PROCESE

PATOLOGICE
 INTRINSECI GENETICI

ETIOPATOGENIA

INFECŢIOŞI
EXTRINSECI

NUTRIŢIONALI

FIZICO-
CHIMICI
 Secvenţă de evenimente în
răspunsul celulelor şi ţesuturilor la
PATOGENEZA un agent etiologic de la stimulul
iniţial la ultima expresie a bolii

Alterări structurale în celule şi

ţesuturi caracteristice
MORFOPATOLOGIA procesului patologic sau unui
diagnostic etiologic

FIZIOPATOLOGIA Modificări funcţionale

SEMNIFICAŢIA CLINICĂ
RUDOLF VIRCHOW Orice formă de leziune a unui ţesut / organ
debutează cu alterări moleculare şi
structurale în celule

AGENT ŢESUT / ORGAN

ETIOLOGIC

CELULĂ CELULĂ

MATRICE
EXTRACELULARĂ

LEZIUNI TISULARE
 CAUZE ALE LEZIUNILOR
CELULARE

HIPOXIA
REACŢII
IMUNOLOGICE
AGENŢI FIZICI

ALTERĂRI
AGENŢI CHIMICI / GENETICE
DROGURI

AGENŢI DEZECHILIBRE
INFECŢIOŞI NUTRIŢIONALE
RĂSPUNSUL CELULAR
AGRESIUNE

DISTROFII
ADAPTĂRI LEZIUNI
CELULARE CELULARE
ACUTE ALTERĂRI
SUBCELULARE
ŞI
INCLUZII
HIPERTROFIE CELULARE
LEZIUNI
REVERSIBILE
ACUMULĂRI
HIPERPLAZIE INTRACELULARE
MOARTE
CELULARĂ
ATROFIE
CALCIFICĂRI
PATOLOGICE
METAPLAZIE NECROZĂ

APOPTOZĂ

HIPERTROFIA
Creşterea volumului celular
prin componente
structurale.
Fiziologică - creşterea
solicitării funcţionale
- stimulare
hormonală specifică;
Patologică - hipertrofia
cardiacă.
HIPERPLAZIA
Creşterea numărului de
celule într-un ţesut sau
organ.
Fiziologică
- Hormonală – epiteliul
glandular mamar în timpul
alăptării
- compensatorie – ficat
post hepatectomie 0,5-1%
în 1-2 zile;
Patologică
-hiperfuncţie hormonală
- efectul factorilor de
creştere pe celulele ţintă
Hipertrofie concentrica a VS - HTA
Hipertrofie a prostatei – macroscopic (clinic)
Hiperplazia tesutului prostatic - microscopic
 ATROFIA

Reducerea volumului unui ţesut sau al unui organ care a atins

anterior nivelul de dezvoltare normală.

DESCREŞTEREA SOLICITĂRII
PIERDERA INERVAŢIEI
ISCHEMIE
NUTRIŢIE INADECVATĂ
PIERDEREA STIMULULUI ENDOCRIN
ÎMBĂTRANIRE
 ATROFIA

• Mecanisme – două modalităţi de regulă asociate:

– scăderea numărului de celule sau fibre din cadrul unui
ţesut,
– diminuarea masei acestor elemente, ele fiind în număr
normal.
• În ţesutul atrofiat numărul de elemente funcţionale este mai
scăzut datorită înlocuirii lor cu ţesut conjunctiv sau adipos.
• Clasificare
– atrofii fiziologice
– atrofii patologice.
 ATROFIA FIZIOLOGICA

• poate apare în cursul vieţii intrauterine: atrofia

mezonefrosului, atrofia canalului tireoglos;
• atrofia timusului şi a tesutului limfoid pe măsură ce
persoana înaintează în vârstă;
• postmenopauză se atrofiază ovarele, organele genitale
externe şi glandele mamare;
• atrofiile legate de senescenţă.
 ATROFIA PATOLOGICA

• Atrofia prin inaniţie, în afecţiunile digestive care împiedică alimentarea

(stenoze esofagiene de exemplu), perturbă absorbţia intestinală
(malabsorbţia), reducerea voluntare a aportului alimentar (anorexie
mentală, psihoze) - emaciere importantă cu atrofia majorităţii organelor;
• Atrofia prin compresie apare la ţesuturile supuse la presiuni mari un timp
îndelungat. Mecanism - diminuarea circulaţiei sangvine şi limfatice. Cauze:
prezenţa de tumori, prezenţa ectaziilor vasculare, depunerea de substanţe
anormale (amiloid), acumularea de lichid în lumen (hidronefroză cu
atrofie parenchimului renal sau atrofia parenchimului glandular în litiaza
salivară);
• Atrofia prin hipofunctie la nivelul musculaturii striate (la persoanele
imobilizate mult timp la pat), atrofia glandelor endocrine în cazul scăderii
secreţiei de hormoni tropi;
 ATROFIA

proces diferit de agenezie, aplazie sau hipoplazie –

anomalii de organogeneza
– Agenezia – absenta formarii unui organ în cursul dezvoltării
(eboşa embrionară care urma să dea naştere organului
respectiv fie că nu s-a format, fie că a fost alterată);
– Aplazia – dezvoltarea insuficienta eboşei embrionare care
a existat dar nu a dat naştere organului respectiv (schite de
organogeneza);
– Hipoplazia - dezvoltarea eboşei embrionare este redusă; se
crează un organ mai mic decât normal.
 MECANIME DE AGRESIUNE
CELULARĂ

1. O2 ŞI RADICALII LIBERI DERIVAŢI

2. ACUMULAREA DE Ca ++
INTRACELULAR ŞI
PIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEŢIA DE ATP

4. DEFECTE ÎN PERMEABILITATEA
MEMBRANELOR
 LEZIUNI CELULARE ŞI NECROZE

4 sisteme intracelulare sunt în particular

vulnerabile

1. menţinerea integrităţii membranelor

celulare

2. respiraţia aerobă – fosforilarea oxidativă

& producţia de ATP
Homeostazia
ionică/osmotică a
celulei/organitelor
3. sinteza de enzime şi proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic

 LEZIUNI INDUSE PRIN RADICALI LIBERI

Radicalii liberi sunt specii chimice care au un singur electron

pe ultimul orbital .

Extrem de reactivi şi instabili;

Reacţionează cu substanţe anorganice şi organice – lipide, carbohidraţi, proteine – în particular
cu molecule cheie din membrane şi acizi nucleici .

Absorbţia de energie radiantă

UV,Rx

Reacţii oxidative endogene în

CĂI DE FORMARE
cursul proceselor metabolice
normale

Metabolismul enzimatic al
substanţelor chimice exogene
/droguri

Radicali liberi derivaţi

OXIGEN CARBON OXID NITRIC
 RADICALI LIBERI DERIVAŢI DIN
OXIGEN

SUPEROXID
O2- O2 oxidaze O2 -

MEMBRANA
PLASMATICĂ MITOCONDRIE RETICUL
ENDOPLASMIC PEROXISOMI
NADPH - oxidaza autooxidare oxidaze
Citocrom P-450

SOD – superoxid
dismutaza

Inactivează
spontan O2- + O2- + 2H+ SOD H2 O2 + O2
PEROXIDUL DE HIDROGEN
PEROXISOMI
H2 O2 oxidaze

RADICALII HIDROXIL
OH-

Radiaţii ionizante Hidroliza apei

H2O H+ + OH-

Interacţiunea cu metale tranziţionale : Fe, Cu (reacţia Fenton)

Fe++ + H2O2 Fe+++ + OH- + OH-
 EFECTE ALE RADICALILOR LIBERI

PEROXIDAREA LIPIDELOR DIN MEMBRANE OH- atacă legăturile duble AGN

Reacţionează cu grupările sulfhidril

MODIFICĂRI OXIDATIVE ALE PROTEINELOR rupând lanţurile polipeptidice la nivelul
unor aa. : His, Cys, Lys, Met .

Degradarea enzimelor de către

proteazele neutre citozolice

Reacţia cu Tym
LEZIUNI ADN

Ruperi ale unui singur lanţ

Moarte Transformare
celulară malignă
 INACTIVAREA RADICALILOR LIBERI

ANTIOXIDANŢI ENDOGENI / EXOGENI

VITMINA E

COMPUŞI CARE CONŢIN GRUPĂRI SULFHIDRIL

Cisteina, glutationul

PROTEINE SERICE
Albumine, ceruloplasmina, transferina

SUPEROXID DISMUTAZA
O2- H2O2

CATALAZA (peroxizomi)
ENZIME
2H2O2 O2 + 2H2O

GLUTATION – PEROXIDAZA
2OH- + 2GSH 2H2O + GSSG
H2O2 + 2GSH 2H2O + GSSG
 TIPURI DE AGENŢI CHIMICI CU EFECTE CITOTOXICE

Acţionează direct prin combinarea

HIDROSOLUBILI cu molecule critice pentru
fiziologia celulei .

Clorura de mercur SH-(membr. cel.) permeabilitatea

(inhibiţia ATP-azei) TGI / rinichi

Nu sunt biologic activi, dar sunt

transformaţi în metaboliti toxici care
LIPOSOLUBILI determină leziuni celulare prin:
stabilirea direct de legături covalente
cu lipidele din membrane;
generarea de radicali liberi prin
peroxidarea lipidelor .
LEZIUNI CELULARE INDUSE DE CCl4

CCl4 + e- P- 450 CCl3- + Cl-

HEPATOCIT

CCl3- SER Auto-oxidarea AG din PL

membrane

+ O2
Radicali lipidici

PEROXIDAREA LIPIDELOR
(reacţie autocatalitică la nivelul membranelor microsomale)

Leziuni ale RER Produşilor de peroxidare

Detaşarea polisomilor lipidică
Sinteza proteinelor Leziuni ale plasmalemei
acceptoare de lipide Permeabilitatea la Na+,
H2O, Ca++

TUMEFACŢIE MASIV INFLUX

STEATOZĂ HEPATICĂ
CELULARĂ Ca++
HIPOXIA
arterioscleroză
Reducerea fluxului arterial
ISCHEMIE
trombi
INSUFICIENŢĂ CARDIO -
RESPIRATORIE

PIERDEREA/DIMINUAREA anemie
CAPACITĂŢII DE TRANSPORT A O DE
CĂTRE SÂNGE Intoxicaţia cu CO

adaptează
f(gradul de hipoxie)
leziuni
CELULA reversibile

leziuni
ireversibile

progresivă Atrofia celulelor musculare scheletice ale

Arterioscleroză a. membrului inferior
femurală
severă cangrenă
CONSECINŢELE CREŞTERII CALCIULUI CITOZOLIC
ÎN CURSUL AGRESIUNII CELULARE

AGENT ETIOLOGIC Ca++ 1,3mM

ATP-aza Ca++ Mg++

MITOCONDRIE RETICUL ENDOPLASMIC

ENDONUCLEAZE
Ca ++ LIBER
CITOZOLIC
< 0,1M

ATP-aza PROTEAZE
FOSFOLIPAZE

LEZIUNI

CROMATINA
FOSFOLIPIDE ATP NUCLEARĂ

ALTERĂRI
MEMBRANE CELULARE/ PROTEINE
CITOSCHELET
LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE
L
ISCHEMIE E
Z
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
MITOCONDRIE
R
E
V
ATP
E
R
DETAŞAREA
POMPA Na+ RIBOZOMILOR S
GLICOLIZA
I
B
INFLUXUL GLICOGEN SINTEZA I
Ca++ H2O
EFLUXUL K+
PROTEINE
LOR
L
E
pH

Tumefiere celulară DEPOZITE

LIPIDICE
Pierdere microvili „CLUMPING
Vezicule CROMATINA
Tumefierea RE NUCLEARĂ
Figuri mielinice
 pH

LEZIUNI
MEMBRANE ELIBERAREA
INTRACELULARĂ
DE ENZIME
LIZOZOMALE
I
R
E
Pierderea de PL
V
Alterări citoschelet Ca++ mitocondrii EOZINOFILIE
E
Radicali liberi MODIFICĂRI
R
Produşi de NUCLEARE
DIGESTIA S
degradare lipide
PROTEINELOR I
B
I
L
E
Influxul Ca++
Eliberare enzime
CPK, LDH
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Macroscopic organele afectate prezintă:

1. Un volum şi greutate crescută
2. Culoare palidă, mată – aspectul clasic descris de
<carne fiartă>
3. Organele se decapsulează uşor
4. După secţionare parenchimul proemină în raport cu
cupsula
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optică:
1. Intumescenţa tulbure - citoplama fin granulară
- nuclei inegali
2. Distrofia granulară - vacuole fine în citoplasmă
3. Distrofia hidropică (degenerescenţă vacuolară)
- vacuole mari, spumoase
- nucleul împins la periferie
- nucleii picnotici
 DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA
Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)
 DISTROFIA HIALINA

Hialinul este un material de natura proteica cu aspect omogen, eozionofil in

coloratie H-E, intra sau extracelular.
A. Hialinul intracelular – in MET se descrie:
1. Hialinizarea hialoplasmatica – acumularea de proteine in hialoplasma fara afectarea sistemelor
membranare – ex. corpii Mallory din hepatita alcoolica (picaturi neregulate sau retea fina perinucleara
constituita din citokeratine);
2. Hialinizarea mitocondriala – incluzii cristaline intramitocondriale cu balonizarea cristelor si aparitia de
megamitocondrii – ficatul alcoolic;
3. Hialinizarea intraergastoplasmica – corpii Russel – agregate de material amorf neomogen reprezentat
de acumulari de Ig in RE al plasmocitelor in stari de hiperimunizare;
4. Hialinizarea lizozomala – celulele TCP in sindr. nefrotic, fenomene de autofagie celulara(hipoxie,
intoxicatii);
B. Hialinul extracelular – transformare elementelor matricei extracelulare intr-o masa
astructurata, omogena, eozinofila;
Macroscopic apare albicios, translucid de consistenta crescuta;
Exemple- cicatrici keloide, fibroame uterine; atrerioloscleroza hialina – depozit eozinofil si PAS + care
inlocuieste celulele musculare netede, constituit din proteine exudate.
CORP ALBICANS – HIALIN IN OVAR
 STEATOZA

Acumularea anormală de trigligeride în

citoplasma celulelor parenchimatoase -
ficat, miocard, muşchi striat scheletic, rinichi

CAUZE
1. Toxine – alcool, CCl4
2. Malnutriţie proteică
3. Diabet zaharat
4. Obezitate
5. Anoxie
 1. Creşte mobilizarea Sinusoid hepatic
Ţesut
adipos AGL

Hepatocit
2. Creşterea
conversiei
ACoA

3. Scăderea Colesterol 4. Scade sinteza

oxidării
Fosfolipide
Trigliceride

Apoproteine
Lipoproteine

LP plasmă
STEATOZĂ HEPATICĂ
STEATOZĂ HEPATICĂ

Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach
sectiuni la congelatie
Ob. 20x.
Incărcare grasă
a miocardului
de origine
hipoxică
Calificare de tip distrofic – calcemie normală
ţesuturi necrotice – necroză de cazeificare, aterom, stroma tumori
(leiomiom)
Macro - culoare albicioasă- cenuşie, consistenţă dură
Micro – depozite amorfe, granulare, bazofile
depuneri progresive – corpi psamomatoşi - carcinoam papilar tiroidian,
prostată
• Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie
• Apare plăman, rinichi
• 1. Hiperparatiroidism
• 2. Hipervitaminoza D
• 3. Hipertiroidism
• 4. B. Addison
• 5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor osoase diseminate (mielom
multiplu, metastaze)
• 6. Insuf. renală cr. cu retenţie de fosfat şi apariţia litiazei renale.
 NE CROZA

Spectru de modificări morfologice care urmează morţii

celulare, rezultând din acţiunea degradantă a enzimelor

DIGESTIA AUTOLIZĂ
Enzime lizozomale proprii
ENZIMATICĂ

HETEROLIZĂ
Enzime lizomale
leucocitare

DENATURAREA
PROTEINELOR

NECROZA DE NECROZA DE NECROZA DE

COAGULARE LICHEFIERE CAZEIFICARE

NECROZA CEROASA - CITOSTEATONECROZA NECROZA

ZENCKER FIBRINOIDA
 TIPURI DE NECROZE
NECROZA DE COAGULARE

caracteristică morţii celulare de origine ischemică

(cu excepţia substanţei cerebrale)

scăderea pH-ului intracelular denaturează proteinele

structurale şi enzimele blocând proteoliza celulei;

celule anucleate cu citoplasme eozinofile şi contururi

păstrate

ulterior celulele necrotice sunt fagocitate

Gangrenă uscată- termen chirurgical pentru un

proces de necroză ischemică a extremităţilor
IM acut. La aprox. 24 h
 NECROZA DE LICHEFIERE

Rezultatul proceselor de autoliză şi heteroliză

Caracteristică :
-necrozei ischemice a substanţei cerebrale;
-focarelor de supuraţie (infecţie bacteriană);
-suprainfecţia unui focar de necroză de coagulare –
gangrenă umedă

GANGRENA GAZOASA

Produsa de bactrii anaerobe(Clostridium perfringens, oedematiens,

histoliticum) care produc exotoxine – lecitinaze cu formarea de fuzee de
expansiune de-a lungul tecilor conjunctive cu dilacerare tisulara.
Regiunea afectata – aspect emfizematos, crepitatii la palpare, culoare
cenusiu – verzuie si miros putrid.
Plagii deschise arme de foc, accidente circulatie cu distrugeri tisulare
mari.
 NECROZA DE CAZEIFICARE

• Caracteristic infecţiei tuberculoase

• Termenul de “cazeos” – aspect macroscopic

• HP : material amorf, granular, eozinofil, înconjurat de un proces de

inflamaţie granulomatoasă specifică
 CITOSTEATONECROZA

Apare în pancreatita acută necrotico – hemoragică.

Lipazele activate eliberează ac. graşi din TGL care se

combină cu Ca depozite cu aspect macroscopic
cretos, pe suprafaţa ţesutului adipos peripancreatic şi
peritoneului .

HP: cel. adipoase necrotice - umbre celulare + depozite

bazofilice de Ca încojurate de o reacţie inflamatorie .
 Necroza fibrinoidă

Reprezinta zone neomogene fin granulare şi/sau filamentoase, eozinofile

asemanatoare fibrinei (”-oid” = “care semănă cu“) care răspund la
impregnările argentice (fibrina nu răspunde la asemenea impregnări).
Face parte din tabloul lezional al bolilor autoimune:RAA, AR, LES, etc. Se
poate intilni la nivelul dermului, peretii arteriolelor, seroaselor,
sinovialelor.
În coloraţia van Gieson sunt de culoare galbenă (colorare cu picrofuxina) nu
de culoare roşie şi nu se colorează în albastru prin coloraţia Weigert
(specifică pentru fibrină).
Fibrinoidul este compus din: produsi de degradare ai fibrinogenului,
colagenului, substantei fundamentale si Ig.
Aceste zone sunt înconjurate de reacţie inflamatorie limfo-mononucleară.
În timp, se produce organizarea cu realizarea unei cicatrici fibroase, care
înlocuieşte zona de necroză fibrinoidă.
Necroza fibrinoidă
 EVOLUTIA PROCESELOR DE NECROZA

• 1. ORGANIZAREA;
• 2. INCAPSULAREA;
• 3. CALCIFICAREA;
• 4. COMPLICATII SEPTICE(LIZA PURULENTA)
• 5. MUMIFICAREA;
• 6. AUTOAMPUTAREA.
 APOPTOZA

MOARTE CELULARĂ PROGRAMATĂ

EMBRIOGENEZĂ Implantarea,organogeneza,
metamorfoza

INVOLUŢIA Distrugerea cel. endometriale

HORMON-DEPENDENTĂ în ciclul menstrual
LA ADULT Atrezia foliculară ovariană în
menopauză

DISTRUGEREA UNOR
POPULAŢII CELULARE Epiteliul criptelor
PROLIFERATE intestinale

MOARTEA UNOR
CELULE TUMORALE
 APOPTOZA

MOARTEA UNOR
CELULE ALE Limf. B/T după depleţia de
SISTEMULUI IMUN citokine
Cel. T timice

ATROFIA PATOLOGICĂ
A ŢES. HORMON Ţes. prostatic după castrare
DEPENDENTE

MOARTEA CEL. INDUSĂ

DE CEL. T CITOTOXICE Reacţia de rejet a grefelor

LEZ. CEL. INDUSE DE Hepatite virale – corpii

VIRUSURI Councilman
 APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE ELECTRONICĂ

Talie mică, citoplasmă densă,

RETEACŢIE CELULARĂ organite reletiv normale

Agregate periferice de cromatină sub

formă de mase dense de formă şi
CONDENSAREA mărimi variabile.
CROMATINEI
Nucleul se poate rupe în două sau
mai multe fragmente.

FORMAREA DE Vezicule la suprafaţa celulei.

VEZICULE ŞI CORPI Fragmente celulare delimitate de
APOPTOTICI membrană, conţinand fragmente de
nuclei şi/sau organite.

FAGOCITOZA CORPILOR Celulele adiacente normale:

APOPTOTICI/CELULELOR - parenchimatoase
ÎN APOPTOZĂ -- macrofage
APOPTOZA - MORFOLOGIE

MICROSCOPIE OPTICĂ

- singură celulă/un grup mic

- formă rotund/ovală
- citoplasmă densă, intens eoznofilă
- fragmente de cromatină nucleară
densă
- fagocitoza corpilor apoptotici
 APOPTOZA - MECANISME

• Faza de initiere in care caspazele devin

catalitic active;
- calea extrinseca- activarea unor receptori
transmembranari ai apoptozei;
- calea intrinseca - mitocondriala
• Faza de executie
 APOPTOZA - MECANISME

SEMNALE
TRANSMEMBRANĂ INTRACELULAR
TIPUL 1 RECEPTOR TNF
Fas- Fas - ligand GLUCOCORTICOIZI RECEPTORI NUCLEARI

FADD(Fas-associated death domain) RADIAŢII

HORMONI HIPOXIE

INFECŢII VIRALE

fragmente de ADN
CASPAZE (cistein proteaze)
50 / 300kbaze
 APOPTOZA - MECANISME

CONDENSAREA CROMATINIANĂ

Fragmentarea internucleosomală a ADN-ului (fragmente de 180-200 de

baze) mediată de Endonucleaza Ca++ dependentă (activată de
creşterea Ca++ liber citozolic).

ALTERAREA VOLUMULUI ŞI FORMEI CELULARE

Activitatea crescută a transglutaminazei determină legături încrucişate

excesive între proteinele citoplasmatice, determinand condensarea lor
la periferia celulei.

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI

Mediată de receptori prezenţi pe suprafaţa macrofagelor.

