PROCESE

PATOLOGICE
 INTRINSECI GENETICI

ETIOPATOGENIA

INFECŢIOŞI

EXTRINSECI

NUTRIŢIONALI

FIZICO-C
HIMICI
 Secvenţă de evenimente în
răspunsul celulelor şi ţesuturilor la
PATOGENEZA un agent etiologic de la stimulul
iniţial la ultima expresie a bolii

Alterări structurale în celule şi

ţesuturi caracteristice
MORFOPATOLOGIA procesului patologic sau unui
diagnostic etiologic

FIZIOPATOLOGIA Modificări funcţionale

SEMNIFICAŢIA CLINICĂ
RUDOLF VIRCHOW Orice formă de leziune a unui ţesut / organ
debutează cu alterări moleculare şi
structurale în celule

AGENT ŢESUT / ORGAN

ETIOLOGIC

CELULĂ CELULĂ

MATRICE
EXTRACELULARĂ

LEZIUNI TISULARE
 CAUZE ALE LEZIUNILOR
CELULARE

HIPOXIA
REACŢII
IMUNOLOGICE
AGENŢI FIZICI

ALTERĂRI
AGENŢI CHIMICI / GENETICE
DROGURI

AGENŢI DEZECHILIBRE
INFECŢIOŞI NUTRIŢIONALE
RĂSPUNSUL CELULAR
AGRESIUNE

DISTROFII
ADAPTĂRI LEZIUNI
CELULARE CELULARE
ACUTE ALTERĂRI
SUBCELULARE
ŞI
INCLUZII
HIPERTROFIE CELULARE
LEZIUNI
REVERSIBILE
ACUMULĂRI
HIPERPLAZIE INTRACELULARE
MOARTE
CELULARĂ
ATROFIE
CALCIFICĂRI
PATOLOGICE
METAPLAZIE NECROZĂ

APOPTOZĂ
 Leziuni celulare și tisulare
reversibile
• Leziunea celulara acuta apare cand
schimbarile din mediul inconjurator depasesc
capacitatea de mentinere a homeostaziei
• Daca actiunea agentului stressor inceteaza la
timp, leziunile sunt reversibile si celula isi
restabileste integritatea functionala si
structurala
• Injuriile severe duc la aparitia de leziuni
ireversibile si moarte celulara

HIPERTROFIA
Creşterea volumului celular
prin componente
structurale.
exemple Fiziologică - creşterea
solicitării funcţionale
- stimulare
hormonală specifică;
Patologică - hipertrofia
cardiacă.
HIPERPLAZIA
Creşterea numărului de
celule într-un ţesut sau
organ.
Fiziologică
- Hormonală – epiteliul
glandular mamar în timpul
alăptării
- compensatorie – ficat
post hepatectomie 0,5-1%
în 1-2 zile;
Patologică
-hiperfuncţie hormonală
- efectul factorilor de
creştere pe celulele ţintă
Hipertrofie concentrica a VS - HTA
Hipertrofie a prostatei – macroscopic (clinic)
Hiperplazia tesutului prostatic - microscopic
 Hipertrofia
• Factorii favorizanți ai hipertrofiei sunt:
1. Cresterea necesarului funcțional - hipertrofie
musculară în efort fizic;
2. Semnale trofice crescute - hipertrofia unor
organe (tiroida, glanda mamară) sub stimulare
hormonală;
3. Pubertatea - hormonul de creștere (GH) și
androgenii stimulează creșterea masei
musculare și osoase.
 Hiperplazia
• Hiperplazia reprezintă creșterea numerică a celulelor
într-un organ sau țesut.
1. Stimularea hormonală - estrogenul determină proliferarea
epiteliului uterin, eritropoetina determină hiperplazia
eritroidă;

2. Cresterea necesarului funcțional - presiunea scăzută a

oxigenului ambiant determină hiperplazie eritroidă, infecțiile
bacteriene pot determina hiperplazie mieloidă, insuficiența
renală poate determina hiperplazie paratiroidiană;

3. Leziunile cronice - pot determina hiperplazie adaptativă sau

aberantă (psoriazis).
 ATROFIA

Reducerea volumului unui ţesut sau al unui organ care a atins

anterior nivelul de dezvoltare normală.

DESCREŞTEREA SOLICITĂRII
PIERDERA INERVAŢIEI
ISCHEMIE
NUTRIŢIE INADECVATĂ
PIERDEREA STIMULULUI ENDOCRIN
ÎMBĂTRANIRE
 ATROFIA

• Mecanisme – două modalităţi de regulă asociate:

– scăderea numărului de celule sau fibre din cadrul unui
ţesut,
– diminuarea masei acestor elemente, ele fiind în număr
normal.
• În ţesutul atrofiat numărul de elemente funcţionale este mai
scăzut datorită înlocuirii lor cu ţesut conjunctiv sau adipos.
• Clasificare
– atrofii fiziologice
– atrofii patologice.
 ATROFIA FIZIOLOGICA

• poate aparea în cursul vieţii intrauterine: atrofia

mezonefrosului, atrofia canalului tireoglos;
• atrofia timusului şi a tesutului limfoid pe măsură ce
persoana înaintează în vârstă;
• postmenopauză se atrofiază ovarele, organele genitale
externe şi glandele mamare;
• atrofiile legate de senescenţă.
 ATROFIA PATOLOGICA

• Atrofia prin inaniţie, în afecţiunile digestive care împiedică alimentarea

(stenoze esofagiene de exemplu), perturbă absorbţia intestinală
(malabsorbţia), reducerea voluntare a aportului alimentar (anorexie
mentală, psihoze) - emaciere importantă cu atrofia majorităţii organelor;
• Atrofia prin compresie apare la ţesuturile supuse la presiuni mari un timp
îndelungat. Mecanism - diminuarea circulaţiei sangvine şi limfatice. Cauze:
prezenţa de tumori, prezenţa ectaziilor vasculare, depunerea de substanţe
anormale (amiloid), acumularea de lichid în lumen (hidronefroză cu
atrofie parenchimului renal sau atrofia parenchimului glandular în litiaza
salivară);
• Atrofia prin hipofunctie la nivelul musculaturii striate (la persoanele
imobilizate mult timp la pat), atrofia glandelor endocrine în cazul scăderii
secreţiei de hormoni tropi;
 ATROFIA

proces diferit de agenezie, aplazie sau hipoplazie –

anomalii de organogeneza
– Agenezia – absenta formarii unui organ în cursul
dezvoltării (eboşa embrionară care urma să dea naştere
organului respectiv fie că nu s-a format, fie că a fost
alterată);
– Aplazia – dezvoltarea insuficienta eboşei embrionare care
a existat dar nu a dat naştere organului respectiv (schite de
organogeneza);
– Hipoplazia - dezvoltarea eboşei embrionare este redusă;
se crează un organ mai mic decât normal.
 Metaplazia
• Metaplazia reprezintă conversia unui tip
diferențiat de celulă în altul ca răspuns
adaptativ la o leziune persistentă.
• Metaplazia este reversibilă dacă stimulul
nociv este îndepărtat, dar persistența
metaplaziei poate determina cancere.
• Exemple: metaplazia scuamoasă a epiteliului
bronșic la fumători, metaplazia scuamoasă a
epiteliului endocervical în infecții cronice,
metaplazia intestinală e esofagului inferior
(esofag Barrett) în boala de reflux,
metaplazia glandulară a uroteliului în
inflamații cronice ale vezicii urinare.
 Displazia
• Displazia reprezintă creșterea și maturarea celulară
dezorganizată ca răspuns la o injurie persistentă.

• Displazia poate regresa dacă încetează injuria, dar displazia

severă este o leziune preneoplazică (fenotip morfologic
precursor în dezvoltarea cancerului), ce rezultă din mutații
secvențiale cumulative și necesită obligatoriu terapie.

• Caracterele morfologice ale displaziei: celule cu formă și mărime

variabile, mitoze la distanță de stratul bazal, nuclei cu dimensiuni
crescute, formă neregulată și hipercromatici.
 MECANIME DE AGRESIUNE
CELULARĂ

1. O2 ŞI RADICALII LIBERI DERIVAŢI

2. ACUMULAREA DE Ca++
INTRACELULAR ŞI
PIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEŢIA DE ATP

4. DEFECTE ÎN PERMEABILITATEA
MEMBRANELOR
 LEZIUNI CELULARE ŞI NECROZE

4 sisteme intracelulare sunt în particular

vulnerabile

1. menţinerea integrităţii membranelor

celulare

2. respiraţia aerobă – fosforilarea oxidativă

& producţia de ATP
Homeostazia
ionică/osmotică a
celulei/organitelor
3. sinteza de enzime şi proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic

 Oxidanții, injuria oxidativă și protecția față
de injuria asociată oxidanților
• Factorii de stres, interni sau
externi, pot provoca leziuni
legate de prezența oxidanților,
ducând la disfuncție celulară,
risc de malignizare și deces.

• Speciile reactive de oxigen

provin din reduceri
intermediare, parțiale ale
oxigenului la nivel mitocondrial
și pot cauza numeroase leziuni
celulare.
 LEZIUNI INDUSE PRIN RADICALI LIBERI

Radicalii liberi sunt specii chimice care au un singur electron

pe ultimul orbital .

Extrem de reactivi şi instabili;

Reacţionează cu substanţe anorganice şi organice – lipide, carbohidraţi, proteine – în particular
cu molecule cheie din membrane şi acizi nucleici .

Absorbţia de energie radiantă

UV,Rx

Reacţii oxidative endogene în

CĂI DE FORMARE
cursul proceselor metabolice
normale

Metabolismul enzimatic al
substanţelor chimice exogene
/droguri

Radicali liberi derivaţi

OXIGEN CARBON OXID NITRIC
 RADICALI LIBERI DERIVAŢI DIN
OXIGEN

SUPEROXID
O2- O2 oxidaze O2-

MEMBRANA
PLASMATICĂ MITOCONDRIE RETICUL
ENDOPLASMIC PEROXISOMI
NADPH - oxidaza autooxidare oxidaze
Citocrom P-450

SOD – superoxid dismutaza

Inactivează
spontan O2- + O2- + 2H+ SOD H2O2 + O2
PEROXIDUL DE HIDROGEN
PEROXISOMI
H2O2 oxidaze

RADICALII HIDROXIL
OH-

Radiaţii ionizante Hidroliza apei

H2O H+ + OH-

Interacţiunea cu metale tranziţionale : Fe, Cu (reacţia Fenton)

Fe++ + H2O2 Fe+++ + OH- + OH-
 EFECTE ALE RADICALILOR LIBERI

PEROXIDAREA LIPIDELOR DIN MEMBRANE OH- atacă legăturile duble AGN

Reacţionează cu grupările sulfhidril

MODIFICĂRI OXIDATIVE ALE PROTEINELOR rupând lanţurile polipeptidice la nivelul
unor aa. : His, Cys, Lys, Met .

Degradarea enzimelor de către

proteazele neutre citozolice

Reacţia cu Tym
LEZIUNI ADN

Ruperi ale unui singur lanţ

Moarte Transformare
celulară malignă
 INACTIVAREA RADICALILOR LIBERI

ANTIOXIDANŢI ENDOGENI / EXOGENI

VITMINA E

COMPUŞI CARE CONŢIN GRUPĂRI SULFHIDRIL

Cisteina, glutationul

PROTEINE SERICE
Albumine, ceruloplasmina, transferina

SUPEROXID DISMUTAZA
O2- H2O2

CATALAZA (peroxizomi)
ENZIME
2H2O2 O2 + 2H2O

GLUTATION – PEROXIDAZA
2OH- + 2GSH 2H2O + GSSG
H2O2 + 2GSH 2H2O + GSSG
 TIPURI DE AGENŢI CHIMICI CU EFECTE CITOTOXICE

Acţionează direct prin combinarea

HIDROSOLUBILI cu molecule critice pentru
fiziologia celulei .

