CURS 4

Tipuri şi forme de organizare

a activităţilor matematice la preșcolari
Categoriile de activități de învățare sunt:
•
activităţile pe domenii experiențiale (care pot fi
activităţi integrate sau pe discipline),
•
jocurile şi activităţile didactice liber-alese,
•
activităţile de dezvoltare personală.
 Activitățile pe domenii experiențiale (ADE) sunt activităţi
integrate ori disciplinare, desfăşurate în cadrul unor proiecte
planificate în funcţie de temele de integrare curriculară, având
ca mijloc de realizare jocul cu toate valenţele şi sub toate
formele sale, dar și discuţiile libere, convorbirea, povestirea,
lectura după imagini, exerciţiile cu material individual,
experimentele, construcţiile, observarea.
 Jocurile şi activităţile didactice liber-alese (JALA) de
copii sunt organizate simultan pe centre de interes (Biblioteca,
Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi
apă şi altele) pot fi abordate integrat ori pe domenii
experiențiale. Curriculumul pentru învăţământul preşcolar
precizează că activităţile realizate pe centre de interes „se
desfăşoară într-un cadru bine gândit şi amenajat de educatoare,
în cel puţin 3 centre de activitate deschise, din cele 6 existente
în fiecare grupă de preşcolari”. Activitățile în centrele tematice
se desfăşoară în grup, în perechi, individual şi nicidecum
frontal; activităţile de la toate centrele deschise se desfăşoară
simultan şi nu succesiv; nu există obligativitatea ca fiecare
copil să parcurgă zilnic toate centrele deschise; fiecare copil
are libertatea de a opta pentru centrul ales, însă, în cazuri
speciale profesorul îl poate îndruma discret spre un anumit
centru de interes (pentru activităţi recuperatorii, ameliorative).
Pentru jocurile şi activităţile alese desfăşurate în alte spații
decât spațiului obișnuit al grupei (outdoor), o atenţie
specială va fi acordată atât organizării şi amenajării curţii
de joc, cât şi siguranţei pe care o oferă copiilor spaţiul
respectiv şi dotările existente. De asemenea, în funcție de
spațiul ales pentru desfășurarea activităților outdoor, care
poate fi și în afara instituției (parc, crâng, pădure, pajiște,
fermă, gospodăria bunicilor etc.), va fi acordată atenția
cuvenită adecvării jocului și explorării la condițiile oferite
de acesta.
 Activitățile de dezvoltare personală (ADP) includ rutine,
tranziții, opționale și extinderi.
Rutinele reprezintă activităţile-reper după care se derulează
întreaga activitate a zile: sosirea copilului, întâlnirea de
dimineaţă, salutul adresat fiecărui copil diferențiat, prin scurte
mesaje particularizate, micul dejun, gimnastica de înviorare,
calendarul naturii, spălatul pe mâini înainte de masă, masa de
prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările,
plecarea. Tranziții sunt activităţi de scurtă durată, care fac
trecerea de la momentele de rutină la activităţi de învăţare, de
la o activitate de învăţare la alta. Opționalele sunt discipline
la decizia școlii pe care le aleg toți copiii împreună cu părinții,
la care educatoarea trebuie să facă programa. Extinderile sunt
conținuturi care sunt structurate pe un anumit domeniu
experiențial pentru obținerea performanței (doar pentru cei
dotați), țin de curriculumul extins (sunt notate cu asterisc).
Repere Jocuri şi Activități Rutine, Tranziții / Activităţi pentru
orare activităţi pe dom. dezvoltare personală
liber alese exper.
