USAMV BUCURESTI

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII
BIOTEHNOLOGII MEDICAL – VETERINARE

PATOLOGIE
CELULARA
CURS PENTRU ANUL III

Dr. Biochim. DANA BOTUS

2020
 Azi vorbim despre:

1. Notiuni de patologie celulara

2. Celula – organizare structurala si functii
3. Leziuni celulare
4. Leziuni celulare reversibile – reactii de adaptare celulara
5. Leziuni celulare - acumulari intra- si extracelulare
6. Leziuni celulare ireversibile – Necroza
7. Leziuni celulare ireversibile – Apoptoza
8. Patologia ultrastructurilor celulare
9. Tulburari hemodinamice
10. Inflamatia
11. Neoplazia
12. Aspecte legate de culturi celulare
d. ATROFIA
 Atrofia este o reacţie de a adaptare celulară caracterizată prin micşorarea de
volum a unui ţesut sau organ, prin scăderea de volum a celulelor componente, prin
scăderea activităţii metabolice.
 Cauze: reducerea activităţii unui ţesut sau organ, scaderea aportului sanguin,
nutriţie deficitară, pierderea inervaţiei, îmbătrânirea
 Celula atrofiată are volum redus, organite mai puţine şi numeroşi corpi reziduali.
Corpi reziduali – resturi celulare din vacuolele de autofagie (ex. lipofuscina)
 Odată cu restabilirea condiţiilor normale de funcţionare, celula atrofiată este
capabilă să-şi reia activitatea, dimensiunile sale revin la normal, cu restabilirea
funcţiilor specializate.
 Atrofia poate fi fiziologică sau patologică, localizată sau generalizată.
 Atrofia fiziologica – se observa pe tot parcursul vietii. Exemple:
- fetală: unele structuri embrionare suferă atrofie în timpul dezvoltării fetale
- postnatală: involuţia timusului dupa pubertate.
- adultă:
• uterul scade în mărime după sarcină (secreţie endocrină redusă);
• atrofia uterului si glandelor mamare dupa menopauza
• atrofia generalizată la vârstnici (atrofie de senescenta) - prin scaderea
activitatii şi secreţie endocrină insuficientă.
 Atrofia patologica – are cauze variate si poate fi generalizata (întregul organism)
sau localizata

Atrofiile generalizate se dezvoltă în: stări de inaniţie (înfometare), tulburări cronice de

digestie şi absorbţie, infecţii cronice, tumori, acţiunea îndelungată a unor otrăvuri sau
în unele boli endocrine.

Atrofiile localizate au cauze multiple:

- atrofia prin inactivitate - cea mai obişnuită formă de atrofie localizată şi se
instalează, de exemplu, după imobilizarea îndelungată a unui membru în aparat
gipsat sau în condiţiile repausului prelungit la pat (celulele musculare se atrofiază şi
masa musculară se reduce, iar după reluarea activităţii motorii, muşchii revin la
funcţia şi dimensiunile normale).
- atrofia ischemica– datorita reducerii aportului de oxigen şi substanţe nutritive (ex.
atrofia miocardului în condiţiile îngustării lumenului coronarelor);
- atrofia prin compresiune - cauzată de comprimarea unor organe/țesuturi, cu efect
asupra vaselor acestora (ex: hidronefroză, hidrocefalie, atrofia ţesuturilor normale
din jurul unor chisturi sau tumori);
- atrofia endocrina - prin pierderea stimulului endocrin (ex. ablaţia chirurgicala a unor
glande endocrine)
- nutriţia inadecvată - prin malnutriţie proteica semnificativă, poate duce la
consumarea rezervelor adipoase şi a masei musculare scheletice ca sursă de
energie, rezultand pierderea masei musculare;
- atrofia neurogenă sau de denervare (trofică) - prin întreruperea influxului nervos
trofic catre muşchi (atrofie musculara ireversibila);
- atrofia prin iradiere (raze X, radioizotopi) a gonadelor, a sistemului hematopoietic
etc. (prin liză celulară şi inhibarea procesului de regenerare);
- stările febrile prelungite – pot determina atrofia muşchilor ca urmare a creşterii
catabolismului proteinelor
- alterările celulare persistente din inflamaţiile cronice asociate cu infecţii microbiene
sau virale, conduc la atrofie.
 Atrofie patologica

