Demonstrarea-metode de explorare indirecta (mijlocita) a realitatii

Demonstrarea este metoda didactica prin care profesorul dovedeste pe baza de material concret,
intuitiv, exemple, argumente logice, actiuni practice, realitatea unui obiect, fenomen,proces a unor
adevaruri sau afirmatii.

A demonstra inseamna:

-a arata elevilor obiecte si fenomene reale sau substitutele lor in scopul usurarii eforturilor de
explorare a realitatii;

-a provoca o perceptie activa, concret-senzoriala, intuitiva;

-a prezenta elevilor actiuni, operatii si miscari individuale sau de subunitati;

-a arata elevilor armament, tehnica de lupta si alte materiale, modul lor de functionare;

-a materializa sub forma de experienta, principiile expuse teoretic;

-a oferi exemple sau argumente prin care dovedim justetea unor afirmatii sau existenta unor fapte.

Tipuri de demonstrare:

 Demonstrarea concreta a obiectelor si fenomenelor naturale;

 Demonstrarea pe baza experimentului de laborator;
 Demonstrarea actiunilor;
 Demonstrarea cu ajutorul reprezentarilor grafice (tablouri, fotografii, planse, scheme, desene,
harti)
 Demonstrarea cu ajutorul desenului pe tabla
 Demonstrarea prin intermediul modelelor: similare, analoage
 Demonstrarea cu ajutorul mijloacelor audoi-vizuale (proiectii fixe, dinamice, filme)
 Demonstrarea intemeiata pe documente auditie (sau reproduceri ale lor)
 Demonstrarea chimica
 Demonstrarea prin exemple
 Demonstrarea prin argumente pentru a dovedi justetea unor afrimatii sau existenta unor fapte

Functiile(scopurile) demonstrarii:

-da elevilor o privire de ansamblu asupra unei actiuni, operatii sau a unui obiect, proces, fenomen

-arata nivelul de performanta ce trebuie atins

-asigura intelegerea mecanismului de executie a unei actiuni, structura logica a unei scheme,
interactiunea intre diferite elemete componente pe timpul functionarii
 -dezvolta spiritul de observatie, capacitatea de analiza si sinteza, de generalizare, capacitatea de a
compara, de a descoperi, de a investiga, de a trage concluzii

- arata greselile ce trebuie evitate in executatea unei actiuni si pericolul lor pentru securitatea
executantului sau buna functionare a materialului

-formeaza la elevi capacitatea de a desprinde aspecte importante, caracteristice si de a le consemna in

caietele de notite

Cerinte generale de folosire eficienta:

-cadrul didactic sa conduca observatia elevilor asupra elementelor caracteristice, esentiale, prin
intrebari, sublinieri, indicatii, intarirea vocii

-obiectivele, fenomenele demonstrate sa fie observate cu usurinta de catre elevi

-perceperea sa fie realizata prin cat mai multi analizatori

-cadrul didactic sa solicite actiune din partea elevilor carora li se domonstreaza: efectuarea desenelor,
schemelor, efectuarea calculelor etc.

-materialul intuitiv sa permita intelegerea fenomenelor, proceselor in miscare, dezvoltare

-reproducerea realitatii sa se faca in forme care sa evidentieze elemente esentiale ale realizatii
respective

-pregatirea materialului cu ajutorul caruia demonstrarea sa se faca din timp in cele mai mici amanunte,
temeinic, pentru a evita incidente neplacute, neprevazute;

-pe timpul demonstrarii sa se respecte cu strictete cerintele metodice generale, a principiilor didactice

-materialele si mijloacele folosite sa fie bine alese, semnificative, adecvate temei

-mentinerea unui contact permanent cu clasa, stimularea experientei

-imbinarea demonstratiei cu alte procedee didactice: expunerea, explicatiile, convorbirea

-sa nu uoite obiectivele didactice stabilite, sa se aibe in vedere ca demonstrarea, indiferent de modul
in care se face, urmareste o fixare, o aplicare, o verificare a cunostintelor

Demonstrarea cu obiecte si fenomene reale:

-perceperea obiectului, procesului sau fenomenului prin mai multi analizatori, pentru a se intipari cat
mai mute date despre el: forma,marimea, culoarea, greutatea, temperatura, mirosul etc. ;

-demonstrarea sa respecte succesiunea: ansamblu, parti componente, detalii, revenirea la ansamblu;

