Cosmetologie generală

Tema 2
Îmbătrânirea pielii
 Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

Cauzele pentru care organismele vii îmbătrânesc nu sunt cunoscute în totalitate, iar multe din mecanismele despre care se discută

nu sunt explicate în deplina lor intimitate moleculară sau nu au fost fundamentate prin studii convingătoare. Îmbătrânirea este

rezultatul conjugării acţiunilor unei complexităţi de factori genetici şi funcţionali asociaţi cu factori care ţin de stilul de viaţă şi de

acţiunea agresivă a mediului înconjurător.

De ce îmbătrânesc organismele vii? Extrem de numeroasele studii dedicate cercetării mecanismelor îmbătrânirii nu au decelat

existenţa uni mecanism de bază, dominant, care să determine îmbătrânirea biologică. Cauza îmbătrânirii este multifactorială.

Cercetătorii au construit numeroase teorii pentru a explica mecanismele îmbătrânirii. Sintetizându-le, se pot individualiza două

mari tipuri de cauze care pot fi la originea îmbătrânirii: factorii genetici si evenimentele întâmplătoare din mediul de viata.

O parte a îmbătrânirii poate fi înscrisă în informaţia genetică a fiecărui individ. Se consideră că există un fel de program de

“moarte” sau “senescenţă” care este instalat în gene şi se activează la o anumită vârstă, determinând unele aspecte ale

îmbătrânirii.
 Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII b) teoriile imbătrânirii prin evenimente întâmplătoare ( random events)

Teoriile îmbătrânirii se pot clasifica in doua categorii : Teoria folosiriişi uzurii (“wear and tear”)

a) – genetice Teoria vitezei vieţii

b) – prin evenimente întâmplătoare Teoria acumulării deşeurilor

a) teoriile senescenţei determinate predominant genetic : Teoria radicalilor liberi

Teoria lui Hayflick Teoria îmbătrânirii mitocondriilor

Teoria telomerazelor Teoria cross link-ajului

Teoria apoptozei Teoria glicilizării

Teoria acumulării mutaţiilor ( sau a defectelor AND/ARN) Teoria deficienţelor sistemului imun

Teoria ceasului biologic al îmbătrânirii Teoria erorilor şi reparărilor

Teoria ordinii şi dezordinii

Teoria deficitului sistemului endocrin

Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

Dintre aceste teorii multe au doar interes istoric şi doar câteva au fost selectate şi confirmate parţial prin cercetări şi experimentări.

Vom analiza cateva dintre teoriile care au cat de cat sustinere experimental-stiintifica si consecinte terapeutice.

a) Teoriile senescenţei determinate predominant genetic :

Teoria lui Hayflick privind îmbătrânirea

Hayflick consideră că, pentru fiecare specie, există o limită biologică a vieţii. Cel mai important argument ştiinţific pentru limita biologică este reprezentat de faptul că în

condiţii de laborator, fibroblaştii umani normali au o limită a numărului de diviziuni: aproximativ 50 de diviziuni celulare după care mor. Teoria lui Hyflick este bazată pe

capacitatea limitată de diviziune a fibroblaştilor cauzată de un fel de program de moarte genetic înscris în genele fibroblaştilor.

2. Teoria scurtarii Telomerilor

Telomerele sunt structurile terminale ale cromozomilor, alcătuite din sute sau chiar mii de copii ale unui hexanucleotid ( TTAGGG). La fiecare diviziune a unei celule

diferenţiate, structura telomerazică terminală a cromozomilor se scurtează cu 50 -100 de perechi de baze.Acest fenomen a fost foarte clar demonstrat pentru fibroblaştii şi

limfocitele oamenilor vârstici.În celulele stem, prezenţa telomerazei, o ADN polimerază ARN dependentă care sintetizează hexanucleotidul telomerelor terminale ale

cromozomilor, asigură că scurtarea acestora în timpul diviziunii celulare să nu se producă. În celulele diferenţiate, datorită absenţei enzimei polimerizante – telomeraza,