Clorura de mercur SH-(membr. cel.) permeabilitatea

(inhibiţia ATP-azei) TGI / rinichi

Nu sunt biologic activi, dar sunt

transformaţi în metaboliti toxici care
LIPOSOLUBILI determină leziuni celulare prin:
∙stabilirea direct de legături covalente
cu lipidele din membrane;
∙generarea de radicali liberi prin
peroxidarea lipidelor .
LEZIUNI CELULARE INDUSE DE CCl4

CCl4 + e- P- 450 CCl3- + Cl-

HEPATOCIT

CCl3- SER Auto-oxidarea AG din PL

membrane

+ O2
Radicali lipidici

PEROXIDAREA LIPIDELOR
(reacţie autocatalitică la nivelul membranelor microsomale)

Leziuni ale RER Produşilor de peroxidare

Detaşarea polisomilor lipidică
Sinteza proteinelor Leziuni ale plasmalemei
acceptoare de lipide Permeabilitatea la Na+,
H2O, Ca++

STEATOZĂ HEPATICĂ
TUMEFACŢIE MASIV INFLUX
CELULARĂ Ca++
 HIPOXIA
• Ischemia reprezinta scaderea aportului de oxigen
necesar functiilor celulare din cauza perturbarii fluxului
sangvin
• In conditii de ischemie celulele nu pot produce ATP prin
metabolism aerob, iar metabolismul anaerob este mai
putin eficient
• Ischemia perturba homeostazia celulara si determina
producerea de radicali liberi
• Modificarile sunt reversibile daca circulatia este
restabilita rapid. Ischemia prelungita produce leziuni
ireversibile si moarte celulara
HIPOXIA
arterioscleroză
Reducerea fluxului arterial
ISCHEMIE
trombi
INSUFICIENŢĂ CARDIO -
RESPIRATORIE

PIERDEREA/DIMINUAREA anemie
CAPACITĂŢII DE TRANSPORT A O DE
CĂTRE SÂNGE Intoxicaţia cu CO

adaptează
f(gradul de hipoxie)
leziuni
CELULA reversibile

leziuni
ireversibile

progresivă Atrofia celulelor musculare scheletice ale

Arterioscleroză a. membrului inferior
femurală
severă gangrenă
 ÎN CURSUL AGRESIUNII CELULARE
CONSECINŢELE CREŞTERII CALCIULUI CITOZOLIC

AGENT ETIOLOGIC Ca++ 1,3mM

ATP-aza Ca++ Mg++

MITOCONDRIE RETICUL ENDOPLASMIC

ENDONUCLEAZE
Ca ++ LIBER
CITOZOLIC
< 0,1μM

FOSFOLIPAZE ATP-aza PROTEAZE

LEZIUNI

CROMATINA
FOSFOLIPIDE ATP NUCLEARĂ

ALTERĂRI
MEMBRANE CELULARE/ PROTEINE
CITOSCHELET
LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE
L
ISCHEMIE E
Z
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
MITOCONDRIE
R
E
V
ATP
E
R
DETAŞAREA
POMPA Na+ RIBOZOMILOR S
GLICOLIZA
I
B
INFLUXUL GLICOGEN SINTEZA I
Ca++ H2O PROTEINE L
EFLUXUL K+ LOR
E
pH

Tumefiere celulară DEPOZITE

LIPIDICE
Pierdere microvili „CLUMPING
Vezicule CROMATINA
Tumefierea RE NUCLEARĂ
Figuri mielinice
 pH
LEZIUNI
MEMBRANE ELIBERAREA
INTRACELULARĂ
DE ENZIME
LIZOZOMALE I
R
E
Pierderea de PL
V
Alterări citoschelet Ca++ mitocondrii EOZINOFILIE
MODIFICĂRI E
Radicali liberi
NUCLEARE R
Produşi de
DIGESTIA S
degradare lipide
PROTEINELOR I
B
I
L
Influxul Ca++
E
Eliberare enzime
CPK, LDH
 Adaptarea celulară la stres
• În fața unui stres persistent, celula fie se
adaptează, fie moare.

• Răspunsurile adaptative majore sunt: atrofia,

hipertrofia, hiperplazia, metaplazia, displazia
și stocarea intracelulară.
 Menținerea integrității constituenților și proceselor celulare

• Proteinele produse intracelular trebuie să se plicatureze corect. In

caz contrar, vor ajunge nefuncționale, se vor agrega și vor afecta
homeostazia celulară.

• Principalele componente ce protejează celulele de totalitatea

factori stresori sunt:

1. Proteazomi: participa la degradarea atât a proteinelor

dependente, cât și independente de ubiquitină;

2. Familii de chaperoni moleculari: ghidează plicaturarea

proteinelor și participă la degradarea celor incorect plicaturate;

3. Autofagia: realizată de către lizozomi.

 Distrofia hidropica (balonizare
celulara)
• Distrofia , reversibila cauzata de acumularea
intracelulara de apa, cu cresterea volumului
celular, ca urmare a unor infectii, ischemiei,
caldurii sau frigului excesiv.
• Balonizarea celulara apare cand celula nu
poate controla concentratiile ionice din
citoplasma, mai ales sodiul.
• Agentii nocivi perturba concentratia sodiului
intracelular
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA (hidropica)

Macroscopic organele afectate prezintă:

1. Un volum şi greutate crescută
2. Culoare palidă, mată – aspectul clasic descris de
<carne fiartă>
3. Organele se decapsulează uşor
4. După secţionare parenchimul proemină în raport cu
cupsula
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optică:
1. Intumescenţa tulbure - citoplama fin granulară
- nuclei inegali
2. Distrofia granulară - vacuole fine în citoplasmă
3. Distrofia hidropică (degenerescenţă vacuolară)
- vacuole mari, spumoase
- nucleul împins la periferie
- nucleii picnotici
 DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA
Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)
 Depozitele intracelulare
• Intracelular se pot stoca diferite substante:
• Nutrienti- lipide, glicogen, vitamin, minerale
• Fosfolipide degradate din membrana celulara
• Substante ce nu pot fi metabolizate: in deficite enzimatice
ereditare (boli ereditare de stocare), pigmenti endogeni
insolubili (lipofuscina, melanina), aggregate de protein, corpi
straini
• Componente normale in exces: fier, cupru, cholesterol
• Forme de protein anormale: corpi Lewy in boala Parkinson
 DISTROFIA HIALINA

Hialinul este un material de natura proteica cu aspect omogen, eozionofil in

coloratie H-E, intra sau extracelular.
A. Hialinul intracelular – in MET se descrie:
1. Hialinizarea hialoplasmatica – acumularea de proteine in hialoplasma fara afectarea sistemelor
membranare – ex. corpii Mallory din hepatita alcoolica (picaturi neregulate sau retea fina perinucleara
constituita din citokeratine);
2. Hialinizarea mitocondriala – incluzii cristaline intramitocondriale cu balonizarea cristelor si aparitia de
megamitocondrii – ficatul alcoolic;
3. Hialinizarea intraergastoplasmica – corpii Russel – agregate de material amorf neomogen reprezentat
de acumulari de Ig in RE al plasmocitelor in stari de hiperimunizare;
4. Hialinizarea lizozomala – celulele TCP in sindr. nefrotic, fenomene de autofagie celulara(hipoxie,
intoxicatii);
B. Hialinul extracelular – transformare elementelor matricei extracelulare intr-o masa
astructurata, omogena, eozinofila;
Macroscopic apare albicios, translucid de consistenta crescuta;
Exemple- cicatrici keloide, fibroame uterine; atrerioloscleroza hialina – depozit eozinofil si PAS + care
inlocuieste celulele musculare netede, constituit din proteine exudate.
CORP ALBICANS – HIALIN IN OVAR
 STEATOZA

Acumularea anormală de trigligeride în

citoplasma celulelor parenchimatoase -
ficat, miocard, muşchi striat scheletic, rinichi

CAUZE
1. Toxine – alcool, CCl4
2. Malnutriţie proteică
3. Diabet zaharat
4. Obezitate
5. Anoxie
 1. Creşte mobilizarea Sinusoid hepatic
Ţesut
adipos AGL

Hepatocit
2. Creşterea
conversiei
ACoA

3. Scăderea Colesterol 4. Scade sinteza

oxidării Fosfolipide
Trigliceride

Apoproteine
Lipoproteine

LP plasmă
STEATOZĂ HEPATICĂ
STEATOZĂ HEPATICĂ

Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach
sectiuni la congelatie
Ob. 20x.
Incărcare grasă
a miocardului
de origine
hipoxică
Calificare de tip distrofic – calcemie normală
ţesuturi necrotice – necroză de cazeificare, aterom, stroma tumori
(leiomiom)
Macro - culoare albicioasă- cenuşie, consistenţă dură
Micro – depozite amorfe, granulare, bazofile
depuneri progresive – corpi psamomatoşi - carcinoam papilar tiroidian,
prostată

Calcificarea de tip “distrofic” reprezintă depunerea

de calciu extracelular în țesuturile lezate ca urmare a
eliberării de acizi grași din celulele moarte, acestea
legând calciul și determinând precipitarea sa.

Organele afectate au aspect cretos și consistență

dură.

Calcificările valvulare, coronare limitează fluxul

sangvin.
• Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie
• Apare plăman, rinichi
• 1. Hiperparatiroidism
• 2. Hipervitaminoza D
• 3. Hipertiroidism
• 4. B. Addison
• 5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor osoase diseminate
(mielom multiplu, metastaze)
• 6. Insuf. renală cr. cu retenţie de fosfat şi apariţia litiazei renale.
 AUTOFAGIA
• Autofagia este un
proces înalt
conservat care
ajută celulele să
răspundă la stres
prin direcționarea
unor produși
dăunători către
lizozomi.
 Autofagia
• Autofagia menține homeostazia celulara în timpul perioadelor de înfometare și
îndepărtează constituenții celulari degradati.

• Genele autofagice cheie (Beclin-1, gene Atg) sunt puternice supresoare

tumorale, ale căror mutații pot determina cancere. Autofagia protejează însă și
celulele canceroase care se află sub stres proteotoxic.

• In unele boli neurodegenerative, există mutații genetice ce afectează eliminarea

proteinelor agregate sau a mitocondriilor defecte.

• Capacitatea de autofagie scade cu vârsta, determinând acumularea de substanțe

ce intervin în îmbătrânire.

• Autofagia este un mecanism de apărare în bolile infecțioase, multi agenți

patogeni dezvoltând modalități de a submina acest proces.

• Mutația unor gene autofagice este asociată cu risc crescut de boala Crohn.

• Mutația unor proteine autofagice este asociată cu cardiomiopatie ereditară.

 Chaperonopatii
• Chaperonopatiile sunt boli caracterizate prin
defecte, excese sau greșeli ale proteinelor chaperon.
• Chaperonopatiile genetice reflectă, în principal
mutații germinale moștenite și sunt implicate în
tulburări de dezvoltare, neuropatii, cardiomiopatii,
boli polichistice ale ficatului și rinichilor, tumori
maligne.
• Chaperonopatiile dobândite apar prin afectarea
răspunsurilor celulele la stres și sunt implicate în
boli cardiovasculare, neurodegenerative și
tumorigeneză.
 Canalopatii
• Canalopatiile sunt tulburări moștenite sau
dobândite ale canalelor ionice, implicate în
apariția unor tulburări de ritm cardiac,
sindroame neuromusculare, sindroame de
epilepsie pediatrică, precum și cancere sau boli
autoimune.
• Fibroza chistică este cauzată de o mutație a unui
canal de clor (CFTR) și afectează celulele
secretoare de mucus și glandele sudoripare.
 Moartea celulară
• Moartea celulară poate reprezenta atât
consecința unor leziuni non-fiziologice, cât și
un mecanism necesar pentru dezvoltarea și
supraviețuirea organismului.
• Există trei forme majore de moarte celulară:
necroza, apoptoza și autofagia.
 Necroza
• Necroza reprezintă moartea neprogramată a
celulelor din cauza acțiunii unor factori agresori
ce depășesc mecanismele adaptative celulare.
• Necroza afectează, în general, grupuri celulare,
formând un aspect de hartă geografică.
 NECROZA

Spectru de modificări morfologice care urmează morţii

celulare, rezultând din acţiunea degradantă a enzimelor

DIGESTIA AUTOLIZĂ
Enzime lizozomale proprii
ENZIMATICĂ
HETEROLIZĂ
Enzime lizomale
leucocitare

DENATURAREA
PROTEINELOR

NECROZA DE NECROZA DE NECROZA DE

COAGULARE LICHEFIERE CAZEIFICARE

NECROZA CEROASA - CITOSTEATONECROZA NECROZA

ZENCKER FIBRINOIDA
 TIPURI DE NECROZE
NECROZA DE COAGULARE

∙caracteristică morţii celulare de origine ischemică

(cu excepţia substanţei cerebrale)

∙scăderea pH-ului intracelular denaturează proteinele

structurale şi enzimele blocând proteoliza celulei;

∙celule anucleate cu citoplasme eozinofile şi contururi

păstrate

∙ulterior celulele necrotice sunt fagocitate

Gangrenă uscată- termen chirurgical pentru un proces

de necroză ischemică a extremităţilor
 Necroza de coagulare
• Nucleii prezintă următoarele modificări morfologice:
1. Picnoză: nucleul se micșorează și este intens bazofil datorită
condesării cromatinei;
2. Kariorexis: nucleul se fragmentează;
3. Karioliză: nucleul este eliminat din celulă sau pierde progresiv
capacitatea de colorare.

• Ultrastuctural, celulele au RE dilatați, ribozomi degradați, mitocondrii

balonizate, elemente de citoschelet agregate, defecte ale membranei.

• Enzimele litice vor produce dezintegrarea celulelor, cu apariția unui

răspuns inflamator acut.
IM acut. La aprox. 24 h
 Necroza de lichefacție
• Necroza de lichefacție apare când viteza de degradare a
celulelor necrotice depășește cu mult viteza de reparare.

• Celulele polimorfonucleare conțin hidrolaze puternice care

degradează rapid țesuturile (ex. inflamații bacteriene cu
formarea de abcese).

• In creier, necroza de coagulare de natură ischemică este

frecvent urmată de necroză de lichefacție datorită enzimelor
lizozomale abundente în celulele SNC.
 NECROZA DE LICHEFIERE
lichefactie
Rezultatul proceselor de autoliză şi heteroliză
Caracteristică :
-necrozei ischemice a substanţei cerebrale;
-focarelor de supuraţie (infecţie bacteriană);
-suprainfecţia unui focar de necroză de coagulare –
gangrenă umedă

GANGRENA GAZOASA

Produsa de bactrii anaerobe(Clostridium perfringens, oedematiens,

histoliticum) care produc exotoxine – lecitinaze cu formarea de fuzee de
expansiune de-a lungul tecilor conjunctive cu dilacerare tisulara.
Regiunea afectata – aspect emfizematos, crepitatii la palpare, culoare
cenusiu – verzuie si miros putrid.
Plagii deschise arme de foc, accidente circulatie cu distrugeri tisulare
mari.
 NECROZA DE CAZEIFICARE

• Caracteristic infecţiei tuberculoase

• Termenul de “cazeos” – aspect macroscopic

• HP : material amorf, granular, eozinofil, înconjurat de un proces de

inflamaţie granulomatoasă specifică
 CITOSTEATONECROZA

Apare în pancreatita acută necrotico – hemoragică.