Ex. Vitronectina(beta 3 – integrină) mediază fagocitoza neutrofilelor
apoptotice.
 REGLAREA GENICĂ A APOPTOZEI

• 14 gene:
- 2 – decizia declansarii procesului;
- 3 – apoptoza propriu-zisa;
- 7 – procesul de fagocitoza;
-1 - fragmentarea AND;
-1 - protectia impotriva apoptozei.

bcl-2, p53, myc, Rb

 Bcl-2

Structura cristalografica a proteinei Bcl-2.

 Caracterizare generala

• Bcl-2, o proteina multifunctionala, de 25 kDa, integrata membranar, care

protejeaza impotriva mortii celulare induse de o varietate de stimuli si
care este localizata in membranele:
- reticulului endoplasmatic,
- invelisului nuclear,
- in membrana externa a mitocondriei.

• BCL – 2 reprezinta prototipul unei familii de gene de la mamifere care

guverneaza permeabilizarea membranei externe a mitocondriei.
• In functie de rolul lor, ele pot fi:
- fie pro – apoptotice (Bax, BAD, Bak si Bok etc)
- fie anti-apoptotice (inclusiv Bcl – 2, Bcl – xL, si Bcl – w, etc).
Pana in acest moment sunt descrise 25 de gene in familia
BCL – 2 .
 Caracterizare generala
Sinteza proteinei Bcl-2 este codificata de proto-oncogena localizata pe cromozomul
18

Localizarea cromozomiala a genei Bcl-2.

Denumirea Bcl – 2 deriva de la B – cell lymphoma 2 si ele au fost descrise initial in
limfoamele foliculare, maladii insotile de translocatia t(14;18) ce plaseaza gena
BCL-2 pe cromozomul 14, in vecinatatea enhancer-ului genei ce codifica lantul H
(heavy) al Ig.
 Structura
• Familia de proteine Bcl-2 prezinta o structura generala constituita dintr-un helix hidrofob
inconjurat de structuri de tip helix-uri amfipatice.
• Membrii familiei Bcl -2 au in comun unul sau mai multe din cele 4 domenii omoloage
caracteristice, numite BH1, BH2, BH3 si BH4 dupa cum se observa in schema de mai jos.

Familiile de proteine bcl-2.

 REGLAREA GENICĂ A APOPTOZEI

- enzimă cheie – inhibă şi suprimă apoptoza în celulele

normale – calea mitocondriala
- localizată - membrana mitocondrială, reticul
endoplasmic, membrană nucleară
- scade permeabilitatea membranelor mitocondriale
- leagă şi blochează proteine proapoptotice
Apaf – 1 (pro-apoptotic protease activating factor)
 Rol si localizare
in celula

• Vatamarea interna a celulei determina migrarea proteinelor inrudite Bad si

Bax la suprafata mitocondriei. Aici, ele se leaga de Bcl-2 blocand efectul ei
protectiv si perforeaza membrana mitocondriala externa, eveniment ce
determina aparitia unor pori si eliberarea de citocrom c.
• Citocromul c eliberat se leaga de proteina Apaf -1 (apoptotic proteaze
activating factor 1). Folosind energia furnizata de ATP, aceste complexe (cit
c + Apaf1) agrega pentru a forma apoptozomi.
• La rindul lor, apoptozomii se leaga de caspaza-9 si o activeaza. Caspaza-9
cliveaza si astfel activeaza alte caspaze ( 3 si 7).
 REGLAREA GENICĂ A APOPTOZEI

Bcl-2 Apaf -1

inhibă
Cytochrome c
SISTEMUL
CASPAZELOR

APOPOPTOZĂ
 CASPAZELE
• Caspazele sunt o familie de proteaze (cistein-
proteaze) care au o cisteina la nivelul domeniului lor
activ si care scindeaza proteina lor tinta in mod
specific la nivelul rezidurilor de acid aspartic.
• Familia caspazelor poate fi impartita in trei grupe
functionale:
1. caspaze inflamatorii: 4, 5, 11, 13, 14.
2. caspaze initiator: 2, 8, 9, 10, 12.
3. caspaze efector: 3, 6, 7.
Dar cum sunt activate procaspazele pentru a
initia cascada de caspaze?
Activarea este declansata de catre proteine-adaptor
care aduna la un loc mai multe copii ale
procaspazelor specifice, cunoscute ca
procaspaze –initiator, intr-un complex sau
agregat. In unele cazuri, procaspazele-initiator
au o mica parte din activitatea proteazica si
obligandu-le sa stea impreuna intr-un complex
le determina sa se cliveze una pe cealalta,
declansand activarea lor mutuala. In alte cazuri,
agregarea cauzeaza modificari conformationale
care activeaza procaspazele. In cadrul acestei
etape, caspaza activata aflata in varful cascadei,
cliveaza procaspazele aflate in aval pentru a
amplifica semnalul apoptotic si al raspandi in
intreaga celula. In acest fel, o activare initiala a
unui numar mic de molecule de procaspaze
(numite caspaze initiatoare) pot conduce printr-
o reactie de amplificare in cascada la o activare
exploziva a unui numar mare de molecule de
procaspaze.
 Proteina p53. Caracterizare generala

• proteina 53 este un factor de transcriptie care regleaza ciclul celular si astfel

functioneaza ca un supresor tumoral.
• numita si “gardianul genomului” avand rolul de a conserva stabilitatea celulei
prin prevenirea mutatiilor la nivelul genomului
• se comporta ca o proteina de 53 KDa desi are numai 43,7 KDa(datorita resturilor
de prolina)
• gena umana ce codifica p53 este TP53 (tumor supressor gene). Numele genei
provine de la proteina pe care o codifica si este localizata pe cromozomul 17
(17p13,)

• Gena TP53 este localizata pe cromozomul 17 (bratul scurt, 17q13), o regiune ce

prezinta frecvent deletii in cancerul uman
Localizare si rol in celula normala
In celulele normale, proteina p53
exista in forma inactiva, legata de
proteinele MDM2 (murine double
minute 2) care impiedica astfel
activitatea ei.
In celulele nestresate, proteina
p53 este mentinuta la nivele
scazute printr-o continua
degradare intermediata de
proteina MDM2 care legata fiind
de ea, o transporta din nucleu in
citosol unde este degradata de
catre proteozomi.

Rolul proteinei p53 in

celula.
 DISTROFIA
dys – tulburare
trophe – nutritie
 CAUZE ALE LEZIUNILOR
CELULARE

HIPOXIA
REACŢII
IMUNOLOGICE
AGENŢI FIZICI

ALTERĂRI
AGENŢI CHIMICI / GENETICE
DROGURI

AGENŢI DEZECHILIBRE
INFECŢIOŞI NUTRIŢIONALE
DISTROFIE
dys – tulburare
trophe – nutritie

Definitie: modificări ale metabolismului celular,

sub acţiunea unor factori nocivi externi sau
interni, ce duc la alterarea structurii celulare
reversibil sau ireversibil.
RĂSPUNSUL CELULAR
AGRESIUNE

DISTROFII
ADAPTĂRI LEZIUNI
CELULARE CELULARE
ACUTE ALTERĂRI
SUBCELULARE
ŞI
INCLUZII
HIPERTROFIE CELULARE
LEZIUNI
REVERSIBILE
ACUMULĂRI
HIPERPLAZIE INTRACELULARE
MOARTE
CELULARĂ
ATROFIE
CALCIFICĂRI
PATOLOGICE
METAPLAZIE NECROZĂ

APOPTOZĂ
LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE
L
ISCHEMIE E
Z
FOSFORILAREA OXIDATIVĂ
MITOCONDRIE
R
E
V
ATP
E
R
DETAŞAREA
POMPA Na+ RIBOZOMILOR S
GLICOLIZA
I
B
INFLUXUL GLICOGEN SINTEZA I
Ca++ H2O PROTEINE L
EFLUXUL K+ LOR
E
pH

Tumefiere celulară DEPOZITE

LIPIDICE
Pierdere microvili „CLUMPING
Vezicule CROMATINA
Tumefierea RE NUCLEARĂ
Figuri mielinice
 pH

LEZIUNI
MEMBRANE ELIBERAREA
INTRACELULARĂ
DE ENZIME
LIZOZOMALE
I
R
E
Pierderea de PL
V
Alterări citoschelet Ca++ mitocondrii EOZINOFILIE
E
Radicali liberi MODIFICĂRI
R
Produşi de NUCLEARE
DIGESTIA S
degradare lipide
PROTEINELOR I
B
I
L
E
Influxul Ca++
Eliberare enzime
CPK, LDH
Noxe  celule  leziunea biochimica
depunerea de substante anormale de
origine intra / extracelulara.
•    DISTROFII (DEGENERESCENTE)
• Dificil de determinat modul de aparitie si
patrundere in celule = infiltrare, depozit,
degenerescenta, acumulare in exces
 Acumularile intracelulare

 Substante care se gasesc in mod normal

in celula, dar in cantitate patologica
 Substante care apar in conditii
patologice si nu apar in mod normal
evidentiabile prin tehnici histopatologice
Acumulari endogene = alterarea unor constituenti
celulari
Acumulari exogene = trecerea in celule a unor
substante extracelulare ( “infiltrare”)

• Materiale de depozit intracelular: origine

protidica, lipidica, glucidica, pigmentara,
minerala
• Acumulare in exces in celule = progresiva
• - distrofii simple (reversibile)
• - distrofii degenerative
I. Distrofii prin tulburari ale metabolismului celular:
A. Metabolismul proteinelor
a. proteine simple: distrofii prin hiperhidratare (hidroprotidice)
b. proteine conjugate: nucleoproteine si cromoproteine
B. Metabolismul glucidelor
C. Metabolismul lipidelor
D. Metabolismul substantelor minerale

II. Distrofii prin tulburari ale metabolismului substantei

interstitiale
1. Hialina
2. Amiloida
3. Fibrinoida
4. Mucinoasa
Distrofii prin tulburari ale metabolismului celular
Tulburari in metabolismul proteinelor
Aminoacizi  proteine simple (histone, protamine,
globuline, scleroproteine) si
 conjugate(cromoproteine,
nucleoproteine, glicoproteine, fosfoproteine)

Distrofii hidroprotidice (distrofii prin hiperhidratare)

-Reversibile
- apar la celule inalt specializate, mari consumatoare de
O2 (ficat, miocard, SN, TC renali) _--apa se acumuleaza in
mitocondrii = celule globuloase cu deteriorarea MB si
criste.
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Macroscopic organele afectate prezintă:

1. Un volum şi greutate crescută
2. Culoare palidă, mată – aspectul clasic descris de
<carne fiartă>
3. Organele se decapsulează uşor
4. După secţionare parenchimul proemină în raport cu
capsula
MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optică:
1. Intumescenţa tulbure - citoplama fin granulară
(distrofia granulara) - nuclei inegali
2. Degenerarea vacuolara- vacuole fine în citoplasmă
3. Intumescenta clara
- vacuole mari, spumoase
- nucleul împins la periferie
- nucleii picnotici
 DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA
Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)
Rinichi (distrofie granulo-vacuolara)
Col. H&E, Ob 40x
 Distrofiile proteinelor conjugate
1) distrofiile nucleoproteinelor
• Metabolismul purinelor  acid uric in exces (prin
aport exogen crescut sau hiperproductie
endogena) precipita in tesuturi = urati  guta
(clinic)
• Clinic – afecteaza articulatiile mici (frecvent art,
metatarsofalangiana a degetului mare)
hiperemia,edem, dispar dupa cateva zile dar
reapar in saptamani, luni.
• Acid uric crescut - hiperuricemie
 Morfologic = toful gutos

-Format din cristale de urat de sodiu si acid uric

localizat in str. articulare si periarticulare;
inconjurator focare de necroza si inflamatie acuta
-Cronicizare – tesut de granulatie cu celule gigante
de corp strain
 2) Distrofiile cromoproteinelor
Cromoproteinele = substante de origine biologica,
se acumuleaza in citoplasma celulelor sau
substanta interstitiala
• Pigmentii : exogeni/ endogeni
• Cai de patrundere:
• Alimentatie
• Respiratori – pulberi (carbune, s. minerale)
• Dermica – tatuaje
• Cai urinare – instilatii cu nitrat de argint
Tatuaj intradermic
Antracoza pulmonara
Distrofii pigmentare

Pigment melanic
Pigmentii hemoglobinici
Pigmentii cu grasimi
 Distrofiile pigmentului melanic
Melanina= pigment brun galbui (negru in cantitate
mare)
Fagocitele nu pot distruge melanina
Pe sectiuni histologice coloratia Fontana (cu solutie
de nitrat de argint amoniacal) melanina apare
colorata in negru
Este produsa de un grup de celule dendritice de la
nivelul jonctiunii dermoepidermice = melanocite
(melanoblaste)
 DISTROFIA PRIN EXCES DE MELANINA

• Hiperpigmentatia generalizata: boala Addison,

acromegalie, hipersecretie hipofizara de HMS,
sarcina(“cloasma gravidelor”), hemocromatoze,
casexie, polipoza gastrointestinala familiala.
• Hiperpigmentatia localizata: boli de piele,
radiatii UV, ionizante, caldura.
• Pigmentatii circumscrise: pete pigmentare
(efelide), tumori melanice
 DISTROFII PRIN MINUS DE MELANINA

 Hipopigmentatii generalizate: albinismul

- melanocite prezente dar lipsite de tirozinaza
- sunt incapabile sa formeze melanina
 Hipopigmentatii localizate: albinismul localizat
sau leucodermie congenitala, vitiligo congenital
- intereseaza pielea si ochii in special
- apar si in lepra, sifilis, plagi vindecate
 Pigmenti inruditi cu melanina – OCRONOZA
- alcaptourie, intoxicatii cronice cu fenol
Pigmenti inruditi cu melanina OCRONOZA
Pigmentatie patologica rara

PIGMENTUL PSEUDOMELANIC ESTE PREZENT IN:

- TENDOANE
- LARINGE SE IDENTIFICA PRINTR-O
- TRAHEE PIGMENTARE NEAGRA
- CAPSULE ARTICULARE “CA CERNEALA”
- CARTILAJ AURICULAR

ESTE O PIGMENTATIE PRIN

TULBURARI METABOLICE CONGENITALE
DISTROFII ALE PIGMENTILOR HEMOGLOBINICI

Hemoglobina (cromoproteina) proteina globulinica

2 lanturi polipeptidice  si  si 4 grupe de hem (Fe2+ si

porfirina)

Fe din hem este depozitat in organism  hemosiderina

 feritina

Porfirina Bilirubina
Globulina
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR CARE CONTIN FIER
HEMOSIDEROZA SI HEMOCROMATOZA

Hemosideroza – depozite de hemosiderina = granule

brune, insolubile; coloratie Perls (pentru Fe) pozitiva
 A. Hemosideroza localizata
- focare hemoragice: hematoame, fracturi, infarcte
hemoragice
- se evidentiaza Fe2+ in macrofage sub forma de
hemosiderina
- hemangioame cutanate, pulmonul si splina de staza
cronica (induratie bruna)
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR CARE CONTIN FIER
HEMOSIDEROZA SI HEMOCROMATOZA

 B. HEMOSIDEROZA GENERALIZATA
• rara, localizata in ficat, pancreas, rinichi, inima,
ganglioni limfatici
• absobtie intestinala excesiva de fier
• hemolize excesive
• dupa transfuzii repetate de sange
• dupa administrare parenterala de fier
 HEMOCROMATOZA

Hemocromatoza sau “diabetul bronzat”

• alterarea barierei mucoasei intestinale, a complexului

feritina – apoferitina cu absorbtie excesiva de fier

• se depune in celulele parenchimului hepatic,

pancreatic, fibrele miocardice ciroza hepatica
diabet
insuficienta cardiaca
hiperpigmentare melanica a tegumentului = melanodermie
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR FARA FIER

• Bilirubina (B) provine din degradarea hemoglobinei si

mai putin din mioglobina si citocromi
• pigment de culoare galben-verzui sau verde-
negricios, in functie de concentrare
• (B) directa este conjugata
• (B) indirecta neconjugata, care nu a trecut prtin ficat

•Icterul = coloratie galben-verzuie a tegumentelor si

mucoaselor prin exces de (B) in sange si tesututri
• 3 forme: obstructiv, hepatocelular, hemolitic
 ICTERE

ICTERUL OBSTRUCTIV
Post hepatic, mecanic; apare prin obstructia caii biliare cu
reducere/suprimare excretiei bilirubinei conjugate din
celulele hepatice in intestin rezultand colestaza
ICTERUL HEPATOCELULAR
Tulburare in mecanismul de conjugare al bilirubinei in ficat
rezultand colestaza intrahepatica
ICTERUL HEMOLITIC
Apare in anemia hemolitica prin exces de bilirubina
neconjugata
 PORFIRIA
Tulburari in metabolismul porfirinelor
Pigmentul se depune in piele, vase si organe
pigmentatia bruna

3 forme:
 Congenitala

Acuta intermitenta

 Cutanata tardiva
 DISTROFII ALE PIGMENTILOR CU GRASIMI

Lipopigmentii – granulatii rotunde sau ovalare, galbene-

brune, autofluorescente la UV
a. lipocromii: pigmenti galbeni de origine exogena
derivati din vegetale alimentare (caroten, licopen);
se observa in depozite de grasimi, corp galben
ovarian, CSR, placi de aterom, etc
b. lipofuscina (pigment de uzura): de origine
endogena, brun, derivat din oxidarea lipidelor; se
observa in celule nervoase, epiteliile veziculelor
seminale, fibre miocardice, ficat, rinichi.
 DISTROFII GLUCIDICE
Glicogenul – constituent fundamental apare in toate
tesuturile normale (ficat, muschi striati, miocard, cartilaj,
endometru, etc); se coloreaza brun cu iod (sol. LUGOL)
si rosu intens (Carmin Best amoniacal)
Este labil/stabil
Distrofii prin EXCES DE GLICOGEN (GLICOGENOZA)
Glicogenoza simpla, localizata: a. in diabet localizata la rinichi
(ansa Henle si tubi contorti), miocard, SNC si
b. Glicogenoza hepatica in boala GIERKE = depozite marcate de
glicogen in hepatocite
Glicogenoza generalizata: apare in boala Gierke cu afectare
hepato-renala si in unele cazuri miocardica
 DISTROFII PRIN MINUS DE GLICOGEN
INANITIE
ANOXIE
AVITAMINOZA
INFECTII VIRALE
CASEXIE NEOPLAZICA

TESTUL SCHILLER  COL UTERIN

(CELULELE NEOPLAZICE MARI CONSUMATOARE DE

GLICOGEN)
 DISTROFII LIPIDICE
Lipidele: grasimile neutre – gliceridele, fosfolipidele,
glicolipidele, steridele.
Histochimic: coloratii speciale care le pun in evidenta
rosu Scharlach (rosu aprins), Sudan III (galbui), Sudan
negru (negru-cenusiu, cenusiu), Albastru de Nil (rosu-
violet, albastru cenusiu)
DISTROFIILE GRASE PRIN EXCES (STEATOZELE)
Tipuri anatomoclinice
A. Steatoza localizata
1. Ficatul gras; 2. Rinichiul gras; 3. Steatoza miocardica
 STEATOZĂ HEPATICĂ

Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach
sectiuni la congelatie
Ob. 20x.
 DISTROFII LIPIDICE
B. Steatoza regionala (lipomatoza regionala)
Implicati factorii neuroendocrini, boala Cushing, distrofia
adiposogenitala (sindr. Babinski-Frolich), obezitatea de
menopauza
C. Steatoza sistematizate
Tezaurizare(acumulare) anormala de substante lipidice
in citoplasma celulelor reticulohistiocitare din diferite
tesuturi si organe
Pot fi primare (tulburare congenitala) boala Gaucher,
boala Nieman-Pick, boala Hand-Schüller-Christian
Pot fi secundare in unele afectiuni hepatice, diabet,
hipotiroidism asociat cu hipercolesterolemie
 BOALA GAUCHER
• Boala autozomal recesiva
• -deficit de glucocerebrozidaza(mutatia genei care o codeaza)
• -acumulare de glucocerebrozide in macrofage si SNC
• -3 tipuri in functie de simptomatologie si evolutia bolii.
• Tip 1 - noncerebrala
• - depozite hep, splenice, scheletice
• Tip 2- infantila (cerebrala)
• -hepatosplenomegalie+ lez progresive SNC
• Tip 3 – intermediar -> la tineri
• -atingere sistemica ~tip1
• -atingere SNC => deces decadaIII
• M-Splina ↑(10kg), palida, pestrita
• -adenopatie generalizata
• -M.O. mase tumorale cenusii mari moi cu eroziuni osoase, deformari
scheletice, fracturi
• μ - cel. Gaucher = 100μ, citoplasma cu vacuole de tip fibrilar “hartie
creponata”, PAS+, unul sau mai multi nuclei excentrici, hipercromi
 BOALA NIEMAN - PICK
• Boala autozomal recesiva
• - absenta sfingomielinazei=> acumulare de sfingomielina si colesterol
in macrofage in majoritatea tesuturilor si organelor
• Tip A – cel m frecvent, sever, infantil
• -atingere neurologica extensiva
• -acumulare ↑viscerala de sfingomielina => deces in primii 3 ani
• Tip B –organomegalie fara prindere SNC
• Tip C - >10ani

• Macroscopic -organe ↑ vol, palide

•
• Microscopic – celula Niemann-Pick = 90-100 μm
• -citoplasma fin vacuolata
• -Vacuole uniforme => aspect spumos
• Dg. –hepatosplenomegalie
• -retard mintal
• -celula spumoasa Niemann Pick (microscopie optica).
 BOALA Hand-Schüller-Christian
Apare la copii si adulti
Clinic: exoftalmie, diabet insipid, deformari osoase
(osteoliza) prin acumularea de esteri ai colesterolului in
histiocite cu formare de mase pseudotumorale care
distrug oasele afectate
Dezvoltarea intracraniana comprima hipofiza si
hipotalamusul (diabet insipid) si umplu orbitele
(exoftalmie)
Microscopic: focare denecroza si infiltrat inflamator
predominant eozinofilic la nivelul histiocitelor in splina,
ganglioni limfatici, ficat
D. Steatoza generalizata: obezitate sau adipozitatea
patologica
 DISTROFII GRASE PRIN MINUS DE GRASIMI
• Inanitie