structurile telomerazice terminale cromozomice se scurtează la fiecare diviziune. În celulele bătrâne, pierderea structurilor telomerazice terminale cromozomiale dincolo de

o anumită limită minimă face imposibilă diviziunea celulelor. În celulele canceroase, enzima polimerizantă- telomeraza, este reactivată şi celulele se pot divide indefinit ( cu

condiţia să se afle într-un mediu adecvat) . În concordanţă cu teoria telomerazelor, organismul îmbătrâneşte pentru că celulele îşi pierd capacitatea de a se divide.
Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

3. Teoria îmbătrânirii prin Apoptoza

În teoria apoptozei celulele mor deoarece conţin inclus în structura genetică “un program de moarte “. Acest program de moarte este iniţiat de

factori din interiorul celulei, precum ADN deteriorat sau modificări oxidative ale altor structuri celulare sau de factori din afara celulei, precum

dispariţia factorului de creştere, pierderea legăturilor cu substratele, prezenţa unor citokine precum factorul de necroză tumorală alpha . Există

două gene care se manifestă ca un inhibitor sau ca un stimulator puternic al apoptozei. Gena BCL-2 este un inhibitor potent al apoptozei, în timp ce

gena BAX este un stimulator puternic al acestui mecanism. Raportul dintre inhibitorul de apoptoză BCL-2 / stimulatorul de apoptoză BAX, în celulele

organizate, scade când cascada apoptotică este activată . În starea de sănătate, apoptoza celulelor anormale previne dezvoltarea cancerului. În

timpul bolilor legate de vârstă apar frecvent probleme legate de apoptoză. Apoptoza celulelor anormale poate fi deficientă, apoptoza celulelor

sănătoase poate fi excesivă sau există o combinaţie a celor două posibilităţi.

4. Teoria îmbătrânirii prin acumularea mutaţiilor ( sau a defectelor AND/ARN)

La fiecare diviziune, cromozomii pot să nu fie bine replicaţi în fiecare celulă nouă. Defectele pot apărea în replicarea ADN din nucleul celulei.

Când în nucleul celulei ADN-ul defect este translatat către molecula de ARN-ul mesager, erorile apărute în codul genetic vor fi încorporate în ARN-ul

mesager. În cursul vieţii, lecturi defecte repetate ale codului genetic vor produce acumulări de ARN defect care vor face ca celulele să îmbătrânească

.
Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

5. Teoria “ceasului genetic” privind îmbătrânirea

Walter Pierpaoli a arătat că şoarecii vârstnici la care s-a transplantat o glandă pineală suplimentară, prelevată de la un şoarece tânăr, traiesc mai

mult decât şoarecii din lotul de control. Pe de altă parte, şoarecii tineri cere au primit prin transplant o glanda pineala de la un şoarece bătrân au

trăit mai puţin decât cei din lotul de control, fapt ce sugerează că glanda pineală bătrână secretă factori care determină o îmbătrânire prematură

sau activează un program de moarte care influenţează negativ speranţa de viaţă a şoarecilor tineri .

b)- Teoriile imbătrânirii prin evenimente întâmplătoare ( random events)

1. Teoria radicalilor liberi

Când oxigenul este inhalat şi difuzează în corp, vine în contact cu molecule sensibile şi formează molecule şi mai reactive, numite ROS “reactive

oxygen species”. Acestea includ molecule ca O2, OH-, H2O2, NO- , care vor agresiona şi vor denatura structurile celulare inducând lipoperoxidarea

membranelor, oxidarea proteinelor cu modificarea lor structurală şi funcţională, denaturarea acizilor nucleici şi apariţia intracelulară a produşilor

terminali de glicilizare, care la rândul lor exercită acţiuni toxice pe celule, pe care le denaturează şi activează astfel apoptoza, care distruge celulele