8,00 – Jocuri şi - Rutină: Primirea copiilor (deprinderi
9,00 activităţi specifice) Activitate individuală de
liber alese explorare a unui subiect de care este
(joc liber) interesat copilul / activitățí
recuperatorii individualizate sau pe
grupuri mici
9,00 – Jocuri şi Activități Rutină: Întâlnirea de dimineaţă (15/30
11,30 activităţi pe min.) Rutine şi tranziţii care să vizeze
liber alese domenii pregătirea copiilor pentru activitățile
(pe centre experi- care urmează (deprinderi de igienă
de interes) enţiale individuală şi colectivă, deprinderi de
ordine şi disciplină, deprinderi de
autoservire etc.) Rutină: Gustarea
(deprinderi specifice)
11,30 Jocuri şi - Rutine şi tranziţii care să vizeze
– activităţi liber pregătirea copiilor pentru activitățile
12,30 alese (jocuri de liber alese și, implicit, derularea
mișcare, jocuri jocurilor și a activităților recreative, în
distractive, aer liber (deprinderi igienă individuală
concursuri, şi colectivă, deprinderi de ordine şi
spectacole de disciplină, deprinderi de autoservire,
teatru, audiții deprinderi motrice, deprinderi de
literare/ comunicare și cooperare etc.)
muzicale, Opțional (în cazul în care se derulează,
activități în aer acesta se va desfășura o dată pe
liber, vizite etc.) săptămână)
12,30 Jocuri şi - Activitate individuală de explorare a
– activităţi liber unui subiect de care este interesat
13,00 alese (joc liber) copilul Rutină: Plecarea acasă
(deprinderi specifice).
 Tipurile de organizare a activităților de învățare în
grădiniță:
•Corective (care se adresează copiilor care au ușoare
rămâneri în urmă)
•Recuperatorii (destinate copiilor cu ușor handicap,
tulburări de limbaj, memorie, gândire, tulburări de atenție,
motivaționale, voliționale sau relaționale)
•De suplimentare a programului de instruire (de dezvoltare
sau de elaborare).
 Exemple de tipuri de organizare a activităților matematice
de predare-învățare la grupa mică (Obiectiv, etape în funcție
de baremele minime de cunoștințe, deprinderi și capacități,
exemple de activități).
O1: Să constituie mulțimi de obiecte după criteriul
discriminării dintre genul proxim și diferența specifică:
Etape ale activității de identificare a obiectelor care au o
anumită proprietate:
•Contactul cu obiectele care au o anumită proprietate,
identificate: de către colegi, de către el însuși.
•Identificarea obiectelor care au o anumită proprietate
dorită.
•Exemplificarea de obiecte care au proprietatea dorită.
•Sesizarea/ discriminarea proprietății la care întâmpină
dificultăți în contextul altor proprietăți.
•Numirea obiectelor care au o anumită proprietate.
 Activități integrate de predare-învățare:
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate: un brad, 3
tablouri și o minge. Colorează coroana bradului și încercuiește
mingea.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt desenate: un coș, iar
alături sunt fructe și legume. Așează în coșul toamnei 3 fructe
și 2 legume (copilul trebuie să traseze o linie de la fiecare fruct
sau legumă la coșul toamnei).
Exercițiul 3. Context: Pe fișă sunt desenate legume și flori.
Colorează legumele care au culoarea verde.
Exercițiul 4. Context: Pe fișă sunt desenate: un măr, o pară,
o cireașă și 2 legume: dovleac, vânătă. Încercuiește grupa
fructelor și așeaz-o în coșul toamnei (prin trasarea unei linii de
la mulțimea fructelor la coșul desenat pe fișă).
 O2: Să discrimineze corect și să numească culorile învățate
(roșu, galben, albastru etc.)
Activități recuperatorii: Context: Copilul manipulează
obiectul care are culoarea dorită.
Etape ale activității de sesizare a culorilor:
•Contactul cu obiectul de o anumită culoare, identificat:de
către colegi; de către el însuși.
•Identificarea obiectelor care au o anumită culoare dorită
(cea care nu este recunoscută de copil):
•Exemplificarea de obiecte care au culoarea dorită.
•Sesizarea/ discriminarea culorii la care întâmpină
dificultăți în contextul altor culori.
•Numirea culorilor văzute sau amintite de către cineva (un
copil sau profesorul specifică obiecte care au tot timpul
culoarea respectivă, iar copiii trebuie să identifice culoarea, de
exemplu: foc roșu, soare galben, mare albastră).