• Casexia hipofizara

• Lipodistrofia progresiva
 DISTROFII MINERALE CALCARE

A. DISTROFII PRIN MINUS DE CALCIU

1. RAHITISM
2. OSTEOMALACIE
3. OSTEOPOROZA
4. HIPERPARATIROIDISM PRIMAR
B. DISTROFII PRIN EXCES DE CALCIU
1. CALCIFICARI DISTROFICE
2. CALCIFICARI METASTATICE
3. DEPOZITAREA SARURILOR DE CALCIU IN CALCULI
BOALA LITIAZICA
Calificare de tip distrofic – calcemie normală
ţesuturi necrotice – necroză de cazeificare, aterom, stroma
tumori (leiomiom)
Macroscopic - culoare albicioasă- cenuşie, consistenţă
dură
Microscopic – depozite amorfe, granulare, bazofile
depuneri progresive – corpi psamomatoşi - carcinom
papilar tiroidian, prostată
CALCIFICARE DE TIP METASTATIC
Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie
Apare la nivelul plămanului, rinichiului
1. Hiperparatiroidism
2. Hipervitaminoza D
3. Hipertiroidism
4. Boala Addison
5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor
osoase diseminate (mielom multiplu, metastaze)
6. Insuficienta renală cronica (cu retenţie de fosfat şi
apariţia litiazei renale).
DISTROFII PRIN TULBURARI ALE METABOLISMULUI
SUBSTANTEI INTERSTITIALE (EXTRACELULARE)

1. DISTROFIA HIALINA
2. DISTROFIA AMILOIDA
3. DISTROFIA FIBRINOIDA
4. DISTROFIA MUCINOASA
 DISTROFIA HIALINA
INTRACELULARA : depunerea de picături
omogene, glicoproteice în citoplasma celulelor.
EXEMPLE
• Corpii Mallory – incluzii eozinofile perinucleare, in
hepatocite la alcoolici (contin citokeratina si ubiquitina)
• Corpii Russell (agregate de IgG) in plasmocite
• Celulele Crooke (contin incluzii omogene, sticloase) in
adenoamele hipofizare, la pacientii cu sindrom Cushing.
• Cristalele Reincke (incluzii rectangulare perinucleare) in
celulele interstitiale Leydig.
 1. DISTROFIA HIALINA
EXTRACELULARA :depunerea interstiţială a unei substanţe
proteice amorfe, omogene, eozinofile, pe structurile fibrilare
extracelulare , aspectul organelor fiind translucid-sticlos, alb-
sidefiu,(“glazura de tort”) consistenta dura
Hialin fiziologic:
• Corpul albicans ovarian
• Depunerile din capsula splenica in imbatranire (splina
“glazurata”)
Hialin patologic :
• Cicatrici (cheloidul, la arsi)
• Tumori (leiomiofibroame, schwannoame)
• Peretii arteriolelor (in diabet) cu aparitia HTA
CORP ALBICANS – HIALIN IN OVAR
 2. DISTROFIA AMILOIDA
Definitie: Distrofie proteica extracelulara, prin depunerea
interstitiala a unei proteine patologice (amiloidul).
• Amiloidul - 90% proteine fibroase si 10% hidraţi de carbon
(condroitin sulfat şi acid neuraminic);
• COLORATIA : Rosu de Congo - in rosu (ortocromatic); in
lumina polarizata-birefringenta verde (green-apple
birefringence).
• Violetul de metil - in rosu (metacromatic).
• van Gieson – galben cafeniu.
Localizare – ν la nivelul substanţei fundamentale de-a lungul
fibrelor de reticulină şi colagen, de-a lungul MB epiteliale si în
media vaselor mici.
• Nu determina o reactie inflamatorie.
• GENERALA
• LOCALIZATA (splina, rinichi, ficat)
Amiloidul RENAL - substanþa proteicã care se depune
extracelular la nivelul membranei bazale a capilarelor glomerulare,
a tubilor si în pereþii vaselor, sub forma unui material omogen,
colorat metacromatic.
Colortie - Rosu de Congo - depozite rosii.
Glomerulii cu depozite de amiloid sunt mãriþi în volum
depozite de amiloid de culoare rosu-oranj în glomeruli(MB capilare
+ mezangiu), peretii vaselor si membrana bazalã a tubilor(↓lumen)
La NIVEL HEPATIC, depozitele de amiloid de culoare rosu-
oranj sunt localizate de-a lungul capilarelor sinusoide si
determinã atrofia hepatocitelor
 3. DISTROFIA FIBRINOIDA
Fibrinoidul = substanta acelulara, densa care
se coloreaza roz cu eozina si este PAS pozitiva
(format din proteine si MPZ)
Distrofia fibrinoida apare in colagenoze – boli
generalizate ale tesutului conjunctiv
Apare in LES, PCE, sclerodermie,
dermatomiozita
Microscopic = alterarea fibrinoida – necroza
fibrinoida
 4.DISTROFIA MUCOIDA

• Mucusul = o combinatie de proteine, MPZ si glucide,

secretata de celule epiteliale specializate de la nivelul
tractului GI, aparat respirator, uter , glande salivare, etc
• Bazofil, PAS pozitiv, rosu cu mucicarmin
• Principalul constituent mucina
• Distrofia mucoida a tesutului conjunctiv apare in
colagenoze, tumori,medionecroza aortei, placi de
aterom, mixedem.
• Distrofia mucoida epiteliala – hipersecretii de mucus in:
inflamatii catarale mucoase, tumori maligne si benigne.
 INFLAMAŢIA

Reprezită răspunsul direct tisular la diverse agresiuni şi noxe

externe sau interne.
Apare ca răspuns la orice leziune tisulară determinată de:

a. agenţi chimici – acizi, baze, toxine

b. agenţi fizici- temperatură, radiaţii, factori mecanici
c. organisme vii – microbi, virusuri, protozoare, paraziţi
d. raspunsul imun – hipersensibilitate, complexe imune, reacţii
autoimune
e. corpi străini – endogeni, exogeni
• Gradul şi natura răspunsului inflamator variază în
funcţie de:
- starea de sănătate
- starea de nutriţie
- starea de imunitate
- natura şi severitatea agresiunii
 Avantajele reacţiei inflamatorii
• 1. Localizează / izolează ţesuturile
lezionate/infectate, protejand ţesuturile sănătoase
din jur
• 2. Neutralizează/inactivează substanţele toxice din
focarul inflamator
• 3. Distruge sau limitează creşterea
microorganismelor infectante
• 4. Pregăteşte zona lezionată pentru procesele de
reparaţie şi vindecare, eliminand resturile celulare şi
tisulare.
 Dezavantajele reacţiei inflamatorii
• 1. Durere, tumefacţie şi grad variabil de disfuncţie (alterări
funcţionale)
• 2. Poate determina ruptura unui viscer – ex. apendicită
perforată, hemoragii,etc.
• 3. Poate determina formarea unui ţesut cicatricial extensiv,
excesiv, cu apariţia de contracturi, aderenţe, keloide.
• 4. poate determina constituirea de fistule – abdominale,
perineale, bronhopleurale – prin distrugerea ţesuturilor
normale prin proteaze
• 5. Distrucţia ţesuturilor sănătoase învecinate, cu propagarea
infecţiei
• 6. Leziunile cauzate de inflamaţie pot provoca boli inflamatorii
– ex. glomerulonefrite, artrite, reacţii alergice, miocardită,
encefalită
 CELULELE IMPLICATE ÎN INFLAMAŢIE

• A. NEUTROFILELE
Celulele dominante în procesele inflamatorii acute. Leucocitoza.
Morfologie – leucocite granulare, nucleul multilobat, granulaţii fine în
citoplasmă colorate cu coloranţi neutrii
Funcţii – prima celulă care apare în aria lezionată – pe calea sistemului
vascular, prin diapedeză şi direcţionare prin chemotactism
Funcţia principală – fagocitoza – celulelor bacteriene şi a celulelor distruse
Granulele intracitoplasmatice – lizozomi
Acţiunea extracelulară a enzimelor lizozomale intreţine inflamaţia locală.
• B. BAZOFILELE

Morfologie – granule colorate în albastru ( col. Wright)

Granulele conţin - histamină, heparină,
SRS –A ( slow reacting substance of anaphilaxis).
Funcţii – acţionează în tipul I de reacţie de
hipersensibilitate (mediat de IgE)
Reacţia anafilactică la persoanele sensibilizate
Rol şi în tipul IV de hipersensibilitate – dermatita de
contact.
• C. EOZINOFILELE
Morfologie – nucleu bilobat, granule citoplasmă
portocalii (Romanovski), roşu oranj – eosină
Granulele conţin enzime hidrolitice
histaminaze, arilsulfataza B (inactivează SRS -A)
Distribuţia – sangele periferic
- ţesuturi – hipersensibilitate, alergii, infecţii
parazitare
Funcţii – chemotactic pt. mastocitele sensibilizate de
IgE(anafilaxie)
- fagocitoză
• D. MASTOCITELE
• Asemănătoare bazofilelor în structură şi funcţii
• Bazofilele apar mai ales în sîngele periferic şi în
focarele de inflamaţie
• Mastocitele apar în ţesutul conjunctiv, în apropierea
vaselor mici de sînge
• Granulele metacromatice cu coloranţii bazici. Conţin
histamină, heparină, SRS-A
ECF – factorul chemotactic al eosinofilelor
Degranularea mastocitelor este indusă de factori variati
si multipli.
 E. MACROFAGELE

• Sistemul monocit-macrofag – reţea de

macrofage răspandite în tot corpul:
macrofagele alveolare pulmonare, pleurale,
peritoneale, histiocite din ţesuturile
conjunctive,cel. mezangiale, cel. Kupffer,
macrofagele fixe şi mobile din gg. limfatici,
splină, MO.
Macrofagele se dezvoltă din monocitele din
circulaţie.
 E. MACROFAGELE
• Funcţii
1. Fagocitoză –
- Endocitoză – Pinocitoză - extinderea membranei în jurul
particulei cu formarea unei vacuole intracelulare;
- Digestia – enzime lizozomale;
- Funcţie microbicidă cea mai importantă pentru organismele
încapsulate – Mycoplasma, Salmonella, Listeria,
Cryptococus;
- Opsonizare / receptori de suprafaţă şi– ajută M. să
fagociteze organismele opsonizate
 2. Rolul macrofagelor în răspunsul imun

Activarea limfocitelor T (LT)

Activarea macrofagelor
. M activate atacă şi distrug organismele fără să ţină seama de
antigenitatea lor.
M. activate prelungesc şi amplifică procesul inflamator determinand
distrugeri tisulare cu eliberarea de enzime înalt iritative
Activarea limfocitelor B (LB)
necesită IL-1, secretată inclusiv de M
activarea LB necesită ca Ac de pe suprafaţă să fie specific, complementar
Ag prezentat pe suprafaţa M. Activarea LB este ajutată de prezenţa LT-
h(helper) care proliferează în răspunsul la IL-2.
 3. Funcţia secretorie

• factorul stimulator al coloniilor – CFS

• factorul de necroză tumorală – TNF
• interferon alpha – blochează replicarea virală
• precursori ai prostaglandinelor care în conjuncţie cu
IL-1 induc semnele fazei acute a inflamaţiei – febra şi
leucocitoza în sangele periferic, cu creşterea
numărului de PMN imature (deplasarea la stanga a
formulei leucocitare)
 4. Rolul M. în procesele de reparaţie/vindecare

• fagocitează resturile celulare

• sintetizează factori de proliferare fibroblastică
 LIMFOCITELE
• Sunt observate în toate tipurile de inflamaţii, mai
ales după reacţia acută a neutrofilelor
• Derivă din celulele stem din MO.
• Celulele stem se diferenţiază în limfocite la nivelul
organelor limfoide primare – timus, MO.
• Unele migrează pe cale sanguină spre organele
limfoide secundare – splină, gg. limfatici, ţesutul
limfoid extragg. – ex. inelul Waldayer, plăcile Peyer,
apendice.
 Tipuri de limfocite
LT, LB, L nude(aprox. 1/3)

• Limfocitele T
- denumite după maturarea în timus
- ariile paracorticale şi interfoliculare ale gg. limfatici
- 70% din L din sangele periferic
- diferenţierea celulară - cluster designation – CD
- toate LT sunt CD2+, CD3+
 Funcţiile LT în inflamaţie

• a. produc şi eliberează limfokine care atrag

celule cu rol nespecific în inflamaţie
(macrofage, PMN)
• b. LT citotoxice - lizează celulele ţintă fără
lezarea celulelor vecine; rol în infecţia virală şi
rejetul transplantului
• c. LT sensibilizate sunt responsabile de
iniţierea reacţiei de hipersensibilitate
întarziată(hipersensibilitate tuberculinică)
 Limfocitele B
• origine “bursa lui Fabricius”la păsări probabil MO la om
• periferia ariilor corticale ale limfoganglionilor
• centrii germinativi ai foliculilor secundari
• 15% din L circulante
• receptorii pt. Ag se găsesc sub forma Ig de suprafaţă –
Igs(IgM mononeric sau IgD)
• prezintă pe suprafaţă receptori pentru porţiunile Fc din IgG şi
pt. C3b şi C3d
• se pot diferenţia spre producerea de Ig – plasmocite
• fiecare plasmocit produce un singur tip de Ig – IgG, IgM, IgA,
IgD şi IgE
 Funcţiile LB în inflamaţie

• Ig au funcţie de Ac
• Ac neutralizează toxinele bacteriene
• opsonizare prin IgG
• Ac specifici pentru Ag de suprafaţă
bacteriene(mai ales Gram neg.) cu bacterioliză
în prezenţa complementului
 Limfocitele nude
fără criterii de diferenţiere în LT sau LB

• L. natural killer(LNK)
• majoritatea L. nude
• talie mai mare, citoplasmă granulară
• exprimă CD2+
• efect citotoxic nespecific
• Funcţie – rejetul de transplant
- prima linie de apărare in infecţiile
virale şi dezvoltarea tumorală
• L. “killer” (LK)
• prezintă receptori pt. IgFc
• pot liza celule ţintă acoperite de AC specifici –
citotoxicitate mediată celular dependentă de Ac
• L. “activated killer”(LAK)
• morfologic şi funcţional asemănătoare LNK dar cu un
domeniu mai mare de celule ţintă
• devin citotoxice după stimularea cu IL-2.
 MEDIATORII CHIMICI AI INFLAMAŢIEI

• Produşi în timpul procesului inflamator pentru

controlul acestui răspuns
• Determină semnele şi simptomele clinice ale
inflamaţiei
- edemul
- eritemul
- febra
- durerea
 I. Aminele vasoactive
responsabile pentru modificările hemodinamice şi vasculare

1. Histamina
• Sursa – granulele mastocitelor, bazofilelor, plachete
• Eliberare – degranulare la stimuli variaţi
• Acţiune – efecte vasculare - iniţial vasoconstricţie urmată de
vasodilataţie cu creşterea permeabilităţii vasculare vene mici şi venule
- chemotactic pentu eosinofile

2. Serotonina
Sursa – tractul gastro-intestinal, SNC, trombocite
Acţiune – efecte vasculare
 II. Factorii plasmatici

1. Sistemul kininelor
• Activarea duce la formarea de bradikinină
• Sursa – plasma în contact cu colagenul, endotoxine
sau proteine ale MB duce la activarea factorului
XII(Hageman) care determină formarea de kalikreină
• Kalicreina (tisulară sau plasmatică) transformă
kininogenul (cu GM mare) în bradikinină.
• Acţiune – creşte permeabilitatea vasculară,
vasoconstricţie, contracţia musculaturii netede,
durere.
2. Sistemul Complementului (SC)
• Acţiunea complementului
- chemotactic pt. neutrofile
- creşte permeabilitatea vasculară prin eliberarea
histaminei din mastocite
- opsonine
- C5b şi C9 – secvenţa de atac a membranelor în
agresiunile parenchimatoase
 III. Metaboliţi ai acidului arahidonic

1. Prostaglandinele (PG)
• derivaţi din ac. arahidonic pe calea ciclooxigenazei
• Sursa – endotelii şi celule inflamatorii
• Acţiune
- PGE2 şi PGI2(prostaciclina) – vasodilatator potenţează acţ.
histaminei
- PGE2 produce durere şi efecte sinergice cu bradikinina, febră
prin mecanisme hipotalamice
- PGI2 inhibă agregarea trombocitelor

2. Leucotrienele
• derivă din ac. arahidonic pe cale patologică a lipoxigenazei
• Acţiuni – chemotaxie –LB4 pt. neutrofile, monocite-macrofage
- efecte vasculare – LC4,D4,E4 cresc permeabilitatea
vasculară(de 1000x mai puternice decat histamina), vasoconstricţie
- bronhoconstricţie
 IV. Substanţe leucocitare lizozomale

Neutrofilele – două tipuri majore de granule

- specifice – lactoferină, lizozim, fosfatază alcalină, colagenaze
- azurofilice – MPO, pr. cationice, hidrolaze acide, proteaze neutre
Monocitele – granule cu hidrolaze acide, elastază, colagenaze,
activatori ai plasminogenului
Proteazele sunt controlate de antiproteaze – alpha 1 antitripsina şi
alpha 2 macroglobulina

V. Substanţele de reacţie lentă în anafilaxie (SRS-A)

Structură lipidică cu GM joasă, compus din LC4,D4,E4

în mastocite, PMN, macrofage
Apare în cursul reacţiilor anafilactice cu efect vaso şi bronhoconstrictor,
edeme prin puternic efect de permeabilizare vasculară.
VI. Limfokinele

Polipeptide eliberate de macrofagele activate, de limfocite, mai ales în cursul

reacţiilor imine mediate celular
a. Factorii chemotactici – atrag specific leucocite în ţesutul inflamat
- cresc adeziunea leucocitelor la endoteliu, cresc
sinteza de PGI2 şi PAF (activare endotelială)
- induc producţia de alte citokine – IL6, IL 8
- macrophage chemotactic factor – MCF
- neutrophil chemotactic factor – NCF
- eozinfile- ECF, bazofile – BCF
- factorul de necroză tisulară – TNF.
b. Migration- inhibiting factor – MIF – opreşte mobilitatea intrinsecă a
macrofagelor menţinandu-le în aria inflamaţiei
c. Macrofage activating factor - MAF – favorizează actiunea bactericidă şi
tumoricidă prin creşterea M(creşte talia celulei, nr. de mitocondrii,
lizozomi)
d. IL- 2 / factorul de creştere LT
• produs de L stimulate de antigen în prezenţa
IL-1, produsă de M
• induce proliferarea limfoblastelor cu producerea de
LT activate: LT h şi LT citotoxice
• formarea excesivă de colagen şi creşterea sintezei
colagenazei

e. Interferonul – glicoproteină cu activitate antivirală şi

antitumorală
IFN alfa, IFN beta – fibroblaste
IFN gamma - limfocite
VII. Factorul de activare plachetară(PAF)
Produs de mastocite, dar şi de alte leucocite
Produce agregare plachetară, degranulare, bronhoconstricţie, vasodilataţie,
creşterea permeabilităţii vasculare, creşte adeziunea şi chemotaxia
leucocitară
VIII. Oxidul nitric(factorul de relaxare derivat din endoteliu)
Sintetizat din arginină, O2 şi NADPH cu ajutorul enzimei oxid nitric sintetază
două tipuri de enzimă –
- tipul endotelial – activat de creşterea Ca++ citoplasmatic
- tipul macrofagic – indus de M activate de IFN gamma
Acţiuni – vasodilataţie, inhibă agregarea plachetară, acţionează ca radicali
liberi cu acţiune citotoxică pt. bacterii, celule tumorale, etc.
IX. Radicalii liberi derivaţi din O2 (H2O2, O2-, OH-)
Acţiuni – leziuni endoteliale, creşterea permeabilităţii
- inactivarea de antiproteaze
- leziuni ale altor tipuri de celule – tumorale, hematii,
parenchimatoase, etc.
 RĂSPUNSUL INFLAMATOR

A. Faza vasculară
1. Vasoconstricţia – reacţie iniţială, tranzitorie, de
origine neurogenă, vase mici şi capilare
2. Vasodilataţia – masivă în arteriole şi capilare,
venule postcapilare
Determină hiperemie, edem, tumefacţie
(rubor, calor,tumor)
3. Creşterea permeabilităţii vasculare
Creştere de presiune hidrostatică prin vasodilataţie şi
o pierdere de proteine cu GM mică prin endoteliul
hiperpermeabil
 Mecanisme de creştere a permeabilităţii endoteliale

• 1. Contracţia celulelor endoteliale cu creşterea dimensiunilor

joncţiunilor intercelulare – prin mediatorii chimici; afectează
venulele de 20-60micr.
• 2. Retracţie endotelială prin reorganizare de citoschelet; indus
de citokine /IL-1, TNF; caracteristic reacţiei de tip
întarziat;durează 4-6ore;
• 3. Leziune endotelială directă – toxine, necroză endotelială în
agresiuni severe – arsuri, infecţii,etc.; durează peste 24 ore,
este imediată şi persistentă pană la trombozarea sau reparaţia
vasului
• 4. Agresiune endotelială mediată leucocitar
 Efectele creşterii permeabilităţii vasculare

• constituirea unui exudat

- greutate specifică mai mare decat transudatul
- conţinut ridicat de proteine plasmatice
- rol de a dilua agenţii toxici
- aduce Ac, C, citokine în focar

• încetinirea fluxului microcirculaţiei predispune la

formarea de trombi capilari în aria inflamaţiei cu rol
în localizarea efectelor agresiunii
 Faza celulară a răspunsului imun

Leucocitele au 4 acţiuni specifice în inflamaţie

1. Marginaţie şi aderare
2. Diapedeza
3. Migrare – chemotaxie
4. Fagocitoza
 Clasificarea inflamaţiilor
• Inflamaţii nespecifice
• Inflamaţii specifice
• Din punct de vedere al evoluţiei
- acute
- subacute
- cronice
Din punct de vedere morfologic
1. Inflamaţii predominent exudative
2. Inflamaţii predominent alterative
3. Inflamaţii predominent proliferative
PATOLOGIA
Logos – studiu
Pathos – boala, suferinta
 STIINTA  PRACTICA
FUNDAMENTALA MEDICALA CLINICA
 MEDICINA
TRANSLATIONALA
 MEDICINA
PERSONALIZATA
 Identifica alterari la nivel macroscopic –
microscopic (morfologic) la nivel celular
si tisular
 Traditional : patologie generala si
sistemica
 Sec. 19 – Rudolf Virchow “parintele
patologiei moderne” – toate bolile apar
prin afectarea celulara.
 Citologie/ citopatologie
 Histopatologie – microscopie optica
(coloratii uzuale, speciale, IHC,
fluorescenta,)
 - microscopie electronica
 - patologie moleculara (
PCR, ISH, CISH, SISH, FISH, tissue array,
micro array , etc)
 Necropsia (autopsia) / imbalsamarea
Boală infecţioasă cu evoluţie cronică produsă de
Treponema pallidum, microorganism spiralat,
prezentand un flagel periplasmatic axial.
Nu poate fi cultivată, dar este detectată prin
impregnaţii argentice, examinare în camp întunecat
sau imunoflorescenţă.
Căile de transmitere: de obicei veneriană, dar şi
cutanată(caracter profesional) sau transplacentară
(sifilis congenital).
 CARACTERE GENERALE MORFOPATOLOGICE ALE
INFLAMAŢIEI LUETICE
 Triada lezională:
1. leziuni vasculare de tipul panvascularitei,
în care predomină procesul de endotelită
proliferativă cu tendinţă obstructivă –
endotelită obliterantă;
2. leziuni infiltrativ - proliferative, realizand
inflamaţia granulomatoasă luetică, frecvent
cu dispoziţie perivasculară. Infiltratul este de
tip limfo-plasmocitar, cu dispoziţie difuză sau
nodulară(granulomul luetic)
3. leziuni alterative de tipul necrozei
gomoase.
ENDOTELITĂ PROLIFERATIVĂ ŞI INFILTRAT DIFUZ BOGAT
ÎN PLASMOCITE
 SIFILISUL DOBANDIT
 Evoluează în trei stadii.

