Tipuri şi forme de organizare a activităţilor matematice la preșcolari

Categoriile de activități de învățare sunt:

1. activităţile pe domenii experiențiale (care pot fi activităţi integrate sau pe discipline),
2. jocurile şi activităţile didactice liber-alese,
3. activităţile de dezvoltare personală.
Activitățile pe domenii experiențiale (ADE) sunt activităţi integrate ori disciplinare, desfăşurate în cadrul unor proiecte
planificate în funcţie de temele de integrare curriculară, având ca mijloc de realizare jocul cu toate valenţele şi sub toate formele sale,
dar și discuţiile libere, convorbirea, povestirea, lectura după imagini, exerciţiile cu material individual, experimentele, construcţiile,
observarea.
Jocurile şi activităţile didactice liber-alese (JADLA) de copii îi ajută să socializeze în mod progresiv şi să se iniţieze în
cunoaşterea lumii fizice, a mediului social şi cultural de care aparţin. Ele constituie baza mediului educațional din grădiniță, sunt
organizate simultan pe centre de interes (Biblioteca, Colţul căsuţei/Joc de rol, Construcţii, Ştiinţă, Arte, Nisip şi apă şi altele), se
desfăşoară pe grupuri mici, în perechi ori individual și pot fi abordate integrat ori pe domenii experiențiale. Curriculumul pentru
învăţământul preşcolar precizează că activităţile realizate pe centre de interes „se desfăşoară într-un cadru bine gândit şi amenajat de
educatoare, în cel puţin 3 centre de activitate deschise, din cele 6 existente în fiecare grupă de preşcolari”. Activitățile în centrele
tematice se desfăşoară în grup, în perechi, individual şi nicidecum frontal; activităţile de la toate centrele deschise se desfăşoară
simultan şi nu succesiv; nu există obligativitatea ca fiecare copil să parcurgă zilnic toate centrele deschise; fiecare copil are libertatea
de a opta pentru centrul ales, însă, în cazuri speciale profesorul îl poate îndruma discret spre un anumit centru de interes ( în care se
vor realiza activităţi recuperatorii, ameliorative).
Activitățile de dezvoltare personală (ADP) includ rutine, tranziții, opționale și extinderi.
Rutinele reprezintă activităţile-reper după care se derulează întreaga activitate a zile: sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă,
salutul adresat fiecărui copil diferențiat, prin scurte mesaje particularizate, micul dejun, gimnastica de înviorare, calendarul naturii,
spălatul pe mâini înainte de masă, masa de prânz, somnul/perioada de relaxare de după-amiază, gustările, plecarea.
Tranziții sunt activităţi de scurtă durată, care fac trecerea de la momentele de rutină la activităţi de învăţare, de la o activitate
de învăţare la alta.
Opționalele sunt discipline la decizia școlii pe care le aleg toți copiii împreună cu părinții, la care educatoarea trebuie să facă
programa. Extinderile sunt conținuturi care sunt structurate pe un anumit domeniu experiențial pentru obținerea performanței (doar
pentru cei dotați), țin de curriculum extins (sunt notate cu asterisc).
 Tipurile de organizare a activităților de învățare în grădiniță:
1. Corective (care se adresează copiilor care au ușoare rămâneri în urmă)
2. Recuperatorii (destinate copiilor cu ușor handicap, tulburări de limbaj, memorie, gândire, tulburări de atenție,
motivaționale, voliționale sau relaționale)
3. De suplimentare a programului de instruire (de dezvoltare sau de elaborare).

Exemple de organizare a activităților matematice de predare-învățare la grupa mică (Obiectiv, etape, bareme minime de cunoștințe,
deprinderi și capacități, exemple de activități).
1. Activități integrate de predare-învățare
O1: Să constituie mulțimi de obiecte după criteriul discriminării dintre genul proxim și diferența specifică:
Etape ale activității de identificare a obiectelor care au o anumită proprietate:
1. Contactul cu obiectele care au o anumită proprietate, identificate:
a. de către colegi/educator.
b. de către el însuși.
2. Identificarea obiectelor care au o anumită proprietate dorită.
3. Numirea obiectelor care au o anumită proprietate și explicarea.
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate: un măr, 3 tablouri și o minge. Colorează mărul și încercuiește mingea.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt desenate: un coș, iar alături sunt fructe și legume. Așează în coșul toamnei 3 fructe și 2 legume (copilul
trebuie să traseze o linie de la fiecare fruct sau legumă la coșul toamnei).
Exercițiul 3. Context: Pe fișă sunt desenate legume și flori. Colorează legumele care au culoarea verde.
Exercițiul 4. Context: Pe fișă sunt desenate: un măr, o pară, o cireașă și 2 legume: dovleac, vânătă. Încercuiește grupa fructelor și așeaz-o
în coșul toamnei (prin trasarea unei linii de la mulțimea fructelor la coșul desenat pe fișă).
2.Activitate recuperatorie de discriminare a culorilor
O2: Să discrimineze corect și să numească culorile învățate (roșu, galben, albastru etc.)
Context: Copilul manipulează obiectul care are culoarea dorită.
Etape ale activității de sesizare a culorilor (prin exersarea abilității de elaborare a judecăților de valoare și exprimare a unităților logice:
utilizarea conectorilor logici (non/nu, și1, sau) și a cuantificatorilor logici (universal-oricare, tot/ existențial-există)):
1. Contactul cu obiectul de o anumită culoare, identificat:
a. de către educator/colegi.
b.de către el însuși.
2. Identificarea obiectelor care au o anumită culoare dorită (cea care nu este recunoscută de copil) și explicarea:
a. exemplificarea de obiecte care au culoarea dorită.
b. sesizarea culorii la care întâmpină dificultăți în contextul altor culori.