deteriorate (47).
Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

Teoria îmbătrânirii prin acţiunea radicalilor liberi este susţinută, printre altele, şi prin aceea că odată cu vrâsta creşte nivelul markerilor

deteriorărilor produse prin radicali liberi şi scade nivelul enzimelor antioxidante. ADN-ul mitocondrial este plasat în cel mai critic loc, cel mai expus

la deteriorarea prin radicali liberi care vin din sistemul de transport de electroni al mitocondriei. Deteriorarea ADN-ului mitocondrial creşte cu

vârsta, ceea ce s-a interpretat a fi un argument în favoarea implicării radicalilor liberi în îmbătrânirea cronologică. Există numeroase observaţii că

tratamentele cu antioxidanţi la animale au sporit speranţa de viaţă şi au întârziat apariţia bolilor dependente de vârstă. Există însă şi studii în care

acest fenomen nu a putut fi demonstrate .

Antioxidanţii sunt compuşi care au capacitate a de capta şi neutraliza speciile reactive la oxigen. Exemple de antioxidanţi sunt vitamina A,

vitamina C, vitamina E, acidul uric, glutationul şi carotenoizii. Hormonii ca Melatonina, DHEA, Estradiolul sunt de asemenea antioxidanţi puternici .

2. Teoria îmbătrânirii mitocondriilor

ADN-ul mitocondrial este mult mai mic decât ADN-ul nuclear, dar foarte sensibil la atacul radicalilor liberi, deoarece el este situat într-o oganită

care este mare producătoare de radicali liberi şi doar unele tipuri de deteriorări ale ADN-ului pot fi reparate .

Studiile asupra implicării îmbătrânirii mitocondriilor în senescenţa celulară au demonstrat că, pe masura înaintării în vârstă, există o creştere

exponenţială a degradării ADN-ului mitocondrial, care la rândul său, poate accelera îmbătrânirea .
Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

3. Teoria cross-linkaj-ului

Multe molecule precum colagenul, cromozomii şi alţi acizi nucleici şi proteine sunt alcătuite din două lanţuri paralele, între care sunt prezente câteva punţi

de unire, “cross-linking”. În pielea tânără şi elastică există puţine zone de cross linkare, doar atâtea cât să ţină lanţurile paralele împreună. La persoanele

vârstnice pielea este rigidă. Rigiditatea este, cel puţin parţial, cauzată de creşterea numărului de punţi de unire,”cross-linkare”, între lanţurile paralele.

Moleculele înalt cross-linkate perturbă funcţionarea celulelor şi apar semne de îmbătrânire. Împotriva acestei teorii este adus argumentul sărăciei de observaţii

ştiinţifice care să o confirme . Excesul de glucoză sau, mai bine spus, moleculele derivate din metabolizarea glucozei ( precum bazele Schiff) creează compuşi cu

capacitate mare de cross-linkare numiţi “produşi terminali ai glicizării avansate” ( AGE products). Creştera progresivă a nivelului zahărului din sânge la normali şi

la diabetici, pe măsura îmbătrânirii, tinde să crească progresiv cross-linkarea.

4. Teoria îmbătrânirii prin glicilizare

Glicilizarea este o alterare progresivă a proteinelor de către glucoză în timpul vieţii. Aceasta poate fi văzută la diabetici. Un nivel excesiv de glucoză în corpul

diabeticilor creşte cross-linkarea din interiorul proteinelor şi cauzează reacţii inflamatorii între proteine. Acest mecanism poate determina un declin legat de

vârstă a variate funcţii şi boli degenerative precum ateroscleroza şi glomeruloscleroza, concomitent cu reducerea speranţei de viaţă la diabetici la 2/3 din

speranţa de viaţă a populaţiei nediabetice. Acumularea de pentosidină în colagenul din piele confirmă această teorie. Pentosidina este un marker al stress-ului

oxidativ. Acumularea sa în piele este independentă de glucoza plasmatică şi s-a demonstrat că reduce speranţa de viaţă la 8 specii de mamifere . Produşii de

glicilizare (AGE) stimulează macrofagele să producă diverse citochine precum factorul de necroză tumorală alpha, interleukina-1 şi granulocyte macrophage-

colony growth factor, factori stimulatori care sporesc producţia de radicali liberi .
Îmbătrânirea pielii
TEORII GENERALE ASUPRA IMBATRANIRII

