Sunteți pe pagina 1din 79

GERIATRIE

Prof.dr. Ioana Alexa


DEFINIŢII

GERONTOLOGIA= ştiinţa fenomenelor


biologice, psihologice şi sociologice care se
asociază cu îmbătrânirea.

- Evaluează efectele îmbătrânirii populaţiei


asupra societăţii şi aplicarea acestor cunoştinţe
în politici şi programe de sănătate
DEFINIŢII

 GERIATRIA = specialitatea medicală care


se ocupă de problemele somatice, psihice,
funcţionale şi sociale în îngrijirea acută,
cronică, preventivă, de recuperare şi
terminală a vârstnicilor.
Congresul Societăţii Uniunii Europene de Medicină geriatrică, 2008
SCOPURILE GERIATRIEI
 Îngrijire vs vindecare

 Îmbunătăţire sau menţinerea funcţionalităţii


şi a calităţii vieţii

 Prevenţie

 Îngrijire terminală
ISTORIE
 Vechiul Testamen: Matusalem = 969 ani, Moise
= 120 ani
 Egiptul antic: papirusul Ebers (1550 b.c.):
“slăbiciunea pe care o observăm la bătrâni este
cauzată de dilatarea inimii”
 India: tratatele de medicină Ayurvedică: “viaţa
poate fi prelungită prin grija faţă de stilul de
viaţă”
ISTORIE
 Taoismul (sec VI b.c.) promovează vârsta
înaintată drept epitomul vieţii şi împlinirea
desăvârşită
 Confucius: respectul unei persoane este cu atât
mai mare cu cât vârsta este mai înaintată
 Grecia Antică: Sofocle = 91 ani, Socrate = 98
ani, Platon = 81ani
 Aristotel: primul tratat de geriatrie (7 pagini) =
Despre longevitate şi durata vieţii
CLASIFICARE
 Vârsta cronologică:
 65-75 = vârstnic “tânăr”
 75-85 (90) = vârstnic “adult”
 Peste 85 (90) = vârstnic “bătrân”

 Vârsta biologică = capacitatea funcţională a


individului
 Vârsta psihologică
 Vârsta socială = capacitatea de a contribui la
viaţa societăţii
Dinamica populatiei globului

Populaţia lumii
 În comparaţie cu nivelul
anilor 1960
(3 miliarde locuitori pe glob),
 s-a dublat în numai 40
de ani
(6 miliarde în 2000) şi
 se va tripla în următorii
40 de ani
(US Census Bureau,
International Data Base,
2007).
Creşterea expectanţei de viaţă
 Cu atât mai
accelerată cu
cât vârsta
este mai
avansată,
fiind de 4 ori
mai mare la
centenari
decât la
întreaga grupă
de vârstă > 65
de ani
(UN Department of
Economic and Social
Affairs World
Population Prospects,
2005);
CREŞTEREA ABSOLUTĂ ŞI PROCENTUALĂ A POPULAŢIEI
VÂRSTNICE

Source: United Nations Department of Economic and Social Affairs, Population Division. World Population
Prospects. The 2004 Revision. New York : United Nations, 2005.
Teoriile îmbătrânirii
ÎMBĂTRÂNIREA

 este un proces de schimbări graduale şi spontane


rezultând maturarea în timpul copilăriei, pubertăţii şi
maturităţii timpurii şi declinul în timpul vârstei medii şi
înaintate

 are aspectul pozitiv al dezvoltării şi negativ al declinului


SENESCENŢA

 procesul prin care capacitatea celulelor de a se


divide, creşte şi funcţiona este diminuată în timp,
în cele din urmă ducând spre incompatibilitate cu
viaţa