 Activitate recuperatorie de discriminare a culorilor:
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt trecute 4 obiecte
colorate, o minge roșie, un măr roșu, o banană și o pară
galbene, așezate în linie. Formează mulțimea obiectelor
colorate cu roșu. Taie cu o linie obiectele care sunt galbene.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate
cu roșu, galben și albastru, așezate în linie, iar sub fiecare
obiect este desenat un pătrat. Marchează cu un X în căsuța de
sub obiectele colorate cu roșu.
Exercițiul 3. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate
necolorate: un măr, o cireașă, o pară, o sfeclă, o pară, așezate
în linie, iar sub fiecare obiect este desenat un pătrat. Colorează
obiectele care sunt roșii. Marchează cu un X în căsuța de sub
obiectele care au culoarea roșie.
 O3: Să identifice și să numească poziții și relații spațiale:
sus-jos, în față-în spate, sub-deasupra, lângă.
Etape ale activității de sesizare a poziției spațiale a unui
obiect:
•Contactul cu obiectul care este în poziția spațială dorită.
•Identificarea obiectului ce se află într-o anumită poziție
spațială.
•Exemplificarea de obiecte care se află într-o anumită
poziție spațială.
•Sesizarea/ discriminarea pozițiilor la care întâmpină
dificultăți în contextul altor poziții.
•Numirea poziției spațiale în care se găsește un obiect.
 Activitate corectivă de sesizare a poziției spațiale a unui
obiect:
Exercițiul 1. Context: Pe fișă este desenată o masă, pe
masă este desenat un brad, sub masă o jucărie, în fața mesei
o minge, în spatele mesei un scaun. Încercuiește obiectul
care este pe masă. Taie cu o linie obiectul care este sub
masă. Colorează cu roșu obiectul care este în fața mesei.
Colorează cu galben obiectul care este în spatele mesei.
Exercițiul 2. Context: În sala de clasă, pe masă este un
brăduț, sub masă o jucărie, în fața mesei o minge, în spatele
mesei un scaun. Numește unde este bradul? Spune unde este
mingea? Unde este jucăria? Spune unde este scaunul.
 O4: Să discrimineze și să numească forme geometrice:
pătrat și cerc sau disc.
Etape ale activității de sesizare a formei unui obiect:
•Contactul cu obiectul care are forma dorită.
•Identificarea obiectului care are forma numită.
•Exemplificarea de obiecte care o anumită formă.
•Sesizarea/ discriminarea formelor la care întâmpină
dificultăți în contextul altor forme de obiecte.
•Numirea formei obiectului indicat.
 Activitate de dezvoltare pentru discriminarea formei unui
obiect:
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate un pătrat, un
cerc și un triunghi. Încercuiește pătratul. Taie cu o linie
cercul.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă este desenată o masă, pe
masă este desenat un cerc, un triunghi și un pătrat, sub masă
un cerc, un triunghi și un pătrat. Încercuiește cercul care este
pe masă. Taie cu o linie cercul care este sub masă. Colorează
cu roșu pătratul care este pe mesei. Colorează cu galben
pătratul care este sub masă.
 Activitate de elaborare pentru discriminarea formei
unui obiect:
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate un cerc, un
dreptunghi și o căsuță căreia trebuie să i se deseneze
geamuri și o ușă. Completează desenul astfel încât să obții
un pom fructifer, un brăduț de Crăciun și o casă a
piticilor.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt desenate o căsuță
fără geamuri sau uși și un om de zăpadă, căruia nu i se
vede decât nasul și mâna dintr-o mătură. Completează
desenul astfel încât să obții căsuța piticilor și un om de
zăpadă.
 Structura unei activități
matematice
 Structura unei activități matematice,organizate
conform modelului învăţării secvenţiale a cunoştinţelor în
lecţie (ISC) (Gagné, 1968)
Structura unei activități matematice cuprinde următoarele
secvențe instrucționale:
•moment organizatoric,
•enunțarea scopului și a obiectivelor,
•reactualizarea structurilor dobândite anterior,
•prezentarea conținutului și dirijarea învățării,
•obținerea performanței și asigurarea conexiunii inverse,
•asigurarea retenției și a transferului,
•evaluarea performanțelor,
•încheierea activității.