3. Numirea culorilor văzute sau amintite de către cineva (un copil sau profesorul specifică obiecte care au permanent culoarea
respectivă, iar copiii trebuie să identifice culoarea, de exemplu: foc roșu, soare galben, mare albastră, frunză verde).

Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt trecute 4 obiecte colorate, o minge roșie, un măr roșu, o banană și o pară galbenă, așezate în linie.
Formează mulțimea tuturor obiectelor colorate cu roșu. Taie cu o linie toate obiectele care sunt galbene.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate cu roșu, galben și albastru, așezate în linie, iar sub fiecare obiect este desenat
un pătrat. Marchează cu un X căsuța de sub toate obiectele care nu sunt colorate cu roșu.
Exercițiul 3. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate necolorate: un măr, o cireașă, o pară, o sfeclă, o pară, așezate în linie, iar sub
fiecare obiect este desenat un pătrat. Colorează toate obiectele care sunt roșii. Marchează cu un X căsuța de sub obiectele care au
culoarea roșie sau galbenă.
Exercițiul 4. Context: Pe fișă sunt trecute 5 obiecte colorate, o minge roșie, un măr roșu, o pălărie albastră, o banană și o pară galbene,
așezate în linie. Formează mulțimea tuturor obiectelor colorate cu roșu. Taie cu o linie obiectele care nu sunt colorate cu roșu sau galben.
Colorează cu albastru căsuța de sub obiectele albastre. Formează perechi dintr-un obiect roșu și unul galben (realizează corespondența
biunivocă prin trasarea unei linii de la un obiect roșu la unul galben). Formează o mulțime în care există un obiect galben și două obiecte
roșii.

1
Și-ul poate fi enumerativ, atunci când se refră la o enumerare de obiecte sau Și logic atunci când se refră la proprietăți comune pentru două mulțimi.
3.Activitate corectivă/ există lacune sau se confundă anumite cunoștințe (procedurale-cum se face, declaratice-cum se verbalizează)
de sesizare a poziției spațiale a unui obiect
O3: Să identifice și să numească poziții și relații spațiale: sus-jos, în față-în spate, sub-deasupra, lângă.
Etape ale activității de sesizare a poziției spațiale a unui obiect:
1. Contactul cu obiectul care este în poziția spațială dorită.
2. Identificarea (indicare) obiectului ce se află într-o anumită poziție spațială.
3. Numirea (verbalizare) poziției spațiale în care se găsește un obiect.

Exercițiul 1. Context: Pe fișă este desenată o masă, pe masă este desenat un brad, sub masă o jucărie, în fața mesei o minge, în
spatele mesei un scaun. Încercuiește obiectul care este pe masă. Taie cu o linie obiectul care este sub masă. Colorează cu roșu
obiectul care este în fața mesei sau cu galben obiecul care se află pe masă (copilul va trebui să aleagă ce obiect să coloreze).
Colorează cu galben obiectul care este în spatele mesei.
Exercițiul 2. Context: În sala de clasă, pe masă este un brăduț, sub masă o jucărie, în fața mesei o minge, în spatele mesei un
scaun. Numește unde este bradul? Spune unde este mingea? Unde este jucăria? Spune unde este scaunul.

