Tema 9

Caracteristici ale Curriculumului Naţional

Ciclurile curriculare
Pentru delimitarea diferitelor segmente ale şcolarităţii, s-a consacrat conceptul de „cicluri
curriculare”.
Ciclurile curriculare reprezintă periodizări ale şcolarităţii pe mai mulţi ani de studiu,
care au în comun anumite finalităţi educaţionale şi sisteme metodologice.
Prin finalităţile urmărite şi prin strategiile didactice adoptate, ciclurile curriculare trebuie să
asigure continuitatea procesului instructiv-educativ de la o treaptă de şcolarizare la alta.

Curriculumul Naţional din ţara noastră cuprinde următoarele cicluri curriculare:

a. Ciclul achiziţiilor fundamentale (clasa pregătitoare – clasa a II-a) are ca obiectiv major
acomodarea copilului la cerinţele sistemului şcolar şi o inerentă alfabetizare iniţială, vizându-se
achiziţii fundamentale de genul:
 stimulării copilului în vederea perceperii, cunoaşterii, stăpânirii mediului apropiat;
 stimulării potenţialului creativ al copilului, a intuiţiei şi imaginaţiei sale;
 formării motivării prin învăţare, înţeleasă ca activitate socială.

b. Ciclul de dezvoltare (clasa a III-a - clasa a VI-a) vizează formarea unor capacităţi de bază
absolut necesare pentru continuarea studiilor, prin achiziţii esenţiale precum:
 însuşirea şi încurajarea folosirii limbii materne şi a limbilor străine pentru
facilitarea comunicării;
 dezvoltarea unei gândiri structurate şi a competenţelor de a aplica în practică
rezolvarea de probleme;
 familiarizarea cu o abordare pluridisciplinară a domeniilor cunoaşterii;
 constituirea unui set de valori consonante cu o societate democratică şi pluralistă;
 încurajarea talentului, a expresiei în diferite forme de artă;
 formarea responsabilităţilor educabilului pentru propria-i dezvoltare şi sănătate;
 formarea unei atitudini responsabile faţă de mediu.

c. Ciclul de observare şi orientare (clasa a VII-a – clasa a IX-a) are ca obiectiv majore ghidarea
şi sprijinirea elevilor în vederea optimizării opţiunilor lor şcolare şi chiar profesionale ulterioare,
ceea ce presupune noi capacităţi şi abilităţi la finalul acestui ciclu, ca:
 descoperirea de către elev a propriilor afinităţi, aspiraţii şi valori pentru formarea
unei imagini de sine cât mai adecvate şi mai pozitiv orientate;
 formarea capacităţii de analiză, a nivelelor de competenţă dobândite prin învăţare,
în scopul orientării spre o anumită carieră profesională;
 dezvoltarea capacităţii de a comunica, folosind diferite limbaje specializate;
 dezvoltarea capacităţii de a gândi independent şi creativ.

1
d. Ciclul de aprofundare (clasa a X-a – clasa a XI-a) implică obiective majore, cum ar fi:
 adâncirea şi pregnantizarea studiului în profilul şi specializarea aleasă, ca punte
spre specializarea propriu - zisă;
 continuarea pregătirii generale selective din alte arii curriculare.