 Secvența instrucțională de tipul moment organizatoric
presupune asigurarea condițiilor propice pentru ca fiecare
copil să poată recepta optim activitățile organizate de
profesor. În această etapă este necesară captarea atenției
copiilor printr-un personaj surpriză, care să fie prezent
permanent prin mesajul cadrului didactic și să îi țină motivați
întreaga activitate. Profesorul trebuie să povestească despre
acel personaj surpriză și să facă apel ori de câte ori este
nevoie pentru a aminti despre personaj și rugămintea sa
privitoare la comportamentul copiilor.
 Secvența instrucțională de enunțare a scopului și a
obiectivelor prezintă copiilor într-un mod accesibil ceea ce
se urmărește prin această activitate, respectiv ce ținte de
învățare comportamentale își propune profesorul. Această
secvență are și ea rol motivator, îndrumând copilul spre
rezolvarea conștientă a sarcinilor propuse în activitate.
Enunțarea obiectivelor poate fi reluată ori de câte ori este
necesar, la începutul oricărei alte secvențe de învățare.
 Secvența instrucțională de reactualizare a structurilor
dobândite anterior trebuie să cuprindă succint actualizarea
principalelor elemente dobândite anterior și care vor fi utile
în rezolvarea sarcinilor didactice propuse în această
activitate.
 Secvența instrucțională de prezentare a conținutului și
dirijarea învățării cuprinde prezentarea optimă a noilor
cunoștințe, astfel încât să fie pe înțelesul tuturor copiilor. Ea
cuprinde o fază demonstrativă, în care profesorul ilustrează
modul de lucru și o fază de probă, în care copiii sunt ajutați
să deprindă noile cunoștințe și noile metode de lucru
necesare în rezolvarea sarcinilor didactice prezentate, în
vederea atingerii obiectivelor operaționale propuse, care nu
trebuie să fie mai mult de 3-4 într-o activitate.
 Secvența instrucțională de obținere a performanței și
asigurarea conexiunii inverse corespunde fazei de lucru
propriu-zis al copiilor, sub directa îndrumare a profesorului,
urmărindu-se exersarea sarcinilor în contexte variate, astfel
încât să se asigure trecerea copiilor de la nivelul exersării
dirijate și nivelul exersării semidirijate, la nivelul execuției
independente. Pentru aceasta este necesar ca preșcolarii să fie
informați asupra modului în care îndeplinesc sarcina, prin
conexiunea inversă care apelează la aprobare, dezaprobare,
întărire (când execuția este independentă și corectă) ori
revenire întărire (când execuția necesită sprijin și nu este în
totalitate corectă) pentru ca apoi, prin autoreglare
comportamentală, copiii să reușească să-și însușească
cunoștințele și deprinderile necesare rezolvării sarcinii.
 Secvența instrucțională de obținere a performanței și
asigurarea conexiunii inverse corespunde fazei de lucru
propriu-zis al copiilor, sub directa îndrumare a profesorului,
urmărindu-se exersarea sarcinilor în contexte variate, astfel
încât să se asigure trecerea copiilor de la nivelul exersării
dirijate și nivelul exersării semidirijate, la nivelul execuției
independente. Pentru aceasta este necesar ca preșcolarii să fie
informați asupra modului în care îndeplinesc sarcina, prin
conexiunea inversă care apelează la aprobare, dezaprobare,
întărire (când execuția este independentă și corectă) ori
revenire întărire (când execuția necesită sprijin și nu este în
totalitate corectă) pentru ca apoi, prin autoreglare
comportamentală, copiii să reușească să-și însușească
cunoștințele și deprinderile necesare rezolvării sarcinii.
 Secvența instrucțională de evaluarea performanțelor
constă în măsurarea cunoștințelor achiziționate prin
aprecierea sub diferite forme, inclusiv prin probe de
evaluare formativă a rezultatelor învățării, în raport cu
obiectivele operaționale propuse.
 Secvența instrucțională de încheiere a activității are o
semnificație deosebită în economia activității, asigurând o
evaluare formală a activității copiilor, prin aprecieri
verbale şi observaţii despre desfăşurarea activităţii şi
participarea copiilor. În plus, în această secvență se așează
materialul distributiv la loc, se aranjează scaunele și
mesele.