4.Activitate de dezvoltare/de exersare în contexte mai dificiule pentru discriminarea formei unui obiect
O4: Să discrimineze și să numească forme geometrice: pătrat și cerc sau disc.
Etape ale activității de sesizare a formei unui obiect:
1. Contactul cu obiectul care are forma dorită.
2. Identificarea/discriminarea obiectului care are forma numită.
3. Numirea formei obiectului indicat.
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate un pătrat, un cerc și un triunghi. Încercuiește pătratul. Taie cu o linie cercul.
 Exercițiul 2. Context: Pe fișă este desenată o masă, pe masă este desenat un cerc, un triunghi și un pătrat, sub masă un cerc, un
triunghi și un pătrat. Încercuiește cercul care este pe masă. Taie cu o linie cercul care este sub masă. Colorează cu roșu pătratul
care este pe mesei. Colorează cu galben pătratul care este sub masă.

5.Activitate de elaborare/creare pentru discriminarea formei unui obiect

O4: Să discrimineze și să numească forme geometrice: pătrat și cerc sau disc.
Etape ale activității de sesizare a formei unui obiect:
1. Contactul cu obiectul care are forma dorită.
2.Identificarea/discriminarea obiectului care are forma numită.
3.Numirea formei obiectului indicat.
Exercițiul 1. Context: Pe fișă sunt desenate un cerc, un dreptunghi și o căsuță căreia trebuie să i se deseneze geamuri și o ușă.
Completează desenul astfel încât să obții un pom fructifer, un brăduț de Crăciun și o casă a piticilor.
Exercițiul 2. Context: Pe fișă sunt desenate o căsuță fără geamuri sau uși și un om de zăpadă, căruia nu i se vede decât nasul și
mâna dintr-o mătură. Completează desenul astfel încât să obții căsuța piticilor și un om de zăpadă.

Structura unei activități matematice cuprinde următoarele secvențe instrucționale:

Moment organizatoric
Importan Enunțarea scopului și a obiectivelor
t
Reactualizare a structurilor dobândite anterior
Prezentarea conținutului și dirijarea învățării
Obținerea performanței și asigurarea conexiunii inverse
Asigurarea retenției și a transferului
 Evaluarea performanțelor
Încheierea activității

Tipuri fundamentale de activități matematice

Tipurile fundamentale de activități matematice sunt structurate în funcție de forma de evaluare în două tipuri: activități
formative, activități cumulative.
Activitățile formative reprezintă activități matematice de dobândire de noi cunoștințe sau activități matematice de consolidare
și formare a unor priceperi și deprinderi, fiind caracterizate printr-o evaluare continuă a obiectivelor operaționale ale unei unități
instrucționale. Activitățile cumulative reprezintă activități matematice de sistematizare și verificare, fiind specifice încheierii unei
unități de conținut, finalizate prin evaluare sumativă.
Aceste tipuri fundamentale de activități matematice respectă structura unei activități matematice, cu variații doar ca pondere a
secvențelor instrucționale, în funcție de tipul fundamental de activitate, în sensul că în activitățile formative au pondere mai mare
secvențele instrucționale de prezentare a conținutului și dirijare a învățării, respectiv de obținere a performanței și asigurare a
conexiunii inverse, pe când în activitățile cumulative, au pondere mai mare secvențele instrucționale de obținere a performanței și
asigurare a conexiunii inverse, respectiv asigurarea retenției și a transferului.
Formele specifice de organizare a activității matematice în grădiniță
1. Exerciții cu material individual
2. Jocuri didactice matematice cu material individual
3. Jocuri didactice matematice cu material colectiv

Frecvența și distribuția formelor specifice de organizare a activităților matematice pe niveluri de vârstă sunt evidențiate de tabelul
sinoptic:2