-sa fie demonstrate in diferitele lor faze (etape) de dezvltare sau transformare;
 -obiectul sa fie lasat in campul vizual al elevilor atata timp cat este necesar sa poate fi observat,
studiat, fenomenele sau procesele sa fie repetate ori de cate ori este necesar pentru a putea fi intelese;

-cand obiectul este demontabil, elevii sa fie pusi sa-l demonteze si sa-l monteze sau sa-l puna in
functiune

-pe timpul demonstrarii sa se respecte ordinea logica a partilor componente, in ordinea fireasca a
desfasurarii fazelor sau etapelor fenomenului sau procesului respectiv;

Demonstrarea pe baza experimentului de laborator:

-cunoasterea de catre elevi a ceritlor si normelor de protectie a muncii atunci cand sunt implicati in
experimente;
-stabilirea de sarcini concrete elevilor pe timpul experimentelor, urmarindu-se formarea la elevi a
capacitatii de a clasifica si interpreta datele si detaliile,de a stabili concluzii;

-prezentarea bazei tehnico-materiale;

-dinamizarea observatiei si participarii independente, active, creative a elevolor.

Demonstrarea actiunilor individuale sau colective:

-pregatirea detaliata a demonstrarii pentru ca actiunea sa constituie model. Rolul exemplului personal-
„Faceti ca mine!”

-demonstrarea miscarii sa se faca frontal, din profil sau chiar din spate cand miscarea ste complicata;

-prezentarea miscarii in formula „ACTIUNE-INVERSA”

Respectarea pe timoul demonstrarii actiunilor a succesiunii:

-demonstrarea intrunita in ritm regulamentar; model: demonstrarea pe parti; demonstrarea pe parti

(faze) in ritm incetinit cu explicatii; revenirea la prezentarea intrunita in ritm regulamentar.

Pe timpul demonstrarii pe parti, cu explicatii, cadrul didactic urmareste:

-prezentarea actiunii pe parti,in ritm lent, adaptat nivelului de intelegere al elevilor si dificultatilor de
executie;

-scoaterea in evidenta a diferitelor faze (timpi), miscari,secvente,parti ale executiei, punctele cheie ale
actiunii;

-asigurarea bazei materiale complete, eliminarea improvizatiilor;

-asigurarea conditiilor (actiunilor)ergonomice care sa permita o observare perfecta a miscarii;

-eviatarea prezentarii mai multor actiuni deodata, ceea ce ar duce la dispersaea atentiei si la pierderea
esentialului ;
 -mentinerea unui ritm acceptabil care sa asigure o buna participare si intelegere.

Demonstrarea cu ajutorul reprezentarilor grafice:

-explicarea constructiei planselor, panopliilor, schemelor, inainte de inceperea demonstratiei;

-plansele, schemele, desenele sa respecte cerintele ergonomice;

-electrificarea, animarea diferitelor procese si fenomene sa nu depaseasca limitele admise, permitand

concentrarea atentiei inspre intelegerea fenomenului si nu asupra plansei.

Demonstrarea cu ajutorul desenului pe tabla:

-executarea cu mana libera din memorie;

-respectarea, pe cat posibil, a conditiilor de reprezentare cerute de desenul tehnic: corectitudine,

proportionalitate, estetica;

-reproducerea (respectarea) semnelor conventionale din atlas;

-evitarea, eliminarea detaliilor nesemnificativve care incarca desenul si ingreuneaza intelegerea;

-cand desenul are un numar mic de repere, acestea sa fie denumite pe desen; daca numarul de repere
este mai mare, acestea se vor nota cu cifre- semnificatia lor trecandu-se intr-o legenda alaturata;

-pe timpul executiei, cadrul didacticva denumi partile componente fara a se angaja in prezentarea lor;

-inainte de executie va trasa sarcini concrete privind reproducerea lor in caiet;

-pozitia cadrului didactic nu trebuie sa acopere schema;

-pe timpul reproducerii in caiete nu va da lamuriri suplimentare pentru a nu dispersa atentia.

Demonstrarea cu ajutorul mijloacelor tehnice(film):

-prezentarea explicatiilor necesare inainte de inceperea proiectiei sau pe timpul acesteia cand
fenomenul este complex;

-cand problematica prezentata este simpla, cadrul didactic urmareste sa dezvolte spiritul de observatie
sau participarea lor activa la cunoasterea fenomenului-explicatiile pot fi date la sfarsitul proiectiei ;

-prezentarea proiectiei pe secvente, cand este posbil, concomitent cu angajarea de discutii asupra
celor vizionate;

-prezenatrea partilor care in mod curent nu pot fi observate cu simturile folosinf desenul animat,
tehnicile speciale de filmat si rulat.

