Sunteți pe pagina 1din 2

Veninuri și anticorpi

Venin
Substanta toxica, in general lichida, fabricata de anumite organisme. Organismele care
isi injecteaza veninul prin intepatura sau prin muscatura sunt denumite veninoase.
Acestea sunt in special animale, dar exista si plante veninoase,
ca urzicile. animalele (broastele raioase) si plantele (beladona, cucuta), care nu-si
injecteaza veninul lor sunt zise otravitoare, ca de exemplu ciupercile.

Pericole ale veninurilor - Unele veninuri sunt foarte putin toxice (urzici, tantari,
pureci, tauni, furnici); altele sunt extrem de toxice (cobrele, serpii coral din America de
Sud cu inele succesive negre, galbene si rosii, etc.). 
Cu toate acestea, un venin cunoscut ca putin toxic poate fi foarte periculos daca
antreneaza un edem al cailor respiratorii (risc de moarte prin asfixie) sau o reactie
alergica generalizata (soc anafilactic). Aceste doua riscuri exista in principal in caz de
intepatura - mai ales de intepaturi multiple - de himenoptere (albine, viespi). Actiunea
distrugatoare a veninurilor se poate exercita asupra sangelui (hemoliza sau distrugere
a globulelor rosii), asuprasistemului nervos (prezenta de neurotoxine responsabile de
neuroliza) si/sau asupra ficatului (citoliza hepatica). 

Tratament si prevenire - tratamentul accidentelor provocate de veninuri


comporta ingrijiri imediate, destinate sa limiteze difuzarea substantei toxice si sa
calmeze mancarimile sau durerea (aspiratia veninului cu o pompa vanduta in farmacii,
aplicarea de apa rece, de bucati de gheata, de pomada calmanta). In cel de al
doilea timp, eventual, administrarea de antihistaminice si adrenalina, destinata sa
combata efectul alergic al veninului si injectarea de seruri antitoxice specifice pot fi
utile. O injectare de ser anitetanic si luarea de antibiotice (impotriva suprainfectiilor)
pot fi asociate. In sfarsit, in cazurile grave sunt necesare spitalizarea de urgenta si
manevrele de reanimare. 
Prevenirea tulburarilor si accidentelor provocate de veninuri consta in evitarea pe cat
posibil a plantelor sau a animalelor veninoase si in manifestarea de mare prudenta
atunci cand nu i se poate evita prezenta (protectie vestimentara, utilizare de repulsive,
desensibilizare in caz de alergie constatata),

Veninul de albină sau apitoxina este veninul secretat de lucrătoarele mai multor specii


de albine. Apitoxina este substanța care rămâne după ce partea volatilă a veninului de
albine dispare în contact cu aerul[1]. Apitoxina este folosită ca mijloc de apărare
împotriva prădătorilor și în luptele interne din roi.
Veninul de albină este o substanță complexă. Elementul cel mai activ este o substanță
alcalină formată dintr-un amestec de proteine: polipeptid citotoxic melitina(formula
chimică: C131H229N39O31)
Persoanele care se stiu alergice la intepatura de albine, de exemplu, pot avea in
permanenta asupra lor, vara, o doza de adrenalina si deantihistaminice.

Anticorp - se numește o moleculă de natură proteică (globulină), produsă în


organitele limforeticulare sanguine denumite limfocite, capabilă să recunoască o
particulă străina de organism, denumită antigen, și să declanșeze o reacție imunologică,
care are ca rezultat îndepărtarea respectivei particule.
Unitatea structurală a anticorpului este o proteină tetracatenară, denumită monomer.
Anticorpii se leagă de markeri specifici - antigene - care se găsesc pe
suprafața virusurilor, bacteriilor, sau a unor toxine și le aglutinează.
Sistemul imunitar poate fabrica milioane de anticorpi diferiți, care "luptă" împotriva
unei largi varietăți de invadatori potențiali.
Persoanele care au grupa sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi față de alte grupe
sanguine.
Grupa sanguină AB, denumită și primitor universal, nu fabrică anticorpi față de celelate
grupe sanguine.
Un anticorp produs de organism, în cazuri patologice, împotriva propriilor sale celule
sau țesuturi poartă denumirea de autoanticorp.
Un anticorp care apare doar la anumiți indivizi ai unei specii și care acționează
împotriva componentelor țesuturilor străine ale unui individ din aceeași specie poartă
denumirea de izoanticorp.

S-ar putea să vă placă și