Lipazele activate eliberează ac. graşi din TGL care se

combină cu Ca depozite cu aspect macroscopic
cretos, pe suprafaţa ţesutului adipos peripancreatic şi
peritoneului .

HP: cel. adipoase necrotice - umbre celulare + depozite

bazofilice de Ca încojurate de o reacţie inflamatorie .
 Necroza fibrinoidă

Reprezinta zone neomogene fin granulare şi/sau filamentoase, eozinofile

asemanatoare fibrinei (”-oid” = “care semănă cu“) care răspund la
impregnările argentice (fibrina nu răspunde la asemenea impregnări).
Face parte din tabloul lezional al bolilor autoimune:RAA, AR, LES, etc. Se
poate intilni la nivelul dermului, peretii arteriolelor, seroaselor,
sinovialelor.
În coloraţia van Gieson sunt de culoare galbenă (colorare cu picrofuxina) nu
de culoare roşie şi nu se colorează în albastru prin coloraţia Weigert
(specifică pentru fibrină).
Fibrinoidul este compus din: produsi de degradare ai fibrinogenului,
colagenului, substantei fundamentale si Ig.
Aceste zone sunt înconjurate de reacţie inflamatorie limfo-mononucleară.
În timp, se produce organizarea cu realizarea unei cicatrici fibroase, care
înlocuieşte zona de necroză fibrinoidă.
Necroza fibrinoidă
 EVOLUTIA PROCESELOR DE NECROZA

• 1. ORGANIZAREA;
• 2. INCAPSULAREA;
• 3. CALCIFICAREA;
• 4. COMPLICATII SEPTICE(LIZA PURULENTA)
• 5. MUMIFICAREA;
• 6. AUTOAMPUTAREA.
 Moartea celulară programată
• Moartea celulară programată (PCD) reprezintă procese
letale pentru celule individuale, reglate prin intermediul
căilor de semnalizare preexistente.

• Clasificarea PCD:
1. Apoptoza

2. Necroptoza

3. Piroptoza

4. Anoikos

5. Entoza

6. NEToza.
 APOPTOZA

MOARTE CELULARĂ PROGRAMATĂ

EMBRIOGENEZĂ Implantarea,organogeneza,
metamorfoza

INVOLUŢIA Distrugerea cel. endometriale

HORMON-DEPENDENTĂ în ciclul menstrual
LA ADULT Atrezia foliculară ovariană în
menopauză

DISTRUGEREA UNOR
POPULAŢII CELULARE Epiteliul criptelor
PROLIFERATE intestinale

MOARTEA UNOR
CELULE TUMORALE
 APOPTOZA

MOARTEA UNOR
CELULE ALE Limf. B/T după depleţia de
SISTEMULUI IMUN citokine
Cel. T timice

ATROFIA PATOLOGICĂ
A ŢES. HORMON Ţes. prostatic după castrare
DEPENDENTE

MOARTEA CEL. INDUSĂ

DE CEL. T CITOTOXICE Reacţia de rejet a grefelor

LEZ. CEL. INDUSE DE Hepatite virale – corpii

VIRUSURI Councilman
 APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE ELECTRONICĂ

Talie mică, citoplasmă densă,

RETEACŢIE CELULARĂ organite reletiv normale

Agregate periferice de cromatină sub

formă de mase dense de formă şi
CONDENSAREA mărimi variabile.
CROMATINEI
Nucleul se poate rupe în două sau mai
multe fragmente.

FORMAREA DE Vezicule la suprafaţa celulei.

VEZICULE ŞI CORPI Fragmente celulare delimitate de
APOPTOTICI membrană, conţinand fragmente de
nuclei şi/sau organite.

FAGOCITOZA CORPILOR Celulele adiacente normale:

APOPTOTICI/CELULELOR - parenchimatoase
ÎN APOPTOZĂ -- macrofage
APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE OPTICĂ

- singură celulă/un grup mic

- formă rotund/ovală
- citoplasmă densă, intens eoznofilă
- fragmente de cromatină nucleară
densă
- fagocitoza corpilor apoptotici
 APOPTOZA - MECANISME

• Faza de initiere in care caspazele devin

catalitic active;
- calea extrinseca- activarea unor receptori
transmembranari ai apoptozei;
- calea intrinseca - mitocondriala
• Faza de executie
 APOPTOZA - MECANISME

SEMNALE
TRANSMEMBRANĂ INTRACELULAR
TIPUL 1 RECEPTOR TNF
Fas- Fas - ligand GLUCOCORTICOIZI RECEPTORI NUCLEARI
FADD(Fas-associated death domain) RADIAŢII
HORMONI HIPOXIE

INFECŢII VIRALE

fragmente de ADN
CASPAZE (cistein proteaze)
50 / 300kbaze
 APOPTOZA - MECANISME

CONDENSAREA CROMATINIANĂ

Fragmentarea internucleosomală a ADN-ului (fragmente de 180-200 de

baze) mediată de Endonucleaza Ca++ dependentă (activată de creşterea
Ca++ liber citozolic).

ALTERAREA VOLUMULUI ŞI FORMEI CELULARE

Activitatea crescută a transglutaminazei determină legături încrucişate

excesive între proteinele citoplasmatice, determinand condensarea lor
la periferia celulei.

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI

Mediată de receptori prezenţi pe suprafaţa macrofagelor.

Ex. Vitronectina(beta 3 – integrină) mediază fagocitoza neutrofilelor
apoptotice.
 REGLAREA GENICĂ A APOPTOZEI

• 14 gene:
- 2 – decizia declansarii procesului;
- 3 – apoptoza propriu-zisa;
- 7 – procesul de fagocitoza;
-1 - fragmentarea AND;
-1 - protectia impotriva apoptozei.

bcl-2, p53, myc, Rb

 Bcl-2

Structura cristalografica a proteinei Bcl-2.

 Caracterizare generala

• Bcl-2, o proteina multifunctionala, de 25 kDa, integrata membranar, care

protejeaza impotriva mortii celulare induse de o varietate de stimuli si care
este localizata in membranele:
- reticulului endoplasmatic,
- invelisului nuclear,
- in membrana externa a mitocondriei.

• BCL – 2 reprezinta prototipul unei familii de gene de la mamifere care

guverneaza permeabilizarea membranei externe a mitocondriei.
• In functie de rolul lor, ele pot fi:
- fie pro – apoptotice (Bax, BAD, Bak si Bok etc)
- fie anti-apoptotice (inclusiv Bcl – 2, Bcl – xL, si Bcl – w, etc).
Pana in acest moment sunt descrise 25 de gene in familia
BCL – 2 .
 Caracterizare generala
Sinteza proteinei Bcl-2 este codificata de proto-oncogena localizata pe cromozomul
18

Localizarea cromozomiala a genei Bcl-2.

Denumirea Bcl – 2 deriva de la B – cell lymphoma 2 si ele au fost descrise initial in
limfoamele foliculare, maladii insotile de translocatia t(14;18) ce plaseaza gena
BCL-2 pe cromozomul 14, in vecinatatea enhancer-ului genei ce codifica lantul H
(heavy) al Ig.
 Structura
• Familia de proteine Bcl-2 prezinta o structura generala constituita dintr-un helix hidrofob
inconjurat de structuri de tip helix-uri amfipatice.
• Membrii familiei Bcl -2 au in comun unul sau mai multe din cele 4 domenii omoloage
caracteristice, numite BH1, BH2, BH3 si BH4 dupa cum se observa in schema de mai jos.

Familiile de proteine bcl-2.

 REGLAREA GENICĂ A APOPTOZEI

- enzimă cheie – inhibă şi suprimă apoptoza în

celulele normale – calea mitocondriala
- localizată - membrana mitocondrială, reticul
endoplasmic, membrană nucleară
- scade permeabilitatea membranelor mitocondriale
- leagă şi blochează proteine proapoptotice
Apaf – 1 (pro-apoptotic protease activating factor)
 Rol si localizare
in celula

• Vatamarea interna a celulei determina migrarea proteinelor inrudite Bad si

Bax la suprafata mitocondriei. Aici, ele se leaga de Bcl-2 blocand efectul ei
protectiv si perforeaza membrana mitocondriala externa, eveniment ce
determina aparitia unor pori si eliberarea de citocrom c.
• Citocromul c eliberat se leaga de proteina Apaf -1 (apoptotic proteaze
activating factor 1). Folosind energia furnizata de ATP, aceste complexe (cit
c + Apaf1) agrega pentru a forma apoptozomi.
• La rindul lor, apoptozomii se leaga de caspaza-9 si o activeaza. Caspaza-9
cliveaza si astfel activeaza alte caspaze ( 3 si 7).
 REGLAREA GENICĂ A APOPTOZEI

Bcl-2 Apaf -1

inhibă
Cytochrome c
SISTEMUL
CASPAZELOR

APOPOPTOZĂ
 CASPAZELE
• Caspazele sunt o familie de proteaze
(cistein-proteaze) care au o cisteina la nivelul
domeniului lor activ si care scindeaza proteina lor
tinta in mod specific la nivelul rezidurilor de acid
aspartic.
• Familia caspazelor poate fi impartita in trei grupe
functionale:
1. caspaze inflamatorii: 4, 5, 11, 13, 14.
2. caspaze initiator: 2, 8, 9, 10, 12.
3. caspaze efector: 3, 6, 7.
Dar cum sunt activate procaspazele pentru a
initia cascada de caspaze?
Activarea este declansata de catre proteine-adaptor
care aduna la un loc mai multe copii ale
procaspazelor specifice, cunoscute ca
procaspaze –initiator, intr-un complex sau
agregat. In unele cazuri, procaspazele-initiator
au o mica parte din activitatea proteazica si
obligandu-le sa stea impreuna intr-un complex le
determina sa se cliveze una pe cealalta,
declansand activarea lor mutuala. In alte cazuri,
agregarea cauzeaza modificari conformationale
care activeaza procaspazele. In cadrul acestei
etape, caspaza activata aflata in varful cascadei,
cliveaza procaspazele aflate in aval pentru a
amplifica semnalul apoptotic si al raspandi in
intreaga celula. In acest fel, o activare initiala a
unui numar mic de molecule de procaspaze
(numite caspaze initiatoare) pot conduce
printr-o reactie de amplificare in cascada la o
activare exploziva a unui numar mare de
molecule de procaspaze.
 Proteina p53. Caracterizare generala

• proteina 53 este un factor de transcriptie care regleaza ciclul celular si astfel

functioneaza ca un supresor tumoral.
• numita si “gardianul genomului” avand rolul de a conserva stabilitatea celulei
prin prevenirea mutatiilor la nivelul genomului
• se comporta ca o proteina de 53 KDa desi are numai 43,7 KDa(datorita resturilor
de prolina)
• gena umana ce codifica p53 este TP53 (tumor supressor gene). Numele genei
provine de la proteina pe care o codifica si este localizata pe cromozomul 17
(17p13,)

• Gena TP53 este localizata pe cromozomul 17 (bratul scurt, 17q13), o regiune ce

prezinta frecvent deletii in cancerul uman
Localizare si rol in celula normala
In celulele normale, proteina p53
exista in forma inactiva, legata de
proteinele MDM2 (murine double
minute 2) care impiedica astfel
activitatea ei.
In celulele nestresate, proteina
p53 este mentinuta la nivele
scazute printr-o continua
degradare intermediata de
proteina MDM2 care legata fiind
de ea, o transporta din nucleu in
citosol unde este degradata de
catre proteozomi.

Rolul proteinei p53 in

celula.
 Forme specializate de PCD
• Necroptoza este o formă de PCD care nu se distinge morfologic de necroză, ce
intervine în dezvoltarea platourilor de creștere osoasă sau în procese patologice
precum boala Crohn, pancreatita sau infarctul miocardic.

• Anoikis este o formă de PCD activată prin pierderea adeziunii celulare (celule
epiteliale detașate de MEC), acest proces inhibă metastazarea cancerului.

• Piroptoza este o formă de PCD ce contribuie la apărarea imună înnăscută.

• NETosis este o formă de PCD implicată în apărarea antimicrobiană prin

intermediul unor capcane extracelulare ale neutrofilelor (NET), acestea intră în
apoptoză și prin degredarea lor se produc rețele de fibre extracelulare ce vor
distruge agenți infecțioși.

