o zi obişnuită de şcoală, Planul Jena propune:
1) Introducerea cercului de scris ca moment fix al zilei, în care se dezbate o anumită temă din viaţa de
zi cu zi;
2) Cursul de iniţiere în care se urmăreşte formarea deprinderilor
3) Perioada compactă (lucrul pe fişe);
4) Introducerea cercului închis, în care se propune tema săptămânală;
Materiile sunt tratate interdisciplinar şi se porneşte în limita posibilităților de la situaţii
autentice de învăţare. Respectându-se particularităţile de vârstă, se urmărește mai ales intrarea
copiilor în contact direct cu natura, cu lumea înconjurătoare în general, deoarece experienţa personală
este cea mai bună bază pentru învăţare.

4. Amenajarea spaţiului educaţional

În mod obişnuit, copiii sunt implicați permanent în amenajarea şi întreţinerea spaţiului

educaţional. Această contribuţie se regăseşte şi în decorarea sălii de clasă, în care va avea loc la
sfârşitul fiecărei săptămâni serbarea, una din activităţile de bază ale alternativei Jena. Prin
manifestarea creativităţii şi imaginaţiei fiecăruia, copiii dobândesc cunoştinţe, deprinderi şi
abilităţi de amenajare a unei expoziţii, a unui decor deosebit de sărbătoare, accentuându-se astfel
latura formativă a instruirii. Mediul educațional trebuie să le asigure copiilor o atmosferă plăcută,
un mediu care răspunde intereselor acestor care să le treazească curiozitatea și atitudininea pozitivă
faţă de activități. Clasa Jena este un mediu dinamic, în permanentă schimbare, cu materiale care
corespund interesului individual al copilului şi stadiilor de dezvoltare. Amenajarea sălii de clasă va
fi făcută în aşa fel, încât să îi încurajeze pe copii să aleagă activităţile pe care le vor desfăşura.
Crearea unei astfel de ambianţe încurajează copiii să aibe iniţiative, să exploreze, să creeze, căci
Planul Jena se bazează pe convingerea că implicarea directă a copiilor în procesul educațional conduce
la dezvoltarea lor optimă, acest lucru se poate realiza într-un mediu de clasă organizat pe centre de
interes şi de activitate. Fiecare sală are mai multe centre de activitate conţinând materiale diferite, pe
care copiii le vor explora şi cu care se vor juca.
O sală de grădiniţă organizată conform Planului Jena cuprinde o parte din următoarele centre
de activitate:
- Colţul jocurilor de masă
- Colţul construcţiilor;
- Colţul jocurilor de rol;
- Colţul de tâmplărie;
- Colţul de muzică, dans şi mişcare;
- Colţul expoziţiei;
- Colţul de monitorizare a activităţii copiilor.
Locurile pentru studiu individual sau pentru activităţile în grupuri mici pot fi amenajate şi în
afara sălilor de clasă (sălilor de grupă).

