https://www.rasfoiesc.

com/educatie/didactica/gradinita/IMBOGATIREA-SI-ACTIZAREA-
VOCAB35.php
Ţupa-ţup, un iepuraş mic şi neastâmpărat se întorcea de la şcoală. Trecând printr-o pădure găsi o frunză
lată de brusture din care îşi făcu o umbrelă. Scoase tocul de scris, un toc mic-mititel, frumos-frumuşel,
cioplit din os, la un capăt ros şi începu să scrie pe umbrelă:
“ Pe mine mă cheamă Ţupa-ţup, şi de la şcoală acasă mă duc …”
Dar nu apucă să scrie mai mult, că auzi un lătrat. De frică, o luă la fugă lăsând totul în urmă. Trecu văi
şi dealuri, sări prăpăstioase maluri, goni prin păduri şi poene largi şi se opri doar când lătratul nu-l mai
auzi. Apoi, obosit, sub un bătrân fag, s-a oprit şi căutându-şi tocul, nu-l mai găsi. Ţupa-ţup se întrista
fiindcă tocul pierdut era frumos-frumuşel, cum nu se mai afla altul ca el. O ciocănitoare, îmbrăcată în
haine de sărbătoare îi veni în ajutor:
- Linisteşte-te, Ţupa-ţup, eu o să pornesc la drum să te-ajut să-l cauţi. Şi ciocănitoarea începu să bată la
uşile casuţelor gâzelor de sub scoarţa copacilor, întrebându-le:
- Toc-toc-toc! Gâzelor n-aţi găsit un toc? După plecarea ciocănitoarei, se ivi vărul lui Ţupa-ţup, Laudă-
mare, care îşi cumpărase o puşcă.
- Ei, Ţupa-ţup nu mai fi supărat că-ţi dau tocul meu. Spunând aşa, acesta îşi desprinse de după cap tocul
de piele în care îşi ţinea puşca şi îl întinse. Trecu pe acolo şi vulpoiul Doru, mare meşter pantofar:
- Nu mai fi supărat pentru un toc de la pantof! Uite, cât ai zice “poc” îţi bat eu altul în loc!
Între timp trecu și greierele pe acolo:
-Dragul meu Țupa- Țup am eu un toc de vioară, nu mai fi trist!
Mai trecu şi Moş Martin. Puse jos cele două bucăţi de lemn pe care le căra în cârcă şi-l mângâie pe
iepuraş:

- Linişteşte-te, Ţupa-ţup! Uite chiar acuşi termin cu nişte tocuri de uşi pentru casă ce mi-o clădesc, ca
iarna s-o primesc. Din ele, cu bucurie un toc ţi-l dăruiesc ţie. Aflând adevărul Moş Martin hotărât să
pornească împreună să caute tocul de scris. Atunci apăru Riţa-Veveriţa, o colegă de şcoală aiepuraşului.
- Nu vă mai osteniţi, tocul pierdut l-am adus! Ţupa frăţioare, ţi-am auzit păţania de la ciocănitoare, apoi
de la Laudă-mare. Mi-a povestit şi Doru-vulpoiul, apoi neprietenosul Bursucul-năucul. Iar eu, fuga-
fuga, în grabă am pornit şi uite l-am găsit!
- Poate nu e tocul meu de scris, spuse Ţupa-ţup! Să nu fie un toc de puşcă sau un toc de pistol, un toc
de vioară, un toc de pantof ori toc de cizmă, un toc de uşă sau un toc de fereastră, ori chiar un toc de
bătaie.
- Acesta-i, îl ştiu! Spuse Riţa-Veveriţa. E tocul tău de scris mic-mititel, frumos-frumuşel, cioplit din os
şi c-un capăt ros.
Bucuros Ţupa-ţup, scoase din ghiozdan o foaie de hârtie şi începu să scrie
http://patriciamarciuc.blogspot.com/2013/12/aceasta-povestioara-m-ajutat-pe-mine-la.html
https://www.youtube.com/watch?v=tXQ1ELhiY6MPACALA