• Entoza este o formă de PCD de tipul “ o celulă mănâncă o altă celulă”, mediată
de celule care nu sunt fagocite specializate (hepatocitele pot fagocita și distruge
limfocitele T autoreactive).
 DISTROFIA

dys – tulburare
trophe – nutritie
DISTROFIE
dys – tulburare
trophe – nutritie

Definitie: modificări ale metabolismului celular,

sub acţiunea unor factori nocivi externi sau
interni, ce duc la alterarea structurii celulare
reversibil sau ireversibil.
LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE
L
ISCHEMIE E
Z
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
MITOCONDRIE
R
E
V
ATP
E
R
DETAŞAREA
POMPA Na+ RIBOZOMILOR S
GLICOLIZA
I
B
INFLUXUL GLICOGEN SINTEZA I
Ca++ H2O PROTEINE L
EFLUXUL K+ LOR
E
pH

Tumefiere celulară DEPOZITE

LIPIDICE
Pierdere microvili „CLUMPING
Vezicule CROMATINA
Tumefierea RE NUCLEARĂ
Figuri mielinice
 pH
LEZIUNI
MEMBRANE ELIBERAREA
INTRACELULARĂ
DE ENZIME
LIZOZOMALE
I
R
E
Pierderea de PL
V
Alterări citoschelet Ca++ mitocondrii EOZINOFILIE
MODIFICĂRI
E
Radicali liberi
NUCLEARE R
Produşi de
DIGESTIA S
degradare lipide
PROTEINELOR I
B
I
L
E
Influxul Ca++
Eliberare enzime
CPK, LDH
Noxe → celule → leziunea biochimica
→depunerea de substante anormale de
origine intra / extracelulara.

• → → → DISTROFII (DEGENERESCENTE)

• Dificil de determinat modul de aparitie si

patrundere in celule = infiltrare, depozit,
degenerescenta, acumulare in exces
 Acumularile intracelulare

❑ Substante care se gasesc in mod normal

in celula, dar in cantitate patologica

❑ Substante care apar in conditii

patologice si nu apar in mod normal
evidentiabile prin tehnici histopatologice
Acumulari endogene = alterarea unor constituenti
celulari
Acumulari exogene = trecerea in celule a unor
substante extracelulare ( “infiltrare”)

• Materiale de depozit intracelular: origine

protidica, lipidica, glucidica, pigmentara,
minerala
• Acumulare in exces in celule = progresiva
• - distrofii simple (reversibile)
• - distrofii degenerative
 I. Distrofii prin tulburari ale metabolismului celular:
A. Metabolismul proteinelor
a. proteine simple: distrofii prin hiperhidratare (hidroprotidice)
b. proteine conjugate: nucleoproteine si cromoproteine
B. Metabolismul glucidelor
C. Metabolismul lipidelor
D. Metabolismul substantelor minerale

II. Distrofii prin tulburari ale metabolismului substantei

interstitiale
1.Hialina
2.Amiloida
3.Fibrinoida
4.Mucinoasa
Distrofii prin tulburari ale metabolismului celular
Tulburari in metabolismul proteinelor
Aminoacizi → proteine →simple (histone, protamine,
globuline, scleroproteine) si
→ conjugate(cromoproteine,
nucleoproteine, glicoproteine, fosfoproteine)

Distrofii hidroprotidice (distrofii prin hiperhidratare)

-Reversibile
- apar la celule inalt specializate, mari consumatoare de O2
(ficat, miocard, SN, TC renali) _--apa se acumuleaza in
mitocondrii = celule globuloase cu deteriorarea MB si
criste.
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Macroscopic organele afectate prezintă:

1. Un volum şi greutate crescută
2. Culoare palidă, mată – aspectul clasic descris de
<carne fiartă>
3. Organele se decapsulează uşor
4. După secţionare parenchimul proemină în raport cu
capsula
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optică:
1. Intumescenţa tulbure - citoplama fin granulară
(distrofia granulara) - nuclei inegali
2. Degenerarea vacuolara- vacuole fine în citoplasmă
3. Intumescenta clara
- vacuole mari, spumoase
- nucleul împins la periferie
- nucleii picnotici
 DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA
Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)
Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)
Col. H&E, Ob 40x
 Distrofiile proteinelor conjugate
1) distrofiile nucleoproteinelor
• Metabolismul purinelor → acid uric in exces (prin
aport exogen crescut sau hiperproductie
endogena) →precipita in tesuturi = urati → guta
(clinic)
• Clinic – afecteaza articulatiile mici (frecvent art,
metatarsofalangiana a degetului mare)
hiperemia,edem, dispar dupa cateva zile dar
reapar in saptamani, luni.
• Acid uric crescut - hiperuricemie
 Morfologic = toful gutos

-Format din cristale de urat de sodiu si acid uric

localizat in str. articulare si periarticulare;
inconjurator focare de necroza si inflamatie acuta
-Cronicizare – tesut de granulatie cu celule gigante
de corp strain
 2) Distrofiile cromoproteinelor
Cromoproteinele = substante de origine biologica,
se acumuleaza in citoplasma celulelor sau
substanta interstitiala

• Pigmentii : exogeni/ endogeni

• Cai de patrundere:
• Alimentatie
• Respiratori – pulberi (carbune, s. minerale)
• Dermica – tatuaje
• Cai urinare – instilatii cu nitrat de argint
Tatuaj intradermic
Antracoza pulmonara
Distrofii pigmentare

Pigment melanic
Pigmentii hemoglobinici
Pigmentii cu grasimi
 Distrofiile pigmentului melanic
Melanina= pigment brun galbui (negru in cantitate
mare)
Fagocitele nu pot distruge melanina
Pe sectiuni histologice coloratia Fontana (cu solutie
de nitrat de argint amoniacal) melanina apare
colorata in negru
Este produsa de un grup de celule dendritice de la
nivelul jonctiunii dermoepidermice = melanocite
(melanoblaste)
 DISTROFIA PRIN EXCES DE MELANINA

• Hiperpigmentatia generalizata: boala Addison,

acromegalie, hipersecretie hipofizara de HMS,
sarcina(“cloasma gravidelor”), hemocromatoze,
casexie, polipoza gastrointestinala familiala.
• Hiperpigmentatia localizata: boli de piele,
radiatii UV, ionizante, caldura.
• Pigmentatii circumscrise: pete pigmentare
(efelide), tumori melanice
 DISTROFII PRIN MINUS DE MELANINA

❑ Hipopigmentatii generalizate: albinismul

- melanocite prezente dar lipsite de tirozinaza
- sunt incapabile sa formeze melanina
❑ Hipopigmentatii localizate: albinismul localizat
sau leucodermie congenitala, vitiligo congenital
- intereseaza pielea si ochii in special
- apar si in lepra, sifilis, plagi vindecate
❑ Pigmenti inruditi cu melanina – OCRONOZA
- alcaptourie, intoxicatii cronice cu fenol
Pigmenti inruditi cu melanina OCRONOZA
Pigmentatie patologica rara

PIGMENTUL PSEUDOMELANIC ESTE PREZENT IN:

- TENDOANE
- LARINGE SE IDENTIFICA PRINTR-O
- TRAHEE PIGMENTARE NEAGRA
- CAPSULE ARTICULARE “CA CERNEALA”
- CARTILAJ AURICULAR

ESTE O PIGMENTATIE PRIN

TULBURARI METABOLICE CONGENITALE
DISTROFII ALE PIGMENTILOR HEMOGLOBINICI

Hemoglobina (cromoproteina) proteina globulinica

2 lanturi polipeptidice α si β si 4 grupe de hem (Fe2+ si

porfirina)

Fe din hem este depozitat in organism → hemosiderina

→ feritina

Porfirina Bilirubina
Globulina
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR CARE CONTIN FIER
HEMOSIDEROZA SI HEMOCROMATOZA

Hemosideroza – depozite de hemosiderina = granule

brune, insolubile; coloratie Perls (pentru Fe) pozitiva
A. Hemosideroza localizata
- focare hemoragice: hematoame, fracturi, infarcte
hemoragice
- se evidentiaza Fe2+ in macrofage sub forma de
hemosiderina
- hemangioame cutanate, pulmonul si splina de staza
cronica (induratie bruna)
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR CARE CONTIN FIER
HEMOSIDEROZA SI HEMOCROMATOZA

B. HEMOSIDEROZA GENERALIZATA
• rara, localizata in ficat, pancreas, rinichi, inima, ganglioni
limfatici
• absobtie intestinala excesiva de fier
• hemolize excesive
• dupa transfuzii repetate de sange
• dupa administrare parenterala de fier
 HEMOCROMATOZA

Hemocromatoza sau “diabetul bronzat”

• alterarea barierei mucoasei intestinale, a complexului

feritina – apoferitina cu absorbtie excesiva de fier

• se depune in celulele parenchimului hepatic,

pancreatic, fibrele miocardice ciroza hepatica
diabet
insuficienta cardiaca
hiperpigmentare melanica a tegumentului = melanodermie
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR FARA FIER

• Bilirubina (B) provine din degradarea hemoglobinei si

mai putin din mioglobina si citocromi
• pigment de culoare galben-verzui sau verde-negricios,
in functie de concentrare
• (B) directa este conjugata
• (B) indirecta neconjugata, care nu a trecut prtin ficat

•Icterul = coloratie galben-verzuie a tegumentelor si

mucoaselor prin exces de (B) in sange si tesututri
• 3 forme: obstructiv, hepatocelular, hemolitic
 ICTERE

ICTERUL OBSTRUCTIV
Post hepatic, mecanic; apare prin obstructia caii biliare cu
reducere/suprimare excretiei bilirubinei conjugate din
celulele hepatice in intestin rezultand colestaza
ICTERUL HEPATOCELULAR
Tulburare in mecanismul de conjugare al bilirubinei in ficat
rezultand colestaza intrahepatica
ICTERUL HEMOLITIC
Apare in anemia hemolitica prin exces de bilirubina
neconjugata
 PORFIRIA
Tulburari in metabolismul porfirinelor
Pigmentul se depune in piele, vase si organe
pigmentatia bruna

3 forme:
❖ Congenitala

❖Acuta intermitenta

❖ Cutanata tardiva
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR CU GRASIMI

Lipopigmentii – granulatii rotunde sau ovalare,

galbene-brune, autofluorescente la UV
a.lipocromii: pigmenti galbeni de origine exogena derivati
din vegetale alimentare (βcaroten, licopen); se observa
in depozite de grasimi, corp galben ovarian, CSR, placi
de aterom, etc
b. lipofuscina (pigment de uzura): de origine endogena,
brun, derivat din oxidarea lipidelor; se observa in celule
nervoase, epiteliile veziculelor seminale, fibre
miocardice, ficat, rinichi.
 DISTROFII GLUCIDICE
Glicogenul – constituent fundamental apare in toate
tesuturile normale (ficat, muschi striati, miocard, cartilaj,
endometru, etc); se coloreaza brun cu iod (sol. LUGOL)
si rosu intens (Carmin Best amoniacal)
Este labil/stabil
Distrofii prin EXCES DE GLICOGEN (GLICOGENOZA)
Glicogenoza simpla, localizata: a. in diabet localizata la rinichi
(ansa Henle si tubi contorti), miocard, SNC si
b. Glicogenoza hepatica in boala GIERKE = depozite marcate de
glicogen in hepatocite
Glicogenoza generalizata: apare in boala Gierke cu afectare
hepato-renala si in unele cazuri miocardica
 DISTROFII PRIN MINUS DE GLICOGEN
INANITIE
ANOXIE
AVITAMINOZA
INFECTII VIRALE
CASEXIE NEOPLAZICA

TESTUL SCHILLER → COL UTERIN

(CELULELE NEOPLAZICE MARI CONSUMATOARE DE

GLICOGEN)
 DISTROFII LIPIDICE
Lipidele: grasimile neutre – gliceridele, fosfolipidele,
glicolipidele, steridele.
Histochimic: coloratii speciale care le pun in evidenta
rosu Scharlach (rosu aprins), Sudan III (galbui), Sudan
negru (negru-cenusiu, cenusiu), Albastru de Nil
(rosu-violet, albastru cenusiu)
DISTROFIILE GRASE PRIN EXCES (STEATOZELE)
Tipuri anatomoclinice
A.Steatoza localizata
1. Ficatul gras; 2. Rinichiul gras; 3. Steatoza miocardica
 STEATOZĂ HEPATICĂ

Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach
sectiuni la congelatie
Ob. 20x.
 DISTROFII LIPIDICE
B. Steatoza regionala (lipomatoza regionala)
Implicati factorii neuroendocrini, boala Cushing, distrofia
adipozogenitala (sindr. Babinski-Frolich), obezitatea de
menopauza
C. Steatoza sistematizate
Tezaurizare(acumulare) anormala de substante lipidice in
citoplasma celulelor reticulohistiocitare din diferite
tesuturi si organe
Pot fi primare (tulburare congenitala) boala Gaucher,
boala Nieman-Pick, boala Hand-Schüller-Christian
Pot fi secundare in unele afectiuni hepatice, diabet,
hipotiroidism asociat cu hipercolesterolemie
 BOALA GAUCHER
• Boala autozomal recesiva
• -deficit de glucocerebrozidaza(mutatia genei care o codeaza)
• -acumulare de glucocerebrozide in macrofage si SNC
• -3 tipuri in functie de simptomatologie si evolutia bolii.
• Tip 1 - noncerebrala
• - depozite hep, splenice, scheletice
• Tip 2- infantila (cerebrala)
• -hepatosplenomegalie+ lez progresive SNC
• Tip 3 – intermediar -> la tineri
• -atingere sistemica ~tip1
• -atingere SNC => deces decadaIII
• M-Splina ↑(10kg), palida, pestrita
• -adenopatie generalizata
• -M.O. mase tumorale cenusii mari moi cu eroziuni osoase, deformari
scheletice, fracturi
• μ - cel. Gaucher = 100μ, citoplasma cu vacuole de tip fibrilar “hartie
creponata”, PAS+, unul sau mai multi nuclei excentrici, hipercromi
 BOALA NIEMAN - PICK
• Boala autozomal recesiva
• - absenta sfingomielinazei=> acumulare de sfingomielina si colesterol in
macrofage in majoritatea tesuturilor si organelor
• Tip A – cel m frecvent, sever, infantil
• -atingere neurologica extensiva
• -acumulare ↑viscerala de sfingomielina => deces in primii 3 ani
• Tip B –organomegalie fara prindere SNC
• Tip C - >10ani