1. Sifilisul primar – apare după o incubaţie medie de 21 de zile.

leziunea iniţială – şancrul de inoculare – şancru dur.
Macroscopic – papulă indurată al cărui centru se exulcerează. Ulcerul
apare rotund - ovalar, cu dim. de 3-4mm pană la 1,5cm, nedureros,
cu margini netede, fundul curat, de culoare roşie – închis,
consistenţă fermă.
Şancrul luetic este însoţit de adenopatia satelită. Mobilă, elastică,
nesupurativă.
Microscopic – infiltrat inflamator limfo-plasmocitar perivascular şi
endotelită hiperplazică obliterantă.
După aprox. 3 săpt. şancrul se vindecă fără cicatrici.
Patogeneza – marca histopatologica – endarterita obliterativă secundară
legării Tp de endotelii prin intermediul fibronectinei şi infiltratul
inflamator bogat în plasmocite.
 2. Sifilisul secundar – apar la 6-10 săptămani.
 Leziunile caracteristice - sifilidele - leziuni cutaneo-
mucoase generalizate
 Sifilidele cutanate –
a. sifilida eritematoasă(rozeola) / pete izolate(macule)
de culoare roşie, rotund-ovalare, pălesc la vitropresiune.
Histologic – vascularită, discret edem şi un redus infiltrat
limfo-plasmocitar cu dispoziţie perivascular.
b. sifilida papuloasă – papule determinate de un
infiltrat luetic în dermul papilar.
c. sifilida psoriaziformă – acantoză şi parakeratoză.
d. sifilida papulo- hipertrofică – aspecte papilomatoase
ale epidermului. Dg. dif. de leziunile virale.
 Sifilidele mucoase – leziuni papulo-erozive, mai
ales în regiunea perianală, înalte de 2-3cm
denumite condilomata lata.
 Alte modificări – alopecia
- micropoliadenopatia, generalizată sau cu
localizări tipice, epitrohleară şi a lanţului cervical
posterior.
Evoluţia – vindecare spontană – săptămani sau luni
 3. Sifilisul terţiar – nu este obligatorie. Apare
după o perioadă de latenţă de 2-4 luni pană la 30
de ani.
 Leziunea caracteristică – goma sifilitică.
 Morfopatologic evoluează în 4 stadii:
1. goma crudă - formaţiune tumorală, de
consistenţă elastică, pe secţiune aspect de castană
crudă.
2. goma ramolită – lichefierea centrului leziunii
care ia consistenşa de guma arabica
3. goma ulcerată – ulceraţii întinse cu caracter
mutilant
4. goma cicatricială – evoluţia spre o cicatrice
retractila mutilantă.
 Microscopic – centru - material necrotic coagulat
delimitat de o colecţie de macrofage palisadate şi
fibroblaste, înconjurate de numeroase limfo-
plasmocite.
 leziune caracteristică – panvascularită cu endotelită
proliferativă ducand la obstrucţie vasculară şi infiltrat
inflamator perivascular.
 Leziunile cardio-vasculare

 Localizate mai ales la aortă – aortită luetică.

 Macroscopic – retracţii cicatriciale ale sigmoidelor aortice,
mediei şi intimei. Pierderea de ţesut elastic favorizează
formarea de anvrisme.
Leziunile maxime - la nivelul crosei aortice şi valvulelor
sigmoide(condiţii de insuficienţă aortică). Leziuni de
ateroscleroză suprapuse.
 Microscopic:
 1. panvascularită în vasa vasorum, înconjurată de infiltrate
limfoplasmocitare
 2. infiltrare de tip gomos a mediei – mezoaortita – cu
distrugerea ţesutului elastic şi endotelită proliferativă.
 Leziuni ale SNC
 1. Leziuni meningo-vasculare – meningită cerebro –
spinală cronică cu interesarea vaselor
subarahnoidiene.
 Macroscopic – îngroşarea leptomeningelor şi hidrocefalie
 Microscopic – leziuni gomoase difuze – exudat fibrinos,
panvascularită cu infiltrate limfoplasmocitare cu evoluţie
spre fibroză.Posibil ramolisment cerebral.
 2. Paralizia generală progresivă – meningoencefalită
luetică. Apare la 2% din cazuri, mai frecvent la B.
Afectează mai ales lobii frontali – atrofie. Microscopic –
leziuni degenerative neuronale, glioză, panvascularită.
Demenţă
 3. Tabesul dorsal. – demielinări ale cordoanelor
posterioare ale MS şi a rădăcinilor posterioare ale nervilor
spinali cu leziuni degenerative ale axonilor şi tulburări de
sensibilitate. Panvascularită.
 Leziuni în alte organe

 1. Gomele cutanate – situate în dermul profund şi

subcutan, cu ulcerarea tegumentului urmată de
cicatrici mutilante
 2. Ficat - leziuni gomose multiple cu organizare
fibroasă şi pseudolobulare, “ficat legat în sfori”.
 3. Osteo şi periostita gomoasă difuză.
Liza osoasă urmară producţie osoasă cu constituirea
de osteofite.
 SIFILISUL CONGENITAL
 Datorită trecerii Tp prin placentă, posibilă doar din al doilea trimestru
cand dispare stratul citotrofoblastic.
 In funcţie de momentul apariţiei leziunilor se descrie:
1. S.c. precoce - leziuni prezente la naştere
a. incompatibile cu viaţa – moartea fătului în uter – tegumente
edemaţiate, care se detaşează cu uşurinţă. Leziuni pulmonare –
pneumonie albă – consitenţă crescută de culoare alb-sidefie.
Leziuni hepatice - ficat mare, dur, culoare cenuşie, “ficat de silex”
b. compatibile cu viaţa – pemfigusul palmo-plantar, hepatospleno-
megalie, sifilide cutaneo-mucoase, hidrocel unilateral, numeroase
malformaţii congenitale – buză de iepure, gură de lup, malformaţii
cardiace, etc.
2. S.C. tardiv – leziuni apar în adolescenţă
- osteoperiostita tibiei – tibia în iatagan
- gome ale palatului osos şi ale piramidei nazale – comunicări oro-
nazale şi “nasul în şa”
- triada Hutchinson - keratita interstiţială, surditate labirintică,
malformaţii dentare
 Tuberculoza pulmonară primară

Complexul primar tuberculos

95% cazuri este localizat pulmonar, 4% digestiv, 1% cutanat

Afectul primar
Limfangita tuberculoasă
Adenopatia satelită
 TUBERCULOZA
 Boală infecţioasă produsă de bacterii din genul
Mycobacterium, care de obicei afectează
plămanul, iar în 1/3 din cazuri şi alte organe.

 Netratată boala este fatală în 5 ani în mai mult

de ½ din cazuri
 ISTORIC

 mumiile egiptene prezentau leziuni de TBC spinală

 grecii au denumit TBC, ftizie pt. a defini caracterul
comsumptiv al bolii
 sec. XVII-XVIII, caracter epidemic în Europa
 Robert Koch descoperă bacilul tuberculos 1882
 izolarea în sanatorii determină reducerea nr. de cazuri
în prima jum. a sec. XX
 introducerea din 1950 a terapiei antibiotice
antituberculoase a determinat reducerea morbidităţii
şi mortalităţii
 după 1990 se înregistrează din nou creşterea
incidenţei prin cazurile apărute la imunodeprimaţi.
 ETIOLOGIE

 genul Mycobacterium, familia Mycobacteriacee,

ordinul Actinomycetales
 specii patogene pt. om sunt:
1. M. tuberculosis(M.t.) / bacil aerob, nesporulat,
dim. de 0,5-3mic.
2. M. bovis – infectare prin laptele nepasteurizat
3. M. africanum – Africa de V. şi Centrală
4. M. avium şi intracellulare – determină boală doar
la imunodeprimaţi(15-24% la pacienţi cu SIDA)
 Mycobacterium tuberculosis
Col. Ziehl - Nielsen/ bacil 4nm, se dezvoltă optim la o presiune
a O de 14mmHg, inhibat la pH 6,5 şi prezenţa de acizi graşi cu
lanţ lung
EPIDEMIOLOGIE

 Factori care au determinat creşterea

incidenţei de TBC mai ales după 1990:
- SIDA
- imigraţia din ţările cu prevalenţă
crescută
- problemele sociale
- abuzul de droguri
De la expunere la infecţie
 M.t. este transmisă de obicei de la pacienţi cu infecţie
pulmonară prin secreţii aerosolizate de tuse, strănut
sau vorbire
 Picăturile se usucă rapid, au dimensiuni de 5-10mic. şi
persistă în aer mai multe ore
 Un acces de tuse poate genera mai mult de 3000 de
particule infecţioase
 Alte căi de transmitere – laptele nepasteurizat,
cutanată sau placentară.
 Importante sunt durata contactului, gradul de
infecţiozitate şi mediul de contact
 PATOGENEZĂ

 1. Bazele virulenţei M.t.

 2. Relaţia dintre hipersensibilitate şi
imunitate la infecţia cu BT
 3. Patogeneza distrucţiei tisulare şi
necrozei cazeoase
 1. Virulenţa M.T.
 patogenitatea MT este datorată capacităţii de a scăpa
distrugerii de către macrofage şi de a induce reacţiile de
hipersensibilitate întarziată.
 Acestea se datorează mai multor componente ale peretelui
bacterian:
a. “cord factor” glicolipid de suprafaţă, prezent doar pe
tulpinile virulente, care determină creşterea in vitro a BT în
cordoane. Injectarea la şoareci a extractului purificat induce
apariţia de granuloame specifice
b. “sulfatidele”, glicoproteine de suprafaţă care conţin sulf,
prezente doar pe tulpinile virulente; împiedică fuziunea
fagozomilor care conţin BT cu lizozomii, în macrofage
c. LAM, heteropolizaharide cu o structură similară
endotoxinei bacteriilor gram negative; inhibă activarea
macrofagelor de către interferonul gamma şi induce
eliberarea de către acestea de TNF-alfa (care determină febră,
scădere în greutate, leziuni tisulare) şi de IL -10 care suprimă
proliferarea de LT.
 Aprox. 10% din particulele infactante inhalate ajung în
alveole unde determină un răspuns inflamator nespecific.
 Macrofagele alveolare activate nespecific le ingeră şi le
transportă în gg. limfatici hilari.
 Factorii de virulenţă prezentati le conferă rezistenţă.
 Bacilii se multiplică rapid şi macrofagele sunt lizate.
 Monocitele neactivate atrase din sange în focarul
inflamator ingeră BT rezultaţi din macrofagele lizate.
 Totodată se produce o diseminare a BT pe cale sanguină în
alte zone ale plămanului sau din corp
 Acest stadiu al infecţiei este asimptomatic.
 În 2-4 săspătămani după infecţie apar două răspunsuri ale
gazdei:
- leziunea tisulară
- răspunsul imunitar prin apariţia de macrofage activate
specifice
Aceste sunt consecinţa dezvoltării imunităţii mediate de
celulele T, moment marcat de pozitivarea IDR la PPD.
 2. Relaţiadintre hipersensibilitate şi imunitate la
infecţia cu BT

 LT CD4+ native(virgine) recunosc peptide derivate din BT în

asociaţie cu molecule al Cl. II MCH pe suprafaţa celulelor
prezentatoare de antigen(monocite, macrofage)
 Rezultă diferenţierea LTCD4+ native în LTH1 CD 4+ care
iniţiază reacţia de hipersensibilitate.
 Pt. gazdele neimunizate atacul iniţial ineficient al
macrofagelor duce la eliberarea de IL-12 care conduce la
diferenţierea de LTH1CD4+. Acestea intră în circulaţie unde
se menţin perioade lungi de timp.
 Prin eliberarea de citokine specifice LTH1CD4+ induc atat
reacţiile tisulare caracteristice fenomenelor de
hipersensibilitate întarziată cat şi procesele de imunitate
specifică(diferentierea de macrofage specifice)
3. Patogeneza distrucţiei tisulare şi
necrozei cazeoase
LT interacţionează cu macrofagele pe două căi.

1. LT H1CD4+ secretă IFN-gamma care activează

macrofagele să distrugă bacteriile intracelulare via
radicali liberi de nitrogen. Aceasta se asociază cu
formarea de granuloame epitelioide.
Creşte expresia de molecule de cl. II MHC pe
suprafaţă, facilitand exprimarea antigenelor.
Induce eliberarea de factori de creştere, ca TGF- beta
care stimulează proliferarea fibroblastică şi
producţia de colagen.
2. LTCD8+ supresor/citotoxic, distrug macrofagele
infectate determinand formarea de cazeum.
 Foliculul tuberculos
 Odată cu dezvoltare imunităţii specifice şi acumularea de
macrofage activate la locul leziunii primare se constituie
leziunea granulomatoasă specifică numită folicul
tuberculos(foliculul Koster), leziune microscopică, nodulară,
constituită de la periferie spre centrul leziunii din:
- limfocite /coroana limfocitară
- macrofage activate cu aspect de:
a. celule epitelioide / cu dispoziţie de obicei radiară
b. celule gigante de tip Langhans, cu dimensiuni de 40-150mic.,
cu citoplasma acidofilă, uneori granulară şi numeroşi nuclei
dispuşi la periferia citoplasmei, în coroană sau potcoavă; în
citoplasmă prin coloraţii speciale se pot pune evidenţă B.K.
fagocitaţi.
În dezvoltarea lor foliculii au tendinţa de conflua.
În centul foliculului se constituie un proces de necroză de
cazeificare care microscopic apare ca o zonă acidofilă, omogenă,
fin granulară. Persită fibrele elastice şi de reticulină.
FOLICULI TUBERCULOSI
FOLICUL TBC
Celule epitelioide - detaliu
Granulom cazeos TBC
 Macroscopia leziunilor TBC
 I. LEZIUNI CIRCUMSCRISE

 II. LEZIUNI DIFUZE

 III. LEZIUNI ULCERATIVE

 I. LEZIUNI CIRCUMSCRISE

 1. Granulaţiile miliare – leziuni mici de 1-2mm,

izolate, proeminente pe suprafaţa externă sau pe
secţiunea organului, de culoare cenuşie-
translucidă(recente) sau cenuşie-gălbuie-mată(cand
apare cazeificarea). Leziunile sunt aderente de
parenchim. Sunt consecinţa unei diseminări
hematogene masive în perioada primară sau stadiile
finale ale TBC secundare de organ.
 2. Nodulii simpli – dim. de 0,5-3cm, consecinţă a
diseminării hematogene, limfogene şi bronşice.
 3. Nodulii acinari(leziunile acino-nodulare) –
caracteristice plămanului; aspect policiclic,
consistenţă şi culoare varibilă cu stadiul evolutiv;
substratul histopatologic / focare de
bronhopneumonie cazeoasă, cu predominenţa
leziunilor de tip exudativ.
Granulaţii miliare TBC
Noduli TBC
 I. LEZIUNI CIRCUMSCRISE

 4. Tuberculomul – leziune nodulară cu aspect

pseudotumoral, bine circunscrisă, cu dim. de 5-10cm.
a. tuberculomul omogen- masă cazeoasă delimitată
de o capsulă conjunctivă
b. tuberculomul polimorf(multinodular) /
aglomerare de noduli cazeoşi, fiecare înconjurat de o
capsulă conjunctivă proprie
c. tuberculomul stratificat – constituit din inele
concentrice de cazeum de varste diferite, alternand cu
inele de ţesut conjunctiv.
Histopatologic se descriu următoarele zone de la
periferie spre centru – capsula fibroasă, ţesut de
granulaţie specific, zonă centrală de necroză cazeoasăţ
Tuberculomul reprezintă o formă de evoluţie favorabilă a
infecţiei tuberculoase sub terapia specifică.
Tuberculom omogen
 II. LEZIUNI DIFUZE
 caracteristice pt. plăman şi seroase
a. Infiltratul tuberculos pulmonar – apare ca o
infiltrare difuză a parenchimului, de întindere
variabilă, zonă, lob, plăman în totalitate,
omogenă, cu evoluţie spre cazeificare. teritoriul
este mărit de volum, de consistenţă crescută, cu
dispariţia crepitaţiilor. posibilă eliminare de mase
de cazeum ramolite cu constituirea de caverne.
Histopatologic – focare confluente de
bronhopneumonie cazeoasă.
b. Serozitele tuberculoase- pleurezia, pericardita,
peritonita, poliserozitele. aspect de inflamaţie
exudativă de tip sero-fibrinos cu evoluţie spre
resorbţie sau transformare cazeoasă sau cazeoasă-
purulentă.
Tendinţa la organizare fibroasă cu constituirea de
pahipleurite şi periviscerite.
 Infiltratul
tuberculos
pulmonar
 III. LEZIUNI ULCERATIVE
 Ramolirea maselor cazeoase care pot fi eliminate pe căi naturale –
arbore traheo-bronşic, tub digestiv, căi urinare, sau pe căi patologice –
fistule. se realizează pierderi de substanţă la nivelul tegumentelor sau
mucoaselor – ulceraţii tuberculoase, sau la nivelul organelor –
caverne tuberculoase.
 1. Ulceraţia tuberculoasă – formă neregulată cu margini anfractuase;
fundul prezintă depozite cazeoase. Histopatologic - procese de
hiperplazie reparatorie a epiteliului din jurul ulceraţiei, iar în baza
zonei de necroză cazeoasă ţesut de granulaţie specific
 2. caverna tuberculoasă – pulmonară sau extrapulmonară, se
constituie în perioada primară – caverna precoce, sau mai frecvent în
perioada secundară.
Cavernele pulmonare – au dimensiuni variavile, unice sau multiple,
localizate mai ales subclavicular, formă variabilă, neregulată, pereţi
anfractuoşi, cu depozite de cazeum. Pereţii sunt constituiţi din ţesut
de granulaţie tuberculos, străbătut de vase cu leziuni de panatrerită,
cu evoluţie spre fibroză cu obliterarea lumenului sau constituirea
unor dilataţii anevrismale – anevrismele Rassmunssen, cu
dimensiuni de 2mm la 2-3cm. Ruperea lor determină hemoptizii.
Evacuarea conţinutului printr-o bronhie de drenaj determină
extinderea procesului. Sub tratament se obţine încapsularea fibroasă.
Pereţii devin netezi şi se pot epiteliza prin proliferarea epiteliului
bronhiolelor terminale. Frecvent apar procese de metaplazie
epidermoidă.
Cavernă tuberculoasă
 De la infecţie la boală

 Riscul de dezvolta boala după infecţia cu BT

depinde mai ales de susceptibilitatea individuală
şi nivelul funcţional al imunităţii mediate celular.

 Afectarea clinică urmand direct infecţiei este

denumită – tuberculoză primară.
 TBC primară
 TBC primară este localizată în marea majoritate a cazurilor în
plăman şi reprezintă boala clinică care urmează direct
complexului lezional care se constituie ca urmare a
primoinfecţiei cu BT, cunoscut sub denumirea de complex
primar Ranke constituit din:

1. Afectul primar (şancru de inoculare) (Ghon)

2. Limfangita tuberculoasă
3. Adenopatia hilară

Complexul primar se însoţeşte întodeauna de o diseminare

hematogenă a infecţiei.
Dacă diseminarea este masivă se realizează generalizarea
procesului tuberculos, cu constituirea TBC miliare.
De cele mai multe ori diseminarea este paucibacilară
realizand mici leziuni TBC la distanţă care evoluează de obicei
spre fibroză şi calcificare – noduli reziduali, care mai conţin BT
viabili şi pot reprezenta o sursă de reinfecţie endogenă.
Localizat subpleural, mai frecvent în lobii superiori şi pl. dr.
91 % -unic, 9% – două sau mai multe afecte primare.

Macroscopie
AP recent - leziune nodulară cazeoasă, diam 0,5 - 2cm,
formă rotundă sau triunghiulară.
Cu timpul se încapsulează şi se transformă într-un mic
nodul scleros, dur, calcificat.
 Microscopie
Iniţial focar de bronho - alveolită nespecifică – exudat
fibrinos bogat în macrofage, limfocite, rare granulocite,
hematii şi o zonă centrală de necrobioză.
Focarul evoluează spre cazeificare.
În caz de evoluţie favorabilă zona de cazeificare este
delimitată de ţesutul de granulaţie specific, care cu timpul
suferă un proces de scleroză şi calcificare.
Se constituie AP cicatricial. 20% mai conţin bacili viabili.
 Se constiuie încă din perioada când AP are
caractere nespecifice – vase limfatice
dilatate, fibrină şi b.K în lumen, infiltrare
limfocitară în perete.
 Pe traiect apar leziuni specifice, limfangita
devine vizibilă macroscopic sub forma unor
dungi subţiri, albicioase, localizate
peribronşic, cu granulaţii şi tuberculi miliari
pe traiectul limfaticelor.
 Limfangita se resoarbe cel mai repede
rezultând un proces discret de fibroză.
Interesează gg. limf. bronho-traheali, care
drenează zona AP

Macroscopic: gg. limf. prezintă zone de

cazeificare de întindere variabilă.
Microscopic: leziuni tuberculoase
proliferative, care evoluează spre încapsulare
fibroasă, cicatrizare şi calcificare.
Complexul primar TBC
 Suprainfecţii cu BK şi deficit de imunitate

AP- dimensiuni mai mari până la un focar

masiv de pneumonie cazeoasă.
Prin ramolire se formează caverna primară.
Adenopatia satelită complicată
– periadenită, poliadenopatii, fistule ganglio-
bronşice, caverna ganglionară
 Diseminări pulmonare şi extrapulmonare
cu punct de plecare AP sau adenopatia
satelită – pe cale hematogenă, limfatică şi
bronşică (deobicei post fistulă gg. - bronşică).