5. Teoria îmbătrânirii prin deficitul sistemului imun

Sistemul imun devine deficient pe două căi: o deficienţă imună şi apariţia autoimunităţii. O deficienţă a imunităţii se leagă de o creştere a frecvenţei infecţiilor, iar autoimunitatea

determină apariţia de autoanticorpi. Agenţii infecţioşi şi autoanticorpii sunt ambii agresori. Agresiunile deteriorează corpul omenesc, determinând îmbătrânirea (35-40).

6. Teoria îmbătrânirii prin erori ale reparării

Corpul omenesc nu funcţionează perfect şi apar permanent erori care trebuiesc reparate, dar organismul nu este capabil să repare toate defectele şi erorile care se acumulează

şi cauzează o îmbătrânire progresivă. Teoria erorilor şi reparării poate explica îmbătrânirea individuală determinată de alterări metabolice, care la rândul lor rezultă din acumularea

progresivă a erorilor în ADN, proteine şi alte molecule ale celulelor somatice nereproductive. Teoria erorilor şi reparării poate explica schimbările la urmaşii unui individ prin mutaţii

sau erori în gene sau ADN în celulele ovariene sau spermatozoizi, care la rândul lor trec în mutaţii la copiii individului .

7. Teoria deficienţei sistemului endocrin

Glandele endocrine îmbătrânesc progresiv şi secretă din ce în ce mai puţini hormoni, în timp ce ritmul circadian al hormonilor în sânge devine haotic. Această tulburare ar fi

principala cauză a senescenţei. Între vârsta de 25 şi 75-80 de ani, nivelul multor hormoni scade cu mai mult de 30-50%, concomitent cu alterarea ritmului circadian al hormonilor

care devine anormal sau chiar se inversează, fapt care accelerează îmbătrânirea, aşa după cum s-a demonstrat pentru melatonină. Dispariţia ritmului circadian al melatoninei prin ea

însăşi este suficientă pentru a accelera îmbătrânirea. Pentru mulţi hormoni, declinul prin vărstă al cantităţilor secretate este agravat prin scăderea numărului şi afinităţii receptiorilor

hormonali din interiorul celulelor. La oameni, de exemplu, nivelul receptorilor tisulari pentru forma activă a hormonului tiroidian T3 scade în intervalul de vârstă de la 31 la 60 de ani

cu mai mult de 40% . Pentru a rămâne tineri este necesar ca ritmul circadian al secreţiei de hormoni şi receptori hormonali să rămână la fel ca la vârsta tânără, lucru care nu se

întâmplă.
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Pana la varsta de 25 de ani, organismul uman este in deplinatatea si maxima expresie a vitalitatii, performantei biologice si rezervelor sale functionale .

Fiecare 10 ani de viata vor diminua , in medie, secreteia de hormon de crestere ( dirijorul orchestrei hormonale umane) cu aproximativ 16% iar sinteza de acid

hialuronic ( responsabilul cel mai important de aspectul tanar, hidratat si stralucitor al pieli fetei) va scadea cu 6%. In acelasi timp, are loc o reducere

cantitativa si calitativa a sintezei de colagen si fibre elastice din piele, reducere dublata de o excerbare a distructiei lor mai ales ca urmare a activarii enzimelor

de metabolizare – metalo proteinazele- sub influenta factorilor de mediu- raze ultraviolete, raze infrarosiii, smog si poluanti diversi.