 NU are aspecte pozitive


ÎMBĂTRÂNIREA
 fiziologică
 prematură
 întârziată
 accelerată
 optimă
 reală
 asincronă
Îmbătrânirea prematură
1. Sindromul Hutchinson-Gilford (progeria)
• 30 – 40 cazuri în lume : 1 caz la 8 milioane de naşteri
• 5 – 10 X creşte rata îmbătrânirii
• decesul survine în jurul vârstei de 13 ani prin infarct de miocard sau
AVC
• Cauza: o mutaţie în gena LMNA (cromosomul 1)
2. Sindromul Werner (progeria adultă)
• Afecţiune genetică rară, autosomal-recesivă
• Cauza: deteriorare a genei care codifică o helicază (enzimă
necesară în repararea ADN-ului) localizată pe cromozomul 8
• Subiecţii se dezvoltă normal până la pubertate, îmbătrânirea
precoce manifectându-se la adultul tânăr
• Decesul survine în jurul vârstei de 40 ani
3. Sindromul Cockayne
• Boală congenitală autosomal-recesivă, rară
• Se asociază cu un defect de reparare a ADN-ului
• Caracterizată prin creştere insuficientă, afectarea dezvoltării SNC,
îmbătrânire prematură
• Decesul survine in jurul vârstei de 6-7 ani

4. Sindromul Down
Teoriile îmbătrânirii:
 Stochastice: explică fenomenul îmbătrânirii
prin anumite evenimente care există întâmplător
şi care se acumulează în timp

 Nonstochastice: văd îmbătrânirea ca un fapt


predeterminat, cronometrat
Teoriile stochastice
1. Teoria acumulărilor de erori

2. Teoria legăturilor încrucişate

3. Teoria radicalilor liberi

4. Teoria “Wear & Tear ”


1. Teoria acumulărilor de erori

propusă original în 1963


 acumularea progresivă de proteine alterate (inclusiv
enzime) ca rezultat al erorilor în cursul transcripţiilor şi
translaţiilor
 duce la o evoluţie progresivă a defecţiunilor →
moartea celulei
 recent, teoria nu mai este susţinută de cercetători:
 nu toate celulele îmbătrânite conţin proteine alterate
 dacă sunt introduse proteine sau enzime alterate într-o celulă,
acestea nu determină îmbătrânirea ei prematură
2. Teoria legăturilor încrucişate (Cross-
Linkage)
 Anumite proteine din organism devin cross-link-ate, prin
urmare nu participă la avtivităţile metabolice normale

 Se acumulează “deşeuri” (ex. lipofuscina)

 Rezultatul: ţesuturile nu funcţionează la maxima lor


capacitate

 Pentru a preveni procesele de cross-link-are, unii


cercetători recomandă exerciţiul fizic şi restricţii în dietă
3. Teoria radicalilor liberi
 produşi intermediari cu număr impar de electroni → se
ataşează de alţi atomi → rup toate moleculele fără a cruţa
ADN-ul

 rezultă din metabolismul celular oxidativ

 au durata de viaţă scurtă

 Au rol în îmbătrânirea normală şi cea patologică (B Alzheimer,


DZ, ateroscleroză, etc)

 Organismul are ca sistem de apărare: antioxidanţii


Free Radicals

As the free radical (green) attacks the membrane it


can release another type free radical (blue).
Damaged membrane

mitochondrion

The free radical (blue) attacks the DNA releasing another free radical (purple).
anti-oxidant repaired damaged
molecule membrane
DNA

The anti-oxidant molecule destroys the damaging free radical. The


membrane repairs itself, but the DNA remains damaged, impairing the
cells function. In addition, the anti-oxidant molecule now has an
unpaired electron and thus becomes a new radical.
4. Teoria “Wear & Tear ”
 propusă iniţial în 1882

 o celulă are o anumită cantitate de energie


disponibilă

 celulele se uzează în timp datorită utilizării


continue: asemenea mecanismelor unei maşini
Teoriile nonstochastice

1. Teoria programării (limita Hayflick)

2. Teoria imunologică
1. Teoria programării
(limita Hayflick)
 bazată pe experimentele efectuate pe celule
fibroblasice fetale şi pe capacităţile lor (1961)

 Celulele se pot reproduce doar de un număr


limitat de ori deoarece fiecare mitoză scurtează
telomerii DNA până ajung la o lungime critică, când
intră în senescenţă

 Speranţa de viaţă – preprogramată în anumite limite


în funcţie de fiecare specie
2. Teoria imunologică

 sistemele imunocompetente sunt implicate în


îmbătrânire deoarece:

 funcţia imunologică scade odată cu vârsta

 numărul de auto-anticorpi creşte odată cu vârsta


Teorii emergente
 Teoria controlului neuro-endocrin (pace-maker-
ilor)