Deobicei aceste diseminări realizează la

nivelul plămânului numai focare pulmonare
apicale, cu evoluţie spre scleroză dar cu mare
potenţial de reactivare.
 Se pot produce diseminări importante pulmonare +/-
extrapulmonare.
Forme anatomo/clinice:
 Tuberculoza miliară şi granulia – diseminare
hematogenă şi limfo-hematogenă.
 Macroscopic – număr mare de granulaţii şi/sau
tuberculi miliari răspândiţi în toate ariile pulmonare şi
la pleură. Posibil şi în splină, seroase, gg. limfatici,
rinichi, ficat, etc.
 Bronho-pneumonia cazeoasă – diseminare limfo-
hematogenă sau pe cale bronşică din fistulele.
 Focare multiple, izolate sau confluente. Leziuni acino-
nodulare cu contur neregulat în formă de “viţă de vie”.
 Tuberculoză de reinfecţie.
Evoluează local pulmonar, adenopatia fiind absentă.
Debutul de la focarele pulmonare apicale, din zona domului
pleural(supraclaviculare) – dimensiuni mici, cu centrul cazeos
sau calcificat, cu organizare fibroasă în jur.
Reactivarea constă în apariţia în jurul acestor focare de leziuni
exudative cu tendinţă la cazeificare şi propagare ulterioară a
infecţiei pe cale limfatică şi determinarea de leziuni bronşice.
Ulterior acestea produc însămânţarea pe cale bronşică a
ţesutului pulmonar subiacent (zona subclaviculară). Se
formează unul sau mai multe focare bronho-pneumonice care
prin confluare dau un macronodul, unic, omogen, relativ bine
delimitat, care Rx corespunde infiltratului precoce de tip
Assmann.
 Când cuprind un teritoriu mai întins – conglomerare
de tuberculi cazeoşi cu contur neregulat şi cu reacţie
perifocală exudativă – Rx – infiltratul nebulos tip
Redeker. Extinderea determină zonite sau lobite
Alte mecanisme: reactivarea afectului primar.
 Leziunile iniţiale ale F. pot regresa - organizare fibro-
conjunctivă.
Frecvent suferă procese de excavaţie – caverna precoce-
perete subţire. Punct de plecare pt. extensia apico-
caudală bronhogenă.
 Evoluţia cronică cu diseminări repetate şi remanieri
fibro-conjunctive determină un mare polimorfism
lezional.
 Forme anatomo – clinice
 Tuberculoza infiltrativ-cazeoasă.
Evoluţie spre resorbţie sau TBC cavitară

 Tuberculoza ulcero-cazeoasă sau cavitară.

 Tuberculoza fibro – nodulară.

 Tuberculomul (omogen, polimorf, stratificat).

AP vechi
calcificat
AP reactivat
TBC pulmonară – numeroşi foliculi
tuberculoşi
Foliculi tuberculoşi fuzionaţi
Proliferarea elementelor parenchimatoase
-epiteliul capsular în glomerulonefrita
proliferativă
- epiteliul cutanat infecţiile virale HPV –
condilomul acuminat

Proliferarea elementelor mezenchimale cu

constituirea de inflamaţii proliferative
granulomatoase
INFLAMAŢII PROLIFERATIVE
CONDYLOMA ACUMINATA
ACANTOZĂ,PARAKERATOZĂ
INFLAMAŢII
PROLIFERATIVE
CONDYLOMA
ACUMINATA
ACANTOZĂ,
PARAKERATOZĂ,
KOILOCITOZĂ
 CLASIFICAREA INFLAMAŢIILOR
PROLIFERATIVE
 I. INFLAMAŢII PROLIFERATIVE NESPECIFICE
– ŢESUTUL DE GRANULAŢIE
 II. INFLAMAŢII GRANULOMATOASE
NESPECIFICE SAU CU SPECIFICITATE
DISCUTABILĂ
 III. INFLAMAŢII GRANULOMATOASE DE
CORP STRĂIN
 IV. INFLAMAŢII GRANULOMATOASE
SPECIFICE
II. INFLAMAŢII GRANULOMATOASE NESPECIFICE SAU CU
SPECIFICITATE DISCUTABILA
1. GRANULOAMELE INFECŢIOASE
- a. febra tifoidă
- b. tifosul exantematic
- c. bruceloza
- d. tularemia
- e. boala ghearelor de pisică
- f. limfogranulomatoza benignă
- e. inflamaţii de origine virală
- poliomielita, rabia.
2. GRANULOAMELE DIN BOLILE DE COLAGEN
ex. granulomul Aschoff – RAA
3. SARCOIDOZA
 Febra tifoidă

 Etiologie – Salmonella typhi

 Transmisie” fecal-orală”
 Purtătorii cronici - colonizarea veziculei biliare
 Evoluţie trei stadii(3 săptămani)
 1. faza proliferativă – tumefierea encefaloidă a plăcilor
Peyer, de consistenţă moale, rozată
 2. necroza în centrul plăcii, cu eliminarea conţinutului
plăcii; posibil perforaţii; leziunea - axul lumenului
 3. faza reparatorie
Microscopic - Granulomul tific – localizat plăcilor Peyer,
gg.limfatici mezenterici, splină, ficat, MO
Limfocite, histiocite, celule Rindfleisch – celule mari cu
citoplasma acidofilă, granulară, nuclei excentrici
Limfogranulomatoza veneriană benignă Nicolas- Favre

 Boală venerică produsă de Chlamydia trachomatis –

patogen obligatoriu intracelular în celulele epiteliale
columnare
 Debut printr-un mic şancru granulomatos însoţit de o
adenopatie satelită inghinală, pelvică, rectală cu fistulizare
prin traiecte multiple care se deschid la piele.
 Microscopic – granulom cu centrul necrotic – purulent
înconjurat de celule epitelioide cu nucleii aşezaţi în
palisadă şi rare celule gigante; la periferie limfoplasmocite,
eozinofile, neutrofile.
 SARCOIDOZA

Etiologie necunoscută caracterizată prin prezenţa de granuloame

necazeoase.
Leziuni multiple- limfadenopatie bilaterală hilară sau atingerea
pulmonară 90% din cazuri
Clinic – sindromul Lofgren – adenopatii hilare bilaterale, eritem nodos,
altralgii
Leziuni oculare, cutanate
Testul Kweim pozitiv 75% - IDR cu extract de spilnă sarcoidotică
Granulomul noncazeos – agregate de epitelioide cu rare celule gigante de
tip Langhans, delimitatede fibroză.
Incluzii în celulele gigante:
- Concreţiuni laminate compuse din calciu şi proteine ( corpii
Schaumann)
- Incluzii stelate sau corpii asteroizi
Evoluţia leziunilor spre fibroză.
SARCOIDOZĂ
GRANULOM CU CELULE EPITELIOIDE – B. CROHN
 INFLAMAŢIA GRANULOMATOASĂ DE CORP STRĂIN

Proces inflamator granulomatos cu dispoziţie difuză sau

nodulară constituit din celule gigante dispuse în jurul
corpului străin – celule gigante de corp străin.
Dimensiuni de 50-150mic, multinucleate, dispuşi neregulat.
Evoluţie – de obicei spre fibroză.
Corpi străini
- origine exogenă – talc, material de sutură, substanţe
uleioase injectabile, pulberi inhalate, etc.
- origine endogenă – produse de dezintegrare lipidică –
lipogranuloame, keratină – chisturi epidermale, uraţi –
tofii gutoşi, colesterolul, amiloidul, etc.
COLECISTITĂ CRONICĂ XANTOGRANULOMATOASĂ
GRANULOM DE CORP STRĂIN
ADAPTARE CELUARA
LEZIUNI CELULARA
MOARTEA CELULARA
 OBIECTIVE
• 3 categorii principate de boli
• Degenerative, Inflamatorii, Neoplazice
• Conceptul de crestere si adaptare celulara
• Hiperplazie, Hipertrofie, Atrofie, Metaplazie
• factori de injurie celulara si moarte celulara
• O2,Fizici, Chimici, Infectii, Imunologici, Genetici, Nutritionali
• Mecanisme patologice intracelular
• ATP, Mitocondria, Ca++, Radicali liberi, Membrana celulara
• Diferentierea conceptului de APOPTOZA si NECROZA
• Raspunsul celular la injurie
• Lizozomi, Reticul endolasmic neted, Mitocondria, Citoschelet
• Identificarea acumularilor intracelulare
• Lipide, Hialin, CA++,Proteine, Glicogen, Pigmenti
 PATOLOGIE
• Patologia este stiinta (logos) care se ocupa cu studiul bolilor (patos) care reprezinta de
fapt consecintele structurale si functionale ale agresiunii unor factori diversi asupra
celulelor, tesuturilor si organelor
• Fondatorul anatomiei patologice moderne este considerat Rudolf Virchow care a
observat ca in cadrul leziunilor, modificarile pornesc de la nivelul strucurilor celulare
(sec. XIX)

• GENERALA
• SISTEMICA

• ETIOLOGIE (“Cauze”) si factori de risc

• PATOGENEZA (“ dezvoltare insidioasa”)
• MORFOLOGIE macroscopie, microscopie, radiologie, biologie moleculara
• CLINIC
Raspuns celular la stres si la stimuli
nocivi
 MOARTEA CELULARA
• APOPTOZA (“normala” )
• NECROZA (“prematura” datorita
unor cauze
 Raspuns adaptativ
• Hypertrophy
• hyper= above, more
• trophe= nourishment, food

• Hyperplasia
• plastein= (v.) to form, to shape; (n.) growth, development

• Metaplasia
• meta= change or beyond

• Hypoplasia
• hypo= below, less

• Atrophy, Aplasia, Agenesis

• „a”= without
• nourishment, form, begining
 HIPER-PLAZIE
Cresterea NUMARULUI de celule
 HIPO-PLAZIE
Scaderea NUMARULUI de celule
 Hipertrofia
• Definitie: cresterea diametrului si a greutatii unui organ cu pastrarea
structurii histologice de baza
• Hipertrofia cardiaca

• a.difuza : “sportherz” sau cordul sportivilor: defineste cresterea

intregului cord disproportionat in raport cu musculatura si dezvoltarea
corporala.
• Macroscopic, consistenta este crescuta, coloratia este normala
vascularizata, este normala: pe sectiunea miocardului este ingrosat.
• Microscopic fibrele miocardice sunt mai mari, cu mai multa
citoplasma axiala; lipsesc leziunile calitative.
• b. segmentare: in toate miocardiopatiile valvulare.
Ex. : stenoza aortica: micardul ventricular stang se contracta cu forta mai
mare; aspectul este de cord aortic cu hipertrofie de ventricul stang si
cresterea diametrului baza-varf.
 HIPERTROFIE
• FIZIOLOGICA
• EXERCITIU FIZIC
 HIPERTROFIE
Hipertrofia patologica (hipertensiune arteriala)
CRESTEREA VOLUMULUI CELULAR

1
 Cicatrice firoasa la nivelul
miocardului

Coloratie hematoxilina eozina Coloratie Tricrom Masson

 Adaptare
celulara prin hipertrofie
 Hipertrofie fiziologica

#
Actiunea estrogenului asupra
fibrei musculare netede in
timpul sarcinii.
Uter cu aspect normal (*) si
* uter gravid (#)
Aspect microscopic –
hipertrofie fiziologica
 HIPERPLAZIE
• Reprezinta cresterea numarului de celule ale unui
organ sau tesut.
• Ca si hipertrofia, poate reprezenta raspunsul la cerere
fiziologica crescuta
• Hiperplazia si hipertrofia se pot produce concomitent
• Ele pot fi determinate de acelasi stimul extern
• Hiperplazia ia nastere in tesuturi capabile de diviziune
astfel rezultand cresterea numarului de celule
 HYPERPLASIA
Fiziologic Patologic
hormonal vs compensator Hiperlazie hormonala
Hiperplazia de endometru
• Poate fi reversibila sub
tratament corespunzator
• Hiperplazie benigna de
prostata
 Hipertrofie de prostata –
coloratie HE
Nodul bine conturat cu
Tesut prostatic normal- proliferare glandulara (glande
coloratie HE hiperplazice)
 ATROFIA

• Definitie : reducerea volumului celular prin

pierderea substantei celulare
Cauze:
• Reducerea functiei celulara
• Denervare
• ↓vascularizatia-stenoza arterei renale
• ↓ nutritia-atrofie generalizata
• Imbatranire
• Presiune-congestie pasiva a ficatului
 ATROFIA

• FIZIOLOGICA si PATOLOGICA
• Atrofia fiziologica- apare in timpul dezvoltarii normale.
• Unele structuri embrionare (notocord, duct tireoglos)
sufera un proces de atrofie in timpul dezvoltarii fetale
• Uterul scade in dimensiune la scurt timp dupa nastere
 Atrofia
• Atrofia este un raspuns activ la un mediu biologic alterat si prin care se reduce
functia sau marimea unor celule sau organe.

Marcata atrofie a lobului frontal

Atrofie a hepatocitelor prin

presiunea creata de
sinusoidele dilatate
 Metaplazia
• Inlocuirea unui tip de celula adulta (epiteliala/mezenchimala) cu alt tip de celula
adulta
• Metaplazia apare de obicei ca un raspuns adaptativ la un stimul cronic nociv.
• Metaplazia este de obicei reversibila
• Cilindric-> scuamos (col uterin)
 Scuamos -> cilindric (esofag -stomac)
 Fibros -> os

Metaplazie de transformare a epiteliului scuamos al esofagului

in epiteliu cilindric (metaplazie Barrett ).
 Metaplazia epiteliului esofagian

Esofag Barrett’s,metaplazia mucoasei esofagului normal (epiteliu scuamos

non-keratinizant) in mucoasa de tip gastric (epiteiu cilindric) secundar
refluxului gastro-esofagian.
 MOARTEA CELULARA
ireversibila
APOPTOZA
vs.
NECROZA
 MODIFICARI REVERSIBILE
•Se reduce forforilarea oxidativa cu
depletia rezervelor de ATP
(adenozin trifosfat)

•Balonizare celulara cauzata de

modificari in concentratia de ioni si
a influxului de apa
 MODIFICARI IREVERSIBILE

• Distructie mitocondriala
• Defecte membranare ireversibile
• Autodigestie lizozomala
Rinichiul normal

• Celule epiteliale eozinofilice, omogen

colorate, nuclei bazofili
• Apical - cili
• Interstitiul nu este infiltrat cu celule
inflamatorii, nu este congestionat
 Balonizarea celulara
Distrofie hidropica
Degenerescenta vacuolara
• Creste eozinofilia citoplasmatica

• Scade bazofilia (ARN)

• Membrana plasmatica se
rotunjeste, devine neregulara ,
cilii se pierd datorita pierderii
conexiunii cu citoscheletul

• Se pierde integritatea tubulilor

insa membrana bazala ramane
intacta

• Nucleii raman intacti , usor

picnotici
Tubi renali necrozati

• Fragmentare celulara
• Karioliza- estomparea si
pierderea nucleilor
• Ruperea membranelor
• Pierderea arhitecturii tisulare
 Necroza = moarte celulara
• Definitie: pierderea integritatii membranei celulare si
difuziunea componentelor in spatiul extracelular
=>dezintegrarea celulei =>ii=>vindecare
• Forme:
o De coagulare
o De lichefactie / colicvatie
o Gangrenoasa
o De cazeificare
o Grasoasa / citosteatonecroza
o Fibrinoida
Epiteliu tubular necrotic si regenerativ post
injurie renala
 Necroza de coagulare
Caracteristici
• Cea mai obisnuita, in organe cu circulatie terminala
• Incetarea subita a fct. bazale cel.
• Datorita blocarii enzimelor, inclusiv a celor hidrolitice nu
apar disolutii tisulare =>Se pastreaza contururile celulare,
cu distrugeri nucleare si aspect tulbure al citoplasmei
• Macro: Consistenta ferma
Aspect PALID central / Hiperemie perifer.
Necroza de coagulare
• Arhitectura țesuturilor
moarte(necrozate) este
păstrată timp de cel puțin
câteva zile
• Tesutul are o consistenta
ferma
• Injuria denaturează proteinele
și enzimele care blochează
proteoliza celulelor moarte;
• Celulele anucleate pot
persista zile sau saptamani.
• În cele din urmă, celulele
necrotice sunt îndepărtate
prin fagocitoza resturilor
celulare , prin infiltrarea
leucocitelor.
Infarct-->pierderea aportului de
sange => anoxie.
Arie palida, bine delimitata, de
necroza de coagulare (infarct) in
cortexul rena;
Microscopic-cortexul prezinta injurie
anoxica (stanga) dand un aspect
palid- „umbre celulare”. In mijloc
exsista o zona hemoragica iar la
periferie (dreapta) – parenchim
renal normal.
Infarct miocardic –necroza de
coagulare
Necroza de coagulare
-Infarct miocardic -

• In urma injuriei
ischemice celulele
mor
• Fibrele miocardice
pierd nucleii
• Citoplasma isi pierde
structura deoarece se
pierd striatiile
 Necroza de lichefactie
• Caracteristici
• Inmuierea tesutului care devine o pasta / zeama
• Infectii bacteriene localizate
• Enzimele leucocitare degradeaza tesutul
• Moartea prin hipoxie a celulelor SNC
• Infarctul cerebral—aria infarctizata se inmoaie
(encefalomalacie), si tes. este fagocitat de Macrofage din
glie (stroma neuronilor) = corpi granulosi ()
Cav. ramasa se umple cu lichid interstitial
=>un pseudochist (M)
Necroza de lichefiere-CREIER
 Necroza cazeoasazeoasa

• Caracteristici
• Cazeum(lat)=branza
• M. aspect alb - gri, moale, grasos
• Tes. Isi pierde structura , e amorf si fin granular

• Exemple
• E tipica pentru tuberculoza
• Granuloame fungice
NECROZA CAZEOASA TBC
 Necroza
cazeoasa

• Zona necrotică apare

ca o colecție de celule
fragmentate sau lizate
și resturi granulare
amorfe marginite de
o zona inflamatorie;
acest aspect este
caracteristic unui
focar de inflamație
cunoscut sub numele
de granulom
 Necroza fibrinoida
Se intalneste de obicei in reactii
imune ce implica vasele de sange.
Depozite de complexe imune
impreuna cu fibrina ies din vase
La coloratie HE prezinta aspect
intens eozinofil, amorf si poarta
denumirea de “fibrinoid” (fibrin-like) .
GANGRENA “UMEDA”
GANGRENA“USCATA”
Necroza grasa
• Caracteristici:
• Necroza grasimii
peripancreatice, omentale sau a
peretelui abdominal
• Lipoliza cu lipaze din celulele
pancreatice exocrine lezate
• Tesutul gras=>moale, gelatinos
• Se transforma in mase albe de
sapunuri de Ca
• MICRO:. Celulele isi pierd
limitele si devin indistincte, cu o
tenta albastrie de la depozitele
de Ca
• Exemple: Pancreatita acuta
hemoragica
 APOPTOSIS

• NORMAL (preprogramata)
• PATOLOGIC (asociata cu Necroza)
 APOPTOZA “NORMALA”

• Embriogeneza
• „involutie” hormonala
• Controlul populatiilor celulare- “cripte”
• Post inflamator- “curatare”
• Eliminarea celulelor “daunatoare”
• Celule T citotoxice -curatarea
 APOPTOZA
“PATOLOGICA”

•Efect toxic asura celulelor (factori

chimici, agenti patogeni)
•Obstructii ductale
•Celule tumorale
•Spectrul Apoptoza/Necroza
 APOPTOZA
MORFOLOGIE

• SCADEREA dimensiunilor celulare

• CRESTE concentratia de cromatina
hipercromazie, picnoza kariorhexis
karioliza
• CRESTEREA neregularitarilor membranare
(bule membranare)
• Fagocitoza
SHRINKAGE/HYPERCHROMASIA
 Timus fetal Apoptotic
-involuția limfocitelor timice prin
mecanismul apoptozei
-este un proces ordonat și face
parte din maturarea normală a
sistemului imunitar
-Celulele individuale se
fragmentează și sunt
consumate de fagocite=> dau
aspectul unor spații libere
umplute cu resturi celulare.
Colonic crypt apoptosis
DISTROFII
 Acumulari intracelulare
 4 cai principale:
1. Defect in mecanism de asamblare si transport=>eliminare necorespunzatoare
(steatoza)
2. Defect getetic/dobandit de pliere/asamblare/transport/secretie (α1antitripsina)
3. Defect enzimatic ereditar =>incapacitatea degradarii metabolitilor (boli de
stocare)
4. Depozitarea si acumularea unei substante exogene anormale atunci cand celula
nu detine mecanism enzimatic de degradare si nici de transport (carbon /siliciu)

 LIPIDE - STEATOZA (degenerescenta adipoasa)

 COLESTEROL / ESTERI AI COLESTEROLULUI -> PLACA DE ATEROM
 PROTEINE :
 CORPI RUSSELL
 HIALINUL ALCOOLIC =CORPI MALORY
 GLICOGEN (DZ rinichi cord insule Langherhans)
 PIGMENTI (CARBON, LIPOFUSCINA ,MELANINA ,HEMOSIDERINA
 CALCIFICARI (DISTROFICE, METASTATICE)
 Steatoza
• Aparitia de vacuole lipidice intracitoplasmatice
• Apare predominant in celulele care participa la metabolismul
lipidic (celula miocardica, celula hepatica, etc)
• Definitie : acumulare anormala de trigliceride in celulele
parenchimatoase (ficat, cord, muschi scheletic, rinichi)
 STEATOZA HEPATICA
Def: distrofie lipidicã ce constã în depunerea de lipide în
citoplasma celulelor cu pastrarea structurii lobulare a ficatului.
Macroscopie – ficat marit, galben, omogen
Microscopie - steatoza centrolobulară- alcoolului (toxice)
steatoza periportală - carenţe proteice
steatoza mediolobulara –in staza cronică
Colesterol

• Atherscleroza
• Xantom
• Colesteroloza
• Niemann-Pick disease, type C
 Cristale de colesterol

Cristale de colesterol
 PIGMENTI

EXogen- (tatuaj, Antracoza)

ENDogen- toti arata la fel,
(hemosiderina, melanina, lipofucsina,
bila), toti sunt galben-maronii in
coloratie Hematoxilina & Eosina
(H&E)
TATUAJ MICROSCOPIC
ANTRACOZA PULMONARA
Hemosiderina
Melanina
 CALCIFICARI