 Formele specifice de organizare a activității
matematice în grădiniță
•Exerciții cu material individual
•Jocuri didactice matematice cu material individual
•Jocuri didactice matematice cu material colectiv
Frecvența și distribuția formelor specifice de organizare a
activităților matematice pe niveluri de vârstă sunt
evidențiate de tabelul sinoptic
Tip de Grupa mică Grup mijlocie Grupa mare
activitate
Dobândire de Joc Joc Exercițiu
cunoștințe
Exercițiu
Consolidare Joc Exercițiu Joc

Exercițiu
Exercițiu
Joc
Verificare/ Exercițiu Joc Exercițiu
Sistematizare
 Activitățile pe bază de exerciții cu material individual sunt
forme specifice de organizare a activității, care permit
realizarea tuturor tipurilor fundamentale de activități
matematice, prin exerciții. Elementele specifice acestei forme
de organizare a activității matematice sunt următoarele: este
centrată pe obiectivele operaționale asumate; îmbină
activitatea frontală cu cea individuală, diferențiată; impune
folosirea de material distributiv; solicită, dar nu cu necesitate,
existența unui model, caz în care se utilizează ca metodă
auxiliară demonstrația și explicația; sunt structurate pe
secvențele instrucționale; favorizează învățarea conștientă,
activă și progresivă a cunoștințelor declarative ori procedurale;
formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol;
facilitează însușirea unui limbaj matematic adecvat; constituie
itemi în structurarea probelor de evaluare.
•Exercițiul este o metodă activă care are la bază exersarea
repetată, conștientă și sistematică a unor cunoștințe sau
acțiuni.
Exemplu :Asocierea numărului la cantitate. Se aleg diverse
mulțimi cu 5 obiecte, elevii sunt rugați să numere câte
elemente sunt și apoi să asocieze numărul și cifra
corespunzătoare la cantitate.
Funcțiile exercițiului sunt:
•Formarea deprinderilor prin acțiuni concrete;
•Adâncirea înțelegerii prin exersarea în contexte noi și
variate;
•Dezvoltarea operațiilor mintale;
•Operaționalizarea achizițiilor (transformarea lor în abilități
de a utiliza deprinderile specifice unei situații date)
Prin exersarea operațiilor în cadrul activităților,
operațiile devin reversibile si associative.
Caracterul reversibil se asigura prin operații efectuate la
nivel global, dar și la nivel fragmentat.
Exemplu : compunerea numărului 4 este operația care se
efectuează la nivel global (2 plus 2 egal 4), iar
descompunerea lui 4 este operația care se efectuează
fragmentat (4 egal 2 plus 2).
Descom Descom
-punere -punere

4 7
2 2 3 4
2 2 3 4
Compu-
nere
4 Compu-
7
nere
Caracterul asociativ poate fi exersat prin implicarea în
situații problematice în care educatoarea solicită
rezolvarea prin mai multe căi.
Exemplu :

4 4
1 3 2 2
4 4

4 4
3 1 0 4
4 4
Tipuri de exerciții:
•De imitare
•De exemplificare
Traseul metodic al exercițiului cuprinde:
•Motivarea
•Prezentarea, explicarea și demonstrarea exercițiului
de către educatoare
•Exersarea în diverse contexte
•Îmbinarea execuției globale cu cea fragmentată
•Verificarea, autocontrolul
•Concluzionarea de către educatoare/ profesor
 Exemplu de activități desfășurate sub formă de exerciții cu
material individual
•Captarea atenției Se prezintă materialul didactic prin
intermediul elementelor ludice: (De exemplu, pătratul și cercul
sunt prietenii lui Geometrilă, un iepuraș pasionat de
geometrie). Se intuiește materialului didactic (distributiv - al
copilului, demonstrativ – cu care educatoarea demonstrează
sarcina de învățare) presupune ca preșcolarii să analizeze
fiecare element în parte. Se evidențiază caracteristicile
elementelor prin utilizarea terminologiei specifice, moment în
care se observă modul în care copiii rostesc cuvintele, pentru a
remarca pe cei care au probleme de rostire a sunetelor.