2
Neagu, M., Beraru, G. (1995). Activități matematice în grădiniță-Îndrumar metodologic. Editura AS`S.
 Activitățile pe bază de exerciții cu material individual sunt forme specifice de organizare a activității, care permit realizarea
tuturor tipurilor fundamentale de activități matematice, prin exerciții. Elementele specifice acestei forme de organizare a activității
matematice sunt următoarele: este centrată pe obiectivele operaționale asumate; îmbină activitatea frontală cu cea individuală,
diferențiată; impune folosirea de material distributiv; solicită, dar nu cu necesitate, existența unui model, caz în care se utilizează ca
metodă auxiliară demonstrația și explicația; sunt structurate pe secvențele instrucționale; favorizează învățarea conștientă, activă și
progresivă a cunoștințelor declarative ori procedurale; formează deprinderi de muncă independentă și autocontrol; facilitează însușirea
unui limbaj matematic adecvat; constituie itemi în structurarea probelor de evaluare.
Exercițiile cu material individual au rol în dezvoltarea psihică a copilului, facilitând exersarea percepțiilor (despre proprietăți
ale obiectelor), achiziția de reprezentări (despre relații între aceste proprietăți, despre mulțimi de obiecte, număr, operații), dobândirea
de cunoștințe declarative și procedurale, dezvoltarea limbajului prin achiziții în domeniul limbajului matematic, dezvoltarea operațiilor
gândirii și a calităților creativității matematice și nu numai.
Cerințele pedagogice în proiectarea unor astfel de activități matematice sunt: asigurarea materialului distributiv pentru toți
copiii, pentru a facilita manipularea obiectelor de către fiecare copil; explicarea concisă și pe înțelesul copiilor a sarcinilor ce trebuie
rezolvate; utilizarea unui limbaj matematic adecvat și adaptat vârstei copiilor; gradarea efortului cognitiv de la un exercițiu la
următorul pentru a asigura însușirea progresivă a cunoștințelor; organizarea coerentă și variată a sesiunii de exerciții pentru a asigura
atingerea obiectivelor operaționale asumate; exersarea fragmentată a acțiunii mai complexe și apoi exersarea integrală a acțiunii pentru
a asigura efectuarea operațiilor de analiză și sinteză, dar și pentru fixarea acțiunii; asigurarea caracterului integrat al exercițiilor pentru
ca aceste cunoștințe matematice să dobândească funcționalitate.
Exercițiu: Concepeți un exemplu de activitate de tip exercițiu cu material individual
 Descrierea unui exemplu de activitate desfășurată sub formă de exerciții cu material individual
1. Captarea atenției Se prezintă materialul didactic prin intermediul elementelor ludice: (De exemplu, pătratul și
cercul sunt prietenii lui Geometrilă, un iepuraș pasionat de geometrie). Se intuiește materialului didactic
Aplicaţie (distributiv - al copilului, demonstrativ – cu care educatoarea demonstrează sarcina de învățare) presupune ca
preșcolarii să analizeze fiecare element în parte. Se evidențiază caracteristicile elementelor prin utilizarea
terminologiei specifice, moment în care se observă modul în care copiii rostesc cuvintele, pentru a remarca pe cei
care au probleme de rostire a sunetelor.
2. Enunțarea scopului și a obiectivelor Se prezintă tot prin elemente ludice scopul activității și se fac unele
precizări privind modul de desfășurare a activității și de utilizare a materialului.
3. Reactualizarea cunoștințelor Se realizează cunoștințele declarative ori procedurale prin exemplificare dirijată sau
semidirijată de instructajul verbal, de către cadrul didactic sau copii, în scopul reamintirii conținuturilor ce vor fi
folosite. Se execută exerciții de același tip ca cel demonstrativ, dar frontal, solicitându-se în același timp
verbalizarea pentru a justifica acțiunile făcute și rezultatul obținut.
4. Prezentarea conținutului și dirijarea învățării Se demonstrează și se explică modul de realizare a exercițiului, se
subliniază criteriile de rezolvare corectă a acțiunilor și se verbalizează utilizând corect termenii specifici.
5. Obținerea performanței și a conexiunii inverse Se execută exercițiile de către copii, cadrul didactic urmărind
modul în care copiii respectă precizările făcute, se pot introduce elemente de joc în repetarea exercițiilor și se
verbalizează repetat descriind și motivând acțiunea și rezultatele ei.
6. Asigurarea retenției si a transferului Se introduc exemple variate care să implice verbalizarea folosind noua
terminologie, rezolvarea de exerciții poate fi organizată și sub formă de întrecere, se apreciază după fiecare
exercițiu comportamentul copiilor prin raportare la sarcina și obiectivele sale comportamentale.
7. Evaluarea performanței Se introduc sarcini de rezolvare individuală pe fișe de muncă independentă. Se intuiește
fișa, se analizează modul de lucru, se precizează sarcina de rezolvat, se fixează tema și modul de rezolvare a ei, prin
repetare, apoi după rezolvarea fișei se face evaluarea fișelor de către educator, de către alți copii (interevaluare) sau
de către copilul însuși (autoevaluare).
Jocuri didactice matematice cu material individual sau colectiv se clasifică în :
1.Jocuri didactice de formare de mulțimi (în care se exersează următoarele abilități matematice: identificare, grupare, triere, sortare,
clasificare, ordonare)
2.Jocuri didactice matematice de numerație (în care se exersează următoarele abilități matematice: asocieri în perechi, seriere,
aprecierea globală a cantității, sesizarea schimbărilor ce survin într-o cantitate)
3.Jocuri didactice logico-matematice (în care se exersează următoarele abilități matematice: elaborarea judecăților de valoare și
exprimare a unităților logice). Ceea ce diferențiază jocul logico-matematic de celelalte două jocuri este faptul că sunt introduși
conectorii logici (conjunctiv-și, disjunctiv-sau, negația-nu) și cuantificatorii logici (existențial și universal)
 Jocuri didactice matematice cu material individual sau colectiv se clasifică în :
1. Jocuri didactice de formare de mulțimi
2. Jocuri didactice matematice de numerație
Importan 3. Jocuri didactice logico-matematice
t