 Teoria metabolică/restricţiei calorice

 Cercetări numeroase ce au ca ţintă – ADN-ul


Teoria controlului neuro-endocrin (pace-
maker-ilor)

 există un program genetic al îmbătrânirii codat


in creier → controlat şi legat de ţesuturile
periferice prin hormoni
 ex:
 menopauza şi concentraţia de h estrogeni/progesteron,
 ritmul circadian si concentraţia melatoninei (concentraţia
acesteia scade abrupt după pubertate)
Teoria metabolică/restricţiei calorice
 Restricţia calorică creşte speranţa de viaţă la
mai multe specii de organisme

 reducerea cu 30% a ingestiei calorice creşte


semnificativ speranţa de viaţă

 mecanismele nu sunt pe deplin înţelese


Teoria metabolică/restricţiei calorice
CONCEPTUL DE
FRAGILITATE
DEFINIŢII
 Stare clinică de vulnerabilitate crescută şi
abilitate scăzută în menţinerea homeostaziei,
care este corelată cu vârsta şi caracterizată printr-
un declin al rezervelor funcţionale care
implică multiple organe şi sisteme.

 Reprezintă o condiţie de înaltă vulnerabilitate


care nu este neapărat apanajul vârstelor înaintate
 Fragilitatea include atât declinul fizic, cât şi cel
funcţional

 Este frecvent folosită pentru a descrie


persoanele în vârstă cu risc crescut de
morbiditate si mortalitate

 Este individualizată ca fiind una dintre cauzele


majore ale declinului vârstnicului şi evoluează
cel mai frecvent către căderi, dizabilitate,
spitalizare, morbiditate şi într-un final deces.
Dizabilitate - dificultatea de a efectua fără suport act. de zi cu zi
Comorbiditate - suprapunerea a doua sau mai multe boli distincte
la acelasi individ.
Fragilitate - scăderea capacităţii de a menţine homeostazia
 65 ani: 10-25%
 85 ani: 30-45%

ROBUST
FRAGILITATE SUBCLINICA
FRAGILITATE TIMPURIE
FRAGILITATE INAINTATA
STADIUL FINAL DE FRAGILITATE
STADIALIZARE
 Stadiul preclinic - organismul are suficiente rezerve fiziologice
pentru a raspunde injuriilor precum acutizarea unei boli,
traumatism sau stres; recuperarea se pote face integral
 Stadiul de fragilitate manifestă clinic - recuperarea este
incompletă în cazul unei boli acute, traumatism sau stres
confirmând faptul că rezervele funcţionale disponibile sunt
insuficiente
 Stadiul final, cel al complicaţiilor fragilităţii, rezultă din
vulnerabilitatea fiziologică şi reducerea rezervelor funcţionale.
Organismul nu mai este capabil să faca faţă stresului. Acest ultim
stadiu duce la un risc crescut de căderi, dizabilitate, polimedicaţie,
spitalizări prelungite, infecţii severe, instituţionalizare şi deces.
FENOTIPUL FRAGILITĂŢII
1) pierdere în greutate neintenţionată (4-5 kg într-un an);
2) epuizare auto-raportată;
3) scăderea forţei musculare (forta de prindere redusa mai mica de
20% in mana dominanta);
4) încetinirea vitezei de mers (mai putin de 20% pentru timpul de
mers 4,5 m);
5) reducerea activităţii fizice ( mai putin cu 20% cheltuieli calorice).

 Întrunirea a 3 din cele 5 criterii, definesc varstnicul fragil.