•Enunțarea scopului și a obiectivelor Se prezintă tot prin
elemente ludice scopul activității și se fac unele precizări
privind modul de desfășurare a activității și de utilizare a
materialului.
 •
Reactualizarea cunoștințelor Se realizează cunoștințele
declarative ori procedurale prin exemplificare dirijată sau
semidirijată de instructajul verbal, de către cadrul didactic
sau copii, în scopul reamintirii conținuturilor ce vor fi
folosite. Se execută exerciții de același tip ca cel
demonstrativ, dar frontal, solicitându-se în același timp
verbalizarea pentru a justifica acțiunile făcute și rezultatul
obținut.
Prezentarea conținutului și dirijarea învățării Se demonstrează
și se explică modul de realizare a exercițiului, se subliniază
criteriile de rezolvare corectă a acțiunilor și se verbalizează
utilizând corect termenii specifici.
Obținerea performanței și a conexiunii inverse Se execută
exercițiile de către copii, cadrul didactic urmărind modul în
care copiii respectă precizările făcute, se pot introduce
elemente de joc în repetarea exercițiilor și se verbalizează
 •Prezentarea conținutului și dirijarea învățării Se
demonstrează și se explică modul de realizare a exercițiului, se
subliniază criteriile de rezolvare corectă a acțiunilor și se
verbalizează utilizând corect termenii specifici.
•Obținerea performanței și a conexiunii inverse Se execută
exercițiile de către copii, cadrul didactic urmărind modul în
care copiii respectă precizările făcute, se pot introduce
elemente de joc în repetarea exercițiilor și se verbalizează
repetat descriind și motivând acțiunea și rezultatele ei.
 Jocul didactic
matematic
 Jocuri didactice matematice cu material individual sau
colectiv se clasifică în :
•Jocuri didactice de formare de mulțimi (în care se
exersează următoarele abilități matematice: identificare,
grupare, triere, sortare, clasificare, ordonare)
•Jocuri didactice matematice de numerație (în care se
exersează următoarele abilități matematice: asocieri în perechi,
seriere, aprecierea globală a cantității, sesizarea schimbărilor
ce survin într-o cantitate)
•Jocuri didactice logico-matematice (în care se exersează
următoarele abilități matematice: elaborarea judecăților de
valoare și exprimarea unităților logice). Ceea ce diferențiază
jocul logico-matematic de celelalte două jocuri este faptul că
sunt introduși conectorii logici (conjunctiv-și, disjunctiv-sau,
negația-nu) și cuantificatorii logici (existențial și universal)
 Jocul didactic are următoarele componente: scopul,
sarcina didactică, elementele de joc, materialul didactic,
conținutul matematic, regulile de joc.
Sarcina didactică formulează o problemă ce trebuie
rezolvată de toți copiii. Elementele de joc pot fi: întrecerea,
recompensa, penalizarea, aplauzele, cuvinte stimulative.
Conținutul matematic trebuie să fie accesibil și atractiv,
conform programei și adaptat nivelului copiilor. Materialul
didactic trebuie să fie variat și adecvat (fișe individuale, trusa
Dienes, cartonașe, jetoane, jucării, Logi1, Logi 2). Fiecare
joc are cel puțin 2 reguli: prima regulă traduce sarcina
didactică într-o acțiune concretă sau într-un comportament.
A doua regulă are rol organizatoric (cine trebuie să facă o
acțiune, când, în ce ordine, în ce condiții etc.).
 Etapele jocului didactic (corespund secvențelor instrucționale):
•Introducerea în joc – se prezintă materialul didactic
(demonstrativ sau distributiv) și se intuiește.
•Prezentarea jocului – se precizează titlul, scopul,
conținutul și forma de organizare.
•Reactualizarea conținutului jocului –se reamintesc
cunoștințele utile.
•Ilustrarea jocului – explicarea și demonstrarea regulilor
jocului (jocul demonstrativ), fixarea și repetarea regulilor
jocului (jocul de probă).
•Desfășurarea jocului –jocul propriu-zis.