5. Serbarea

O activitate de bază în alternativa Jena este serbarea, care are un puternic caracter social,
pentru că toţi cei implicaţi în procesul educaţional - copii, părinţi, cadre didactice - au ocazia să se
manifeste în colectivitate. Serbarea este una dintre cele patru activităţi fundamentale ale planului
ritmic de activitate, alături de conversaţie, joc şi lucru.
Serbările marchează începutul şi sfârşitul de săptămână, aniversările, sosirea sau
plecarea unui copil din şcoală sau din grupul de bază, sărbătorile naţionale și religioase sau alte
evenimente importante din viaţa individuală, a şcolii sau a comunităţii.
Prin acest tip de activitate nu se urmăreşte atât caracterul festiv al momentului, ci mai ales
bucuria copilului de a se simţi şi a se manifesta ca membru al comunităţii, participând alături de
ceilalţi copii şi adulţi la viaţa acesteia. Succesul şi adevărata contribuţie formativă a serbărilor se obţin
prin sentimentul măsurii artistice, pedagogice și prin conţinut şi organizare.
Valoarea educativă a activităţilor artistice constă în faptul că acestea contribuie la realizarea
educaţiei în general şi a educaţiei estetice în special. În primul rând, prin serbări se urmărește ca
fiecare copil să-și întărească conştiinţa apartenenţei la comunitatea educaţională, să exprime
sentimentele şi trăsături de personalitate, să selecteze şi să promoveze valorile, să-și dezvolte
abilităţile sociale şi comunicaţionale (inclusiv exprimarea liberă în public), să - şi formeze
deprinderea şi dezvoltarea formelor de exprimare artistică, să perceapă corect timpul şi ritmicitatea,
să-şi dezvolte creativitatea şi imaginația, să - şi dezvolte concepţia de viață, să - şi dezvolte capacitatea
de a lua decizii şi să- şi autoevalueze ritmic activitatea. Pregătirea programului susţinut de copii
contribuie la formarea unor calităţi morale - perseverenţa, stăpânirea de sine, spiritul de
independenţă.
În cadrul acestor activităţi, școlarii manifestă un viu interes pentru pregătirea serbărilor şi
participarea la programele distractive, iar cadrele didactice au posibilitatea de a le forma deprinderile
de a cânta, de a recita expresiv, de a dansa etc. Aptitudinile și interesele li se vor dezvolta în
strânsă legătură cu celelalte procese şi însuşiri psihice: gândirea, atenţia, limbajul, sentimentele,
voinţa etc.
Serbarea şcolară, dacă este bine organizată şi are o tematică anume, poate determina realizarea
scopurilor instructiv-educative (însuşirea de noi cunoştinţe, formarea priceperilor şi deprinderilor,
dezvoltarea creativităţii şi a îndemânării artistice, modelarea sensibilităţii) prin:
1) Repetarea unor părţi ale diverselor obiecte de învăţământ.
a) Recitarea unor poezii sau fabule cu conţinut liric, patriotic etc.;
b) Dramatizarea unor texte cu conţinut istoric, moralizator sau a poveştilor și basmelor
c) Repetarea unor evenimente istorice;
d) Repetarea cântecelor din repertoriu;
e) Repetarea exerciţiilor paşilor de dans și a exercițiilor de gimnastică învăţaţe la orele de educaţie
fizică;
f) Crearea unor programe pentru serbare, a afişelor, a diplomelor pentru concursuri şi a unor
decoruri simple;
2) Îmbogăţirea vocabularului copiilor.
a) Învăţarea unor cuvinte sau expresii noi (folosirea acestora în cadrul serbării şcolare
necesită explicarea prealabilă a cuvintelor şi expresiilor necunoscute).
b) Conştientizarea mesajului educativ și estetic din conţinutul unor opere literare folosite în
cadrul serbării
3) Educarea estetică a elevilor.
a) Memorarea unor versuri valoroase din punct de vedere artistic;
b) Învăţarea unor cântece cu conţinut liric, patriotic;
 c) Vestimentația frumoasă, corectă şi de bun gust, fie că e vorba de uniforma şcolară, sau costumaţia
de scenă;
d) Ţinută fizică firească, sobră, graţioasă, în corelare cu conţinutul materialului prezentat.
4) Dezvoltarea unor trăsături generale de personalitate ale copiilor.
a) Elevii învaţă să îşi controleze emotivitatea, venind frecvent în contact cu publicul,
b) Pregătirea rolurilor pentru serbarea şcolară poate educa voinţa şi ambiţia de a se prezenta bine pe
scenă;
c) Dezvoltarea memoriei copiilor prin învăţarea rapidă şi corectă a unor roluri și versuri, prin
interesul copilului de a se afirma;
5) Educarea trăsăturilor morale ale copilului
a) Recitarea poeziilor cu conţinut patriotic, le dezvoltă copiilor dragostea pentru țară;
b) Textul operelor și caracteristicile unor personaje, îi fac pe copii mai atenţi, mai buni cu ceilalţi
oameni cu care vin în contact în societate;
c) Întâmplările din unele opere literare, (fabule) îi fac pe copii veseli, optimişti, atenţi la ceea ce se
întâmplă în jurul lor.
La serbările şcolare organizate trebuie antrenaţi toţi elevii clasei după capacităţile şi talentul
lor. Un copil lăsat deoparte, ignorat, se poate simţi frustrat de un drept al său, de dreptul de a
fi egalul colegului, care este copil ca şi el, de aceea este recomandat să i se explice, fără a-l jigni, de
ce un copil poate fi protagonist al serbării, iar alţii pot avea doar roluri secundare.
Materialele folosite trebuie să fie accesibile vârstei şcolare, căreia i se adresează, fără
impunerea unor anumite reguli în concepere programelor serbărilor, fiecare cadru didactic putând să-
și organizeze activitatea.