• Macroscopic -organe ↑ vol, palide

•
• Microscopic – celula Niemann-Pick = 90-100 μm
• -citoplasma fin vacuolata
• -Vacuole uniforme => aspect spumos
• Dg. –hepatosplenomegalie
• -retard mintal
• -celula spumoasa Niemann Pick (microscopie optica).
 BOALA Hand-Schüller-Christian
Apare la copii si adulti
Clinic: exoftalmie, diabet insipid, deformari osoase
(osteoliza) prin acumularea de esteri ai colesterolului in
histiocite cu formare de mase pseudotumorale care
distrug oasele afectate
Dezvoltarea intracraniana comprima hipofiza si
hipotalamusul (diabet insipid) si umplu orbitele
(exoftalmie)
Microscopic: focare denecroza si infiltrat inflamator
predominant eozinofilic la nivelul histiocitelor in splina,
ganglioni limfatici, ficat
D. Steatoza generalizata: obezitate sau adipozitatea
patologica
 DISTROFII GRASE PRIN MINUS DE GRASIMI
• Inanitie

• Casexia hipofizara

• Lipodistrofia progresiva
 DISTROFII MINERALE CALCARE

A. DISTROFII PRIN MINUS DE CALCIU

1. RAHITISM
2. OSTEOMALACIE
3. OSTEOPOROZA
4. HIPERPARATIROIDISM PRIMAR
B. DISTROFII PRIN EXCES DE CALCIU
1. CALCIFICARI DISTROFICE
2. CALCIFICARI METASTATICE
3. DEPOZITAREA SARURILOR DE CALCIU IN CALCULI
BOALA LITIAZICA
Calificare de tip distrofic – calcemie normală
ţesuturi necrotice – necroză de cazeificare, aterom, stroma
tumori (leiomiom)
Macroscopic - culoare albicioasă- cenuşie, consistenţă
dură
Microscopic – depozite amorfe, granulare, bazofile
depuneri progresive – corpi psamomatoşi - carcinom
papilar tiroidian, prostată
CALCIFICARE DE TIP METASTATIC
Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie
Apare la nivelul plămanului, rinichiului
1. Hiperparatiroidism
2. Hipervitaminoza D
3. Hipertiroidism
4. Boala Addison
5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor
osoase diseminate (mielom multiplu, metastaze)
6. Insuficienta renală cronica (cu retenţie de fosfat şi
apariţia litiazei renale).
DISTROFII PRIN TULBURARI ALE METABOLISMULUI
SUBSTANTEI INTERSTITIALE (EXTRACELULARE)

1. DISTROFIA HIALINA
2. DISTROFIA AMILOIDA
3. DISTROFIA FIBRINOIDA
4. DISTROFIA MUCINOASA
 DISTROFIA HIALINA
INTRACELULARA : depunerea de picături
omogene, glicoproteice în citoplasma celulelor.
EXEMPLE
• Corpii Mallory – incluzii eozinofile perinucleare, in
hepatocite la alcoolici (contin citokeratina si ubiquitina)
• Corpii Russell (agregate de IgG) in plasmocite
• Celulele Crooke (contin incluzii omogene, sticloase) in
adenoamele hipofizare, la pacientii cu sindrom Cushing.
• Cristalele Reincke (incluzii rectangulare perinucleare) in
celulele interstitiale Leydig.
 1. DISTROFIA HIALINA
EXTRACELULARA :depunerea interstiţială a unei substanţe proteice
amorfe, omogene, eozinofile, pe structurile fibrilare extracelulare
, aspectul organelor fiind translucid-sticlos, alb-sidefiu,(“glazura
de tort”) consistenta dura
Hialin fiziologic:
• Corpul albicans ovarian
• Depunerile din capsula splenica in imbatranire (splina
“glazurata”)
Hialin patologic :
• Cicatrici (cheloidul, la arsi)
• Tumori (leiomiofibroame, schwannoame)
• Peretii arteriolelor (in diabet) cu aparitia HTA
CORP ALBICANS – HIALIN IN OVAR
 2. DISTROFIA AMILOIDA
Definitie: Distrofie proteica extracelulara, prin depunerea
interstitiala a unei proteine patologice (amiloidul).
• Amiloidul - 90% proteine fibroase si 10% hidraţi de carbon
(condroitin sulfat şi acid neuraminic);
• COLORATIA : Rosu de Congo - in rosu (ortocromatic); in
lumina polarizata-birefringenta verde (green-apple
birefringence).
• Violetul de metil - in rosu (metacromatic).
• van Gieson – galben cafeniu.
Localizare – ν la nivelul substanţei fundamentale de-a lungul
fibrelor de reticulină şi colagen, de-a lungul MB epiteliale si în
media vaselor mici.
• Nu determina o reactie inflamatorie.
• GENERALA
• LOCALIZATA (splina, rinichi, ficat)
Amiloidul RENAL - substanþa proteicã care se depune
extracelular la nivelul membranei bazale a capilarelor glomerulare,
a tubilor si în pereþii vaselor, sub forma unui material omogen,
colorat metacromatic.
Colortie - Rosu de Congo - depozite rosii.
Glomerulii cu depozite de amiloid sunt mãriþi în volum
depozite de amiloid de culoare rosu-oranj în glomeruli(MB capilare
+ mezangiu), peretii vaselor si membrana bazalã a tubilor(↓lumen)
 La NIVEL HEPATIC, depozitele de amiloid de culoare
rosu-oranj sunt localizate de-a lungul capilarelor sinusoide si
determinã atrofia hepatocitelor
 3. DISTROFIA FIBRINOIDA
Fibrinoidul = substanta acelulara, densa care
se coloreaza roz cu eozina si este PAS pozitiva
(format din proteine si MPZ)
Distrofia fibrinoida apare in colagenoze – boli
generalizate ale tesutului conjunctiv
Apare in LES, PCE, sclerodermie,
dermatomiozita
Microscopic = alterarea fibrinoida – necroza
fibrinoida
 4.DISTROFIA MUCOIDA

• Mucusul = o combinatie de proteine, MPZ si glucide,

secretata de celule epiteliale specializate de la nivelul
tractului GI, aparat respirator, uter , glande salivare, etc
• Bazofil, PAS pozitiv, rosu cu mucicarmin
• Principalul constituent mucina
• Distrofia mucoida a tesutului conjunctiv apare in
colagenoze, tumori,medionecroza aortei, placi de
aterom, mixedem.
• Distrofia mucoida epiteliala – hipersecretii de mucus in:
inflamatii catarale mucoase, tumori maligne si benigne.
 4.DISTROFIA MUCOIDA

• Mucusul = o combinatie de proteine, MPZ si glucide,

secretata de celule epiteliale specializate de la nivelul
tractului GI, aparat respirator, uter , glande salivare, etc
• Bazofil, PAS pozitiv, rosu cu mucicarmin
• Principalul constituent mucina
• Distrofia mucoida a tesutului conjunctiv apare in
colagenoze, tumori,medionecroza aortei, placi de
aterom, mixedem.
• Distrofia mucoida epiteliala – hipersecretii de mucus in:
inflamatii catarale mucoase, tumori maligne si benigne.
 4.DISTROFIA MUCOIDA

• Mucusul = o combinatie de proteine, MPZ si glucide,

secretata de celule epiteliale specializate de la nivelul
tractului GI, aparat respirator, uter , glande salivare, etc
• Bazofil, PAS pozitiv, rosu cu mucicarmin
• Principalul constituent mucina
• Distrofia mucoida a tesutului conjunctiv apare in
colagenoze, tumori,medionecroza aortei, placi de
aterom, mixedem.
• Distrofia mucoida epiteliala – hipersecretii de mucus in:
inflamatii catarale mucoase, tumori maligne si benigne.
TULBURĂRILE CIRCULAŢIEI
SANGUINE ŞI LIMFATICE
Hiperemia, tromboza, embolia, infarctul, CID, soc

S S, ischemia , trauboza
Stoza ,
embolic

2
TULBURARILE CIRCULATIEI SANGUINE sunt
MODIFICARI PATOLOGICE care au loc în CIRCULATIA,
în DISTRIBUTIA sau în COMPOZITIA sângelui.

◻ Clasificare.
► În funcţie de caracterele lor dominante, tulburările
circulatorii se clasifică în trei grupuri principale:
A)Tulburări circulatorii determinate de modificarea masei
sanguine într-un teritoriu anatomic;
B)Tulburări circulatorii care survin în urma unor procese
obstructive vasculare cauzate de modificări în starea fizică
sau în conţinutul masei sanguine;
C) Tulburări circulatorii consecutive pierderii masei
sanguine din sistemul cardiovascular şi limfatic.
A) Determinate de modificarea masei
sanguine într-un teritoriu anatomic
◻ Hiperemia – când masa sanguină este în
exces.
◻ Anemia locală /Ischemia – când masa
sanguină scade prin reducerea sau
suprimarea aportului de sânge arterial.
B) Care apar dupa procese obstructive
vasculare prin modificări în starea fizică
sau în conţinutul masei sanguine

TROMBOZA

EMBOLIA
C) Consecutive pierderii masei sanguine
din sistemul cardiovascular şi limfatic

HEMORAGIA

LIMFORAGIA
 Circulația normală
◻ Sistemul circulator este
alcătuit dintr-o pompă
musculară și un circuit
vascular în serie.
◻ Parametrii hemodinamici
esențiali sunt: debitul
cardiac, presiunea de
perfuzie și rezistența
periferică.
 H I P ERE M I A
HIPEREMIE Creşterea masei de sânge în arteriole şi capilare;
ACTIVĂ interesează numai un teritoriu limitat al organismului

Efortul muscular, mucoasa gastrică în perioada digestiei

fiziologică Stări neurovegetative – stările emotive ;
Datorată predominenţei stimulului neurovegetativ vasodilatator
.

Factori fizici : radiaţii, lovire, frecare, frig, căldură;

Factori chimici : alcool;
Factori biologici endo/exogeni ;
patologică Datorată relaxării musculaturii din peretele arterial(creşterea
stimulului vasodilatator / paraliziei celui vasoconstrictor)
 HIPEREMIE ACTIVĂ
ERITEM
Culoarea roşie vie a ţesutului/teritoriului
macroscopic
afectat

microscopic Capilare dilatate, pline cu hematii bine

colorate, individualizate.

HIPEREMIA ACTIVĂ HIPEREMIA ACTIVĂ

ACUTĂ CRONICĂ

-reversibilă;
-inflamaţii : hiperemia faringiană EDEM
în angine; TUMEFIERE LOCO - REGIONALĂ
-eritemul cutanat în arsuri ;
-hiperemie conjunctivală în boli
infecţioase.
HIPEREMIA PASIVĂ
STAZA SANGUINĂ

Creşterea masei sanguine în vene şi capilare datorată

încetinirii şi/sau reducerii cantitative a fluxului sanguin
venos în condiţiile unei circulaţii arteriale normale.

locală

regională

generalizată
 HIPEREMIA PASIVĂ
STAZA SANGUINĂ

locală
interesează un organ/teritoriu limitat
obstacol în circulaţia de întoarcere:
▪ procese patologice proprii ale vasului – tromboze,
flebite;
▪ compresiuni extrinseci – tumori, cicatrici retractile,
ptoze, apart gipsat, pansamente compresive, etc.;
intensitatea depinde de gradul de dezvoltare
/integritate al circulaţiei venoase locale.
HIPEREMIA PASIVĂ
STAZA SANGUINĂ
regională
Afectează un teritoriu mai întins;
Cauze :
• procese patologice proprii venelor mari cu efect obstructiv –
tromboflebita v. cave superioare;
• compresiuni – tumori, anevrisme aortice, mediastinite, pleurezii,
etc.;
• dezorganizarea circulaţiei locale - ciroză hepatică -stază portă;
• neuroparalitică – hemiplegii/paraplegii, prin suprimare
contracţiei musculare + tulburări vasculare neurovegetative în
teritoriul paralizat.

generalizată Insuficienţa cardiacă

decompensată
 CARACTERE MORFOLOGICE ALE
STAZEI
macroscopice
ACUTE
CRONICE

1. Culoare roşie –
vânătă = CIANOZĂ
(creşte cantitatea de
sânge
venos/hemoglobină
redusă);
2. Volum şi greutate
crescute;
3. Edem variabil .
1. Culoare cianotică;
2.Volum şi greutate crescute;
3.Edem constant;
4.Sufuziuni hemoragice;
5.Fibroză;
6.Circulaţie venoasă
colaterală
 CARACTERE MORFOLOGICE ALE
STAZEI
microscopice
ACUTE CRONICE