• DISTROFICE
• CAUZE LOCALE (frecvent cu FIBROZA)
• METASTATICE
• CAUZE SISTEMICE
• HIPERPARATIROIDISM
• Boli “METASTATICE”
 Calcificari distrofice
• Se asociaza cu necroza ,
imbatranirea sau deteriorarea
aparatului valvular
• Sarurile de calciu precipitate sunt
albe
• Au culoare bazofilica atunci cand
sunt colorate cu H&E
• Cristle albastrui granulare
Cuspe calcificate
 Calcificari metastatice
• Asociate cu hipercalcemia sau dezechilibrul fosforului
• Hiperparatiroidismul stimuleaza resorbtia de Ca din os
• Turnover osos accelerat datorita imobilizarii , metastazelor
tumorale, leucemie, boala Paget
• Intoxicatie cu Vitamin-D, sarcoidoza
• Insuficienta renala
• Retentie de fosfati
• Hiperparatiroidism
• Artere sistemice, pulmonare
Calcificari
metastatice
Plaman
LEZIUNI CELULARE
DISTROFII
 LEZIUNI CELULARE
• REVERSIBILE
• IREVERSIBILE (MOARTE CELULARA: NECROZA /APOPTOZA)
 Leziuni celulare reversibile
BALONIZAREA CELULARA
ACUMULARI
 STEATOZA
 PLACA DE ATEROM
 PROTEINE :
 CORPI RUSSELL
 HIALINUL ALCOOLIC =CORPI MALORY
 GLICOGEN (DZ rinichi cord insule Langherhans)
 PIGMENTI (CARBON, LIPOFUSCINA ,MELANINA ,HEMOSIDERINA
 CALCIFICARI (DISTROFICE, METASTATICE)
 Balonizarea celulara
Distrofie hidropica
Degenerescenta vacuolara
• Alterare reversibila uneori dificil de apreciat cu
MO, insa este mai evidentiabila la nivelul
intrebului organ
• Macroscopie :organe palide (prin compresie
capilara)
• Cresterea turgescentei
• Cresterea in greutate/volum
• Microscopie : citoplasma palida nucleu central N
vacuole clare intracitoplasmatice
• Hepatocite - tumefiate, citoplasmã fin vacuolizatã, cu nuclei pastrati.
• Vacuole intracitoplasmatice - mici, limite indistincte.
• Capilarele sinusoide - comprimate de cãtre hepatocitele tumefiate.
• Arhitectura hepaticã –pastrata .
 Distrofie hihropica a ficatului

Hepatocitele sunt mărite în volum, cu

citoplasma amplă, palidă, membrana
celulară bine conturată; nucleul îşi
păstrează aspectul şi localizarea
normală.. Excesul de apă se
acumulează preferenţial în cisternele
reticulului endoplasmatic care apar
mult lărgite.
 Acumulari intracelulare
 4 cai principale:
1. Defect in mecanism de asamblare si transport=>eliminare necorespunzatoare
(steatoza)
2. Defect getetic/dobandit de pliere/asamblare/transport/secretie (α1antitripsina)
3. Defect enzimatic ereditar =>incapacitatea degradarii metabolitilor (boli de
stocare)
4. Depozitarea si acumularea unei substante exogene anormale atunci cand celula
nu detine mecanism enzimatic de degradare si nici de transport (carbon /siliciu)

 STEATOZA (degenerescenta adipoasa)

 COLESTEROL / ESTERI AI COLESTEROLULUI -> PLACA DE ATEROM
 PROTEINE :
 CORPI RUSSELL
 HIALINUL ALCOOLIC =CORPI MALORY
 GLICOGEN (DZ rinichi cord insule Langherhans)
 PIGMENTI (CARBON, LIPOFUSCINA ,MELANINA ,HEMOSIDERINA
 CALCIFICARI (DISTROFICE, METASTATICE)
 Steatoza
• Aparitia de vacuole lipidice intracitoplasmatice
• Apare predominant in celulele care participa la metabolismul
lipidic (celula miocardica, celula hepatica, etc)
• Definitie : acumulare anormala de trigliceride in celulele
parenchimatoase (ficat, cord, muschi scheletic, rinichi)
 STEATOZA HEPATICA
Def: distrofie lipidicã ce constã în depunerea de lipide în
citoplasma celulelor cu pastrarea structurii lobulare a ficatului.
Macroscopie – ficat marit, galben, omogen, moale, pastos
Microscopie - steatoza centrolobulară- alcoolului (toxice)
steatoza periportală - carenţe proteice
steatoza mediolobulara –in staza cronică
picături mari, unice, care împing citoplasma şi nucleul la periferia celulelor
(steatoza macrovacuolară)

venã centrolobularã înconjuratã de hepatocite prezentând vacuole optic goale

intracitoplasmatice
 ACUMULARI COLESTEROL/ESTERI AI
COLESTEROLULUI
Ateroscleroza acumularea de colesterol si esteri ai colesterolului in macrofagele
de la nivelul intimei

Acumulare de lipide in
Acumulare de colesterol in ateroscleroza macrofage in xantom cutanat
Acumulari proteice

Acumulari de hialin in parenchimul

hepatic
Biopsie MO- pacient cu mielom
Se observa plaje de plasmocite ce contin incluziuni citoplasmatice de
imunoglobuline= corpi Russell
HIALIN-descrie diverse leziuni fara legatura
• Material omogen eozinofil-rosietic in col. HE
• Arterioloscleroza hialina (rinichi-derivat din membrana bazala)
• Hialin alcoolic (filamente de citoschelet)
• Membrane hialine (plaman)-proteine plasmatice depozitate in
alveole
• Picaturi/incluziuni hialine
 AMILOIDOZA
Definitie: Depozitare extracelulara de proteine cu erori de pliere care agrega si
formeaza fibrile insolubile .

• Rosu de Congo - in rosu (ca si glicogenul)

in lumina polarizata-birefringenta verde intens
Localizare – adiacent MB epiteliale
- în media vaselor mici.
• Nu determina o reactie inflamatorie.

• GENERALA
• LOCALIZATA (splina, rinichi, ficat)
AMILOIDOZA RENALA
Amiloidul - substanþa proteicã care se depune extracelular la nivelul
membranei bazale a capilarelor glomerulare, a tubilor si în pereþii vaselor,
sub forma unui material omogen, colorat metacromatic.
Colortie - Rosu de Congo - depozite rosii.
Glomerulii cu depozite de amiloid sunt mãriþi în volum
•depozite de amiloid de culoare rosu-oranj în glomeruli(MB capilare +
mezangiu), peretii vaselor si membrana bazalã a tubilor(↓lumen)
Glicogen
• Depozitat in citoplasma ceculelor normale
• Patologic – pacietii cu metabolismul glucozei sau al
glicogenului alterate
Boli de stocare lizozomala
mostenite
• Gaucher
• Tay sachs
• Hurler
• Hunter
• B. Niemann Pick
 BOALA GAUCHER
-deficit de glucocerebrozidaza (mutatia genei care o codifica)
-acumulare de glucocerebrozide (lipide) in macrofage si SNC
-3 tipuri :
Tip 1 -forma cronica fara neuropatie
-frecvent la populatia de evrei Ashkenazi
- depozite hepatice, splenice, scheletice
Tip 2 - forma neuronopatica acuta infantila (cerebrala)
-copilul mic
-hepatosplenomegalie+ leziuni progresive SNC
Tip 3 – forma neuronopatica cronica
-intermediar -> la tineri
-atingere sistemica ~ tip1
-atingere SNC => deces decada III
Macroscopie -splina ↑(10kg), palida, pestrita
-adenopatie generalizata
-M.O. mase tum cenusii mari moi cu eroziuni
osoase, deformari scheletice, fracturi
Microscopie - cel. Gaucher = 100μ, citoplasma cu vacuole de tip
fibrilar “hartie creponata”, PAS+, unul sau mai multi nuclei
excentrici, hipercromi
 BOALA NIEMAN-PICK
-absenta sfingomielinazei=> acumulare de
sfingomielina (lipid complex) si colesterol in
macrofage in majoritatea tesuturilor si org.
Tip A – cel m frecvent, sever, infantil
-atingere neurologica extensiva
-acumulare crescuta viscerala de
sfingomielina=> deces in primii 3 ani
Tip B –organomegalie fara prinderea SNC
Tip C - >10ani
Macroscopie-organe crescute de volum, palide
Microscopie- cel Niemann-Pick = 90-100μ
-citoplasma fin vacuolata
-vacuole uniforme=> aspect spumos
Diagnostic–hepatosplenomegalie
-retard mintal
-celula spumoasa Niemann Pick
(M.O sau ficat).
Acumulari intracelulare
PIGMENTII

• CARBON
• LIPOFUSCINA
• MELANINA
• HEMOSIDERINA
 Carbonul
• PRAFUL DE CARBUNE ->ANTRACOZA
• INHALAREFAGOCITAT DE MACROFAGE
ALVEOLARECANALE LIMFATICEGANGLIOI
LIMFATICI AGREGATE NEGRICIO
 Lipofuscina
-pigment de uzura-
Material intracelular granular insolubil galben-maro acmulat datorita varstei sau atrofiei
Lipofuscina=complexe lipidice si proteice derivate prin peroxidarea catalizata deradicalii
liberi a lipidelor polinesaturate din membranele subcelulare

Acumulare de lipofuscina in ficat

Acumulare de 1-antitrypsin mutant in
ficat. Coloratie Periodic acid-Schiff (PA
 Hemosiderine
Pigment granular derivat din hemoglobina, galben auriu.
Se acumuleaza in tesuturi atunci cand exista un exces local/sistemic de fier.

A. Granule de hemosiderina in hepatocite

B. Reactia albastru de Prusia
 Melanina
• PIGMENT ENDOGEN DE CULOARE BRUN-NEGRICIOS
SISTETIZAT DE MELANOCITELE DIN EPIDERM, SE COMPORTA
CA UN ECRAN PROTECTOR IMPOTRIVA RADIATIILOR NOCIVE
• CHERATINOCITELE BAZALE ADIACENTE MELANOCITELOR POT
ACUMULA PIGMENT (EFELIDELE) CA SI MACROFAGELE
DERMICE.
 Calcificari patologice
• Distrofica= se produce in absenta unui dezechilibru in metabolimul calciului
(intra si extracelular)cristale de fosfat de calciu
• Ateroame
• Varstanici –valve aortice
• Metastatica=secundara unui dezechilibru in metabolismul calciului
(hipercalcemie)
mucoasa gastrica/ Rinichi / plaman
• Nefrocalcinoza-
depozite masive ale
sarurilor de calciu
(excudem oxalatii) in
orice compartiment
renal : artere,
glomeruli, tubulo-
interstitial

Plaman-calcificari
metastatice
 TULBURARI
CIRCULATORII
HIPEREMIA
STAZA
TROMBOZA
EMBOLIA
• Hiperemie
• Congestie
• Edem
• Hemoragia
• Tromboza
• Embolie
• Infarct
• Soc
 HIPEREMIA
• HIPEREMIA
“hiper” = ▲ “haima” = sg
• Definitie: cresterea volumului sangvin intr-un tesut/organ

• Hiperemia –acuta, crestere activa a fluxului sangvin

-tesutul este rosietic –eritem
• Congestie –acuta/cronica, scaderea fluxului sangvin, pasiv
-tesutul arata palid si cianotic, albastrui
Clasificare:
• ARTERIALA -fiziologica
-patologica ( post-ischemie)
• VENOASA
HYPEREMIE/CONGESTIE

HIPEREMIE
proces activ
↑aportul de sg arterial
circulatie venoasa N

CONGESTIE
hiperemie pasiva = staza
aport de sg arterial N
↓debit circ venoase
Macroscopic-zona interesată este roşie-vie
(eritem), desenul vascular accentuat, iar
temperatura locală crescută.
Microscopic -arteriole şi capilare dilatate, cu
endoteliul turgescent şi pline cu hematii bine
conturate şi egal colorate. Creşterea presiunii
hidrostatice sanguine şi a permeabilităţii
vasculare explică producerea edemului
perivascular (prin extravazare de lichid
plasmatic) şi eritrodiapedeză (extravazarea de
eritrocite).
 Congestie
• Auta
• Cronica

Acuta
Macroscopie: -culoare: rosu-violaceu, uniforma (Hb redusa crescuta)
-↑vol, G (masa crescuta de sange)
staza prelungita => tumefactii = edem in grade variabile
Microscopie: -vene si capilare dilatate, pline cu hematii alipite, inegal colorate
(hipoxie)
-perivascular, inconstant = edem + hematii extravazat (↑ pres. hidrost.)

Cronica
Macroscopie: -culoare: violacee- cianotica
-t locala ↓
- ↑vol, G urmate de tumefiere si extravazari (= picheteuri tahicromatice),
-leziuni distrofice (hipoxie) induratia de staza (scleroza) cianotica (~ 6 s)
Microscopie: - extravazari de hematii (↑permeabilitate vasc.)
-Macrofage locale = incarcate cu hemosiderina=> se depun in tesuturile respective
-celulele parenchimatoase - leziuni distrofice proliferare fibroblastica si fibroza
Staza pulmonara acuta
EPA/ IVS dat IMA
M: - ↑ vol, G, culoare cianotica, la palpare
crepitatii absente
- la sectiune se scurge sange venos si
lichid de edem spumos(docimazie-
fragmentele “plutesc” între 2 ape)

μ: -vase dilatate şi pline cu

hematii alipite
-alveole, pline cu serozitate în
care plutesc pneumocite descuamate
şi hematii.
Parenchim pulmonar NORMAL HIPEREMIE pulmonara
CONGESTIE ACUTA


 Staza hepatica acuta

brutal, in soc, intoxicatii,tromboze de venele hepatice/suprahepatice

p↑ brusc in vena centrolobulara → necroza hepatocitelor din jurul
venei centrolobulare → fibroza pericentrolobulara
Staza pulmonara cronica
induratie bruna
Stenoza mitrala
M: - ↑vol,G, culoare cianotic-bruna, consistenta
crescuta (fibroza)
- crepitatii absente;
- la sect. se scurge sange venos,negricios

μ: - capilare si vene dilatate, pline cu hematii

alipite
-septuri alveolare si interlobare ingrosate
(scleroza difuza si dep de hemosiderina)
- alveolele contin resturi de hematii, lichid de
edem( transsudat)
- macrofage alveolare = celule cardiace = cel.
mari, cu unul/m.multi nuclei, citopl. abundenta
galbui-cafenie ce contine granule de hemosiderina
din Hb hematiilor extravazate (sputa ruginie a
cardiacilor)
- bronhiile au capilare dilatate, leziuni
distrofice ale cel. epit., scleroza peribronsica
Celule caracteristice IC Staza pulmonara cr. Si edem
μ- -macrofage incarcate cu hemosiderina, -hematii in sp. Alveolar,
-septuri alv. ingrosate
 Staza hepatica cronica
• insidios, ν prin decompens cord dr / ICD, afect
ale VCI
Macroscopie - ↑vol,G
- culoarea cianotica, rosu inchis - vinetiu
- capsula Glisson este destinsa, suprafata
externa neteda,
- la sectiune se scurge o mare cantitate de
sange venos,
iar ficatul se micsoreaza vizibil
- pe suprafata de sectiune desenul lobular este
accentuat
 MACROSCOPIE:
I. Staza incipienta
desen lobular accentuat cu zone
punctiforme vinetii-negricioase
alternand cu zone brune
II. Staza prelungita
-aspect de ”nuca muscada”
III. Staza intensa
- Zona brună, în jurul spaţiului
port
-Zona galbenă în jurul VCL
IV. Ciroza cardiaca
MICROSCOPIE:
I. -VCL si capilarele din jur -pline cu hematii
-cordoane hepatocitare atrofiate prin
compresia sinusoidelor dilatate (ficat
muscad)
II. Ficatul în “cocardă” :
-zona centrolobulară, cu capilare dilatate şi
atrofie celulară (macro- cianotic)
-zona mediolobulară, cu steatoză, prin distrofie
lipidică datorită hipoxiei (macro-galbenă)
-zona portală, aparent indemnă (macro- brună)
III. Ficatul intervertit:
- necroza centro- şi mediolobulare
- distrofie la periferie
macroscopic, lobulul are 2 zone :
IV. –septuri fibrotice
-noduli de regenerare
Lobulul clasic
STADIUL III -lobul Rapaport inversat
-necroza centro-mediolobulara
-distrofie in periferie
STADIUL IV- Ciroza
 Staza renala
• Cauze generale : IC, IVD
• Cauze locale : obstacol, compresie
tumorala,anevrism
Macroscopie: - rinichi mare pestrit
-↑ vol,G suprafata externa neteda,
- capsula destinsa ,transparenta(decapsulare
usoara)
- parenchim rosu-violaceu cu mici picheteuri
violaceee inchis, brun, consistenta elstica,
friabilitate usor crescuta.
- sectiune- corticala palid-violacee,glomerulii
cu staza au aspect pestrit, venele sunt dilatate
si au aspect de dungi fine
rosii-negricioase;
- medulara este cianotic-violacee,
mai intens decat corticala
MICROSCOPIE - capilarele glomerulare peritubulare dilatate, cu lumenul ocupat de
hematii conglomerate;
- in spatiul glomerular si tubular se gasesc hematii extravazate;
- epiteliile tubulare prezinta leziuni distrofice prin hipoxie
 EDEMUL
- Acumularea excesiva de lichid in spatiile interstitiale
Etiologie:
↑pH => ↓ intoarcerii venoase (Insuficienta cardiaca)
↓p osmotice => Hipoproteinemii (ciroza, sdr. Nefrotic)
Obstructie limfatica- neoplazii, postchirurgical
Retentie de Na+ - aport excesiv de NaCl, IR
Inflamatie: acuta/ cronica
Clasificare:
-generalizat – Anasarca
-localizat -
-in cavitati hidropericard
hidrotorax, pleurezie
ascita
hidrartroza
hidrocel
Transudat
Exudat
Pleural effusions and edema
Anasarca fetala

ascita
 Hidrocel

Hidrartroza

Edemul bratului

Edem perimaleolar
 Edem periorbital

Edem gambier
Edem pulmonar
Macro: Micro:
↑G, Vol, consistenta elastica gelatinoasa, Septuri ingrosate
sectiune- lichid sanghinolent aerat Alveole cu precipitat roz granular
STAZA→EDEM PULMONAR ACUT
Ascita
 Edem cerebral

Generalizat / Localizat
Hernierea transtentoriala uncus si
hipocamp
Macroscopie:
↑G, vol Microscopie:
Santuri ingustare Aspect cribriform, lax al neuronilor si celulelor
Girii tumefiati, aplatizati gliale
SA moale Substanta alba-aspect spongios, cu vacuolizarea
Ventriculi comprimati astrocitelor
 HEMORAGIA
Definiţie : Hemoragia este ieşirea de sânge din sistemul cardiovascular, cel mai
frecvent prin ruperea peretelui vascular.
Cauzele :
A. 1 -endogene;
• 2-exogene.
B. de natură 1- mecanică (ruperea peretelui vascular);
• 2- chimică (erodarea vaselor-ca în ulcer);
• 3- biologică (erodarea neoplazică necroza peretelui vascular).
C. produse prin
• C.1. Cauze care produc hemoragia prin leziuni limitate:
• -traumatisme, plăgi, fracturi;
• -leziuni vasculare (ateromatoză, anevrisme);
• -procese patologice extinse la vase (ulcer,cancer);
• -infarct miocardic şi anevrism cardiac.
• C.2. Cauze care produc hemoragia prin tulburări generalizate:
• -tulburări ale factorilor de coagulare plasmatici;
• -tulburări plachetare cantitative sau calitative;
• -modificarea vaselor mici extinse sau generalizate.
 Clasificarea hemoragiilor
• Clasificarea hemoragiilor se poate realiza după diferite criterii:
a.După tipul vasului de origine:
• -hemoragie capilară;
• -hemoragie venoasă;
• -hemoragie arterială;
• -hemoragie cardiacă.
b.După modalitatea de producere:
• -hemoragie spontană;
• -hemoragie provocată.
c.După sediul hemoragiei:
-hemoragie externă, vizibilă la examenul direct;
-hemoragie internă, cu sediul inaccesibil examinării directe şi la care sângele
extravazat se acumulează şi rămâne în interiorul corpului.
d.După originea hemoragiei ,se definesc:
• 1.Epistaxis = hemoragie de origine nazală.
• 2.Hemoptizia= hemoragie de origine bronho-pulmonară.
• 3.Hematemeza= hemoragie de origine gastrică sau esofagiană, cu
eliminarea sângelui pe căile digestive superioare, în „zaţ de cafea”.
• 4.Melena= hemoragie cu eliminarea sângelui de culoare neagră prin
scaun.
• 5.Menoragia= hemoragie genitală menstruală.
• 6.Metroragia= hemoragia genitală intermenstruală.
• 7.Hemopericard= hemoragie în cavitatea pericardică.
• 8.Hemotorax= Hemoragie în cavitatea pleurală.
• 9.Hemoperitoneu= hemoragie în cavitatea peritoneală.
• 10.Hemartroză= hemoragie în cavitatea articulară.
hemopericard
• 11.Hematosalpinx= hemoragie în lumenul trompei.
• 12.Hematometrie= hemoragie în cavitatea uterină.
• 13.Hemoragii interstiţiale, care pot fi:
-peteşii= hemoragie de origine capilară, punctiformă, localizată pe
piele, mucoase sau seroase.
-echimoză= hemoragie mai mare subcutanată, sub formă de arie
infiltrată cu sânge extravazat cu diametrul de 1-2cm.
-purpură= hemoragie spontană care apare în cursul sindroamelor
hemoragipare, având mărimea între peteşie si echimoză.
-hematom= colecţie sanguină localizată, care produce tumefierea
locală şi compresiune.
• 14.Hemoragii oculte= hemoragii inaparente la examenul
macroscopic, localizate digestiv sau urinar.
• Petesii -hemoragii 1- 2-mm a nivelul pielii,mucoaselor ,
suprafata seroaselor
• Se asociaza cel mai frecvent cu cresterea presiunii
intravasculare, trombocitopenii,etc
 Tromboza
= proces de coagulare a sg intr-un sist cardiovasc.
inchis in timpul vietii
Triada Virchow

LEZIUNE ENDOTELIALA

FLUX SG. MODIFICAT HIPERCOAGULABILITATE

CURGERE TURBULENTA
Morfologie
• ALBI, ROSII, MICSTI(cap+corp+coada)
• ADERENTI LA PERETELE VASCULAR
• CARDIACI (MURAL)
• ARTERIALI (OCLUZIVI/INFARCT)
• VENOSI
• OBSTRUCTIV vs. NON-OBSTRUCTIV
• RECENTI, VECHI
• SEPTICI/ASEPTICI
CORD, TROMB MURAL
Macroscopie: -aderent, uscat, sfaramicios, cu
suprafata rugoasa;
-3 parti:
-capul = portiunea cea mai veche, situat
la locul de implantare,albicios
-corpul = stratificat, format din zone
albe si rosii alternante (linii Zahn)
-coada = cheag rosu (retea de fibrina
continand toate elem. fig. ale sg.)
≠ cheagul postmortem = neaderent, umed,
consistenta slaninoasa, rosu / alb-galbui
Microscopie
- trombul recent- zona de fixatie material
granular si o retea coraliforma (laxa de fibrina)
- in jurul si in ochiurile retelei :
leucocite si hematii asem sg. normal
- la dist se gasesc: fibrina,
leucocite, hematii si plachete sg.
TROMBOZA ARTERIALA OCLUZIVA
COAGULARE INTRAVASCULARA DISEMINATA
 Embol intr-o ramura a arterei
pulmonare din tromboza venoasa
profunda

Embol din maduva osoasa in

circulatia pulmonara. Vacuolele clare
reprezinta tesut adipos din maduva
Trombembol la nivelul hilului
pulmorar cu liniile ui zahn
 arteriali
• Cresc retrograd fluxului sg
• Se produc la locul de injurie
sau curgere turbulenta
• frecvent ocluzivi
• Localizari frecvente a.
coronara, a. cerebrala,
a.femurale
venosi
• Cresc in directia fluxului sg
• Se produc la locul de staza
sangvina
• Ocluzivi
• 90% apar la extremitatile
inferioare dar si extremitati
superioare, ovarian,
periuterin, plex periprostatic
Evolutia
• DISPARITIA-fibrinoliza
• EMBOLIZARE
• PROPAGARE
• ORGANIZATION
• RECANALIZATION
• OCLUZIE=> ISCHEMIE/ INFARCT
 ISCHEMIE/INFARCT

•Ischemia se produce atunci cand vascularizatia unui tesut nu

este adecvata cerintelor metabolice
•Ischemia are 3 componente biochimice principale :
• –Hipoxia (inclusiv anoxia)
• –Insuficienta substraturilor metabolice
• –Acumularea de produsi metabolici (resturi)
 CAUZE
INSUFICIENTA VASCULARA HIPOTENSIUNE
• Aterozcleroza • Soc
• Tromboza • Hemoragie
• Embolism
• Torsiune
• Compresie

CRESTEREA CERERII

•Creste masa tisulara - hipertrofie

•Creste volumul de munca Increased workload (tahicardie,
exercitii fizice)
•Creste stresul tisular (dilatare cardiaca)
 Efectele ischemiei depind de tipul
celular
• Celulele parenchimatoase sunt
mai susceptibile decat celulele
stromale
• Celulele parenchimatoase au
praguri diferite pt ischemie
• -neuronii -3-4 min
• -muschiul cardiac, hepatocitul,
celulele tubilor renali, epiteliul
gastrointestinal – 20-80 min
• Fibroblastii, epidermul,
muschiul scheletic: ore
 Efectul ischemiei depinde de
microvascularizatia anatomica
• hipoxie subendocardica
• rezistenta organelor cu dubla perfuzie
• Ischemia datorata schimburilor contracuret in vilozitatile
intestinale
• Infarct cerebral
INFARCT / INFARCTIZARE
Definitie= necroza ischemica de coagulare prin oprirea circulatiei
sangvine in teritoriul arterial ce iriga tesutul afctat
Denumirea sa provine din cuvântul latin „infarcire” care înseamnă a
umple, a îmbâcsi.
• Cauze :
• -obstrucţia arterială totală ( tromboză, embolie) apare în peste
99% din situaţii;
• -leziuni/afecţiuni obstructive arteriale (în ateroscleroză,
panarterita/ periarterita nodoasă);
• -asocierea de cauze morfologice (necroza zonei ischemice-
datorată anoxie şi acumulării factorilor de catabolism) şi
funcţionale (stenoză asociată cu spasm).
 Clasificarea infarctului
În funcţie de criteriul folosit, infarctele pot fi:
a.După caracterele morfologice
-infarct alb / anemic;
-infarct roşu / hemoragic.
b.După vârstă
-infarct recent ;
-infarct vechi.
c.După prezenţa/absenţa germenilor microbieni
-infarct septic;
-infarct aseptic.
Rinichi-infarct palid
Infarct palid- Splina
Intestin subtire - Infarct
 Infarctul alb /anemic
• Localizare – în organele parenchimatoase cu
circulatie arteriala de tip terminal (splină, rinichi)
sau cu anastomoze reduse (miocardul), cauza
fiind ocluzia unui ram arterial.Densitatea tisulara
limiteaza infiltrarea sagelui din paturile
vasculare adiacente viabile.