e. Ciclul de specializare (clasa a XII-a, clasa a XIII-a) este în fond un ciclu de prespecializări ce
presupun traversarea unei filiere şcolare relativ scurte, în vederea integrării eficiente în
învăţământul post-liceal, fie de tip universitar (de lungă sau de scurtă durată, pe diferite profile)
fie în vederea inserţiei directe pe piaţa muncii, după o prealabilă calificare focalizată.
Arii curriculare
Ariile curriculare reprezintă grupaje de discipline şcolare, alăturate în funcţie de
dominantele lor educaţionale, de compatibilitatea dintre ele, de caracterul lor complementar.
Curriculumul Naţional din România este structurat pe următoarele şapte arii curriculare:
Nr.crt. Arie curriculare Discipline de studiu
1) Limbă şi comunicare Limba şi literatura română;
Limbile materne(pentru alte naţionalităţi);
Limbile moderne (limbi străine);
Opţionale de arie.
2) Matematica şi Matematici (Aritmetică, Geometrie, Algebră, Trigonometrie,
ştiinţele naturii Analiză matematică);
Ştiinţele naturii
Fizică;
Chimie;
Biologie;
Opţionale de arie.
3) Om şi societate: Educaţie civică; Cultură civică;
Filosofie; Logică şi argumentare; Psihologie; Sociologie;
Economie;
Istorie; Geografie;
Opţionale de arie.
4) Arte: Educaţie plastică; Educaţie muzicală; Opţionale de arie.
5) Educaţie fizică şi Educaţie fizică generală;
sport Sporturi individuale/de echipă;
Dans sportiv/artistic;
Opţionale de arie.
6) Tehnologii: Abilităţi practice;
Educaţie tehnologică;
Opţionale de arie.
7) Consiliere şi orientare Consiliere şi orientare
Opţionale de arie

2
Niveluri, Filiere
Învățământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învățământ și, după caz,
filiere și profiluri și asigură condițiile necesare pentru dobândirea competențelor-cheie și pentru
profesionalizarea progresivă.

Nivelurile de învăţământ sunt ierarhizate pe verticală într-o manieră diacronică legate fiind
simultan de vârsta, trebuinţele educaţionale ale elevilor şi gradul de dificultate al conţinuturilor
învăţării.

Sistemul național de învățământ preuniversitar din Român ia cuprinde următoarele niveluri:

o educația timpurie (0 —6 ani), formată din nivelul antepreșcolar (0 —3 ani) și
învățământul preșcolar (3—6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și
grupa mare;
o învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și clasele I—IV;
o învățământul secundar, care cuprinde:
 învățământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V —IX;
 învățământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu
X—XII/XIII,
o învățământul profesio nal, cu durată între 6 luni și 3 ani;
o învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde învățământul postliceal.

Din raţiuni pragmatice, la începutul anilor '70, UNESCO a elaborat o clasificare internaţională a
nivelurilor educaţionale ISCED (International Standard Classification), ca instrument de analiză
şi comparare a duratei şi a tipurilor programelor educaţionale.

Filierele decupează curriculumul global nu pe verticală ca până acum, ci pe orizontală, în

“sectoare”, acest lucru fiind posibil în zona educaţiei post obligatorii (ciclul secundar superior –
învăţământ liceal).
Învățământul liceal cuprinde următoarele filiere :
a) filiera teoretică, cu profilurile umanist și real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale și protecția mediului;
c) filiera vocațională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic și pedagogic.

3
 Componentele structurale ale Curriculumului Naţional: planurile cadru şi
programele şcolare

Conform Legii Educaţiei Naţionale (Art. 64 (2):

Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de
învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.

A. Planurile cadru de învăţământ

Conform Legii Educației naționale (art 65.1),

planurile cadru de învățământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu,
respectiv modulele de pregătire obligatorii și opționale, precum și numărul
minim și maxim de ore aferente acestora.

Planurile - cadru de învăţământ pentru clasele I - XII (XIII):

 reprezintă documente oficiale construite şi aprobate de către Ministerul Educaţiei,
 stabilesc ariile curriculare; obiectele de studiu şi resursele de timp necesare acestora,
 descriu modalitatea de organizare a timpului şcolar sub forma unor repere orare
săptămânale (număr minim şi maxim de ore), alocate pentru fiecare arie curriculară şi
disciplinele şcolare ale fiecărui an de studiu,
Pentru profesor planurile - cadru de învăţământ reprezintă un document care stabilește
diferențiat, în funcție de nivelul de școlarizare, disciplinele studiate de către elevi în șco ală și
numărul de ore alocat fiecăreia dintre acestea.