Demonstrarea este metoda didactica prin care se asigura prezentaea sistematica si organizata a
unor obiecte, procese, fenomene si actiuni cu scopul invatarii lor corecte. Importanta ei rezulta din
faptul ca asigura cunoasterea, in conditii optime, a realitatii pe baza de material concret, exemple,
argumente logice.

Modelarea didactica

Modelarea reprezinta metoda de cercetare sau invatare a obiectelor, fenomenelor (legi, principii,
norme, armament, tehnica de lupta), care consta in folosirea unui model construit pe baza prorietatilor
esentiale ale originalului.

In esenta, totul se poate invata cu ajutorul modelelor; metoda modelarii se inscrie in strategia
deductiva , modelul reprezentand un mod de materializare a generalului, ansamblului de la care se
pleaca in descoperirea elementelor particulare. Ea se bazeaza pe construirea unor rationamente prin
analogie care, considerand asemanarea a doua procese, obiecte, fenomene, din care unul este bine-
cunoscut, sugereaza posibilitatea existentei unor relatii structurale sau functionale intre ele.

Functii (scopuri):

-insusirea de cunostinte noi prin conducerea gandirii elevilor la descoperirea lor cu ajutorul unor
modele;

-imprimarea unui caracter intuitiv-practic invatarii;

-ii initiaza pe elevi in utilizarea continutului analogic, ii obisnuieste cu faptul ca obiectele si fenomenele
pot fi modelate;

-familiarizeaza elevii cu tehnica operarii cu modele, etapa necesara in utilizarea tehnicilor de simulare;

-stimuleaza operatiile si calitatile gandirii, capacitaile de analiza, sinteza, comparatie;

-ofera elevilor posibilitatea de a aplica cunostintele in conditii noi, variate;

-dezvolta spiritul de observatie.

Instruirea prin modelare se bazeaza pe folosirea de modele care sunt simplificari, schematizari,
extrase.

Modelul este un sistem teoretic sau material cu ajutorul caruia pot fi studiate indirect proprietatile si
transfromarile obiectului sau fenomenului original cu care are o anumita asemanare sau analogie
esentiala. Asigura accesibilitatea la ceea ce nu este accesibil. Criteriul pentru definirea pedagogica a
modelului este elementul nou de informatie pe care il aduce nemijlocit elevului in momentul utilizarii.

Tipuri de modele:

Modelul nu se identifica cu originalul si nu-l epuizeaza. Exista variate clasificari ale modelelor. Una
dintre acestea imparte modelele in obiectuale, figurative si simbolice.
 Modelele obiectuale sunt reproduceri in trei dimensiuni, la scara convenabila, ale obiectelor reale-
poduri, calupuri de exploziv, proiectile, tunuri, tancuri, nave de lupta, lucrari genistice, traiectorii ș.a.

Modele figurative constau in imagini in doua dimensiuni ale obiectelor-planse, scheme, desene,
fotografii, harti, filme, semne conventionale.

Modele simbolice sunt formule logice sau matematice care exprima fenomene si procese din natura
(formula de calcul a cantitatii de exploziv pentru distrugerea unei grinzi de pod, ecuatia traiectoriei,
legea lui Ohm).

In invatamantul militar se folosesc, de asemenea: modelul similar, modelul analogic.

Modelul similar reprezinta o reproducere simplificata si la alte dimensiuni (mai mici sau mai mari), a
unui obiect, fenomen sau proces, care prin pastrarea caracteristicilor esentiale, sprijina pe elev sa
dobandeasca informatii (cunostinte) in plus despre originalul modelat.

Exemplele de instruire cu modele similare:

-modele care ilustreaza la scara reduss obiectul ce urmeaza a fi studiat macheta unei masini, tehnici de
lupta, armament;

-modele care permit adancirea investigatiei prin desfacerea in partile componente principale: macheta
demontabila a unui motor, macheta functionala a unei clauze etc.

Modelul analogic sprijina elaborarea rationamentului prin analogie in care , pe baza studierii
comparative a doua sisteme analogice si a stabilirii de echivalente intre unele din insusirile lor, se
realizeaza transferul de insusiri noi de la um sistem la celalalt.

Modelul este exprimat prin semne sau simboluri (model ideal) care, in ordinea crescanda a
dificultatilor, se contruieste sub forma modelelor grafice logico-matematice si cibernetice.