Din cele expuse se poate concluziona ca fenomenul imbatranirii generale a organismului si implicit a imbatarnirii cutanate este un fenomen complex in cadrul

caruia se impletesc factorii numerosi : determinismul genetic, varsta, modificarile hormonale, soarele= pielea fotoimbatranita= ( razele ultraviolete si

infrarosii), fumul de tutun, alimentatia si stilul de gatire a alimentelor, stilul de viata.

Generalităţi şi particularităţi în îmbătrânirea corpului si a pielii

Pielea îmbătrâneşte în acelaşi timp cu restul organismului, dar datorită poziţiei sale la graniţa cu mediul înconjurator, îmbătrânirea cutanată are o serie de

particularităţi.

Pielea este cel mai mare şi mai întins organ al corpului şi din această poziţie suferă, ca şi celelalte organe componente ale organismului, propria sa îmbătrânire.

Nu trebuie să uităm că fiecare organ din corpul uman este supus procesului de îmbătrânire biologică, dar fiecare are propriul său ritm de îmbătrânire. Speranţa

de viaţă a unui organism nu reflectă o medie a speranţei de viaţă a fiecărui organ component ci, în condiţii naturale, este egală cu speranţa de viaţă a organului

cel mai slab dotat.

Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Modul în care fiecare organ din constituţia corpului omenesc îmbătrâneşte este foarte important, pentru că viteza lui de îmbătrânire şi patologia sa

joacă un rol de maximă importanţă în patologia şi îmbătrânirea totului şi pielea nu face excepţie de la această regulă .

Interacţiunile complexe dintre organele care alcătuiesc totul organismului uman se vor reflecta asupra pielii în egală masură şi dermatologii cuunosc

foarte bine că pe lângă patologia proprie de organ, pielea reflectă şi patologia organelor interne, ceea ce face ca, de multe ori, diagnosticul şi

tratamentul patologiei pielii să fie foarte complex şi dificil.

Poziţia pielii, la limita de relaţionare cu mediul înconjurător, constituie o altă particularitate în procesul de îmbătrânire şi în patologia cutanată.

Dacă organele interne suferă îmbătrânirea fiziologică, determinată de acţiunea conjugată a mecanismelor biologice, genetice şi de stressul

oxidativ, îmbătrânirea cutanată asociază pe lângă componenta îmbătrânirii cronologice şi o componentă rezultată din acţiunea agresivă a factorilor

de mediu fizici, chimici, biologici. Intervenţia factorilor fizici şi, în principal, radiaţiile ultraviolete A şi B, dar şi a radiaţiile infraroşii crează un

mecanism suplimentar de îmbătrânire şi patologie cutanată şi anume cel al fotoîmbătrânirii, respectiv al patologiei fotoinduse.
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Aspecte clinice ale imbatranirii pielii

a)- Imbatranirea cronologica a pielii determina aparitia uscaciunii cutanate , laxitatea pielii fetei si corpului, riduri, subtierea pielii si dezvoltarea de productiuni cutanate

cu aspecte clinice variate: pete maronii cu suprafata aspra (keratoze actinice), formatiuni tumorale celulare de culoare cenusie- negriciaoasa cu suprafata acoperita cu

pori mari, dilatati ( veruci seboreice), mici tumorete de culoare rosie vie, ca a cireselor ( nevi angiomatosi), cancere cutanate, etc.,

b)- Piele fotoimbatranita este uscata, aspra, cu keratoze actinice , pigmentari neregulate, alunite, zone rotund – ovalare depigmentate ( hipomelanoza gutata), riduri,

pseudocicatrici stelate, noduli fini diseminati, elasticitate cutanata redusa, capilare dilatate in flacara, vene dilatate cu aspect de “lacuri vasculare”, pete vinete – rosietice

( purpura) dezvoltate spontan sau dupa traumatisme minore, hiperplazie sebacee, cancere cutanate, etc.