Numărul maxim de ore alocat săptămânal disciplinelor din planul-cadru de învăţământ pe

niveluri de şcolaritate, stabilit prin Legea Educaţiei Naţionale este:
 învăţământ primar - 20 de ore;
 învăţământ gimnazial - 25 de ore;
 învăţământ liceal - 30 de ore.
Disciplinele de învăţământ şi ponderea lor în planurile cadru sunt organizate astfel:
 Trunchiul comun (curriculum - ul nucleu): discipline şi repere de timp obligatorii,
 Curriculum la decizia şcolii; acesta se constituie din pachete opţionale ofertate la nivel
naţional, regional şi local, precum şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul
unităţii de învăţământ.

Planul-cadru variază în funcţie de nivelul de şcolaritate:

 învăţământ obligatoriu: Trunchi comun (discipline obligatorii) 80%
Curriculum la decizia şcolii 20%;
 învăţământul liceal: Trunchi comun (discipline obligatorii) 70%
Curriculum la decizia şcolii 30%.

4
Pe durata şcolarităţii obligatorii şi a liceului, ariile curriculare rămân aceleaşi, ponderea lor pe
cicluri şi pe clase, fiind, însă variabilă.
Arie curriculară Ciclul de învăţământ - primar Ciclul de învăţământ -
gimnazial
Limbă şi comunicare 37% 28%
Matematica şi ştiinţele naturii 20% 28%
Om şi societate: 10% 16%
Arte: 10% 8%
Educaţie fizică şi sport : 10% 8%
Tehnologii: 8% 8%
Consiliere şi orientare: 5% 4%

Modul de îmbinare a disciplinelor obligatorii cu cele opţionale pentru fiecare clasă şi an

de studiu constituie schema orară.

A. Programa școlară
Programa școlară constituie, împreună cu planurile cadru de învățământ, o componentă a
Curriculumului Național. Conform Legii Educației Naționale (art. 64.3)

programele școlare stabilesc, pentru fiecare disciplină/domeniu de studiu/modulul de

pregătire din planul de învățământ, finalitățile urmărite și evidențiază conținuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental și aplicativ, oferind orientări
metodologice generale pentru realizarea și evaluarea acestora.

Pentru profesor, programa școlară este un ins trument de lucru, care stabilește pentru
fiecare disciplină, oferta educațională (obiective/competențe și conținuturi) urmată a fi realizată
în bugetul de timp stabilit prin planul cadru, pentru un parcurs şcolar determinat, în conformitate
cu statutul şi locul disciplinei în planul-cadru de învăţământ.

Între planul cadru de învățământ și programa școlară există unitate: Demersul de

proiectare a procesului de învățământ, cu referire strictă la cele două componente ale
Curriculumului Național, pleacă de la planul cadru de învățământ și continuă cu programa
școlară. Elaborarea, modificarea planului cadru de învățământ este urmată de elaborarea
programelor școlare, respectiv de adaptarea acestora la modificările din planul cadru.

Programele şcolare sunt documente oficiale care redau sintetic conţinuturile

învăţământului pe ani şcolari sau pe cicluri de învăţământ. Sunt instrumentul didactic principal
care descriu condiţiile dezirabile pentru reuşita învăţării, exprimate în termeni de obiective,
conţinuturi şi activităţi de învăţare.

5
 În funcție de nivelul de învățământ (primar, gimnazial, liceal) avem modele diferite de
proiectare curriculară:

a. Notă de prezentare: o prezentare a disciplinei , care oferă o imagine de ansamblu