 Întrunirea a 1 sau 2 din 5 criterii = forma sub-clinică, pre
fragilă, cu risc crescut de a progresa spre fragilitate manifestă
 Acest fenotip, aflat la baza metodelor de screening şi diagnostic
în practica clinică, include numai componenta fizica a
sindromului
 Astăzi există numeroase noi scale de diagnostic al fragilităţii la
vârstnic care să cuprindă toate componentele, inclusiv cea
psihică, socială: Canadian Study of Health and Aging (CSHA)
Frailty Index, Edmonton Frail Scale
 Se încearcă studierea un sistem de biomarkeri ce ar putea evalua
precoce dezvoltarea fragilitatii ca de exemplu: IL-6, TNFα, PCR,
Ciliary Neutrophic Factor (CNTF)
 În prezent, diagnosticarea corectă şi completă a vârstnicului fragil
sau cu risc de fragilitate se face prin evaluarea geriatrică
exhaustivă
Sisteme fiziologice CHEIE implicate:

Musculo-scheletal

Hormonal

Imun

Inflamator

SNC autonom
Modal pathway to adverse outcomes in the elderly,
adapted after Walston 2007

Manifestarea centrala: SARCOPENIA


SARCOPENIA
 Scăderea masei musculare, de obicei asociată cu
creşterea masei grăsoase, chiar fără modificarea
greutăţii corpului
Factori
implicaţi
 Malnutriția
 Sedentarismul
 Fumatul
 Scăderea aportului alimentar
 Creşterea stresului oxidativ
 Scăderea activităţilor fizice
 Diminuarea mersului pe jos în viteză
 Modificarea activităţilor de zi cu zi
 Afectarea termoreglării
 Dereglarea catabolismului citochinelor
 Scăderea secretiei hormonale
 50-70% din persoanele peste 65 ani suferă de hipogonadism
 Obezitatea sarcopenică - declinul muscular întâlnit
la supraponderali
 Ţesutul adipos accentuează inflamaţia, accelerând
diminuarea masei musculare şi crescând
suplimentar rezistenţa la insulină
 Scade astfel nivelul de activitate intensificându-se
pierderea musculara
Asociatia sarcopeniei cu sindromul
geriatric

Rezultate
Sarcopenia negative
Fragilitate • Dizabilități
• Pierderea mobilității • Dependențe
• Pierdera forței • Azile de bătrâni
Sindrom • Scăderea rezistenței • Moarte
geriatric la efort
• Incontinență • Reducerea cogniției
• Căderi • Nutriție deficitară
Factori de • Escare • Scăderea activității
fizice
risc • Delir
combinați • Declin funcțional
Consecinţele funcţionale ale sarcopeniei
 Tulburări de mers
 Pe teren plat
 Urcatul scărilor
 Tulburări de echilibru
 Risc crescut de cădere
 Creşterea bolilor metabolice
 Diabet zaharat
 Osteoporoza
 1/3 femei peste 70 ani au sarcopenie
 1/2 femei peste 70 ani au osteopenie
 1/10 femei peste 70 ani au osteoporoză
 Afectează musculatura membrelor superioare şi inferioare
 Afectează musculatura muşchilor faciali şi a gâtului
 Linguală, muşchii masticatori  disfagie
Evoluția capitalului osos

Creștere/ Pierdere osoasă


Masa Consolidare
osoasă acumulare

Menopauza

Pana la 30% din


capitalul osos se pierde
in primii 10 ani dupa
menopauza

0 10 20 30 40 50 60 70 80
Varsta (ani)
From Compston JE. Clinical Endocrinology. 1990;33:653-682
Factori de
risc
 Vârsta  65 ani
 Rasa caucaziană
 Antecedente familale
 Stil de viață nesănătos
 Tabagism cronic
 Etilism cronic
 Activitate fizică redusă
 Tulburări de echilibru
 Artroze
 Scăderea acuității vizuale
 Aport inadecvat de Ca alimentar
 Indice de masă corporală redus
 Tratament cu corticoizi
 Tulburări hormonale
 Menopauză precoce
 Scăderea estrogenilor la femei, a testosteronului la bărbați
Ciclul vicios al sarcopeniei şi
osteoporozei
Limitarea
activității
cotidiene

Pierderea Osteoporoza
Risc crecut
forței și/sau
de cădere
musculare Sarcopenie

Risc
crescut de
fracturi de
col femural
 Nu exista o singura cauza care poate determina sarcopenia.
 O nutriţie adecvată şi o activitate fizică regulată pot preveni
apariţia sau accentuarea sarcopeniei
 Malnutriţia şi imobilitatea favorizează apariţia sarcopeniei
 Malnutriţia
 cauze senzoriale
 patologie asociată
 igienă orală precară
 polifarmacie
 izolare sociala
 spitalizare
 deficit cognitiv, depresie sau durere
CARACTERISTICILE PROCESULUI
DE ÎMBĂTRÂNIRE
 Scăderea capacităţilor funcţionale:
 Cardiace
 Respiratorii