•Complicarea jocului –prin introducerea de reguli noi, de
variante noi de sarcini sau elemente problematizante.
•Încheierea jocului – se fac aprecieri globale și individuale,
se repetă titlul și scopul jocului, se așează la loc materialul
distributiv.
Secvențe Etape ale jocului Exemplificări
instrucțion didactic
ale
1. Introducerea în Copiii sunt anunțați că spiridușii Moșului
Captarea joc: Crăciun vor să fie ajutați să găsească locul
atenției - Prezentarea fiecărei figuri geometrice în căsuța
materialului potrivită.
distributiv sau Un coleg deghizat în poștaș aduce în tolba
demonstrativ sa figuri geometrice mari din carton care
- Intuirea reprezintă “căsuțele figurilor geometrice”.
materialului Intuirea materialului: copiii sunt
îndrumați să manipuleze obiectele și să
sesizeze calitățile fiecăruia, verbalizând,
folosind terminologia specifică.
2.Enunțarea Prezentarea jocului: Du-mă la căsuța potrivită!
scopului și a Titlul jocului Scopul: exersarea abilității
obiectivelor Scopul jocului matematice de clasificare.
Conținutul și forma Conținutul: vom folosi piesele din
de organizare trusa Diènes pe care le vom clasifica
în funcție de formă.
Forma de organizare: pe grupe
omogene (copii foarte buni, copii de
nivel mediu și copii de nivel scăzut)
3. Reactualizarea Reamintim denumirea formelor
Reactualiza- conținutului jocului: geometrice, culoarea și dimensiunea
rea Reactualizăm fiecărei piese.
cunoștințe- cunoștințele și
lor terminologia
utilizată în
desfășurarea jocului
4. Ilustrare Regula care implică sarcina:
Prezen- a jocului: Educatoarea explică copiilor faptul că vor trebui să
tarea Explicare aleagă o formă geometrică și să o așeze în căsuța
conți- a și potrivită, criteriul fiind forma.
nutului demons- Regula de organizare:
și trarea 1.Un copil asistent verifică dacă fiecare grupă a realizat
dirijarea regulilor corect sarcina didactică.
învățării jocurilor 2.Fiecare grupă merge în față si rezolvă sarcina
Fixarea didactică.
regulilor 3.Câștigă cine rezolvă cel mai corect și rapid sarcina
Jocul didactică.
demons- Fixarea: Copiii sunt puși să repete regulile jocului. Cine
trativ și câștigă? Repetă o regulă pe care ai reținut-o.
jocul de Jocul demonstrativ: educatoarea se constituie într-o
probă grupă de copii și rezolvă integral sarcina.
Jocul de probă: fiecare elev merge în față și rezolvă
5. Obținerea Desfășurarea Fiecare din cele 4 echipe primește un
performanțe jocului: nume: echipa pătratelor, a discurilor, a
i și Executarea triunghiurilor, a dreptunghiurilor. Fiecare
asigurarea jocului de către echipă rezolvă sarcina fiind supravegheați
conexiunii copii pe echipe de educatoare și asistent.
6. Asigurarea Complicarea Noua sarcină va fi ca echipa triunghiurilor să asocieze
retenției și a jocului: doar triunghiurile roșii mari căsuței lor care este un
transferului prin triunghi roșu mare, celelalte rămânând neasociate:
introducerea abilitatea matematica fiind trierea. Echipa pătratelor
de noi trebuie să asocieze doar pătratele mici și galbene căsuței
variante, lor care este căsuța pătratului mic galben din cartonașe.
prin Echipa discurilor trebuie să asocieze doar discurile mari și
elemente galbene căsuței lor care este căsuța discului mare galben
problemanti din cartonașe. Echipa dreptunghiurilor trebuie să asocieze
zante, prin doar dreptunghiurile mici și roșii căsuței lor care este
adăugarea căsuța dreptunghiului mic roșu din cartonașe. Se
de noi reguli introduce următorul element problematizant: elevii se
întorc cu spatele, timp în care profesorul modifică poziția
unei piese, iar apoi copiii trebuie să identifice “intrusul”.