Atrofie testiculara
Atrofie cerebrala senila
e. HIPERTROFIA
 Hipertrofia este un proces adaptativ caracterizat prin creşterea volumului unei
celule (sau organ) însoţită şi de creşterea capacităţii sale funcţionale.
 Celulele hipertrofiate nu conţin apă sau electroliţi în exces, ele marindu-si
volumul prin sinteza de componente structurale suplimentare.
 Sunt implicate celulele permanente, ce nu se pot multiplica (de ex. muschi
cardiac, muschi scheletic).
 Hipertrofia se produce în condiţii de suprasolicitare funcţională sau stimul
hormonal intens (endocrin).
 Se diferentiaza de hiperplazie - ce este un proces adaptativ ce determina
cresterea in volum a unui tesut datorita creșterii numărului celulelor din acel tesut
sau organ.

Tipuri de hipertrofie:
1. Hipertrofia fiziologica – se poate produce datorita unor procese ca:
- activitate celulară crescută (de ex.: hipertrofia musculaturii scheletice şi cardiace
la sportivii de performanţă – cresterea masei musculare, ca răspuns la exerciţiu
susţinut – hipertrofie prin suprasolicitare functionala)
Celulele permanente (miocite) nu au capacitatea de diviziune pentru a produce
celule noi. Astfel apar modificari de volum, forma si de activitate celulara.
- stimul hormonal intens - Hipertrofia hormonală fiziologică se întâlneşte în cursul
maturării organismului sub influenţa diferiţilor hormoni.
La pubertate hormonii sexuali determină hipertrofia organelor genitale şi a organelor
asociate (glande mamare), cu dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.
Creşterea fiziologică a uterului în timpul gestaţiei se realizează atât prin hipertrofie
cât şi prin hiperplazie.
Hipertrofia uterului în sarcină este indusă de către hormonii estrogeni, care prin
intermediul receptorilor estrogenici ai fibrei musculare netede, interacţionează cu
ADN-ul nuclear stimulând sinteza intracelulară a proteinelor.
Secreţia lactată, sub influenţa prolactinei şi a estrogenilor, implică hipertrofia glandei
mamare.

2. Hipertrofia patologica
 Hiperproducţia endogenă de hormon tireotrop hipofizar (TSH) este responsabilă
de hipertrofia tiroidei (guşă) care se dezvoltă în condiţiile unui aport exogen
deficitar de iod.
 Hipersecreţia hormonului somatotrop hipofizar (STH) produce gigantism sau
acromegalie.
 Un exemplu de hipertrofie patologică prin suprasolicitare este hipertrofia inimii
datorita hipertensiunii arteriale.
 Hipertrofia compensatorie – apare prin creşterea stimulării funcţiei şi se produce
in cazul organelor pereche după extirpări unilaterale sau segmentare, ca de
exemplu hipertrofia rinichiului restant după nefrectomie unilaterală, hipertrofia
plămânului după lobectomie, hipertrofia glandei corticosuprarenale după
suprarenalectomie unilaterală.
f. HIPERPLAZIA

 Hiperplazia (HP) este o reacţie de adaptare celulară caracterizată prin mărirea de