Jocul didactic are următoarele componente: scopul, sarcina didactică, elementele de joc, materialul didactic, conținutul
matematic, regulile de joc, care sunt prezentate în incipitul proiectului didactic.
Sarcina didactică formulează o situație problematică ce trebuie rezolvată de toți copiii. Elementele de joc pot fi: întrecerea,
recompensa (simbolice), penalizarea (doar prin repetarea unor cunoștințe declarative sau procedurale-să verbalizeze sau să realizeze
acțiunea specifică sarcinii pe care nu a putut să o rezolve), aplauzele, cuvinte stimulative care întăresc pozitiv răspunsul corect al
copilului. Conținutul matematic trebuie să fie accesibil și atractiv, conform programei și adaptat nivelului copiilor. Materialul didactic
trebuie să fie variat și adecvat (dacă este material distributiv:fișe individuale, trusa Diènes, cartonașe, jetoane, jucării, Logi1, Logi 2;
dacă este material demonstrativ trebuie să fie mare, vizibil, specific conținutului activității). Fiecare joc are cel puțin 2 reguli: prima
regulă traduce sarcina didactică într-o acțiune concretă sau într-un comportament. A doua regulă are rol organizatoric (cine trebuie să
facă o acțiune, când, în ce ordine, în ce condiții etc.).

Etapele jocului didactic:

1. Introducerea în joc – se prezintă materialul didactic (demonstrativ sau distributiv) și se intuiește (prin
întrebări se ghidează copiii pentru a memora atributele obiectelor din context).
Importan 2. Prezentarea jocului – se precizează titlul, scopul, conținutul și forma de organizare.
t 3. Reactualizarea conținutului jocului –se reamintesc numai cunoștințele utile.
4. Ilustrarea jocului – explicarea și demonstrarea regulilor jocului (prin jocul demonstrativ), fixarea și repetarea
regulilor jocului (prin jocul de probă).
5. Desfășurarea jocului –execuția de către copii a jocului propriu-zis.
6. Complicarea jocului –prin introducerea de reguli noi, de variante noi de sarcini sau de elemente
problematizante.
7. Încheierea jocului –se repetă titlul și scopul jocului, se fac aprecieri globale și individuale, se așează la loc
materialul distributiv, mesele, scaunele.
Se observă că fiecare etapă a jocului corespunde unei secvențe instrucționale.
 Exemplu de organizare a activității sub formă de joc didactic matematic

Aplicaţie

Secvențe Etape ale jocului Exemplificări

instrucționale didactic
Captarea Introducerea în joc: Copiii sunt anunțați că spiridușii Moșului Crăciun vor să fie ajutați să găsească locul
atenției -Prezentarea fiecărei figuri geometrice în căsuța potrivită.
materialului distributiv
sau demonstrativ Un coleg deghizat în poștaș aduce în tolba sa figuri geometrice mari din carton care
-Intuirea materialului reprezintă “căsuțele figurilor geometrice”.

Intuirea materialului: copiii sunt îndrumați să manipuleze obiectele și să sesizeze calitățile

fiecăruia, verbalizând, folosind terminologia specifică.

Enunțarea Prezentarea jocului: Du-mă la căsuța potrivită!

scopului și a Titlul jocului
obiectivelor Scopul jocului Scopul: exersarea abilității matematice de clasificare.
Conținutul și forma de Conținutul: vom folosi piesele din trusa Diènes pe care le vom clasifica în funcție de
organizare formă.

Forma de organizare: pe grupe omogene (copii foarte buni, copii de nivel mediu și copii de
nivel scăzut)

Reactualizarea Reactualizarea Reamintim denumirea formelor geometrice, culoarea și dimensiunea fiecărei piese.
cunoștințelor conținutului jocului:
Reactualizăm
cunoștințele și
terminologia utilizată
în desfășurarea jocului
Prezentarea Ilustrarea jocului Regula care implică sarcina:
conținutului și Explicarea și
dirijarea demonstrarea regulilor
Educatoarea explică copiilor faptul că vor trebui să aleagă o formă geometrică și să o
învățării jocurilor
așeze în căsuța potrivită, criteriul fiind forma.
Fixarea regulilor
Jocul demonstrativ și Regula de organizare:
jocul de probă
1.Un copil asistent verifică dacă fiecare grupă a realizat corect sarcina didactică.
2.Fiecare grupă merge în față si rezolvă sarcina didactică.
3.Câștigă cine rezolvă cel mai corect și rapid sarcina didactică.
Fixarea: Copiii sunt puși să repete regulile jocului. Cine câștigă? Repetă o regulă pe care ai
reținut-o.