Reguli: apare elementul competitiv. Se introduce
competiția între membrii aceleiași echipe: cine găsește
mai multe piese și le așează corect în căsuța pe care o
reprezintă, primește o bulină.
7. Încheierea Profesorul precizează ce echipă a câștigat,
Evaluarea jocului: care copii au fost mai receptivi și mai
performan Se va evalua atenți, îi atenționează pe cei neatenți și
țelor conduita sunt penalizați prin a desena o figură
individuală și de geometrică pe care nu au recunoscut-o.
grup (Penalizarea trebuie să fie strict legată de
Se repetă titlul și sarcina didactică, pentru a conștientiza
scopul jocului unde au greșit).
Fixarea: li se cere copiilor să spună care a
fost titlul jocului, care a fost scopul, o
apreciere globală, descrierea succintă a
activităților desfășurate în cadrul jocului.
8. Se aranjează Rearanjarea materialului distributiv
Încheierea materialul
activității
 Traseul metodologic al introducerii
numărului și cifrei n, în concentrul 1-
10
•Traseul metodologic al introducerii numerelor în concentrul
1-10
Strategia inductivă
I.Faza de familiarizare: Introducerea noului număr și a cifrei
corespunzătoare
Etapa concretă:
•Se construieşte o mulţime care reprezintă numărul anterior
învăţat şi se verifică prin numărare (conștientă, prin încercuire
succesivă, de jos în sus), ataşându-se eticheta cu cifra
corespunzătoare.
•Se formează, prin punere în corespondenţă, o mulţime cu un
element mai mult.
•Se numără conştient, prin încercuire, elementele din noua
mulţime, numindu-se numărul care îi corespunde (noul număr
predat).
•Se prezintă simbolul grafic al noului număr (cifra
corespunzătoare) și se atașează mulțimii (se face
corespondența mulțime-etichetă).
•Se scrie cifra respectând etapele de scriere: se intuieşte
forma cifrei, se recunoaşte cifra în diverse contexte, se
familiarizează elevii cu forma cifrei prin scriere în aer, se
modelează din sârmă, plastilină, se scrie pe bancă, pe caiet
fără liniatură, se scriu după model 3-4 cifre, se corectează,
se scriu 1-2 rânduri, se corectează, având grijă la greșelile
de percepție (când văd cifra în oglindă), formă (când nu
sesizează toate elementele componente ale cifrei), poziție
(când nu sesizează poziționarea corectă a cifrei în spațiul
rândului).
•Faza de structurare noțională: Construirea clasei de
echivalenţă a noului număr (caracterul cardinal)
Etapa concretă:
•Se fac exerciţii de recunoaştere (identificare) în spaţiul
înconjurător a mulţimilor de elemente concrete care
reprezintă noul număr; se verifică prin punere în
corespondenţă şi numărare.
•Se fac exerciții de formare de mulţimi cu elemente
concrete care reprezintă noul număr; se verifică prin punere
în corespondenţă şi numărare.
Se construiește trecerea de la etapa concretă la cea semiabstractă
realizând două mulțimi cu același număr de elemente, una
reprezentată cu elemente concrete și una cu elemente iconice,
semiabstracte.
Etapa semiabstractă:
Se fac aceleași exerciții ca în etapa concretă, dar cu mulţimi
de elemente semiabstracte (jetoane, piese din trusa Dienes,
imagini, desene) care reprezintă noul număr; se verifică
prin punere în corespondenţă şi numărare.
•Faza de aplicare și exersare direcționată: Prezentarea
caracterului ordinal al noului număr
Etapa abstractă:
•Se introduce noul număr în şirul numeric: se numără
crescător şi descrescător până (de la) numărul nou, se
compară noul număr cu precedentele, subliniindu-se faptul
că acesta este cu o unitate mai mare decât precedentul, se
numesc vecinii şi se fac exerciţii de completare a vecinilor.
•Se fac exerciţii de ordonare a unor mulţimi de numere care
conţin noul număr.
•Se compune noul număr din precedentul şi încă o unitate;
se compune apoi şi din alte numere.
•Se descompune noul număr în diferite forme.
•Se compun probleme în care intervine noul număr și
operația de adunare sau scădere.