volum a unui ţesut sau organ prin multiplicarea numărului de celule componente.
 Hiperplazia implica celulele capabile de multiplicare permanentă. În celulele care
nu se divid (ex. fibrele miocardice) se produce numai hipertrofie. Hiperplazia se
produce dacă populatia celulară este capabilă de sinteză ADN, deci de diviziune
mitotică.
 Cauze: hiperactivitate functionala, stimul hormonal in exces
 Tipuri de hiperplazie: fiziologica si patologica
Hiperplazia fiziologica – poate fi hormonala sau compensatorie
HP fiziologica hormonala: apare datorita stimularilor hormonale.
Exemple:
- creşterea secreţiei estrogenilor la pubertate şi în primele faze ale ciclului menstrual
determină sporirea fiziologică a numărului celulelor epiteliale şi stromale ale
endometrului;
- hiperplazia celulelor epiteliale ale glandei mamare la pubertate și în timpul sarcinii.
HP fiziologica compensatorie: apare in inflamatii sau datorita pierderii unei portiuni
dintr-un organ.
Exemplu: capacitatea ficatului de a se regenera în urma rezecţiei unei portiuni.
Proliferarea celulară este dependentă de acţiunea unor factori de creştere (HGF-
factorul de creştere a hepatocitelor şi receptorul propriu c-Met) şi citokine (IL-6,
interleukina 6 şi TNF-a - factor de necroză tumorală), care sunt implicaţi în
regenerarea hepatocitelor.

 Hiperplazia reprezintã de asemenea principalul mecanism de regenerare a unor

tesuturi uzate functional (piele, mucoase, tesut hematopoietic), ca si de reparare
a unor distrugeri tisulare (cicatrizarea plãgilor, vindecarea fracturilor).
 În toate aceste conditii, hiperplazia reprezintã o modalitate de adaptare a
organismului la situatiile respective si este indispensabilã restabilirii sãnãtãtii.
 Cele mai importante hiperplazii sunt cele apãrute în cursul proceselor
inflamatoare sau a reactiilor imune, constând din înmultirea celulelor capabile sã
neutralizeze factorii patogeni sau produsele lor.
Hiperplazia patologica - cele mai multe forme de HP patologică sunt cauzate de
stimularea hormonală excesivă sau secundar acțiunii persistente a stimulilor nocivi.
Exemple:
- hiperplazia de endometru – determina frecvent metroragie (sangerare anormala
menstruala) și este produsă printr-o stimulare estrogenică prelungită și intensă (in
tumori ovariene).
- hiperplazia nodulară a prostatei este determinată de excesul de androgeni – formare
de noduli.
- hiperplazia epiteliului vezicii urinare în inflamaţia cronică (cistita cronică), cu apariţia
unor pete albicioase vizibile endoscopic, hiperplazia epiteliului tegumentar în
psoriazis
- hiperplazia epidermului în infecţia cu virusul papilloma este responsabilă de apariţia
verucilor cutanate şi a leziunilor mucoase compuse din mase de epiteliu hiperplazie

 Hiperplaziile pot avea chiar caracter complet reversibil după eliminarea stimulării
hormonale anormale sau a factorilor nocivi cauzatori.
 Totusi, hiperplazia este un proces care poate crește riscul apariției tumorilor
maligne (de ex. hiperplazia endometrială care poate fi un factor de risc important
pentru adenocarcinomul de endometru).
Endometru normal in faza progesteronica Hiperplazie glandulo-chistica endometriala
(secretorie): glande cu aspect in “dinti de (hiperplazie simpla, fara atipii), HE, 4x
ferastrau”, HE, 4x (https://epathology.ro) (https://epathology.ro)
Acini prostatici normali Hiperplazie benigna de prostata,
(https://epathology.ro) HE, 4x (https://epathology.ro)

Hiperplazie benigna de prostata

(https://epathology.ro)
g. METAPLAZIA
 Metaplazia este o reacţie de adaptare celulară caracterizată prin transformarea
unui tip de ţesut matur în alt tip de ţesut matur sub acţiunea unui stimul de
lungă durată ce acţionează pe celule specializate, determinând diferenţiere
celulară spre un alt tip de ţesut adult care este capabil să reziste la stresul
cronic.
 Cel mai adesea este patologica. Se întâlneşte mai frecvent în epiteliu şi ţesutul
conjunctiv.
 Uneori, este reversibilă, cu revenirea epiteliului metaplaziat la normal.
 Metaplazia se consideră că rezultă prin reprogramarea celulelor stern, care
există în multe ţesuturi epiteliale (numite celule de rezervă), sau a celulelor
mezenchimale nediferenţiate prezente în ţesutul conjunctiv. În transformarea
metaplazică, aceste celule precursoare se diferenţiază de-a lungul a noi căi.