 Renale

 Hepatice

 Scăderea capacităţilor adaptative la modificările


ambientale = scăderea capacităţii de menţinere a
homeostaziei = homeostenoza
 HOMEOSTENOZA
 reducerea parametrilor fiziologici de răspuns sau
bazali
 reducerea răspunsului la stimuli externi

 limitarea răspunsului maxim la stress

 întârzierea momentului atingerii nivelului maxim de


răspuns sau a revenirii ulterioare la statusul bazal
CARACTERISTICILE PROCESULUI
DE ÎMBĂTRÂNIRE
 Creşte susceptibilitatea şi vulnerabilitatea la
boală: prevalenţa bolilor creşte
 Cardio-vascular – de 92 de ori
 Cancerul – de 43 de ori

 AVC – de 100 de ori

 Patologia respiratorie cronică – de 100 de ori

 Pneumonia – de 89 de ori
MODIFICĂRI DE FARMACOCINETICA ŞI
FARMACODINAMIE

 reducerea absorbţiei (consecutiv scăderii


acidităţii gastrice, reducerii suprafeţei şi
motilităţii enterice şi scăderii fluxului sanguin
enteric)
 tulburări de distribuţie consecutiv reducerii
sectorului hidric şi a masei slabe a organismului
şi variaţiilor majore ale masei grase (fat body
mass) reprezentate fie de denutriţie, fie de
obezitate. În plus depresia funcţiilor hepatice de
sinteză determină reducerea sintezei albuminelor
şi proteinelor de transport
 declinul funcţiilor hepatice consecutiv reducerii
debitului cardiac şi a masei hepatocitare
declanşează depresia capacităţilor de
metabolizare pe cale hepatică a medicamentelor
(deci a inactivării şi a eliminării hepatice)
impunând reducerea dozelor de medicamente
 alterarea eliminărilor renale consecutiv atât
reducerii progresive a numărului de nefroni
funcţionali cât şi reducerii irigaţiei renale, ceea ce
impune reducerea dozelor la medicamentele cu
eliminare renală.

 scăderea masei musculare impune corecţia în calculul


raportului creatinemie/clearance de creatinină

 alterat preferenţial de către bolile degenerative


(nefropatia ischemică) şi diabet

 suportă agresiune în cazul investigaţiilor cu substanţe


de contrast iodate sau în caz de cateterism arterial
(embolii cu cristale de colesterol).
EVALUAREA GERIATRICĂ
 Proces diagnostic multidimensional şi interdisciplinar
care determină nevoile şi problemele medicale,
psihosociale şi funcţionale ale vârstnicului, cu scopul
de a elabora un plan de tratament şi de urmărire pe
termen lung
 Implică:
 sensiblitate (la problemele caracteristice vârstnicului)
 cunoştinţe în diverse sectoare medicale
 abilitate şi dispoziţie de interacţiune
 răbdare
 Componentele evaluării geriatrice:
 Medicală
 Funcţională: activităţile de zi cu zi (activities of daily
living – ADL), activităţile instrumentale de zi cu zi
(Instrumental activities of daily living – IADL)
 Cognitivă – MMSE

 Afectivă

 Socială

 Nutriţională

 Ambientală
ANAMNEZA MEDICALĂ
 Primul contact:
 acuzele subiective sunt numeroase şi variate, ceea ce face dificilă
stabilirea afecţiunii de bază
 existenţa de tulb. senzorioale (văz, auz) face dificilă comunicarea
 perspectiva vârstnicului asupra elementelor pe care le consideră
fireşti în cursul îmbătrânirii poate ascunde manifestări ale bolii de
bază, de exemplu:
 constipaţia, ca element revelator în neoplasmele de tub digestiv
 durerile articulare, ca element de debut în gută, mielom
multiplu, etc
 scăderea capacităţii de memorie, ca element de debut în
demenţele vasculare sau Alzheimer
ANAMNEZA MEDICALĂ
 simptomele bolilor pot diferi (ex: durerea anginoasă poate
lipsi datorită reducerii efortului fizic)