• Mecanismul de formare este diferit, în

funcţie intervalul de timp scurs de la instalarea
anoxiei celulare, în zona interesată producându-
se:
I.În primele 2 ore :

-tumefierea mitocondrială;
-modificarea celorlalte organite celulare(în afara mitocondriilor);
-permeabilizarea şi ruperea membranelor celulare;
-difuziunea enzimelor (mai ales cele mitocondriale şi lizozomale) şi dispariţia unora
din ele din ţesutul lezat (ex.:succindehidrogenaza).

II.În următoarele 12-48 ore

În funcţie de sensibilitatea ţesuturilor la anoxie se produc următoarele modificări:

-necroză completă de coagulare;
-distensie vasculară cu extravazare de plasmă şi de hematii – aceasta explică
tumefierea zonei de infarct şi aspectul roşu în stadiul iniţial;
-hemoliza rapidă a hematiilor extravazate –datorită căreia aspectul infarctului devine
palid, alb-rozat.
 Diagnosticul anatomopatologic
-Macroscopie-
 forma (pe secţiune) zonei de infarct diferă în funcţie de organul afectat,astfel:
-piramidală în splină şi rinichi, cu baza la suprafaţa organului şi vârful
către hil, urmând distribuţia vasculară ;
-neregulată în miocard, din cauza caracterelor anatomice ale circulaţiei
acestuia.
-este relativ bine delimitată ;
Celelalte caracteristici macroscopice diferă după vârsta infarctului, astfel:
a.Infarctul alb recent :
-suprafaţa de secţiune ce proemină faţă de restul organului;
-consistenţă fermă;
-înconjurată de un chenar hemoragic (zonă hiperemic-hemoragică) şi de un
lizereu albicios (leucocitar) situat la periferia teritoriului necrozat.
b.Infarctul alb vechi :
-suprafaţa de secţiune este deprimată;
-consistenţa este crescută – leziunea este scleroasă, retractilă, eventual cu
hialinizare şi calcificări.
 Diagnosticul anatomopatologic
-Microscopie-
• Aspectele microscopice diferă şi ele, în funcţie de vârsta infarctului.
• a. Infarctul alb recent prezintă:
• -necroză de coagulare datorită căreia arhitectura generală a ţesuturilor se
păstreză, dar dispar componentele celulare;
• -citoplasma devine acidofilă şi granulară;
• -nucleul suferă mai multe modificări, în etape: karioliză, cu bazofilia
cromatinei; picnoză, cu condensarea cromatinei şi kariorexis, cu fragmentare
nucleului şi, treptat, dispariţia lui, celulele devenind anucleate.
• -la periferia zonei de necroză –bogat infiltrat PMN (corespunde lizereului
leucocitar macroscopic);
• -zona cea mai periferică a infarctului şi ţesutul din imediata vecinătate –
hiperemie şi hemoragie, formând chenarul hemoragic.
• Hiperemia şi infiltratul leucocitar sunt componentele reacţiei inflamatorii
acute ce se produce în jurul zonei de infarct.
 Diagnosticul anatomopatologic -
Microscopie
• b. Infarctul alb vechi / cicatricial
• - dispare reacţia inflamatorie acută (macrofagele înlocuiesc PMN,
lichidul de edem se resoarbe, aceasta determinând deprimarea
suprafeţei infarctului);
• -apare reacţia conjunctivă : proliferare de celule conjunctive tinere şi
de vase capilare de neoformaţie- la început în jurul zonei de infarct,
ulterior şi în interiorul acestuia, unde înlocuieşte treptat materialul
necrotic, care se resoarbe (mai rapid în unele organe-miocard, decât
în altele- rinichi, în care aria de infarct persistă luni de zile).;
• -în etapa finală, ţesutul cojunctiv înlocuieşte în cea mai mare parte /
complet ţesutul necrozat ; rezultă o leziune cicatricială, scleroasă,
retractilă, deprimată, care este infarctul vechi.
 INFARCT MIOCARDIC
Necroza ischemica a muschiului cardiac (predominant la barbati
varsta 60-70 ani)
Timp Macroscopic Microscopic
1 ~ 4 ore - Ondulare variabila la periferia ariei de
infarct
4 ~ 12 ore - Incepe necroza de coagulare; edem,
hemoragie.
12 ~ 24 Brun-pestrit Continua necroza de coagulare , picnoza
ore nucleara; miocite cu aspect intens eozinofilic,
necroza benzilor contractile marginale;
infiltrarea neutrofilica
24 ~ 72 Brun pestrit cu centrul zonei Pierderea nucleilor si a striatiilor ; infiltrat
ore infarctizate galben-cafeniu interstitial cu neutrofile

3 ~ 7 zile Margine hiperemica Dezintegrarea fb. Miocardice necrozate;

Centrul galben-cafeniu si consistenta incepe fagocitoza macrofagica a celulelor
moale moarte de la periferia ariei de infarct

10 -14zile Galben-cafeniu, moale, margini Tesut de granulatie bine dezvoltat cu vase

deprimate, rosii cafenii de neoformatie si depunere de colagen
Coronary artery thrombosis
 INFARCTUL RENAL -alb
= necroza de coagulare datorata obstructiei complete si brutale a
arterei renale
• Patogenie: - 90% - emboliei sistemice (IMA cu tromboza parietala)
- 10% endocardita

• Clasificare macroscopica in functie de vasul obstruat:

• - infarct cortical cuneiform (art. radiala)
• - infarct cortical trapezoidal (art. arcuata)
• - infarct cuneiform cortico-medular (art. interlobara)
• - infarct subtotal (ram extrarenal al art. renale)
• - infarct total (obstructia brutala a art. renala)
• - infarct incomplet ( scleroza art. renale)
Microscopie
-central –zona de necroza in “Geam mat”
-zona de PMN si macrofage care delimiteaza zona de necroza
-periferic- zona de hiperemie si hemoragie
 Infarct roşu / Infarct hemoragic

Definiţie: Este un proces de necroză ischemică

(infarct roşu/ hemoragic) determinat de obstrucţia
venoasă cu creşterea presiunii hidrostatice în patul capilar
şi stază brutală în teritoriul retrograd;
Localizarea mai frecventă este în :
intestin
plămân.
• Ocluzie venoasa  torsiunea ovariana
• Tesuturi cu circulatie dubla  intestin, plaman
• In tesuturi cu congestie anterioara drenal venos lent
• Cand fluxul este restabilit dupa ce s-a produs
infarctizarea angioplastia unei obstructii arteriale
• In tesuturi laxe unde sangele se poate acumula in zonele
infarctizate
 Infarctul roşu / hemoragic
.
• Mecanismul de formare este identic cu cel din infarctul alb în
privinţa instalării procesului de necroză : obstrucţia vasculară.
• Specifică este inundaţia hemoragică a zonei de necroză ,
datorată faptului că obstrucţia arterială determină o scădere
bruscă a presiunii sanguine în teritoriul de infarct, urmată de
pătrunderea brutală a sângelui din dubla circulaţie sau din
circulaţia colaterală. Hemoragia produsă determină o culoare
roşie – negricioasă a zonei de infarct hemoragic.
• În plus, zona de necroză este mai întinsă şi are o delimitare mai
puţin netă.
 INFARCT PULMONAR- rosu
• In primele 12-24h
clinic: durere toracica, dispnee, hemoptizii cu cheaguri de sange
Macroscopie :
• forma piramidala, baza-pleura si varful spre hil initial bombeaza pe
supraf pleurei, apoi deprima
• culoare rosie-negricioasa, consistenta crescuta;
• vpe sectiune – compact, neaerat, cu putina serozitate

Microscopie
• necroza hemoragica, zone de hematii ce distrug septurile
interalveolare,invadeaza alveolele, iar la periferie => PMN + edem
alveolar
• Dupa 2-3 zile – hematiile sunt inlocuite de macrofage si incepe
organizarea
• Dupa 2-3 sapt – aspect de infarct rosu pulmonar vechi

Macroscopic pulmonul e deprimat, brun (depunere de hemosiderina),

consistenta crescuta sau scleroza pigmentata feruginoasa
Trombembolism pulmonar
-zona centrala-necroza hemoragica
-zona mijlocie-hematii ce distrug septurile interalveolare si invadeaza alveolele
-zona periferica- PMN + edem alveolar+celule cardiace
 Infarctul intestinal
• Localizare – obstrucţia arterelor mezenterice - jejun şi ileon.
• Cauza frecventă este mecanică : hernie strangulată, volvulus. Mult mai rar sunt
incriminate ca şi cauză de infarct intestinal tromboza sau embolia obstructivă a
arterelor mezenterice sau chiar extensia trombozei venelor mezenterice( situaţie în
care apar evacuări de sânge proaspăt prin anus).
• Diagnostic anatomo-patologic
-Macroscopia segmentului intestinal infarctizat:
-forma : limite bine conturate;
-suprafaţa seroasei : mată (acoperită de exudat fibrinos);
-culoare : roşie-negricioasă;
-consistenţă : perete friabil, îngroşat, acoperit de exudat fibrinos (seroasa
este mată);
-conţinutul intestinal : hemoragic.
Evoluţia este rapidă şi foarte gravă, necesitând intervenţia chirurgicală de urgenţă.În
lipsa acesteia, infarctul intestinal poate evolua spre:
-gangrenă;
-perforaţie intestinală;
-peritonită toxico-septică.
Ischemie intestinala
 Concluzii
• Infarctul este o necroza ce rezulta in urma unei
ischemii cauzate de obstructia vascularizatiei ; tesutul
necrozat este denumit infarct

• Infarct ALB/palid/anemic (cord, splina, rinichi)

• Infarct hemoragic/ROSU
1.Hematiile inunda ariile necrozate
2. Caracteristic pt plaman si tract gastrointestinal
3. Pot fi cauzate si de ocluzia venoasa (volvulus,
hernie incarcerata, adeziuni postoperatorii
 SOCUL

Definitie: Hipoperfuzie tisulară datorată

reducerii volumului sanguin sau capacităţii
contractile cardiace sau redistribuirii sângelui
rezultând un volum circulant efectiv
inadecvat.
 Tipuri de soc

1. Şocul cardiogenic
a. Insufucienţa pompei cardiace – IM, aritmii,
tamponada cardiacă;
b. Insuficienţa circulaţiei cardio-pulmonare –
embolism;
2. Şocul hipovolemic – hemoragii, plasmoragie –
arsuri, traumatisme;
3. Şoc septic – bacterii gram negative, şoc endotoxic;
4. Şoc neurogenic – accidente anestezice, leziuni
medulare – vasodilataţie masivă;
5. Şoc anafilactic – reacţia I de hipersensibilitate.
 Fazele de evoluţie ale şocului

1. Faza nonprogresivă – mecanismele

compensatorii sunt activate perfuzia
tisulară fiind asigurată.
2. Faza progresivă – hipoperfuzia tisulară
progresează.
3. Faza ireversibilă – hipoxia celulară induce
leziuni ireversibile urmate de moarte
celulară.
 Morfopatologia şocului

Insuficienţă hipoxică multiplă de organ. Cele mai afectate organe sunt:

1. Creierul - encefalopatia ischiemică
Macroscopie. Tumefacţia creierului cu girii aplatizaţi, şanţurile
îngustate. Pe secţiune o mai slabă demarcare între substanţa albă
şi cenuşie.
Microscopie. Leziuni - neuroni, astrocite, oligodendroglie –
acute, la 12 – 24 de ore. Microvacuolizări, eozinofilie
citoplasmatică, picnoză – kariorexis. Celulele piramidale din
hipocamp, celulele Purkinje din cerebel şi neuronii piramidali din
neocortex – cei mai sensibili la hipoxie.
Modificări subacute – 24 h la 2 săptămâni – arii de necroză,
influx de macrofage, proliferare vasculară, glioză reactivă.
În cortexul cerebral se produce distrucţia neuronilor în unele
straturi cu conservarea altora – necroza (pseudo)laminară.
 Morfopatologia şocului
2. Cordul - a. Hemoragii subendocardice
b. Leziuni necrotice focale
Hipercontracţia unor miocite induce scurtarea sarcomerelor, fragmentarea
benzilor Z, distorsiunea miofilamentelor şi deplasarea mitocondrilor spre
discurile intercalare.
NB. Aspectele descrise apar şi după administrarea de catecolamine sau
utilizarea prelungită a pompei cord – pulmon în chirurgia cardiacă.
3. Rinichiul – necroză tubulară acută, oligurie – anurie.
Multiple puncte de necroză de-a lungul nefronului, mai ales TCP şi ansa
ascendentă Henle, cu zone conservate, acompaniată de ruptura MB
tubulare – tubulorexis şi ocluzia lumenului cu cilindrii hialini şi granulari
pigmentaţi, constituiţi din glicoproteine normal secretate de celulele
tubulare în conjuncţie cu hemoglobina, mioglobina şi alte proteine
plasmatice.
Edem interstiţial cu acumularea de leucocite pri vasa recta dilatată.
 Morfopatologia şocului
3. Plămânul - puţin afectat în şocul hipovolemic pur fiind rezistent la
hipoxie.
În şocul septic sau traumatic – plămânul de şoc cu detresă respiratorie
acută.
Stază acută, edem interstiţial şi intraalveolar cu depozite de fibrină ,
resturi lipidice celule epiteliale necrotice – membrane hialine. Posibil
suprainfecţie – focare de bronhopneumonie.
4. Suprarenalele – răspuns de stress – depleţie precoce, focală de lipide la
nivelul corticalei. Stressul prelungit – liza medularei.
5. Ficat – steatoză, necroză hemoragică centrală.
6. Tractul gastro-intestinal – hemoragii mucoasă, enteropatie necrotico-
hemoragică.
 Leziuni ischiemice cerebrale severe.
Microvacuolizări, eozinofiliecitoplasmatică, picnoză – kariorexis.
Rinichi de şoc. Necroză tubulară acută. Infarct acut.
Ficat de şoc. Steatoză, focare hemoragice.
Necroză hepatică pericentrală secundară şocului
Enteropatie de şoc
Inflamatii
partea I

Introducere
 INFLAMATIA

 Răspuns la injurie (inclusiv infecție)

 Reacția vaselor de sânge duce la: »Acumularea de lichide
și leucocite în țesuturile extravasculare
 Distruge, diluează sau elimină agentul vătămător
 Inițiază procesul de reparații
 În principiu, un răspuns protector
 Poate fi potențial dăunător
»Reacții de hipersensibilitate la mușcăturile de
insecte, medicamente, substanțe de contrast în
radiologie
»Boli cronice: artrita, ateroscleroza
»Cicatrici desfigurante, aderente viscerale
INFLAMATIA

Componentele raspunsului inflamator

» Reactie vasculara
» Reactie celulara
Cum?  mediatori chimici
» Derivati din proteinele plasmatice
» Derivati din celulele intr si extravasculare
Repere istorice

 Celsus a descries cele patru semne cardinale ale

inflamatiei acute :
-Rubor (eritem [rosata]): vasodilatatie, cresterea
vascularizatiei locale
-Calor (heat): vasodilatation, increased blood flow
-Tumor (umflatura):acumularea de lichid extravascular
-Dolor (durere)
Si mai tarziu
 Galen a descries si Functio laesa
Tiputi de inflamatie

Inflamatia acuta
» Durata scurta
» Edem
» predominant neutrofilica
Inflamatia cronica
» Durata mai lunga
» predomina Limfocitele & macrofagele
» Fibroza
» vase de neoformatie (angiogeneza)
Inflamatia acuta

Are 3 componente majore:

» Creste vascularizatia locala (rosata/eritem & caldura
locala)
» Edemul rezulta din cresterea presiunii hidrostatice
(vasodilatatie) si scaderea presiunii intravasculare
osmotice (scurgere de proteine)
» Leukocitele migreaza din circulatie si se acumuleaza la
locul injuriei
Stimuli: infectii, trauma, agenti fizicisau chimici, corpi
straini, reactii imune
Morfologia neutrofilelor

Caracteristic:
nuclei
Granule citoplasmatice
multilobati cu intens eozinofile
citoplasma roz
Mecanisme de crestere a
permeabilitatii vasculare

Contractia endoteliului ce formeaza

hiatusuri
 Venule
 Mediatori vasoactivi
(histamine, leucotriene,etc.
 Cel mai comun
 Rapid si de durata scurta(minute)
Mecanisme de crestere a
permeabilitatii vasculare

Injurie directa
 Arteriole, capilare si venule
 Toxine, arsuri, substante chimice
 Rapida si poate fi de durata
(ore pina la zile)
Mecanisme de crestere a
permeabilitatii vasculare

 Injurie dependenta de leucocite

 In mare parte in venule
 Raspuns tardiv
 Durata lunga (ore)
Mecanisme de crestere a
permeabilitatii vasculare
Transcitoza crescuta
 Venule
 Factor de crestere derivat din
endoteliul vascular
Mecanisme de crestere a
permeabilitatii vasculare

Vase de neoformatie
 Angiogeneza
 Persista pina la formarea jonctiunilor
intercelulare
Extravazarea leucocitelor

 Extravasation: delivery of leukocytes from the vessel lumen to the

interstitium

 In the lumen: margination, rolling, and adhesion


 Migration across the endothelium (diapedesis)


 Migration in the interstitial tissue (chemotaxis)


 Leukocytes ingest offending agents (phagocytosis), kill microbes, and
degrade necrotic tissue and foreign antigens

 There is a balance between the helpful and harmful effects of
extravasated leukocytes
 Marginatie leucocitara

PMN aderala
peretele
vascular
Diapedeze leucocitara
Adeziune leucocitara

 Aderența și migrarea leucocitelor prin peretele

vascular este determinată în mare măsură de legarea
complementara a moleculelor de adeziune de pe
suprafata leucocitului si de pe suprafata endoteliului

 Mediatorii chimici afecteaza aceste procese prin

modularea expresiei sau afinitatii moleculelor de
adeziune
Etapele migrarii leucocitare

 Neutrofilele redomina in primele 6 - 24 ore



 Monocitele la 24- 48 ore



 Inductia/Activarea diferitelor molecule de adeziune si

a factorilor chemotactici specifici in diferite faze ale
inflamatiei
Secventa de Evenimente- Injurie
Secventa de Evenimente
Secventa de Evenimente - Infectie
Evolutia Inflamatiei acute

 Rezolutie completa
 Formarea unul abces
 Fibroza
 Injurie usoara in celulele care au capacitatea
de a intra in ciclul cecular (arsuri de gradul I)
 Dupa distructie tisulara substantiala
 In tesuturi care nu se regenereaza (ex. Cord)
 Dupa exsudat fibrinos abundent, in special in
cavitatile seroase (pleura, peritoneu)
 Inflamatia cronica
Inflamatia acuta – clasificare
morfologica
 Inflamatia Seroasa : Revărsare de fluid/exudat
(revărsat seros, vezicule)
 Inflamatia Fibrinoasa: Cavitati; scurgerea de fibrina ;
poate duce la tesut cicatriceal (adeziuni)
 Inflamatia Supurativa (purulenta): Puroi sau exsudat
purulent (neutrofile, resturi celulare,detritus, edem);
abces: colectie localizata de puroi
 Ulcerul: Defect local al suprafeței unui organ sau țesut
produs prin necroza celulelor si acumularea țesutului
necrotic si inflamator
 Pericardita fibrinoasa