1. Venule/capilare dilatate;
1. Venule/capilare dilatate, pline
2. Leziuni ale pereţilor capilari
cu hematii alipite cu colorabilitate (anoxie);
inegală (datorită anoxiei); 3. Microhemoragii
fagocitoza eritrocitelor de către
2. Perivascular : macrofage
- edem;
- hematii extravazate hemoliză
(eritrodiapedeză).
depuneri de hemosiderină
(anoxia – creşterea permeabilităţi
(reacţia Perls)
vasculare) 4. Leziuni distrofice;
5. Scleroză locală (edem cr. +
distrofia).
PLĂMÂNUL DE STAZĂ
Apare în afecţiunile cordului stâng, care determină
creşterea presiunii în atriul stâng şi venele pulmonare
PLĂMÂN CARDIAC

STAZA ACUTĂ
macroscopie microscopie

Volum & greutate crescute

Capilare dilatate pline de
Culoare cianotică
hematii alipite
Crepitaţii alveolare diminuate
În unele alveole – lichid de edem
La secţionare se scurge o cant.
+ rare celule alveolare + hematii
mare de sânge venos + lichid
de edem

INFARCTUL MIOCARDIC AL VS:

STAZA PULM. ACUTĂ EDEM PULM. ACUT
PLĂMÂNUL UMED
 PLĂMÂNUL DE STAZĂ
CRONICĂ

Se constituie în orice situaţie care determină o scădere cronică a

debitului VS. Tipic în STENOZA MITRALĂ

macroscopie microscopie

Venule/capilare dilatate, sinuoase, dilataţii

Volum & greutate crescute
Culoare cianotică cu zone
brune de consistenţă crescută =
induraţie brună
Crepitaţii alveolare reduse
La secţionare se scurge sânge
venos abundent + lichid de
edem
Ţesutul pulmonar prezintă
zone hipoaerate
anevrismale, pline cu hematii
Septurile alveolare/interalveolare îngroşate prin
scleroză difuză cu depuneri importante de
hemosiderină
Alveole – lichid de edem + hematii + numeroase
cel. alveolare + macrofage
Celule cardiace – macrofage de talie mare,
2-3 nuclei, citoplasmă abundentă conţinând
granule de hemosiderină de culoare gălbui -
cafenie
Bronhiile – capilare dilatate + lez. distrofice ale
cel. epitel. + scleroză peribronşică
Plămân de stază cronică
induraţie brună
Stază pulmonară cronică. Siderofage.
 FICATUL DE STAZĂ

Insuficienţa cordului drept

Obstrucţia v. cave inferioare sau a vv. hepatice

macroscopie

Volum & greutate crescute

Suprafaţa netedă, capsula destinsă, subţire, transparentă – se
vede culoarea cianotică a parenchimului
Marginea anterioară rotunjită
Secţionare – se scurge o cantitate mare de sânge venos
Desen lobular accentuat - f. pestriţ = f. muscad (datorat stazei
V.C.L.)
Ficat în cocardă – centrul – cianotic, mediolobular – gălbui,
periferie - brun
Staza avansată – fibroză – ciroză cardiacă
Ficat de stază cronică
Ficat de stază cronică.
Ficat muscad
 microscopie
FICATUL DE STAZĂ

STAZA INCIPIENTĂ
V.C.L. + capilarele din jur – dilatate, pline de hematii
Cordoanele hepatice din zona centrală atrofiate prin compresie

FICAT ÎN COCARDĂ
Stază mai accentuată
Hepatocitele din zona centrală – atrofiate prin compresie + leziuni distrofice
reduse (prin hipoxie)
Hepatocitele din zona mediolobulară(cele mai sensibile la hipoxie) – steatoză
Hepatocitele periferice (cu aport de O2 asigurat) – apar normale /procese de
regenerare

STAZA AVANSATĂ
Hepatocitele din zona centrală & mediolobulară – lez. atrofice / distrofice severe
necroză (necroză centrală hemoragică)
Hepatocitele persistă doar în jurul spaţiilor porte ficat intervertit
STAZA CRONICĂ – proces de scleroză difuză ciroză hepatică cardiacă
Fibroza hepatică de origine cardiacă
Procesul de fibroză se constituie în jurul VCL şi se extinde spre spaţiile porte
 RINICHIUL DE STAZĂ
Staza generalizată de origine cardiacă
Afectare renală bilaterală
macroscopie
microscopie
Volum & greutate crescute
Suprafaţa netedă; Capilarele glomerulare şi
Capsula destinsă, transparentă, peritubulare - dilatate, pline
se decapsulează uşor ; de hematii;
Parenchim cianotic,consistenţă Interstiţiu -edem,
elastică,friabilitate crescută; microhemoragii;
Secţiune : corticala – roşie-vişinie, cu Epiteliul tubular – leziuni
picheteuri intens colorate (glomerulii distrofice hidro-protidice (prin
cu stază); hipoxie).
Venele – dungi fine roşii - negricioase .
SPLINA DE STAZĂ
Staza generalizată de origine cardiacă
Staza regională de origine portală

macroscopie microscopie

Volum & greutate - crescute -

> 500 g Sinusoide dilatate
(N = 150 –250 g) Hemoragii + / - depuneri de
Suprafaţa netedă, capsulă hemosiderină
transparentă, în tensiune ▪În timp : fibroză difuză a
Secţionare – se scurge sânge parenchimului si
venos în cantitate mare aspecte fibroangiomatoase
Fibroză difuză, cu reducerea ale sinusoidelor .
pulpei albe
EVOLUŢIA STAZEI
Staza acută – fără sechele

Staza cronică
Retrocedează : cianoza, edemul, tumefacţia
Persistă : scleroza, hemosiderina

CONSECINŢELE STAZEI

▪ Condiţie favorizantă pentru tromboze

▪ Susceptibilitate crescută la infecţii
(mai ales plămânul)
▪ Scleroză
 HIPOXIA ISCHAMIA
22 ISCHEMIE Reducerea fluxului arterial
arterioscleroză

trombi
INSUFICIENŢĂ CARDIO -
RESPIRATORIE

PIERDEREA/DIMINUAREA anemie
CAPACITĂŢII DE TRANSPORT A
Oxigenului DE CĂTRE SÂNGE Intoxicaţia cu CO

adaptează
f(gradul de hipoxie)
leziuni
CELULA reversibile

leziuni
ireversibile

progresivă Atrofia celulelor musculare scheletice ale

Arterioscleroză a. membrului inferior
femurală
severă gangrenă
 ISCHEMIA
•Reprezintă scăderea până la suprimare a circulaţiei
arteriale într-un organ sau o regiune anatomică.

Cauze morfologice
1. Tulburări circulatorii – embolia, tromboza
2. Boli degenerative şi inflamatorii arteriale – arterite,
ateroscleroza, arterioscleroza
3. Invazie neoplazică a peretelui arterial
4. Compresiuni externe ale peretelui arterial – tumori, aparat gipsat

Cauze funcţionale
1. Spasmul arterial – angiopatia Raynaud, rinichiul de şoc
2. Hipotensiunea arterială – mai ales pe circulaţia cerebrală
 ISCHEMIA

Caracteristici
1. Funcţie de gradul de obstrucţie – totală sau
parţială
2. Funcţie de modul de instalare – acută sau
progresivă
3. Funcţie de durată – temporară sau
persistentă
 Consecinţele ischemiei depind de:
1. Modul de instalare
2. Tipul circulaţiei
3. Durata tulburărilor circulatorii
4. Gradul de sensibilitate al ţesuturilor la anoxie

Ischemia acută, Ischemia progresivă,

arterială, parţială
persistentă

leziuni degenerative
infarct/cangrenă atrofie parenchimatoasă
4-5 min SNC scleroză
15-20min Ex: atrofie şi scleroză
miocardul renală - nefroangioscleroză
 LEZIUNI CELULARE ŞI NECROZE

4 sisteme intracelulare sunt în particular vulnerabile

1. menţinerea integrităţii membranelor celulare

Homeostazia
ionică/osmotică a
celulei/organitelor
2. respiraţia aerobă – fosforilarea oxidativă &
producţia de ATP

3. sinteza de enzime şi proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic

 MECANIME DE AGRESIUNE
CELULARĂ

1. O2 ŞI RADICALII LIBERI DERIVAŢI

2. ACUMULAREA DE Ca++ INTRACELULAR ŞI

PIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEŢIA DE ATP

4. DEFECTE ÎN PERMEABILITATEA
MEMBRANELOR
CONSECINŢELE CREŞTERII CALCIULUI CITOZOLIC
ÎN CURSUL AGRESIUNII CELULARE
AGENT ETIOLOGIC Ca++ 1,3mM
ATP-aza Ca++ Mg++

MITOCONDRIE RETICUL ENDOPLASMIC

ENDONUCLEAZE
Ca ++ LIBER CITOZOLIC
< 0,1μM

ATP-aza PROTEAZE
FOSFOLIPAZE

LEZIUNI

CROMATINA
FOSFOLIPIDE ATP NUCLEARĂ

ALTERĂRI
MEMBRANE CELULARE/ PROTEINE
CITOSCHELET
LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE
L
ISCHEMIE E
Z
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
MITOCONDRIE
R
E
V
ATP
E
R
DETAŞAREA
POMPA Na+ RIBOZOMILOR S
GLICOLIZA
I
B
INFLUXUL GLICOGEN SINTEZA I
Ca++ H2O PROTEINE L
EFLUXUL K+ LOR
E
pH

Tumefiere celulară DEPOZITE

LIPIDICE
Pierdere microvili „CLUMPING
Vezicule CROMATINA
Tumefierea RE NUCLEARĂ
Figuri mielinice
 pH
LEZIUNI
MEMBRANE ELIBERAREA
INTRACELULARĂ
DE ENZIME
LIZOZOMALE
I
R
E
Pierderea de PL
V
Alterări citoschelet Ca++ mitocondrii EOZINOFILIE
MODIFICĂRI
E
Radicali liberi
NUCLEARE R
Produşi de
DIGESTIA S
degradare lipide
PROTEINELOR I
B
I
L
E
Influxul Ca++
Eliberare enzime
CPK, LDH
HIPOXIE MIOCARDICĂ
leziuni reversibile
“CLUMPING” CROMATINIAN ME x11000
HIPOXIE MIOCARDICĂ
leziuni reversibile
Edem celular, vezicule,“clumping”cromatinian, dezorganizare
incipientă a cristelor mitocondriale, mitocondii hipertrofiate
compensator. MET x15000
Incărcare grasă
a miocardului
de origine
hipoxică
 TROMBOZA
•Proces de coagulare a sângelui în
sistemul cardiovascular închis

Trombusul – rezultatul unui proces complex care

implică interacţiunea dintre:
• peretele vascular
• trombocite
• proteinele plasmatice ale coagulării
 Rolul endoteliului în procesele de tromboză

Factori antitrombotici
I. Factori care leagă şi inhibă trombina
1. Trombomodulina – proteină pe suprafaţa cel. endoteliale care se combină
cu trombina şi activează Pr.C
Pr.C – proteină plasmatică dependentă de vit.K cu rol antitrombotic prin
inactivarea fact. V şi VIII ai coagulării.
2. Pr. S – sintetizată de endoteliu, cofactor al Pr.C
3. Molecule heparin-like – prezente pe suprafaţa endotelială, care
accelerează efectele antitrombinei III (care inactivează trombina şi fact. IX, X,
XI, XII)
II. Inhibiţia agregării plachetare
1. ADP-aze – transformă ADP-ul eliberat de trombocite înproduşi inact
2. Prostaciclina (PGI2) – puternic antiagregant plachetar şi vasodilatator
3. Oxidul nitric –NO – generat prin transformarea enzimatică a
L-argininei
III. Factori fibrinolitici
1. Activatorul tisular de plasminogen (tPA – tissue plasminogen activator)
 Sistemul plasminogen – plasmină

• Determină fragmentarea şi oprirea polimerizării

fibrinei

Activatorii de plasminogen – realizează conversia

proteolitică a plasminogenului în plasmină
1. Urokinază – like (u-PA) – plasmă şi ţesuturi
2. t - PA – celulele endoteliale
3. Produşi bacterieni - streptokinază
 Rolul endoteliului în procesele de tromboză

• Factori protrombotici
• I. Factori ai coagulării
• 1. Tromboplastina – factor tisular care activează calea extrinsecă a
coagulării.
• IL-1, TNF, endotoxine – stimulează producerea de tromboplastină
endotelială cu posibilitatea apariţiei trombozelor (tromboflebite
migratorii – semnul Trousseau).
• II. Factori de agregare şi adeziune plachetară
• 1. Factorul von Willebrand – cofactor necesar aderarea
plachetelor la colagenul subendotelial.
• 2. Factorul activator plachetar – PAF
• III. Inhibitori ai fibrinolizei
• 1. Inhibitor al activatorului de plasminogen – t-PA inhibitor
 Rolul trombocitelor în procesele de tromboză

•Activarea plachetară

1. Aderarea trombocitelor la structurile subendoteliale

Necesită prezenţa factorului von Willebrand care formează o punte moleculară între
receptorii glicoproteici Tr.(mai ales GpIb) şi colagenul fibrilar.
Apar modificări de formă datorate microfilamentelor de actomiozină şi structurilor
microtubulare.