Jocul demonstrativ: educatoarea se constituie într-o grupă de copii și rezolvă integral

sarcina.

Jocul de probă: fiecare elev merge în față și rezolvă integral sarcina, verbalizând.

Obținerea Desfășurarea jocului: Fiecare din cele 4 echipe primește un nume: echipa pătratelor, a discurilor, a triunghiurilor,
performanței a dreptunghiurilor. Fiecare echipă rezolvă sarcina fiind supravegheați de educatoare și
și asigurarea Executarea jocului de asistent.
conexiunii către copii pe echipe
Asigurarea Complicarea jocului: Noua sarcină va fi ca echipa triunghiurilor să asocieze doar triunghiurile roșii mari căsuței
retenției și a lor care este un triunghi roșu mare, celelalte rămânând neasociate: abilitatea matematica
transferului prin introducerea de fiind trierea. Echipa pătratelor trebuie să asocieze doar pătratele mici și galbene căsuței lor
noi variante, prin care este căsuța pătratului mic galben din cartonașe. Echipa discurilor trebuie să asocieze
elemente doar discurile mari și galbene căsuței lor care este căsuța discului mare galben din
problemantizante, prin cartonașe. Echipa dreptunghiurilor trebuie să asocieze doar dreptunghiurile mici și roșii
adăugarea de noi reguli căsuței lor care este căsuța dreptunghiului mic roșu din cartonașe. Se introduce următorul
element problematizant: elevii se întorc cu spatele, timp în care profesorul modifică
poziția unei piese, iar apoi copiii trebuie să identifice “intrusul”.
 Reguli: apare elementul competitiv. Se introduce competiția între membrii aceleiași
echipe: cine găsește mai multe piese și le așează corect în căsuța pe care o reprezintă,
primește o bulină.

Evaluarea Încheierea jocului Profesorul precizează ce echipă a câștigat, care copii au fost mai receptivi și mai atenți, îi
performanțelo atenționează pe cei neatenți și sunt penalizați prin a desena o figură geometrică pe care nu
r Se va evalua conduita au recunoscut-o. (Penalizarea trebuie să fie strict legată de sarcina didactică, pentru a
individuală și de grup conștientiza unde au greșit).
Se repetă titlul și
scopul jocului Fixarea: li se cere copiilor să spună care a fost titlul jocului, care a fost scopul, o apreciere
globală, descrierea succintă a activităților desfășurate în cadrul jocului.

Încheierea Se aranjează materialul Rearanjarea materialului distributiv

activității

Exemplu de activitate în perioada de prenumerație: Compararea mulțimilor în funcție de cardinal

Formează perechi între elementele din aceste mulţimi: spune dacă sunt tot atâtea (sau unde sunt mai multe/mai puţine) şi de ce.
Organizarea situaţiei de învăţare și structurarea etapelor ei
1. Se va cere formarea mulţimilor după o anumită proprietate caracteristică;
2. Se va solicita copiilor să spună unde cred ei că sunt mai multe sau mai puţine elemente („sunt mai multe flori, sau mai mulţi fluturi?”). Deoarece la
grupa mijlocie copiii au învăţat cum pot compara două mulţimi, se va lăsă câtva timp de gândire pentru ca singuri să descopere (redescopere)
procedeul, adică relaţia dintre cele două mulţimi supuse comparaţiei;
3. În continuare, se va cere copiilor să spună ce au descoperit şi cum au descoperit, care mulţime are mai multe (mai puţine) elemente. Un copil va
demonstra pe material demonstrativ formarea perechilor, sub atenta îndrumare a educatoarei;
4. Educatoarea va demonstra modul de lucru cu ajutorul copiilor, deoarece la grupa mare se vor întâlni situaţii în care întâi este formată o mulţime şi
apoi va fi formată o alta şi aranjată în perechi cu cea deja existentă.
Formăm mai întâi mulţimea de flori (de exemplu) şi apoi, alături, mulţimea de fluturi. Acum vom forma perechile. Mâna stângă se va aşeza pe o
floare, indicând-o, iar cealaltă va aşeza fluturele (un singur fluture) în dreptul florii, la dreapta. Controlăm dacă lângă fiecare floare este un singur
fluture, stabilind relaţia: un fluture – o floare, până se verifică toate perechile. Rezultatul comparaţiei va fi exprimat prin acelaşi limbaj ca şi cel folosit
la grupa mijlocie.
Copiii vor forma mulţimile din elementele primite în coşuleţ, aşezându-le pe masă, apoi le vor pune în corespondenţă, verbalizând și concluzionând în
final.
Educatoarea va crea şi alte exerciţii cu materialul demonstrativ:
• aşează mulţimi pe tabla magnetică, făcând intenţionat greşeli, copiii trebuind să descopere greşeala şi să motiveze de ce nu este corect;
 • desenează pe tablă două mulţimi şi va arăta copiilor cum vor proceda ca să deseneze două mulţimi cu tot atâtea elemente; în spaţiul din stânga
desenează un pătrat, iar în dreapta un triunghi şi stabileşte grafic corespondenţa ş.a.m.d.;
• cere copiilor să execute aceeaşi acţiune pe fişa matematică.