asupra programei, oferă denumirile disciplinelor studiate şi repartizarea lor pe clase, cu
specificarea numărului de ore pe săptămână, elementele care au stat la baza elaborării programei,
descrie parcursul disciplinelor, argumentează structura didactică adoptată, sintetizează
recomandări semnificative.
b. Competenţele generale şi competenţele specifice
Competenţele generale reprezintă ansambluri integrate de cunoştinţe, capacităţi şi
abilităţi de aplicare, operare şi transfer al achiziţiilor, care permit desfăşurarea cu succes a unei
activităţi, rezolvarea eficientă a unei probleme sau a unei clase de probleme/ situaţii;
competenţele au componente cognitive/ intelectuale, afectiv-atitudinale şi psihomotorii.
Competenţele specifice se derivează din cele generale, pentru un an de studiu şi lor le
sunt asociate unităţi de conţinut, valori şi atitudini,.
Valori şi atitudini - inventare/ seturi de finalităţi de ordin general, care nu pot fi
exprimate în termeni de acţiuni sau comportamente observabile şi uşor evaluabile, la a căror
dezvoltare contribuie disciplinele studiate.
c. Conţinuturile sunt mijloace prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor cadru şi de
referinţă propuse. Unităţile de conţinut sunt structurate şi organizate în jurul unor teme.
d. Exemplele de activităţi de învăţare propun posibile modalităţi concrete şi diverse de
organizare a activităţii educaţionale în clasă. Programa oferă cel puţin un exemplu de astfel de
activităţi pentru fiecare obiectiv de referinţă în parte.
e. Sugestii metodologice - oferite ca sprijin pentru realizarea demersurilor didactice,
referitoare la: sugerarea unor metodologii de predare, însoţite de recomandări din domeniul
curriculum de suport; sugestii privind evaluarea rezultatelor elevilor;
f. Standardele curriculare de performanţă - sunt criterii de evaluare a calităţii
procesului de învăţare la sfârşitul unei trepte de şcolaritate, care permite evidenţierea progresului
realizat de elevi de la o treaptă de şcolaritate la alta.

Manualul şcolar reprezintă documentul şcolar oficial care concretizează programa

şcolară a unui obiect de învăţământ pentru o anumită clasă, tratând temele/unităţile de conţinut în
subteme/subunităţi de conţinut: capitole, subcapitole, grupuri de lecţii, secvenţe de învăţare etc.
Pentru o anumită treaptă de şcolaritate, clasă şi disciplină de studiu, pot exista mai multe manuale
şcolare alternative. Ele se bazează pe modalităţi diferite de abordare, tratare şi operaţionalizare a
conţinuturilor, care contribuie la atingerea obiectivelor cadru şi de referinţă cuprinse în
programele şcolare.
Manualul şcolar reprezintă un instrument de lucru operaţional pentru elevi, care
detaliază, structurează şi operaţionalizează în mod sistematic temele recomandate de programa
şcolară, la fiecare obiect de studiu şi pentru fiecare clasă, organizându-le pe capitole, teme şi

6
lecţii. Informaţiile sunt prelucrate, structurate şi integrate din perspectiva logicii didactice (şi cu
respectarea logicii ştiinţei), în conformitate cu principii didactice, psihologice şi praxiologice.
Manualul şcolar pentru profesor reprezintă un instrument didactic cu rol de ghid, de
orientare a activităţii didactice, respectiv de selectarea conţinuturilor ştiinţifice valorificabile în
vederea atingerii finalităţilor urmărite; la îndemâna profesorului stau şi alte surse de informare:
alte manuale alternative, cărţi, tratate, Internet etc.
Manualul şcolar pentru elevi constituie un instrument de lucru important, cu ajutorul
căruia ei se informează şi se formează; un manual bun nu este doar un depozitar de informaţii, ci
şi prilej de dezvoltare a gândirii, a capacităţilor şi dispoziţiilor intelectuale, voliţionale, morale,
estetice.

Ghiduri, norme metodologice şi materiale suport –descriu condiţiile de aplicare şi de

monitorizare ale procesului curricular şi conţin sugestii metodologice.O parte integrantă a
strategiei de abilitare curriculară a profesorilor o constituie elaborarea şi difuzarea de ghiduri
metodologice, pachete de formare şi autoformare, liste de teme pentru diverse arii curriculare şi
sugestii de realizare didactică a lor.