Procesul imbatranirii afecteaza toate straturile pielii dar si anexele pielii: vasele se scurteaza si se dilata, parul se depigmenteaza si cade, glandele cutanate se reduc,

unghiile se subtiaza, fragilizeaza si se deformeaza, tesutul gras subcutanat se mobilizeaza generand aspectul flasc al fetei , muschii isi reduc masa iar oasele sufera

fenomene de resorbtie astfel incat fizionomia fetei dar si aspectul global al corpului se modifica, generand aspectul clasic de “ batran”.

In concluzie se considera ca fiecare om are o anumita determinare genetica ce ii va determina viteza de imbatranire cronologica. Viteaza de imbatarnire cronologica

poate fi marita sau incetinita prin stilul de viata si alimentatie. Pe ansamblu, in timpul imbatranairii, numarul si calitatea celulelor care compune pielea scade

concomitent cu scaderea continutului in colagen, fibre elastice, acid huialuronic, apa etc,. Odata cu imbatranirea pielii se reduce si se disloca grasimea fetei, se reduce

masa musculara si au loc resorbtii osoase care vor modifica aspectul tanar al fetei.
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Aspectul pielii joaca un rol important in relationarea oamenilor si in viata lor sociala . Pielea participa la comunicarea interpersonala si afecteaza direct prima impresie

pe care un privitor si-o face si modul sau de a se relationa si reactiona cu cel cu care s-a intalnit in varii circumstante.

Prezenta ridurilor, ca o manifestare a imbatranirii pielii, nu se constitue intr-un detector explicit al varstei biologice a unui individ.

Aparitia ridurilor este consecinta pierderii unui numar imporatnt de celule cutanate, a reducerii tonusului cutanat ( turgor), a pierderii elasticitatii si stralucirii cutanate

ca si a reducerii numarului si functiei glandelor pielii.

In geneza unui mare numar dintre aceste modificari expunerea la factorii fizici si in special la soare joaca un rol primordial.

Aspectul clinic :

Pielea imbatranita poate fi recunoscuta prin elasticitatea redusa , aspectul flacid cu tendinta la a atarna datorita pierderii fibroblastilor din derm . Se adauga o

accentuare a linilor si ridurilor ca rezultat al deshidratarii produse de scaderea activitatii glandelor sudoripare si sebacee.

Cauzele aparitiei ridurilor sunt multiple:

• Hidratare cutanata neadecvata

• Scaderea productiei de colagen si elastina

• Concentratie crescuta in radicali liberi

•
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Cauzele imbatranirii pielii:

• Imbatranirea pielii este o insumare a factorilor predispozanti biologici individuali ( imbatranirea genetica, metabolica si endocrina) cu factorii de mediu si stilul de

viata.

• Fiind plasata la interfata dinte mediul intern pe care trebuie sa il apere si mediul extern care o agresioneaza, pielea imbatraneste, in conditii normale, mai repede

decat organele interne .

Factorii importanti pentru aspectul pielii sunt : keratinizarea, hidratarea si functia glandelor sebacee

1 – Keratinizarea: este un proces continuu prin intermediul caruia se obtine imbogatirea celulelor pielii in keratina care este responsabila de caliatatile pielii.

Transformarea continua a proteinelor palsmatice ale celulelor pielii in keratina este dependenta si controlata direct prin sinteza de hormoni si supusa unei reglari prin

intermediul sistemului nervos.

Durata regenerarii intregului strat celulat superficial al pielii ( epiderm) este de 26-28 zile, dintre care doar regenerarea stratului superficial cornos, foarte bogat in

keratina, dureaza aproximativ 15 zile. Durata regenerarii epidermice si a stratului de keratina este dependenta de numerosi factori: varsta ( reduce viteza de regenerare

si sinteza de keratina) , factorii climaterici, hidratarea si mai ales de ingrijirile dermatocosmetologice corecte .
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

2- Functia glandelor sebacee este extrem de importanta. Glandele sebacee produc un film lipidic care se disperseaza pe suprafata pielii pe care o protejeaza de

agresiunea externa si ii mentine proprietatile fiziologice de elasticitate si stralucire. Rolul acestui film lipidic este crucial si in mentinerae starii de hidartare cutanata.