Verde din cauza

icterului
Pleurita fibrinoasa
Abces
Ulcer Gastric
Ulcer Gastric
Ulcer Gastric
Ulcer Gastric
Ulcer Gastric
 Manifestari sistemice
 Endocrine si metabolice
 Secretia de proteine de faza acuta de catre ficat
 Creșterea producției de glucocorticoizi (răspuns la stres)
 Scăderea secreției de vasopresină duce la reducerea
volumului de lichid corporal care trebuie încălzit
 Febra
 Îmbunătățește eficiența leucocitelor
 Împiedică replicarea multor microorganisme daunatoare
Manifestari sistemice

 Autonome
 Redirecționarea fluxului sanguin de la
piele la paturile vasculare profunde
minimizează pierderile de căldură
 Creșterea pulsului și a tensiunii arteriale
 Scăderea transpirației
 Comportamental
 Frisoane , tremuraturi (căutare de
căldură), anorexie (pierderea poftei de
mâncare), somnolență și stare de rău
Manifestari sistemice

 Leucocitoză: creșterea numărului de leucocite

în sânge
 Neutrofilie: infecții bacteriene
 Limfocitoză: mononucleoză infecțioasă, oreion,
rujeolă
 Eozinofilie: paraziți, astm, febra fânului
 Leucopenie: număr redus de leucocite
 Febra tifoidă, unele virusuri, rickettsiae, protozoare
Inflamatia Cronica

 Inflamatie cu durata prelungita (saptamani

sau luni)
 Inflamația activă, distrugerea țesuturilor și
încercările de reparare se produc simultan
 Poate urma unei inflamații acute sau
poate începe insidios și adesea
asimptomatic
 Infecții
persistente, expunere la agenți toxici
precum siliciul (silicoză) sau prin autoimunitate
Inflamatia Cronica

 Infectii Persistente
 Treponema pallidum [syphilis], virusuri,
fungi, paraziti
 Expunerea la agenti toxici
 Exogeni: siliciul (silicoza)
 Endogeni: componente lipidice
plasmatice toxice (atheroscleroza)
 Autoimmunity
 Artrita reumatoida, lupus eritematos
sistemic
 Inflamatia Cronica

 Trasaturi Histologice
Infiltrarea
cu celule mononucleare
(macrofage, limfocite și plasmocite)
Distrugerea țesuturilor (indusă de
celulele inflamatorii)
Vindecarea prin înlocuirea țesutului
deteriorat de țesut conjunctiv (fibroză)
și de vase de sânge noi (angiogeneza)
Celulele inflamatiei cronice

Limfocite

Macrofage
Inflamatie cronica

fibroza

Celule inflamatorii
Inflamatia cronica
limfocit

macrofage
Macrofagele

 Monocitele încep să migreze în țesuturi la

începutul inflamației, unde se transformă
în celule fagocitare mai mari cunoscute
sub numele de macrofage
 Macrofagele predomina dupa 48 de ore
 Recrutare (monocite circulante);
Diviziune; imobilizare
 Activarea are ca rezultat secreția
biologică produsi activi
Macrofagele
Alte celule implicate in
inflamatia cronica

 Limfocitele
 Produc mediatori inflamatori
 Participa la reactiile imune
mediate celular
 Plasmocitele produc anticorpi
 Limfocitele si macrofagele
interactioneaza intr-o
maniera bidirectionala
Celulele inflamatiei cronice

Plasmocite Corpi Russell

Pline cu
proteine intens
eozinofile
Alte celule implicate in
inflamatia cronica
 Eozinofilele
Reacții imune mediate de IgE
Infecții parazitare - Granulele eozinofile
conțin o proteină toxică pentru paraziți
 Mastocitele
Eliberează mediatori (histamină) și citokine
 Morfologia eozinofilelor

Citoplasma
intens eozinofila.
Nucleul poate
area cu unul sau
2 lobi =nucleu in
desaga
Celulita cronica

eozinofile
 Inflamatia granulomatoasa

 Modele diferite de inflamatie cronica

 Tipulcelular predominant este macrofagul activat cu
aspect asemănător celulelor eiteliale (epitelioid)
 Celulele gigante pot sau nu sa fie prezente
 Granulomul: se formeaza prin fuzionarea celulelor epitelioide

 Arii focale de inflamatie granulomatoasa

Inflamatia granulomatoasa
 Granulomul de corp strain :
 Se formeaza atunci cand materialul/corpul strain este prea mare
pentru a fi fagocitat de catre un singur macrofag
 Granuloame imune:
 Particulele insolubile (putin solubile) genereaza un raspuns imun
mediat celular
Granulomul de corp strain

Celula giganta
multinucleata ce
fagociteaza un fir de
sutura
Pneumonia de aspiratie

Celula giganta cu
rezenta unui corp strain
intracitoplasmatic

Celula giganta
multinucleata
Chist dermoid rupt
Macrofage epitelioide

Keratina se scurge
ex of epithelioid
si determina un
macrophage
raspuns imun
Chist dermoid rupt
Sarcoidoza

granuloame
Sarcoidoza – Glanda lacrimala

granuloame
 Sarcoidoza – Glanda Lacrimala

Macrofage fuzionate ce formează un sinctitium.

Nu se disting limite celulare  este un răspuns granulomatous tipic
INFLAMATII
PARTEA 2
INFLAMATII NESPECIFICE

•MENINGITA PURULENTA
•APENDICITA ACUTA FLEGMONOASA
•ABCESE HEPATICE
•PAROTIDITA EPIDEMICA
•ENTERITA ULCERO-NECROTICA
•PLEUREZIA FIBRINOASA
•TESUTUL DE GRANULATIE
CLASIFICARE
• – etiologica: specifica,
nespecifica
• - evolutiva: acuta
cronica
• - morfologica: exudativa
alterativa
proliferativa
Clasificare din punct de vedere morfologic
• 1. exudative cu PMN-uri; evolutia. este acuta; etiologia
predominant. bacteriana, nespecifica.
• 2. alterative cu leziuni. distrofice. alterat. necrozante;
evolutia poate fi acuta, subacuta, cronica;
• 3. proliferative cu tesut de granulatie, cu o evolutie
cronica nespecifica, cu specificitate limitata sau
specifica.
Descriere
• 1) secventa de evenimente vasculare si celulare in evolutia
histologica a inflamatiei acute
• 2) rolul mediatorilor chimici ai inflamatiei acute
• 3) evolutia inflamatiei acute (3 moduri)
• 4)cele 3 tipuri morfologice ale inflamatiei acute
• 5) cauze, tipuri morfologice, celule implicate in inflamatia
cronica si in inflamatia granulomatoasa
Histologia normala →
Vasodilatatie
↑permeabilitatea vasculara
SCURGEREA Exudat
Marginatie,rostogolire, adeziune
Diapedeza
Chemotaxie
Activarea PMN
Fagocitoza: Recunoasterea, Atasarea, inclavarea,
distrugerea (degradare sau digestie)
Rezolutia 100%, cicatrizarea, inflamatia cr.
INFLAMATIA ACUTA

• VASCULAR
• CELULAR
• MEDIATORI
SEMNELE CARDINALE
• RUBOR- vaso-
• CALOR -↑flux sg.
• TUMOR - ↑ permeabilitatea
• DOLOR –mediatori / presiune mecanica
• FUNCTIO LAESA – tulburari in functionalitate
AGENTII ETIOLOGICI
•INFECTIOSI
•FIZICI
•CHIMICI
• Necroza tisulara
• Corpi straini
• Raspunsuri imune, complexe imune
MODIFICARI VASCULARE
• Modificarea fluxului si calibrului vascular
• Cresterea permeabilitatii vasculare
MOLECULE DE ADEZIUNE (glicoproteine)

• SECRETINE (celule endoteliale)

• INTEGRINE
CHEMOTAXIA

PMN se deplaseaza catre locul

injuriei

DUPA diapedeza
ACTIVAREA LEUCOCITELOR
• Declansata de stimulii nocivi pt. PMN:
• 1) Produc eicosanoizi (derivati din AA)
• PG si TX
• LT
• 2) DEGRANULAREA
• 3) Secreta CYTOKINE
FAGOCITOZA
• RECUNOASTERE

• FAGOCITAREA propriu-zisa

• DISTRUGEREA (DEGRADARE/
DIGESTIE)
MEDIATORI CHIMICI
• Plasmatici sau celulari
• Au stimuli declansatori
• Au de obicei tinte specifice
• Se pot declansa in cascada
• Durata de viata scurta
MEDIATORI CLASICI
• HISTAMINA
• FACTORI DE AGREGARE
• SEROTONINA PLACHETARA
• COMPLEMENT • CITOKINE
• KININE • CHEMOKINES
• FACTORI DE COAGULARE • Constituenti lizozomali
• EICOSANOIZI(derivari din AA: PG, • RADICALI LIBERI
LT
• NEUROPEPTIDE
• OXID NITRIC
 EVOLUTIA INFLAMATIEI
ACUTE
•1) REZOLUTIE COMPLETA
•2) CICATRIZARE
•3) INFLAMATIE CRONICA
FORME MORFOLOGICE DE
INFLAMATIE ACUTA

• Seroasa (apoasa)-arsuri, pleurezii postvirale

• Fibrinoasa (exudat bogat in FIBRINA)
• Supurativa (puroi)
• Ulcerativa
Inflamatia fibrinoasa
• Pe suprafata seroaselor, organe cavitare (crup
difteric, dizenterie), in parenchime (pneumonie /
hepatizatie rosie)
• Pericardita fibrinoasa poate fi cauzata de bacterii
: Mycobacterium tuberculosis,
• Febra reumatica
• Uremie
• Infarct miocardic transmural
PERITONITĂ FIBRINO-PURULENTĂ
Inflamatia supurativa
/ exudat purulent
• Puroi = material vascos, semifluid = PMN lezate sau
moarte (piocite), proteine plasmatice, detritus tisular
lichefiat.
• ABCES = distructie tisulara localizata = cavitate plina cu
puroi delimitat de membrana piogena.
• FLEGMON = exudat purulent difuz
• EMPIEM=colectie purulenta intr-o cavitate preexistenta:
cav. pleurala, VU, piosalpinx, piometru, pionefroza
ABCES = CAVITATE CU PUROI DELIMITAT DE
MEMBRANA PIOGENA
Inflamatia pseudomembranoasa
• Este o varianta a inflamatiei ulcerative
• Leziuni mucoase (datorate toxinelor bacteriene) : incepe ca o necroza a strat
superficial apoi celulele necrozate se desprind si se mixeaza cu: mucus,
continut intestinal, fibrina  o pseudomembrana, ce acopera restul
mucoasei
• M = se pot desprinde la endoscopie, expunand o suprafata ulcerata
sangeranda.
Inflamatia gangrenoasa
• Bacteriile invadeaza tesutul necrozat
• Tipic: piciorul diabetic cu microangiopatie si
ateroscleroza accelerata care dau hipoperfuzie a
extremitatilor.
• Gangrena apare ca o complicatie a infarctului
intestinal (peritonita fecaloida)
• In ambele cazuri gangrena e data de bacterii
saprofite, normal prezente in tesutul necrotic
ischemiat.
INFLAMATIA GANGRENOASA
MENINGITA PURULENTA

-inflamatiaac purulenta cu
ingrosarea meningelui
datorita
congestiei capilare si
exudatului purulent
format
Edem + fibrina + PMN
-PMN aglomerate jurul
vaselor care prezinta
marginatie leucocitara
ABCESUL HEPATIC

-se poate raspandi de la o

inflamatie supurativa intr-o
zona tributara VP
-de la o colangita supurativa
-sepsis
-produce abcese hematogene
FORMATIUNE ROTUND-OVALARA, BINE DELIMITATA IN
INTERIORUL CAREIA HEPATOCITELE SUNT DISTRUSE SI
INLOCUITE CU EXUDAT INFLAMATOR (granulocite, material
purulent, detritus necrotic, macrofage)
-in jurul abcesului- proliferare de tesut conjunctiv
-cordoane de hepatocite dispuse circular si concentric
PAROTIDITA
EPIDEMICA
• infectie virala acuta a glandei
parotide (saliva infectata) -virusul
urlian

• infiltrat inflamator dens al gl

salivare cu limfocite si
histiocite/macrofage

• infiltrat inflamator +modificari

degenerative + necroza celulelor
epiteliale
COLITA ULCERATIVA
-boala inflamatorie idiopatica cu afectarea mucoasei
colonice
-boala cronica si recurenta
-distal-> proximal
- Epiteliul este distrus la baza criptelor
- Li+Pl+E+PMN = abcese criptice => necroza epiteliala =>
ulceratie
- Simultan => regenerarea mucoasei + vindecare=>
hiperplazie reactiva a mucoasei si proliferarea tesutului
de granulatie =>pseudopolipi inflamatori
- cronicizare=> fibrozarea peretelui intestinal
- Clinic : F>B, diaree
- Risc crescut de carcinom
COLITA ULCERATIVA
PLEUREZIA FIBRINOASA
Inflamatia acuta fibrinoasa a pleurei datorata
injuriei capilarelor pleurale in urma inflamatiei
bacteriene/virale/toxine, uremice sau indirect
prin raspandirea infectiei de la parenchimul
pulmonar (pneumonii)
• Clinic: Auscultatie -> frecatura pleurala. I/E
dureroase
• Sechele tardive-> adeziune pleurala =>
impiedicarea I => dispnee
PLEUREZIE SERO-
FIBRINOASĂ
PLEUREZIE SERO-HEMORAGICĂ
TESUTUL DE GRANULATIE
• Caracteristic inflamatiei cronice
Functii:
Demarcatie – tes N de tes necrozat
Resorbtia tes necrotic prin organizarea lui
Reparare – defecte tisulare
3 zone:
Z.de resorbtie->PMN in imediata apropiere a
materialului necrotic=> macrofage cu
citoplasma spumoasa(grasimi greu solubile
in vacuole lizozomale)
Z. de granulatie->capilare+Li+ fibroblaste (fct.
reparativa si de resorbtie)
Z. de tes conj matur-> str extern ce contine
tes de granulatie maturat in tes conj fibros
matur conferindu’i rezistenta mecanica
 • Capilarele (vasele) de neoformatie au perete subtire, tapetat de celule
endoteliale tumefiate, ce proemina spre lumen

Tesutul de
granulatie este
constituit din
capilare de
neoformatie,
numeroase celule
si rare fibre de
colagen
INFLAMATII SPECIFICE
• MIOCARDITA REUMATISMALA
• TUBERCULOZA GANGLIONARA
• TUBERCULOZA PULMONARA
• AORTITA LUETICA
• INFECTIA CU CMV
• PIELONEFRITA MICOTICA
• ACTINOMICOZA
MIOCARDITA REUMATISMALA
• Inflamatie cronica proliferativa granulomatoasa specifica
• RAA (febra reumatismala)=lez ii acuta, recurenta, ce urmeaza unei faringite cu
streptococ β hemolitic e grup A
• Criteriile lui JONES: MAJORE pancardita, poliartrita migratorie ( articulatii mari), noduli
subcutanati, eritem marginat cutanat, coree Sydenham
MINORE clinic(febra, artralgii), laborator(VSH↑, PCR↑, leucocitoza,
BAV grI, PR>0.21”)

Etiologie:
- reactivitate imunologica inalta la Atg streptococic=>
- R incrucisata a Ac cu tesuturi antigene
R autoimuna datorata infectiei streptococice
MIOCARDITA REUMATISMALA
Macro:
-pancardita
-pericardita- ν fibrinoasa “tartina cu unt, desprinsa”
-miocardita =>dilatare cardiaca (ν inelul mitral)
-endocardita=>veruci friabile pe marg
libera=>ingrosare,scurtare,rigidizare
Micro:
-faza de distrofie alterativa- necroza fibrinoida a fibrelor de colagen
-faza proliferativa=> nodulii reumatismali Aschoff (interstitiu
miocardic si perivascular=> aglomerare de celule mari, ovoide, citopl
bazofila, nc unic rar dublu (celule Aschoff) + izolat alte elem
limfohistiocitare+ celule Anitschkow (nc ‘in panglica’, ‘omida’)
MIOCARDITA
REUMATISMALA
PERICARDITA FIBRINOASA
 TUBERCULOZA PULMONARA
• inflamatie proliferativa granulomatoasa cronica data de BK
• Cai de patrundere: respiratorie, digestiva,cutanata
• BK intra in fagocite si pot drena pe cale limfatica/sanguina si
disemineaza la distanta
• pot muri, sau ramane dormanzi (mai tarziu pot induce alte focare ale
bolii).
• Sensibilitate tip IV mediata celular
• Diseminarea hematogena=> TBC miliara (a-strict pulmonar; v-orice
organ)
• Macro:
-granulatii 1-2mm,cenusii, translucide, galbui central
-tuberculii miliari au tendinta la fuzionare=>formatiuni mai
voluminoase
TUBERCULOZA PULMONARA
Micro:
-foliculi TBC maturi: central- material cazeos, eozinofil, fin granular,
patognomonic, ( neobligatoriu)
z mijlocie- Celule Gigante Langhans (100-150μ),
patognomonice, (neobligatorii), citopla granulara, nc(30-50) dispusi la periferie
in coroana/potcoava
celule Epitelioide-> patognomonice si obligatorii cu
nc in piscot de sampanie si citoplasma abundenta si clara
z periferica de Limfocite obligatorie si patognomonica
ce contrasteaza cu cel epitelioide prin densitate si coloratie (nc tahicromatici,
citoplasma redusa)
-foliculi gigantoepitelioizi
-foliculi epitelioizi
Intre foliculii TBC parenchimul pulmonar prezinta:
-alveolita catarala: celule epiteliale descuamate + hematii
-alveolita edematoasa
-alveolita hemoragica
-alveolita fibrinoasa
TUBERCULOZA PULMONARA
TUBERCULOZA GANGLIONARA
• In urma diseminarii (hematogena/limf) BK in ggl=> scrofulozei,
in meninge=> meningita TBC, in rinichi => TBC renal,
suprarenala => B Addison, oase=> morbul Pott,osteomielita
TBC
• Macro:
Scrofuloza-unilateral, progresiv, copii/adolescenti
-masa ferma lemnoasa, putin dureroasa
-fistulizarea la piele->eliberare cazeum (alb, branzos)
• Micro:
-ggl cu arhitectura stearsa
-granuloame TBC confluente in diferite faze evolutive
AORTITA LUETICA
• ii proliferativa specifica data de Treponema pallidum
• Coloratie argentica,metoda LEVADITI (identificarea in preparat proaspat intre lama
si lamela, in camp intunecat), IF
Evolutie:
1. S primar ->sancru dur + adenopatie satelita
2. S secundar->sifilidelor->septicemie cu Tp
3. S tertiar->goma sifilitica -dupa o perioada de latenta de 2-4 ani
-leziuni distructive localizate (goma s.)
-leziuni difuze(plasmonul Unna)=ii sifilitic
-vasculita sifilitica -> endarterita obliteranta(prolif endoteliala in “bulb de ceapa”)+
perivascularita cu ii Li-Pl in manson
Evolutia lez : adventice-> medie (dezorganizarea srtructurilor elastice=>dilatare
progresiva=>anevrisme)
Complicatii : IAo, boala cardiaca luetica, cordul bovin->hipertrofie cardiaca masiva
600-1000g
AORTITA LUETICA
Macro:
-anevrism Ao ascendenta(crosa)
-tunica interna este f groasa, tenta gri, aspect de coaja de copac(datorita
cicatricilor),fara calcificari
-leziunile luetice favorizeaza ateromatoza
-adventice sclerozata, cicatriciala, aproape imposibil de izolat de tesutul vecin
• MICROSCOPIE:
• -ii adventice (vasa vasorum->
obliterarea lumenului + ii Li-
Pl perivasc)
• -media ->dezorganizarea
fibrelor musculare+elastice
care sunt disecate de ii=>
trensformate progresiv in
tesut de scleroza=> anevrism
• -tunica interna-> ingrosata
SIALADENITA VIRALA CU CMV
• Inflamatie ac exudativa specifica datorata CMV
• Herpes virus
• Diseminarea:
-intrauterina
-perinatala
-picaturi Flugge
-transfuzie sanguina
-transplant
-transmitere veneriana
-lapte matern
• Perioade optime:
1.In uter->latent/distrugeSNC
2.In primul an de viata-> tulburari hematologice,boli respiratorii minore, hepatite
tranzitorii
3.Dupa 15 ani-> inf primara este urmata de excretia tranzitorie a virusului
(salivara,urinara)
SIALADENITA
VIRALA CU CMV
Clinic: hepatosplenomegalie,
pneumonie interstitiala, enterocolita
Macro:
-parotida marita, usor dureroasa, t⁰ locala usor↑
Micro:
-acini secretori spatiati de infiltrat inflamator cr
-hiperemie
-celula parazitata de CMV: mare,citoplasma cu incluzii mici
bazofile, nc voluminos, incluzii nc virale =>pleiomorfism,
halou clar bine delimitat de mb nc net trasata => “ochi de
bufnita”
PIELONEFRITA CANDIDOZICA
• inflamatie ac specifica de etiologie micotica
• 3 moduri de imbolnavire:
-proliferare superficiala-> modif de PH
-invazie profunda->lez in sistemul de aparare al gazdei=> diseminare mai larga
-inoculare directa in circuitul sg-> gazde imunicompromise => diseminarea
• Candidoza orala(prematuri, ATB, SIDA)
• Candidoza vaginala
• Candidoza pielii
Macro:
-invazie profunda
-microabcese in corticala/medulara/bazinet
-asociate cu microabcese in ficat/miocard/creier
Micro:
-pelvis-lanturi de canale tubulare neramificate(pseudohife)=> mici gramezi
intre care apar mici formatiuni rotund-ovoide (spori)
-infiltrat inflamator cu PMN+Li in interstitiul renal
CANDIDOZA
RENALA

ORALA
ACTINOMICOZA • inflamatie cr supurativa produsa de
actinomicete
• G+, anaerob, comensal in cavitatea
bucala, tract digestiv, vagin
3 forme:
-cervicofaciala=>
Macro:
-tumefactie lemnoasa, dureroasa la
nivelul gingiei
-cronicizeaza-> extindere la piele
-material granular galbui ->colonii largi
de Actinomyces-> “granule de sulf”
-uneori fibroza la periferia granulomului
 Micro:
-necroza supurativa centrala
ACTINOMICOZA -tesut de granulatie (cel
epiteloide+Macrofage cu citoplasma
spumoasa+Plasmocite+rare CGM)
-colonii bacteriene (filamente radiare
maciucate la periferie printr-un material
eozinofil “soare care arde”
-abdominala => muc
apendice/colon-> abcese peritoneale
localizare-> retroperitoneal/perete abd
ant=>sinusuri de drenaj extern
=>abcese
hepatice/forme pelvice
-toracica=> abcese pulmonare cu
fistulizare in pleura/pericard, cu
erodarea coastelor/stern/cv
Caracteristic-stare generala buna
Filamente de actinomyces orientate radiar
la periferie cu material eozinofil in ‘raza de
soare’