2. Secreţia de factori proagreganţi

• granulele alpha – fibrinogen, fibronectină, factori de creştere plachetară, factorul 4
plachetar(de legare a heparinei)

• corpii denşi – ADP, Ca++, histamină, epinefrină, serotonină

• Expunerea pe suprafaţa Tr. a unui complex fosfolipidic – Factorul 3 plachetar

Trombocit - MET
granulele alpha

corpii denşi
 Rolul trombocitelor în procesele de tromboză

• 3. Agregarea plachetară
• Interaderenţa plachetară
• ADP
• Tromboxanul A2 – puternic vasoconstrictor
• Rezultă o masă plachetară compactă metamorfoza vâscoasă.
• Interacţiunea dintre receptorii glicoproteici de la nivelul
membranei plachetare şi fibrinogenul plasmatic sau plachetar.
• Tumefierea, alterarea şi pierderea progresivă a organitelor.
• Agregatul iniţial se transformă într-o masă vâscoasă, neomogenă,
granulară care reprezintă trombul primar.
• Conglomeratele plachetare atrag leucocitele circulante care se
alipesc la suprafaţa lor. Apar striuri albe formate din leucocite şi
plachete – liniile Zahn.
Tromb recent. Liniile Zahn.
 Rolul proteinelor plasmatice în procesele de
tromboză

X Xa Va

protrombina trombina

fibrinogen fibrină insolubilă

Trombul secundar
 MORFOLOGIA TROMBOZEI
Localizare
Tr. venoasă (flebotromboza) – cea mai frecventă
- 90% apar în vv. membrelor inferioare de obicei legate de un teren varicos
- vv. hemoroidale, mezenterice, v. portă
- copii – tromboza sinusurilor venoase intracraniene.
Tr. arterială – a. coronare, cerebrale, renale, mezenterice, membrelor inf., aortă
Tr. cardiacă – localizare - valvulară – vegetaţii – endocarditele infecţioase
- murală – IM, aritmii, anevrisme

•
Macroscopic – Tr. este aderent la peretele vascular/cardiac, uscat, mat, friabil,
cu suprafaţa rugoasă.
Dg. diferenţial cu cheagul cruoric care apare prin implicarea numai a
cascadei coagulării. Neaderent, umed, neted, elastic.
Apare când sângele este extras din vas – in vitro.
Acumulările de sânge extravasculare – hematoame.
In interiorul sistemului CV după moarte.
 După caracterele morfologice se deosebesc:
Trombul alb – format din plachete, leucocite, fibrină
Trombul roşu – întodeauna recent; reţea laxă de fibrină cu eritrocite şi
rare leucocite
Trombul mixt – stratificat. Cap – culoare albicioasă sau pestriţă – zona
de inserţie puternic aderentă la peretele vasului, corp –zone albicioase
şi roşii succesive – aderent la perete, coadă – culoare roşie, liberă
Trombul hialin – culoare alb-gălbuie datorată alterării tuturor
componentelor

Trombi venoşi – roşii sau stratificaţi, posibil dimensiuni mari

Trombi arteriali – mai frecvent albi sau stratificaţi
Tromboze arteriolo-capilare – trombi hialini

Trombul – recent – roşu, alb, mixt Trombul – obliterant / parietal

- vechi – mixt sau
organizat conjunctiv Trombul – septic / aseptic
 Evoluţia trombilor

Dezintegrare, resorbţie
1. Mecanisme fibrinolitice – activarea
plasminogenului
2. Enzimele leucocitare
Apar lacune în masa trombului cu posibilitatea
detaşării de fragmente trombemboli

Organizarea
 Tromboză
venoasă
profudă a
membrelor
Tromboză inferioare
reziduală

Tromboză
veche parţial
organizată
Tromboză murală recentă
Tromboză venoasă periferică parţial organizată
Vas de sânge recanalizat
 EMBOLIA

•EMBOL – material solid, lichid, gazos, vehiculat de

sângele circulant, la distanţă de punctul său de origine.

EMBOLISM - ocluzia parţială / completă a unui vas printr-un embol

90 – 99 % din emboli sunt fragmente de trombi

∙ Fragmente de os şi/sau măduvă osoasă

Forme rare ∙ Resturi ateromatoase (plăci de aterom
de rupte)
emboli ∙ Picături de grăsime
∙ Agregate de celule neoplazice
∙ Bule de gaz (aer, azot)
Cea mai frecventă formă de embolism este trombembolismul

TROMBEMBOLISM PULMONAR

TROMBOEMBOLISM SISTEMIC

Embol :
∙ Septic
∙ Aseptic
 EMBOLISMUL PULMONAR

•Ocluzia unei artere pulmonare sau a unui ram de mărime

medie este cel mai frecvent de origine embolică .
•Ocluzia trombotică a arterelor pulmonare este neobijnuită.

Incidenţa EP ∙ Serv. medicală – 0,3 %

(necropsii) ∙ Serv chirurgie – 1%
∙ Fractura de şold – 5 –8%
95% din embolii pulmonari îşi au originea în trombi ai venelor mari ale
membrelor inferioare : poplitee, femurale, iliace

După mărimea lor pot ocluziona:

∙ Trunchiul principal a. pulm.
∙ Se pot fixa la nivelul bifurcaţiei (“embol în şa”)
∙ Arterele mici
∙ Circulaţia sistemică prin defect interatrial /
interventricular (embolismul paradoxal)
Trombembol la nivelul bifurcaţiei a. pulmonare
(“embol în şa”)
Trombembolism pulmonar
CONSECINŢELE CLINICE ALE TROMBOEMBOLISMULUI
PULMONAR

60 – 80 % din EP sunt clinic asimptomatice

∙ activităţii fibrinolitice
∙ circulaţiei colaterale bronşice – în absenţa I.C.

5% - moarte subită prin:

∙Cord pulmonar acut
∙Colaps cardio – vascular – şoc cardiogen
60% din vascularizaţia pulmonară este obstruată de unul sau mai
mulţi emboli
EP masiv – moarte instantanee fără simptome anterioare
CONSECINŢELE CLINICE ALE TROMBOEMBOLISMULUI
PULMONAR

• 10 – 15 % - ocluzia unor ramuri mici ale a. pulm. – se

comportă ca artere terminale infarct pulmonar

10 – 15 % - ocluzia ram. de mărime medie a. pulm. :

1. hemoragie pulmonară (centrală) dacă ap. c. vasc. normal

2. evoluţie spre infarct pulmonar – pe fond de stază pulmonară

Rar – emboli multipli hipertensiune pulmonară

CPC (prin scleroză vasculară pulmonară)
 EMBOLISMUL SISTEMIC

•80 – 85 % EMBOLII ARTERIALI – originea în trombii formaţi în cavităţile cordului stâng

•VS – I.M. – aritmii
•AS - fibrilaţie atrială, boală reumatică a cordului

Alte cauze :
∙ Plăci de aterom ulcerate
∙ Anevrim aortic
∙ Endocardite infecţioase
∙ Valve artificiale
∙ Embolism paradoxal

CONSECINŢE CLINICE – aproape întodeauna produc

INFARCTE :
∙ 70 – 75 % - extrem. infer. (ex.: a. femum. gangrena)
∙ 10 % - creier
∙ 10 % - mezenter, renal, splenic, cord
∙ 7 – 8 % membrele superioare
 EMBOLIA CU LICHID AMNIOTIC

•Apare în : Simptomatologie :
∙ Cursul travaliului ∙ Dispnee
∙ Post partum ∙ Cianoză
•Incidenţă : 1 / 5000 de ∙ Şoc cardiogen
naşteri ∙ CID cu hemoragii
•dar mortalitate 86 %

Cauza : infuzia de lichid amniotic în circulaţia maternă prin ruperea membranelor

placentare şi a venelor uterine /cervicale
Factori umorali : prostaglandina F2a -

În microcirculaţia pulmonară apar :

∙ Scuame epiteliale fetale
∙ Lanugo + /- trombi de fibrină
∙ Vernix caseosa
∙ Bilă/meconiu
 EMBOLIA GAZOASĂ

•CAUZE :
• Travaliu /avort – aer în sinusurile venoase Consecinţe : moarte subită
• Pneumotorax cu ruperea unor vene/artere Cantitatea de aer critică = apox. 100 cc.
• Traumatism toracic
• Iatrogene

Formă specială de EG : boala de cheson / decompresie

Apare după expunerea la modificări brusce ale presiunii atmosferice.
Gazul inhalat sub presiuni înalte se dizolvă în sânge, lichidul interstiţial şi ţes. adipos.
Dacă indivizii revin la o presiune scăzută prea repede, gazul iese din soluţie sub formă de bule.
O2 este rapid solubilizat dar He şi N tind să persiste sub formă de emboli gazoşi.

B.D. acută -afectează:

∙ Vasele mici din jurul articulaţiilor şi din muşchii scheletici – dureri
∙ Circulaţia pulmonară – detresă respiratorie acută
∙ Vasele cerebrale – obnubilare, comă, deces
Tratament : recomprimare urmată de decomprimare lentă

B.D. cronică (boala de cheson):

Necroza ischemică a sistemului scheletic – capete femurale, tibie, humerus.
Nu există un tratament eficient.
 EMBOLIA GRASĂ

•CAUZA : microglobule de grăsime din ţesutul adipos sau din măduva osoasă
∙ Fracturi ale oaselor mari
∙ Traumatisme
∙ Arsuri
∙ Intervenţii chirurgicale

Macroscopic : introduce ţesutul proaspăt în soluţie salină şi apar bule de grăsime.

Microscopic: emboli grăsoşi în vasele mici cu dim. 15 –40 micr.

rinichi, creier, plămâni,
Coloraţiile de rutină - apar ca spaţii goale din care sângele este dizlocat
Coloraţii speciale pe secţiuni la gheaţă : albastru de Nil, negru Sudan, Scharlach, OsO4

Consecinţe clinice :
∙Majoritatea cazurilor – infraclinică
∙Plămân - edem + exudat alveolar, cu formare de membrane hialine sindromul de
detresă respiratorie al adultului ; hemoragie pulmonară
∙Creier - hemoragii peteşiale, arii de necroză ischemică /hemoragică , demielinizări
∙Piele – peteşii hemoragice (faţă, torace, umeri).
 Embolie grasă pulmonară
post protezare de şold la 3 zile
 Embolie grasă pulmonară
post protezare de şold la 3 zile
Sudan
Embolism a. intrarenală cu cristale de colesterol
provenite de la nivelul unei plăci de aterom
 Hemoragia
• Definiție: hemoragia reprezintă ieșirea sângelui din
compartimentul vascular.

• Forme clinice ale hemoragiei:

1. Hematomul
2. Hemotoracele
3. Hemopericardul
4. Hemartroza
5. Purpura
6. Echimoza
7. Peteșia
 Edemul pulmonar
• Cel mai frecvent, este cauzat de alterări
hemodinamice cardiace care cresc presiunea de
perfuzie la nivelul capilarelor pulmonare și
împiedică drenajul limfatic normal.
• Inițial edemul este interstițial, dar în faze mai
avansate fluidul în exces se acumulează în
alveole, determinând edem alveolar.
 Edemul pulmonar
• Microscopic, capilarele alveolare
sunt hiperemiate, iar alveolele sunt
pline cu lichid acidofil aerat.

• În plus, în edemul pulmonar

determinat de leziuni alveolare, se
identifică resturi celulare, fibrină și
proteine dispuse sub formă de
peliculă care acoperă interiorul
spațiilor alveolare cu formarea
membranelor hialine alveolare.
Pierderea de lichide și suprasarcina
• Pierderea în exces de fluide (deshidratarea) și
supraîncărcarea determină tulburări
hemodinamice.
• Alterarea osmolalității și a cantității de lichide la
nivelul spațiul intravascular, interstițial și celular
poate afecta perfuzia sau transportul de nutrienți
electroliți și fluide.
Pierderea de lichide și suprasarcina
• Deshidratarea este determinată de un aport
insuficient pierdere excesivă sau ambele.
• Cauzele deshidratării sunt reprezentate de vărsături,
diaree transpirație excesivă, arsuri sau diabet
insipid.
• În stadii avansate, apa este transferată de la nivel
celular la nivel extracelular, determinând tulburări
funcționale severe precum hemoragie cerebrală și
hipotensiune.
Pierderea de lichide și suprasarcina
• Hiperhidratarea este determinată de un aport
de lichide care excede capacitatea excretorie
renală.
• Hiperhidratarea apare mai ales iatrogen.
• Complicațiile hiperhidratării sunt edemul
cerebral și insuficiența cardiacă.
 INFARCTUL
• Reprezintă o zonă de necroză ischemică

Cauze:
1. Embolia şi tromboza obliterarea acută şi
completă a unei artere;
2. Leziuni arteriale obstructive – ateroscleroza, PAN;
3. Insuficienţa circulatorie în raport cu necesarul de
oxigen la un moment dat.
 INFARCTUL
Clasificare

1. Infarct alb – anemic

2. Infarct roşu - hemoragic
3. Funcţie de vârstă – recent sau
vechi
4. Funcţie de sepsis – septic şi aseptic
 INFARCTUL ALB
Apare în organele cu circulaţie terminală – splina, rinichiul sau cu
circulaţie cu anastomoze reduse – miocardul.

Macroscopic zona de necroză este relativ bine delimitată.