Structura sarcinii didactice(un exercițiu/item): contextul, enunțul, rezolvarea (manipularea obiectelor, verbalizarea și
concluzionarea).
Structura situației de învățare: prezentarea / demonstrarea de către educator cu ajutorul copiilor (se prezintă sarcina
didactică și se intuiește materialul didactic demonstrativ/ distributiv); rezolvarea propriu-zisă (manipulare, verbalizare și
concluzionare); exersarea în diferite contexte (educatoarea are așezate dinainte diferite obiecte care vor servi construirii de noi
sarcini didactice care au același scop); complicarea sarcinii (introducerea de elemente problematizante); concluzionarea
rezultatelor situației de învățare create (sintetizăm ce trebuie să rețină copilul).
Formarea reprezentărilor matematice, traseul metodologic pentru introducerea unor noțiuni matematice în perioada de prenumerație

Traseul metodologic al formării unei noțiuni, în perioada prenumerică

Construcția noțiunii de formă (cerc, pătrat, triunghi, dreptunghi), de exemplu: cerc:

1. Etapa de familiarizare, care presupune orientarea în sarcină, este structurată pe trei faze:
a. concretă
Aplicaţie - cadrul didactic alege obiecte de formă circulară și ajută copiii să le intuiască.

- copiii aleg obiecte de formă circulară dintre obiecte de forme diferite

b. semiabstractă
- copiii primesc jetoane cu forma de cerc și le intuiesc.

- copiii aleg jetoane cu forma de cerc dintre jetoane cu forme diferite.

c. abstractă
- copiii primesc desene, imagini, simboluri cu forma de cerc și le intuiesc.

- copiii aleg desene, imagini, simboluri cu forma de cerc dintre imagini cu forme diferite.

2. Etapa de structurare noțională, asociată cu dirijarea învățării, este structurată pe trei faze:
a. concretă
-copiii descoperă/dau exemple de obiecte cu formă de cerc.
 -copiii descoperă obiecte cu formă de cerc printre obiecte cu forme diferite .

b. semiabstractă
-copiii descoperă jetoane cu formă de cerc.
-copiii descoperă jetoane cu formă de cerc printre jetoane cu forme diferite.
c. abstractă
-copiii colorează imaginea obiectelor cu formă de cerc.
-copiii colorează etichetele de sub imaginile cu formă de cerc.
3. Etapa de aplicare și exersare direcționată, coroborată cu verbalizarea, este structurată pe trei faze:
a. a.concretă
-copiii formează mulțimea jucăriilor cu formă de cerc.

-copiii verifică dacă anumite jucării pot face parte din mulțimea jucăriilor cu formă de cerc.

b. semiabstractă
-copiii asociază jetoane cu formă de cerc obiectelor cu formă de cerc.
-copiii construiesc mulțimea jetoanelor cu formă de cerc dintre jetoane date.
c. abstractă
-copiii colorează imaginile obiectelor de sub eticheta sub formă de cerc.
-copiii desenează obiecte cu formă de cerc.

Construcția noțiunii de culoare, de exemplu: culoarea roșie:

4. Etapa de familiarizare, care presupune orientarea în sarcină, este structurată pe trei faze:
a.concretă
Aplicaţie
- cadrul didactic alege obiecte de culoare roșie și ajută copiii să le intuiască.

- copiii aleg obiecte de culoare roșie dintre obiecte de culori diferite

b. semiabstractă
- copiii primesc jetoane de culoare roșie și le intuiesc.

- copiii aleg jetoane de culoare roșie dintre jetoane de culori diferite.

c. abstractă
- copiii primesc desene, imagini, simboluri de culoare roșie și le intuiesc.

- copiii aleg desene, imagini, simboluri de culoare roșie dintre imagini de culori diferite.
 5. Etapa de structurare noțională, asociată cu dirijarea învățării, este structurată pe trei faze:
a.concretă

-copiii descoperă/dau exemple de obiecte de culoare roșie.

