Schemă pentru activitatea de observare

Observația, cum bine se știe este o metodă didactică tradițională. De cele mai multe
ori o întâlnim în cadrul activităților de Cunoașterea mediului , dar este foarte frecvent
întâlnită și la activităţile de la DLC, DȘ,-activitate matematică , DEC. Este metoda care
înseamnă copilul la atenție, la receptivitate, la analiză și sinteză, dar mai ales la
reproducerea celor observate Prin intermediul observării, copiii îşi lărgesc orizontul
cunoaşterii, încep să sesizeze şi să-şi explice unele transformări petrecute în natură,
legături între fenomene, înţeleg varietatea plantelor şi a animalelor în natură, pot să
deosebească animalele domestice de cele sălbatice, păsările migratoare de cele care
rămân în ţară, animalele care aduc foloase omului de cele care produc pagube, etc.
Copiii percep toate aceste lucruri cel mai bine atunci când intră în contact direct cu
acestea. Prin activităţile de observare, copiii trebuie să înţeleagă că animalele au funcţii
asemănătoare cu cele ale omului : văd, aud, gustă, se deplasează, inţeleg şi, în acest fel se
orientează în mediul lor de viaţă. Cunoştinţele sunt transmise copiilor folosind principiul
accesibilității, un bogat material intuitiv care este indispensabil actului de predare-
învăţare Prin proiectele tematice proiectate în vederea observării plantelor : ,,Ghiocelul şi
vioreaua’’, ,,Laleaua’’, ,,Ridichia’’, ,,Roşia şi ardeiul’’, Mărul şi para’’, ,,Căpşuna şi
cireaşa’’, ,,Crizantema şi tufănica’’ etc. urmărim formarea şi înţelegerea noţiunii de
plantă, familiarizarea copiilor cu reguli igienice corespunzătoare (la fructe şi legume), și
îi ajutăm pe pe copii să înţeleagă mai uşor faptul că toate plantele pentru a se dezvolta au
nevoie de aer, apă, căldură şi lumină, că rădăcina absoarbe apa şi sărurile minerale iar
frunza prepară hrana plantei.
Calitatea unei activități de observație, corecte, ține de modul în care educatoarea face
această prezentare, factorii unei reușite fiind:
-organizarea unui mediu propice unei observații atente și obiective;
-expunerea obiectului supus observației, cât mai centrată pe copil;
-incitarea la cunoaștere;
-întreținerea dorinței de a cunoaște anumite lucruri despre obiectul supus observației;
-dirijarea observației prin cuvânt.
Copilul preșcolar, nu are foarte multe cunoștințe despre lume, fenomene ale naturii,
ființe, lucruri, dar prin aplicarea metodei observației copilului i se deschid noi orizonturi.
Este dirijat spre a observa lucruri, a analiza, a compara, a degusta, a sesiza și a transmite
mesaje despre obiectul observat.Ca metoda observației să fie mai eficientă trebuie să
ținem seama de calitatea obiectului observat, de locul în care se face această etapă, de
factorii de mediu care pot perturba sau accentua pozitiv observația. De aceea se impune
ca obiectul supus observației să fie expus pe o suprafață plană, în fața grupei, fără a fi
umbrită prezenta lui de alte obiecte, ce-ar putea deruta copiii, să fie natural sau mulaj,
planșă și jeton, în funcție de tipul domeniului de activitate la care se produce observația,
să fie creat un climat de liniște, care să stimuleze atenția copilului. Percepția celor
observate va fi mult mai solidă dacă copilul va fi dirijat de către educatoare, pentru a
sesiza anumite lucruri și acestea necesită întrebări clare, concise, obiective : _Ce culoare
are coaja mărului ? _ Ce formă are mărul?, _Ce se găsește în cotorul fructului?, etc.
Observația, este o metodă didactică de predare învățare, constă în urmărirea
independentă planificată, intenționată ,cu scop, realizată planificat și susținut, în atingerea
unor obiective.

Etape de realizare a observației :

1. Momentul organizatoric
Crearea condiţiilor necesare bunei desfăşurări a activităţi: aerisirea sălii de grupă,
aranjarea mobilierului, pregătirea materialului didactic, introducerea copiilor în sala de
grupă
2.Captarea atenției
Printr-o jucărie/ planșă/ghicitoare/o poezie
3.Anunţarea temei și a obiectivelor
Educatoarea folosindu-se de explicație prezintă copiilor tema și obiectivele pe care le vor
urmării pe parcursul lecției.
4. Dirijarea învăţării
- a)Observarea dirijată
Analiza aspectului exterior
Sinteza parțială
Analiza gustului și gustului
-b)Sinteza totală:
5.Asigurarea retenţiei şi a transferului: demonstrație vor gusta/atinge ceea ce au observat.
6.Încheierea activităţii prin conversație se fixează ceea ce au observat și se fac aprecieri
asupra modului de desfășurare a întregii activității.
În concluzie, mediul înconjurător în care îşi desfăşoară activitatea copilul constituie
un prilej permanent de influențare a acestuia, dându-i posibilitatea de a veni mereu în
contact cu ceva nou pentru el, de a descoperi lucruri care-i stârnesc curiozitatea, dorinţa
de a le înţelege şi de a le cunoaşte mai bine.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit I., Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași,2006
2.Ionescu, Miron, Demersuri creative în predare şi învăţare, Ed. Presa Universitara
Clujeană, Cluj-Napoca, 2000