Eseu: ,,Idealul profesional al pedagogului”

Colectivităţile în care se încadrează copilul au o influenţă deosebit de mare

asupra dezvoltării psihosociale. Grădiniţa are o mare importanţă pentru pregătirea
şcolarizării. Meseria de educatoare este o frumoasă profesie, care nu seamănă cu
nici o alta. Rolul fiecărei educatoare este de a şi-l face pe copil partener în
demersul educativ. Ea trebuie să susţină şi să consolideze dezvoltarea şi
comportamentul copilului, raporturile cu sine şi cu ceilalţi, astfel încât acesta să
poată atinge momentul când îşi formulează singur reguli şi principii.
Realizarea obiectivelor educaţiei depinde în mare măsură de calităţile şi
competenţele educatoarei, care, prin acţiunile sale, prin personalitatea sa,
reprezintă un model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultură în
comunitate. Educatoarea îndeplineşte o misiune importantă –aceea de a asigura
formarea şi pregătirea copilului către viaţă.
Este dificil a descrie în câteva fraze trăsăturile ce disting o bună educatoare.
Chiar dacă am încerca să alcătuim o listă a „ingredientelor” necesare, nu vom
reuşi să oferim decât o schiţă de portret, nişte repere care ar putea servi ca ghid
general de formare, şi nu soluţia certă pentru edificarea unei imagini integre.
Dacă întrebăm copiii cum ar vrea să fie educatoarea lor, ei ne vor răspunde,
desigur, “frumoasă şi bună”. Chiar dacă nu seamănă cu “zâna bună”, ea îi poate
fermeca printr-un zâmbet sau printr-o privire încărcată de dragoste, prin calităţi
deosebite, prin voce blândă şi copiii o vor considera drept cea mai frumoasă şi cea
mai bună educatoare din lume.
Comportamentul didactic, însuşirile de personalitate, competenţele
dobândite prin formarea iniţială şi continuă, experienţa, atitudinea şi sentimentele
faţă de propria activitate şi faţă de copii, creativitatea, spontaneitatea, capacitatea
de a se transpune în lumea fantastică a celor mici, dăruirea şi pasiunea în muncă la
care se adaugă şi aptitudinile de lider sunt doar câteva din aşteptările părinților faţă
de educatoare.
Educatoarea trebuie să respecte ideile copiilor şi să le utilizeze pentru a
modela reguli. Ea trebuie să interacţioneze cu copiii pe măsură ce aceştia se joacă
şi lucrează. De ea depinde atmosfera şi tonusul clasei. Exemplul său personifică
acele calităţi pe care doreşte să le regăsească la copii: implicare, entuziasm,
curiozitate intelectuală. Trebuie să aibă o mare dragoste faţă de copii şi problemele
acestora. Fireşte, dragostea faţă de copii nu trebuie confundată cu
sentimentalismul, cu blândeţea, lipsită de exigenţă. Împletită cu o încredere
nelimitată în potenţialul copilului, adevărata dragoste este una exigentă; ea oferă
mult, dar şi pretinde mult de la copil.
Educatoarea trebuie să aibă disponibilitatea pentru cunoaştere, înţelegerea şi
abordarea diferenţiată a copiilor, potrivit posibilităţilor individuale şi ritmul
propriu de dezvoltare, tratarea lor imparţială, încrederea în forţele copiilor, în
succesul lor (chiar şi a recuperării fiecărui copil), fermitate, perseverenţă,
consecvenţă, energie, dăruire în tot ce întreprinde , independenţă şi îndârzenie în
susţinerea opiniilor sale pedagogice, promptitudine în luarea de decizii în vederea
bunului mers al activităţii didactice, educative şi social-culturale.
 O bună educatoare trebuie să fie calmă, spontană, creativă, sa se poată
adapta la situaţii neprevăzute, rabdatoare în comunicarea cu copiii şi părinţii
acestora, cu membrii comunităţii şi alti parteneri. Ea trebuie să se implice activ în
acţiunile metodice, să se autoperfecţioneze, să participe la concursuri pentru
obţinerea de grade didactice, la perfecţionări periodice.
Munca de mare răspundere pe care o îndeplineşte îi cere educatoarei să
dovedească un larg orizont cultural, să aibă cunoştinţe bogate în literatură şi artă, în
ştiinţă şi tehnică, să cunoască evenimentele vieţii social-politice. Aceasta o va ajuta
să stabilească o corelaţie mai justă între diferite arii curriculare, să dea mai multă
viaţă şi personalitate activităţilor sale.
Exercitarea optimă a numeroase funcţii didactice necesită profesionalism şi
eficienţă ,care trebuie să sporescă de la o zi la alta, odată cu sporirea exigenţelor de
calitate ale grădiniţei.

Heptologul dobândirii excelenței în profesia de educator :

1. Fii perseverent- zile întregi de trudă în care lucrurile se vor împleti cu eșecurile
ori cu deziluziile pentru a putea ajunge în sfârșit să spui liniștit « Mi-am făcut
datoria ! »
2. Învață continuu- « Nu m-am făcut de râs »
3. Fii conștiincios- « Am fost responsabilă »
4. Fii drept- « Nu defavoriza elevii- Am fost corectă »
5. Respectă elevii- « Am respectat copiii »
6. Fii deschis- « Am luminat calea copiilor mei »
7. Fii generos- « Am oferit tot ce am avut ».

UN COD DE VIAȚĂ!
1. COPILUL ESTE O PERSOANĂ- îl respect
2. COPILUL ÎȘI DESCOPERĂ CORPUL- îi arăt că sănătatea este o forță
3. COPILUL SE MINUNEAZĂ- îl ajut să caute frumosul
4. COPILUL CAUTĂ UN MODEL- sunt pentru el un exemplu
5. COPILUL ARE NEVOIE DE UN IDEAL- îl ajut să dea un sens vieții sale
6. COPILUL SE ÎNDOIEȘTE DE EL- îi dau încredere in el
7. COPILUL VREA SĂ FIE INDEPENDENT- îl invit să fie responsabil
8. COPILUL ÎȘI AFIRMĂ PERSONALITATEA- îl ajut să se cunoască
9. COPILUL SE GÂNDEȘTE DOAR LA EL- îl invit să descopere societatea
10. COPILUL ESTE CURIOS- vorbesc cu el.

Profesia de educator este una complexă şi nobilă, dificilă şi plăcută, în care

„a şti” nu înseamnă nimic dacă nu împărtăşeşti această ştiinţă cu emoţie şi forţă
spirituală.