-copiii descoperă obiecte de culoare roșie printre obiecte de culori diferite .

b. semiabstractă
-copiii descoperă jetoane de culoare roșie.
-copiii descoperă jetoane de culoare roșie printre jetoane de culori diferite.
c. abstractă
-copiii colorează imaginea obiectelor de culoare roșie.
-copiii colorează etichetele de sub imaginile unor obiecte roșii.
6. Etapa de aplicare și exersare direcționată, coroborată cu verbalizarea, este structurată pe trei faze:
b. a.concretă
-copiii formează mulțimea jucăriilor roșii.

-copiii verifică dacă anumite jucării pot face parte din mulțimea jucăriilor roșii.

b. semiabstractă
-copiii asociază jetoane roșii cu obiecte roșii.
-copiii construiesc mulțimea jetoanelor roșii dintre jetoane date.
c. abstractă
-copiii colorează imaginile obiectelor de sub eticheta roșie.
-copiii desenează obiecte de culoare roșie.

Construcția noțiunii de mare (comparativ, mare/mic)

1. Etapa de familiarizare, care presupune orientarea în sarcină, este structurată pe trei faze:
a.concretă
Aplicaţie
- cadrul didactic alege obiecte mari și ajută copiii să le intuiască.

- copiii aleg doar obiecte mari dintre obiecte diferite.

b. semiabstractă
- copiii primesc jetoane cu obiecte mari și le intuiesc.

- copiii aleg jetoane cu obiecte mari dintre jetoane cu obiecte diferite.

 c. abstractă
- copiii primesc desene, imagini, simboluri de obiecte mari și le intuiesc.

- copiii aleg desene, imagini, simboluri de obiecte mari dintre imagini cu obiecte diferite.

2. Etapa de structurare noțională, asociată cu dirijarea învățării, este structurată pe trei faze:
a.concretă

-copiii descoperă/dau exemple de obiecte mari.

-copiii descoperă obiecte mari printre obiecte diferite.

b. semiabstractă
-copiii descoperă jetoane cu obiecte mari.
-copiii descoperă jetoane cu obiecte mari printre jetoane cu obiecte diferite.
c. abstractă
-copiii colorează imaginea cu obiecte mari.
-copiii colorează etichetele de sub imaginile obiectelor mari
3. Etapa de aplicare și exersare direcționată, coroborată cu verbalizarea, este structurată pe trei faze:
a.concretă

-copiii formează mulțimea obiectelor mari.

-copiii verifică dacă anumite obiecte/jucării pot face parte din mulțimea obiectelor/jucăriilor mari.

b. semiabstractă
-copiii asociază jetonul mare cu obiecte mari.
-copiii construiesc mulțimea jetoanelor mari dintre jetoanele date.
c. abstractă
-copiii colorează imaginile obiectelor de sub eticheta cu jetonul mare.
-copiii desenează obiecte mari.

Construcția noțiunii de subțire (comparativ, subțire/gros)

1. Etapa de familiarizare, care presupune orientarea în sarcină, este structurată pe trei faze:
a. etapa concretă
Aplicaţie
- cadrul didactic alege obiecte subțiri și ajută copiii să le intuiască.
- copiii aleg doar obiecte subțiri dintre obiecte diferite.

b. semiabstractă
- copiii primesc jetoane cu obiecte subțiri și le intuiesc.

- copiii aleg jetoane cu obiecte subțiri dintre jetoane cu obiecte diferite.

c. abstractă
- copiii primesc desene, imagini, simboluri de obiecte subțiri și le intuiesc.

- copiii aleg desene, imagini, simboluri de obiecte subțiri dintre imagini cu obiecte diferite.

2. Etapa de structurare noțională, asociată cu dirijarea învățării, este structurată pe trei faze:
a.concretă

-copiii descoperă/dau exemple de obiecte subțiri.

-copiii descoperă obiecte mari printre obiecte diferite.

b. semiabstractă
-copiii descoperă jetoane cu obiecte subțiri.
-copiii descoperă jetoane cu obiecte subțiri printre jetoane cu obiecte diferite.
c. abstractă
-copiii colorează imaginea cu obiecte subțiri.
-copiii colorează etichetele de sub imaginile obiectelor subțiri
3. Etapade aplicare și exersare direcționată, coroborată cu verbalizarea, este structurată pe trei faze:
a.concretă

-copiii formează mulțimea obiectelor subțiri.

-copiii verifică dacă anumite obiecte/jucării pot face parte din mulțimea obiectelor/jucăriilor subțiri.

b. semiabstractă
-copiii asociază jetonul subțire cu obiecte subțiri.
-copiii construiesc mulțimea jetoanelor subțiri dintre jetoanele date.
c. abstractă
-copiii colorează imaginile obiectelor de sub eticheta cu jetonul subțire.
-copiii desenează obiecte subțiri.