Rinichi, splină – formă piramidală cu baza la suprafaţa organului şi
vârful spre hil. Miocard formă neregulată.
Infarctul recent proemină pe suprafaţa organului, consistenţă fermă,
delimitat de o zonă de hiperemie/hemoragie şi de un lizereu
leucocitar – chenar alb/cenuşiu la periferia ţesutului necrozat

Microscopic – necroză de coagulare

Arhitectura tisulară păstrată, conturul celular păstrat, liza nucleilor,
colorabilitate pierdută, aspect omogen, eozinofil.
La periferie hiperemie +/- hemoragie şi un bogat infiltrat PMN
 ORGANIZAREA INFARCTULUI

• Transformare fibro-conjunctivă a zonei de necroză care

apare ca o zonă cicatricială de culoare alb-sidefie,
deprimată, de consistenţă dură.
• Se constituie un ţesut de granulaţie: în aria de infarct se
acumulează macrofage, proliferează vase de
neoformaţie şi fibroblaste care vor depune fibre de
colagen care vor înlocui ţesutul necrotic.
• După 8-10 săptămani în zona de infarct se poate
observa:
- un proces de hialinoză;
- procese de calcificare de tip distrofic;
- constituirea unui proces supurativ(abces)/necroză
supurativă(cauza – embol septic).
 INFARCTUL RENAL

• Patogenie – 90% prin embolie sistemică

• Sursa embolilor – 80% - tromboza parietală din infarctul
miocardic
- 20% endocardite (emboli septici)
La nou-născuţi – trombemboli post tromboză a canalului
arterial
Pot fi multiple în periarterita nodoasă sau nefroangioscleroza
malignă
Incidenţă – 4% din toate autopsiile
- asociat în 20-30% din cazurile de infarct
miocardic
 INFARCTUL RANAL (IR)
ASPECTE MACROSCOPICE

• IR cuneiform – obstrucţie a. radială

• IR trapezoidal – obstrucţie a. arcuată
• IR cuneiform cortico-medular – obstrucţie a. interlobară
După organizare toate au aspectul unei cicatrici deprimate,
de culoare albă, consistenţă dură.
• IR subtotal – obstrucţia ramului extrarenal al a. renale.
• Transformare scleroasă a 2/3 din rinichi cu posibilitatea
persistenţei de insule de parenchim renal vasculariyate de
vase din capsulă
• IR total – obstrucţia brutală a a. renale.
• IR incomplet – scleroza a. renale cu atrofia rinichiului
Infarct renal acut
Infarct renal sechelar, acut incomplet constituit, sechele
vasculare
 Infarct splenic
Splenomegalie - leucemie mieloidă cronică
Infarct septic
splenic
subacut
 DINAMICA LEZIUNILOR DE ISCHEMIE MIOCARDICĂ

• 0 - 30 min. - lez. reversibile (după 60 sec – se pierde capacitatea

contractilă);
• 1 - 2 ore - lez. ireversibile;
• 4 - 18 ore - începe necroza de coagulare (edem, hemoragie, infiltrat
inflamator redus);
• 18 - 24 ore - macro – paloare; micro- necroză de coagulare/în bandă de
contracţie; nuclei picnotici;
• 24 - 72 ore - macro - paloare delimitată de hiperemie; micro - necroză de
coagulare + infiltrat neutrofile şi mononucleare interstiţial;
• 3 – 7 zile - macro – margini net delimitate, hiperemice, centrul
deprimat, galben- verzui; micro – începe organizarea;
• 10 zile - macro – centru galben, moale, depresat; micro - fagocitoză
avansată, ţes. de granulaţie cu reacţie fibro-vasculară la margini;
• 7 - 8 săptămâni – sechelă fibroasă.
IM acut. La aprox. 24 h
 NECROZA DE
∙ caracteristică morţii celulare de origine ischemică (cu excepţia
COAGULARE substanţei cerebrale)
IM ACUT- 72 ore ∙ scăderea pH-ului intracelular denaturează proteinele structurale şi
enzimele blocând proteoliza celulei;
∙ celule anucleate cu citoplasme eozinofile şi contururi păstrate
∙ ulterior celulele necrotice sunt fagocitate
 INFARCT MIOCARDIC ACUT

IM acut dezvoltat circular la nivelul VS şi septului IV cu o vechime de 2-3 zile

 INFARCT MIOCARDIC

IM al septului IV (2/3anterioare) cu o vechime de 8 zile.

 INFARCTUL CEREBRAL

Infarctul cerebral este definit ca o leziune de necroză ischemică a

ţesutului nervos ca rezultat al unui proces de ischemie într-un
teritoriu arterial prin:
• ocluzie trombotică sau embolism;
• spasm, uneori în asociaţie cu o hemoragie subarahnoidiană
• insuficienţa perfuziei cerebrale.

Teritoriile arteriale mai frecvent afectate sunt:

• artera silviană
• a. trunchiului cerebral
• a. pedunculilor cerebrali
• a. talamogeniculată
• a. talamopedunculată
 EVOLUŢIA INFARCTULUI CEREBRAL

Necroza de coagulare constituită se menţine pentru o scurtă

perioadă de timp, fiind mai rar observată ca o zonă cu
consistenţa obijnuită a substanţei cerebrale.
Conţinutul ridicat în substanţe lipidice favorizează lichefierea
substanţei nervoase.
Ramolismentul parcurge trei etape:
1. Ramolismentul alb – masă albicioasă care va fi ulterior
invadată de sange
2. Ramolismentul roşu
3. Ramolismentul galben – datorată apariţiei hemosiderinei.
Prin procese de fagocitoză apar formaţiuni pseudochistice cu
conţinut xantocromic delimitate de procese de glioză.
Infarct cerebral acut. Ramolisment roşu.
Infarct al lobului frontal cu necroză de lichefiere şi
formare de spaţii chistice.
 Infarct cerebral cu prezenţa de numeroase
macrofage(corpi granuloşi) care fagocitează materialul
necrotic lipidic rezultat al necrozei de lichefiere.
Aspect microscopic al unui infarct lacunar, cu constituirea
de spaţii chistice datorate necrozei de lichefiere.
 INFARCTUL ROŞU

Infarctul roşu apare în organele cu dublă circulaţie – plămân, ficat

sau cu o circulaţie colaterală funcţională limitată – intestinul.

Embol ram. A. pulmonară

Infarct pulmonar acut
 Infarctul hepatic
• Infarct hepatic recent
situat subcapsular.
Parenchimul necrotic apare
gălbui palid, delimitat de
un lizereu hemoragic.
Ţesutul hepatic normal este
colorat de bilă în verde
deschis.
• IH bine constituit apare rar
şi este dat de obstrucţia a.
hepatice sau a uneia din
ramurile sale.
 Infarctul hepatic de tip Zahn
• Model de infarct în care
hepatocitele devin atrofice
dar nu necrotice.
• Se constituie de obicei prin
obstrucţia intrahepatică a
venei porte sau a uneia din
ramurile sale, consecinţă a
unei IC congestive severe
sau a unei infiltrări
neoplazice.
Infarct intestinal incomplet
 COAGULAREA INTRAVASCULARĂ
DISEMINATĂ
CID

Proces de coagulare acută tranzitorie care survine în

arborele circulator terminal – arteriole, capilare, venule
– datorat unei activări anormale a procesului de
coagulare.
Se produce un consum de plachete, fibrină şi factori de
coagulare (mai ales V,VII, X) (coagulopatie de consum)
precum şi o activare a mecanismelor de fibrinoliză
rezultând hemoragii
 Cauzele CID
Complicaţii obstetricale
Infecţii
• Embolia cu lichid amniotic
• Gram negative şi septicemia
meningococică •Dezlipirea prematură de placentă
• Avortul septic şi septicemia •Eclampsia
cu Clostridium welchii
• Sechestraţia placentară
• Atacuri severe de malarie
• Infecţii virale – purpura
Leziuni tisulare difuze post chirurgicale
fulminans
sau traumatice. Arsuri severe

Neoplaziile maligne
• Insuficienţa hepatică
• AK mucipar diseminat
• Leucemia acută • Hipotermia
promielocitică • Hipoxia acută
• IM acut
•Boli autoimune
 Principalele localizări ale CID

Rinichi – necroză corticală bilaterală, necroză tubulară

SNC – ramolismente, hemoragii perivasculare.
Plămâni – focare de hipoaeraţie, hemoragie intraalveolară.
Tractul gastrointestinal – necroze hemoragice intestinale,
enterocolita necrotico-hemoragică, ulceraţii multiple.
Ficat – focare de necroză
CSR – necroză hemoragică difuză, focare de necroză şi
hemoragie.
Există forme clinice cu blocaj circulator, instalat brutal pe zone
întinse, cu diminuarea marcată a funcţiei cardiace şi instalare
stării de şoc.
 CID
Peteşii
hemoragice la
nivelul
pericardului
 Microscopic caracteristic – prezenţa în vasele de calibru
mic de microtrombi constituiţi din agregate de plachete
sau fibrino-plachetare, uneori cu aspect hialin, rareori cu
hematii şi leucocite.
Şoc septic. CID
Trombi roşii de
fibrină în
capilarele
glomerulare
Col.Picro-Mallory
 Evoluţia CID

Depinde de intensitatea şi întinderea procesului

de coagulare şi de localizarea şi caracterul
tulburărilor secundare.
Intensitate redusă – evoluţie favorabilă
În cazuri severe cu lipsa răspunsului terapeutic –
evoluţie gravă, posibil deces.
 ŞOCUL

Hipoperfuzie tisulară datorată reducerii

volumului sanguin, sau capacităţii
contractile cardiace, sau redistribuirii
sângelui, rezultând un volum circulant
efectiv inadecvat.
 Tipuri de şoc

1. Şocul cardiogenic
a. Insufucienţa pompei cardiace – IM, aritmii,
tamponada cardiacă;
b. Insuficienţa circulaţiei cardio-pulmonare –
embolism;
2. Şocul hipovolemic – hemoragii, plasmoragie –
arsuri, traumatisme;
3. Şoc septic – bacterii gram negative, şoc endotoxic;
4. Şoc neurogenic – accidente anestezice, leziuni
medulare – vasodilataţie masivă;
5. Şoc anafilactic – reacţia I de hipersensibilitate.
CLASIFICARE
 Fazele de evoluţie ale şocului

1. Faza nonprogresivă – mecanismele

compensatorii sunt activate perfuzia
tisulară fiind asigurată.
2. Faza progresivă – hipoperfuzia tisulară
progresează.
3. Faza ireversibilă – hipoxia celulară induce
leziuni ireversibile urmate de moarte
celulară.
 Morfopatologia şocului

Insuficienţă hipoxică multiplă de organ. Cele mai afectate organe sunt:

1. Creierul - encefalopatia ischiemică
Macroscopie. Tumefacţia creierului cu girii aplatizaţi, şanţurile
îngustate. Pe secţiune o mai slabă demarcare între substanţa albă şi
cenuşie.
Microscopie. Leziuni - neuroni, astrocite, oligodendroglie – acute,
la 12 – 24 de ore. Microvacuolizări, eozinofilie citoplasmatică, picnoză –
kariorexis. Celulele piramidale din hipocamp, celulele Purkinje din
cerebel şi neuronii piramidali din neocortex – cei mai sensibili la
hipoxie.
Modificări subacute – 24 h la 2 săptămâni – arii de necroză, influx
de macrofage, proliferare vasculară, glioză reactivă.
În cortexul cerebral se produce distrucţia neuronilor în unele
straturi cu conservarea altora – necroza (pseudo)laminară.
 Morfopatologia şocului
2. Cordul - a. Hemoragii subendocardice
b. Leziuni necrotice focale
Hipercontracţia unor miocite induce scurtarea sarcomerelor, fragmentarea
benzilor Z, distorsiunea miofilamentelor şi deplasarea mitocondrilor spre
discurile intercalare.
NB. Aspectele descrise apar şi după administrarea de catecolamine sau
utilizarea prelungită a pompei cord – pulmon în chirurgia cardiacă.
3. Rinichiul – necroză tubulară acută, oligurie – anurie.
Multiple puncte de necroză de-a lungul nefronului, mai ales TCP şi ansa
ascendentă Henle, cu zone conservate, acompaniată de ruptura MB tubulare
– tubulorexis şi ocluzia lumenului cu cilindrii hialini şi granulari pigmentaţi,
constituiţi din glicoproteine normal secretate de celulele tubulare în
conjuncţie cu hemoglobina, mioglobina şi alte proteine plasmatice.
Edem interstiţial cu acumularea de leucocite pri vasa recta dilatată.
 Morfopatologia şocului

3. Plămânul - puţin afectat în şocul hipovolemic pur fiind rezistent la

hipoxie.
În şocul septic sau traumatic – plămânul de şoc cu detresă respiratorie acută.
Stază acută, edem interstiţial şi intraalveolar cu depozite de fibrină , resturi
lipidice celule epiteliale necrotice – membrane hialine. Posibil suprainfecţie
– focare de bronhopneumonie.
4. Suprarenalele – răspuns de stress – depleţie precoce, focală de lipide la
nivelul corticalei. Stressul prelungit – liza medularei.
5. Ficat – steatoză, necroză hemoragică centrală.
6. Tractul gastro-intestinal – hemoragii mucoasă, enteropatie
necrotico-hemoragică.
Leziuni ischiemice cerebrale severe.
Microvacuolizări, eozinofilie citoplasmatică, picnoză – kariorexis.
Rinichi de şoc. Necroză tubulară acută. Infarct acut.
 Necroza tubulara acuta
• Necroza tubulară acută este o
complicație majoră a șocului cauzată
de diminuarea drastică a fluxului
sangvin renal.

• Macroscopic: rinichi mărit de volum,

congestionat, cu zone hemoragice pe
suprafața de secțiune

• Microscopic: tubi proximali dilatați

cu necroză celulară focală
Ficat de şoc. Steatoză, focare hemoragice.
Enteropatie de şoc