Atunci cand acest film nu mai exista, pierderea de apa transcutanata poate atinge chiar si 20 litri in 24 de ore

3- Hidratarea cutanata defineste continutul de apa al pielii.

In mediul inconjurator, in spatiile in care traim , cu prezenta aerului conditionat, o mare cantitate din apa cutanata este consumata.

In conditii normale , prin perspiratia insensibila, pierdem, in 24 de ore, aproximativ 2 litri de apa. In conditii particulare, pierderea de apa transcutanata poate atinge

chiar si 20 litri in 24 de ore.

Starea de hidartare noramala a pielii este dependenta de aportul adecvat de apa , de continutul pielii in factori naturali de hidartare, aminoacizi si alte substante de

reglare.

Hidratarea cu apa care sa aiba pH si structura sterospatiala adecvata formei si dimensiunii porilor celulari permite o buna hidratatre. Folosirea de apa biologic pura

din sucurile de fructe si vegetale proaspat stoarse si mai ales a „apei vii echilibrate in Deuteriu” sunt de importanta capitala.
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Terapia pielii imbatranite

Terapia pielii imbatranite trebuie sa se adreseze celor doua categorii de factori generatori:

a)- Factorii genetici, metabolici , hormonali si de control al nivelului radicalilor liberi prin terapii antioxidante dar si de control al nivelului glicilizarii. Controlul acestor

factori va genera, de fapt, terapia antiimbatrainire sistemica in cadrul careia pielea va beneficai in mod deosebit.

b)- Terapia locala a pielii imbatranite

a)- Terapia cutanata si generala antiimbatranire ( anti aging)

Pentru date suplimenatre accesati si paginile dedicate tehnicilor si procedurilor regenerative anti imbatranire antiagingdin site-ul www.drnedelcuioan.ro

b)-Terapia locala a pielii imbatranite

Tehnicile si procedurile de estetica si remodelaj facial includ:

– Produse cosmetice; ( Recomandam gama Deuteria Lux de cosmetice cu celule native ( stem) vegetale si un principiu activ de noutate si eficienta absoluta, Apa

Echilibrata in Deuteriu)

– Tehnici minim invazive de curatare si intretinere precum cremele de exfoliere-gomaj din gama Deuteria “ Deuteria Lux crema de gomaj profund instant “

– Exfolierea prin mijloace fizice : dermabraziunea cu cristale, bile de sticla, discuri diamantate sau lichide active ( hidro-peel= jet peel-ul);
Îmbătrânirea pielii
IMBATRANIRE CORP SI PIELE PARTICULARITATI

Terapia pielii imbatranite

– Tehnici de regenerare cu Oxigen hiperbar si extracte vegetale = Terapia Madonei” “ Intraceuticals O2”

– Tehnici invazive de estetica medicala : Peeling-urile chimice

– Mezoterapia faciala: mezolifting si mezobotox

– Remodelaj facial volumetric si stergerea ridurilor faciale prin toxina botulinica si substante de umplere (acid hialuronic, grasime endogena, etc.)

– Remodelaj facial prin tehnici ce utilizeaza energii joase: radiofrecventa tripolara (RFTP)Apollo, Endy Med, E-Matrix ( E-Two) si laserii cu lumina rece (LED Triwings)

– Aparatele cu lumina intens pulsata -IPL

– Remodelaj facial prin laseri cu energie inalta : Laseri Fraxel non ablativi si ablativi

– Tehnici de remodelaj si bioregenerare cu celule stem si factori de crestere endogeni din propriul sange ( Tehnicile PRP) ( “Vampire Lifting “ ) sau aminoacizi si factori

exogeni de crestere a sintezei endogene de hormoni de crestere

– Ozonoterapie estetica

– Hidrocolonoterapie