 la primul contact cu medicul pacientul vârstnic trebuie să


beneficieze de toate elementele necesare pentru facilitarea
comunicării: să poarte dantura (dacă este cazul), aparatul
auditiv, ochelarii; medicul se va aşeza mai aproape, în faţa
pacientului şi va vorbi clar şi lent pentru a permite citirea
de pe buze; vorbitul foarte tare nu ajută la stabilirea
comunicării deoarece rigidizarea membranei timpanale
distorsionează sunetele înalte
Istoricul bolii:
 în cazul unui vârstnic cooperant acesta poate oferi
date utile orientării diagnosticului

 când datele furnizate sunt insuficiente,


neconcludente şi incomplete medicul va apela la
membrii familiei pentru completarea informaţiilor,
mai ales în ceea ce priveşte medicaţia administrată
la domiciliu

 istoricul poate fi dirijat de către medic prin


întrebări care cuprind simptomele generale ale
fiecărui aparat şi sistem
Istoricul bolii:
Dacă pacientul urmează un tratament la domiciliu:
- se verifică dozele administrate, orarul, toleranţa şi complianţa
la tratament; ! medicamentele topice şi cele care se eliberează
fără reţetă şi care ar putea să interfere cu restul medicaţiei

- medicul va testa capacitatea vârstnicului de a memora


medicamentele prescrise, de a citi instrucţiunile de
administrare, de a desface cutiile sau foliile cu medicamente,
de a recunoaşte fiecare medicament în parte şi scopul
administrării acestuia

- dacă pacientul nu-şi poate administra singur medicaţia se va


lua legătura cu persoana care este responsabilă de aceasta:
membru al familiei, persoană de îngrijire, asistentă socială şi
se va verifica dacă aceasta cunoaşte instrucţiunile terapeutice
Istoricul bolii:
Medicul va trebui să cunoască amănunţit modul de viaţă al
vârstnicului:
- starea de nutriţie: dacă urmează un regim alimentar (hiposodat,
hipolipidic, hipoglucidic), obiceiurile alimentare, veniturile
alocate hranei, modul de procurare şi preparare al alimentelor
(distanţa până la piaţă, alimentara, accesul la bucătărie, gradul
de utilare al bucătăriei, etc)

- consumul de alcool, dacă este fumător, consumul de cafea

- gradul de efort fizic efectuat zilnic

- condiţiile în care locuieşte vârstnicul: numărul de camere,


distanţa până la bucătărie, grupul sanitar, gradul de aerisire,
căldură, iluminare, etc.

- statusul marital
ANAMNEZA SOCIALĂ
 Evaluarea statusului socio-economic şi
abilitatea de a funcţiona în cadrul lui

 Evaluarea trăirilor şi aşteptărilor familiei:


 Sentimente de mânie – au de îngrijit un bătrân
dependent
 Sentimente de vinovăţie – neputinţa de a face mai
mult
 Aşteptări nerealiste
EVALUAREA GERIATRICA
 Activităţi de zi cu zi (ADL):
 Scor maxim: 6 (100), dependenţă < 5 (70)
 Activităţi instrumentale de zi cu zi (IADL):
 Scor minim: 0, scor maxim: 8
 MMSE:
 25-30 normal
 20-24 afectare cognitivă uşoară
 10-19 afectare cognitivă moderată
 0-9 afectare cognitivă severă
EXAMENUL OBIECTIV
 Tegumente şi mucoase:

 se vor căuta semne revelatoare pentru leziuni cutanate


pre-maligne sau maligne
 echimozele apar mai uşor la vârstnic şi pot fi semne de
agresiune fizică
 prezenţa enoftalmiei nu mai reprezintă un semn de
deshidratare deoarece la vârstnici se produce o scăderii
a grăsimii orbitare cu deplasarea globului ocular spre
fundul orbitei
 se va aprecia starea dentiţiei – dă informaţii asupra
tipului de regim alimentar pe care pacientul îl poate
respecta
Sistemul osteoarticular
- evaluat cu grijă şi blândeţe, notând prezenţa oricăror
elemente ce ar putea interfera sau masca evoluţia unor
afecţiuni pe care pacientul le ignoră sau nu le acordă
importanţa cuvenită;
- de ex. prezenţa concomitentă a durerilor iradiate de la
nivelul coloanei vertebrale şi a durerilor anginoase poate
duce la:
 exagerarea simptomelor anginoase
 trecerea durerilor anginoase pe “locul doi” (ischemia silenţioasă
este mult mai frecventă la vârstnici decât la celelalte categorii de
vârstă)
 vârstnicii au musculatura abdominală
slăbită şi/sau subţire, ceea ce favorizează
apariţia herniilor

 se va palpa cu atenţie şi se va percuta zona


suprapubiană pentru a nu ignora o retenţie
de urină

 zona anală se va examina cu atenţie pentru


a detecta prezenţa de hemoroizi sau fisuri
anale; tuşeul rectal este obligatoriu!
 toţi vârstnicii de sex masculin vor beneficia
de un examen urologic, chiar dacă nu
descriu tulburări micţionale

 toate pacientele de sex feminin vor beneficia


de un examen ginecologic care să cuprindă
şi examenul regiunii mamare; atrofia senilă
a mucoasei vaginale poate fi una din cauzele
cistitei recidivante
EXPLORĂRI PARACLINICE
 Parametri care NU se schimbă odată cu
înaintarea în vârstă:
 Hemoleucograma
 Electroliţii

 Ureea

 Testele funcţionale hepatice

 TSH
 Parametri frecvent modificaţi:
 Glicemia
 VSH

 Creatinina

 Albumina serică, sumarul de urină – bacteriuria


asimptomatică
 Radiografia toracică – modificările interstiţiale

 ECG
COMPLIANŢA TERAPEUTICĂ
 Reprezintă modul în care pacientul respectă
indicaţiile medicamentoase şi de modificare a
stilului de viaţă recomandate de medic.

 Lipsa complianţei = cauza numărul 1 de eşec


terapeutic.

 Nedepistată, lipsa de complianţă crează dubii


privind eficienţa terapeutică şi generează
internare în spital, proceduri inutile de diagnostic
şi schimbări de tratament ceea ce va duce în final
la creşteri incredibile ale costurilor.
Cauzele necomplianţei:
 cauze de ordin fizic:
 tremurăturile, tulburările de echilibru, leziunile
artrozice la membrele superioare pot face dificilă
administrarea medicaţiei
 tulburările de memorie, deosebit de frecvente, pot fi
cauza administrării incorecte a medicaţiei
 tulburările de vedere
 tulburările de micţiune (ex: administrarea de
diuretice la un pacient cu adenom de prostată)
 cauze de ordin funcţional
 reţeta recomandată depăşeşte posibilităţile
financiare
 nu-şi poate procura toate medicamentele de la o
singură farmacie din apropierea locuinţei;
pacientul întrerupe tratamentul cu totul sau îşi va
administra numai acele medicamente pe care şi le
cumpără uşor
 are cu medicul o relaţie nesatisfăcătoare şi nu
respectă indicaţiile terapeutice
 nu a înţeles importanţa respectării indicaţiilor
terapeutice
Posibilităţi de compensare a complianţei
reduse:
 stabilirea unei relaţii bazată pe respect reciproc între
pacient şi personalul medical

 educaţia pacientului şi anturajului în legătură cu


importanţa respectării indicaţiilor medicale; aceasta se va
face verbal şi scris, pe înţelesul pacientului

 schema terapeutică recomandată va fi pe cât posibil


simplificată, clar formulată, accesibilă financiar

 vizite regulate la domiciliu ale asistentei medicale

Creşterea complianţei duce la creşterea duratei viaţei şi


reducerea preţului de cost.
VÂRSTNICUL, VICTIMA
PREFERATĂ A IATROGENIEI

 MODIFICĂRI INERENTE ÎNAINTĂRII


ÎN VÂRSTĂ
 RELAŢIA MEDIC-PACIENT VÂRSTNIC
 COMPLIANŢA TERAPEUTICĂ
 SPITALIZAREA
 PRESCRIEREA UNEI REŢETE