Recomandări pentru organizarea programului unei serbări:

1) Conţinutul serbării să aibă o tematică;
2) Materialele alese să fie corelate cu scopul instructiv- educativ al şcolii;
3) Materialele folosite să fie accesibile vârstei copiilor şi nivelului lor de cunoştinţe ;
4) Să nu aglomereze activitatea școlară a elevului;
5) Recompensarea copiilor care s-au remarcat în timpul unei serbări şcolare,poate fi realizată prin
stimulente materiale, adresarea de felicitări, acordarea de diplome.
Climatul şcolar favorabil asigură succesul sau cel puţin măreşte şansele spre succesul şcolar.

5. Relaţia şcolii cu părinţii

Grădiniţele şi şcolile organizate după Planul Jena se bazează pe o strânsă colaborare cu

părinţii. Aceştia sunt colaboratori și pot participa la procesul educaţional, atât în cadrul
activităţilor curriculare, cât şi în cadrul activităţilor extracurriculare (vizite, excursii, vizionarea de
spectacole etc.). Astfel, pot fi organizate activităţi curriculare, în care părinţii colaborează împreună
cu copiii, în care realizează confecţionarea materialelor necesare desfăşurării unor acțiuni sau ajută la
organizarea unor evenimente.
Exemple de activităţi în care sunt atraşi părinţii:
- activități de informare a părinţilor cu privire la programul educativ (obiective, conţinuturi, metode,
mijloace didactice), la situaţia copiilor (participarea la activităţi, comportamente, rezultate ale evaluării
etc.) şi alte teme (igienă, alimentaţie etc.):
- activități de consiliere psiho-pedagogică a părinţilor;
- Discuţii şi schimburi de idei între părinţi;
- Consultarea părinţilor în alegerea opţionalelor, în activităţile extracurriculare şi în acţiunile de
amenajare a spaţiului şcolar.
Realizarea parteneriatelor cu părinţii solicită din partea cadrului didactic implicare,
sensibilitate, pricepere, flexibilitate și încredere. Folosindu-se de aceste calități cadrul didactic poate
întâmpina deschis părinţii atunci când vin la şcoală, îi încurajează, le ascultă îngrijorările, le oferă
îndrumări cu privire la implicarea în activităţile instituţiei.

Concluzii
 Alternativa educaţională Planul Jena, a fost introdusă în sistemul românesc de învăţământ în
1994 și pune accent pe implicarea copilului în activitate şi pe învăţarea integrată.
Un important rol în formarea lui îl are şi mediul educaţional, care îi poate dezvolta
curiozitatea, interesul de investigare, experimentare şi cunoaştere, iniţiativa, autonomia,
comunicarea şi relaţionarea etc. Părinţii participă activ la educaţia copiilor în grădiniţă sau în şcoală,
colaborând deschis cu cadrele didactice .

Bibliografie:
Albulescu Ion, Curs: Alternative educaţionale, Univ. Babeş-Bolyai,Codul cursului: PLR 3406, Cluj-
Napoca
Catalano, Horaţiu - coord.,(2011) Dezvoltări teoretice şi instituţionale în alternativele
educaţionale, Editura Nomina, Piteşti,
Cuciureanu, Monica, (2006) Educaţia altfel. Peter Petersen şi modelul Planului Jena, Cartea
universitară, Bucureşti,.
Petersen, Peter, Der Kleine Jena (2001) – Plan einer freien allgemeinen Volksschule, Beltz
Verlag, Wenheim und Basel,.
Petersen, Peter, (1940) O şcoală primară liberă şi generală după Planul Jena, Cultura Românească,
Bucureşti,.
http://www.jenaplanschule.jena.de
http://www.jenapolis.de
http://www.peterpetersen.hamburg.de