Tipuri de metaplazie:
1. Metaplazie epitelială:
 Metaplazie epidermoidă
- În bronhii, sub influenţa iritaţiei cronice (fum de ţigară), epiteliul cilindric
ciliat bronhic este înlocuit printr-un epiteliu scuamos.
- În epiteliul cervical, sub influenţa iritaţiei cronice (inflamaţie cronică),
epiteliul cilindric normal este înlocuit printr-un epiteliu scuamos.
- În vezica urinară, sub influenţa iritaţiei cronice (calcul, inflamaţie
cronică), epiteliul tranziţional normal este înlocuit printr-un epiteliu
scuamos.
• Metaplazie intestinală
- În stomac, mucoasa gastrică sub influenţa iritaţiei cronice (inflamaţia
cronică din gastrita cronică atrofică), epiteliul gastric mucosecretor este
înlocuit printr-un epiteliu intestinal cu celule calicifomre.
- În esofag, sub influenţa iritaţiei cronice (bolnavii cu reflux gastric),
epiteliul scuamos esofagian este înlocuit cu epiteliu intestinal - epiteliu
Barrett.

2. Metaplazia conjunctivă - se produce la vârstnici datorită circulaţiei insuficiente

(nu este o stare precanceroasă), prin formarea de ţesut cartilaginos, osos şi adipos
în ţesuturi fibroase normale care nu conţin aceste elemente.

Epiteliu esofag normal, HE, 4x, Metaplazie epiteliu esofag, HE, 4x

(https://epathology.ro) (https://epathology.ro)
h. DISPLAZIA

 Displazia este o alterare celulară adaptativă patologică, care implică

modificarea volumului, formei şi organizării componentelor celulare ale unui
ţesut
 Displazia presupune:
- variaţia mărimii şi formei celulelor;
- creşterea volumului nucleilor care devin în acelaşi timp neregulaţi şi
hipercromi;
- bulversarea stratificării, disproporţie între straturi, depolarizări celulare,
aranjament dezordonat al celulelor în grosimea epiteliului.
 In funcţie de severitatea acestor modificări, displazia poate fi ușoară (simplă),
moderată şi severă (agravată).

 Celulele au raportul nucleu / citoplasmă crescut, cu nuclei mari cu cromatină

întunecată şi nucleoli proeminenţi.
 Citoplasma este puţină şi cu lipsa unor structuri specializate (vacuole de mucus
sau cili). Toate acestea arată insuficienta diferenţiere, iar celulele se numesc
atipice.
 Atipia celulară poate apare şi ca o consecinţă a multiplicării rapide ca răspuns
la distrugerea epiteliului; în acest caz, atipia este rezultatul turn-overului crescut
celular, în încercarea de a regenera epiteliul şi care dispare după încetarea
stimulului.
 Displazia este o atipie celulară persistentă şi este privită ca o leziune
precanceroasă.
 Ea poate apare pe arii de metaplazie sau de novo şi se însoţeşte de anomalii ale
anumitor proto-oncogene sau anti-oncogene celulare.

Exemplu: displazii in leziunile de col uterin, pentru clasificarea carora se utilizeaza

termenul de neoplazie cervicală intraepitelială (CIN – cervical intraepithelial neoplasia).
Neoplazia cervicală intraepitelială se împarte în trei subtipuri: CIN 1 - displazie ușoară,
CIN 2 - displazie moderată, CIN 3 – displazie severă / carcinom in situ (intraepitelial).

 Displazia se observă mai frecvent în epiteliul scuamos hiperplazic şi în zonele de

metaplazie scuamoasă (la nivelul bronhiilor, al colului uterin etc.).
 Modificările de tip displazic reprezintă un răspuns la iritaţii cronice sau inflamaţii şi
pot fi reversibile după încetarea acţiunii agentului cauzal.

Displazie severa de col uterin (CIN 3), HE, 20x

https://epathology.ro