15 Periscop 2011

https://biblioteca-digitala.
ro
https://biblioteca-digitala.ro
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în
care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului,
fără de care nu există iubire de ţară.
Nr 3/2011
Anul IV · Nr. 15 • Iulie - Septembrie
Publicaţie trimestrială a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în

Retragere din Serviciul de I nformaţii Externe
CONSILIUL ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr. Ilie BĂDESCU

Academician Dinu C. GIURESCU
Prof. dr. ing. Ştefan IANCU
Prof. dr. Mihai MIRON
Prof. univ. dr. Emilian STANCU
REDACŢIA:
Redactor - şef : Ioan Popa

Secretar general de redacţie : Dan Sulugiuc
Colegiul de redacţie : G. Bărbulescu, A. Botez,
1. Constantin. V. Dumitru,
O. Ionescu, M. Manea, C. Mitran,
P. Neghiu, I. Pavel
Grafica: Dumitru Roşu
Tel/fax :02 1 ,2 1 0.9936; www.acxie.ro

e-mail: office@ acxie.ro
Articolele pot fi reproduse numai cu permisiunea editorului.

Revista poate fi citită online pe site-ul A.C.M.R.R. - www.acxie.ro
UMAR
EDITORIAL
SUA, aliatul nostru strategic 7
................. „•......••...•••..... „.„ .••••••....•••...••...•••.....•..
,,În spatele guvernului vizibil stă pe tron un guvern invizibil, care nu datorează
nicio loialitate şi nu recunoaşte nicio responsabilitate în faţa poporului. A
distruge acest guvern invizibil, a scoate la iveală această ne-sfântă alianţă
dintre business-ul corupt şi politica coruptă este prima sarcină a oamenilor de
stat - Theodore Roosve/t". (Redactorul şef)
INTERVIURILE REVISTEI „PERISCOP"

Interviu cu Domnul CĂTĂLIN HARNAGEA, fost Director SIE:
„Serviciul de Informaţii Externe a constituit un element decisiv În
integrarea României În NATO şi , ulterior, În UE" 1'0 .......................................
"Articularea SIE la comunitatea de if!formaţii, cu profil occidental, nu era

posibilă fără a demonstra caracterul apolitic al Serviciului şi a existenţei
controlului societăţii civile, prin intermediul Comisiei de control a
Parlamentului (Petru Neghiu)
".
SERVICII SPECIALE
Cazul Hanssen - o abordare didactică (1) 14
..................................... .....
În acest prim episod, după ce vom parcurge paginile din rezonanţa

internaţională asupra cazului, o să-i vedem ''fişa personală" a spionului
Hanssen. Mai apoi, vom încerca să organizăm cât mai coerent materialul
probator, În temeiul legilor SUA şi, în fine, intenţionăm să desluşim, ca la o
lecţie de şcoală, oarece concluzii şi "învăţăminte". (Petru Neghiu)
Un cifrator sovietic şi premisele Războiului Rece: Cazul Igor G uzenko 23 . . ...
Informaţiile despre spionajul sovietic, susţinute de documente secrete sustrase

de cifratorul sovietic din ambasadă, au convins guvernele occidentale că fostul
lor aliat din timpul războiului le devenise inamic. (l.Gatea)
Serviciul Secret de Informaţii al regatului Spaniei şi noile provocări ale
lumii de azi 28
..........................................................................................................
Generalul Sanz a anunţat că În cursul anului 201 I, pentru prima dată, Directiva
Naţională pentru Informaţii ce fu:ează obiectivele Centrului Naţional de
Informaţii (C.N.l), nu va mai fi elaborată numai de serviciul pe care el îl
conduce, ci va încorpora propunerile tuturor organelor statului ce au nevoie de
informaţiile acestuia. (Ioan N. Dumitru)
CULTURA DE SECURITATE, CULTURA POLITICĂ

Cu Titulescu În Basarabia 31
............................ ....................................................
Cu prilejul aniversării a 70 de ani de la moartea lui Titu/eseu, sub auspiciile

Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), a fost organizată o amplă Conferinţă
ştiinţifică dedicată activităţii lui Nicolae Titu/eseu, om politic, figură marcantă
„
a diplomaţiei europene în perioada dintre cele două războaie mondiale". (Dan

Sulugiuc)
3
UMAR
noastre din ultimul secol: tezaurul românesc, depozitat la Moscova în timpul

primului război mondial şi rămas acolo, în cea mai mare parte, până astăzi.
( Ion P.)
Rusia după URSS .... „.........„......... . . . ...... ..... .. 87
. „„.....„ ....„ ...........................„ .. . . .
Rusia, după URSS.lucrare semnată de Corneliu Vlad, este o carte ce se citeşte

rapid şi cu plăcere, care creionează cu o anumită delicate/e, dar cu mână
sigură, profilul unei ţări, Rusia, mereu incitantă, mereu provocatoare, dificil de
cunoscut în profunzime, la dimensiunile ei reale, adevărate. (S.Dan)
Perspective şi posibile consecinţe ale unor abordări recente din raporturile
ruso-germane. Implicaţii pentru România (11)„ .. „„„.....„„„„.. ...„..„„„„ .. 90 „ „.
La prima vedere, soarta României pare a fi tragică. Trebuie să ne aşteptăm în

orice moment să fim înglobaţi în sfera de influenţă a Rusiei sau să fim folosiţi ca
masă de manevră în funcţie de interesele de moment ale Europei Occidentale. in
oricare din aceste situaţii ne pândeşte pericolul real al dispariţiei de pe hartă.
(Alexandru Botez)
Seminarul ,,Extremismul În Europa" (Sonnenberg-Germania, iunie 2011) ... 102
Seminarul a subliniat faptul că în ţările UE există situaţii diferite privind
pericolul extremismului de orice natură, iar legislaţia şi instituţiile de stat
menite să prevină şi să combată acest pericol diferă de la o ţară la alta. De aici
decurge necesitatea armonizării, atât a legislaţiei, cât şi a instituţiilor de stat
insărcinate cu prevenirea şi combaterea extremismului de orice natură. (Dipl.
lng. Petre Repcaru)
Extremismul în Estul Europei„.„..........„„........ „.„...„.... „„„.. „„.„.......„„„.. . 106
Factorii care încurajează extremismul sunt: a) slăbiciunile statului democratic
şi limitele puterii instituţiilor centrale la nivel local; b) neîncrederea populaţiei
În instituţiile democraţiei; c) lipsa de transparenţă; d) sărăcia; e) corupţia.
(Prof. univ.dr. Emilian M. Dobrescu)
Amintiri despre Doicaru .. ..... .. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . „„. 1 13
. . „ .... „„ .....„.„ . . .
Doicaru avea în gând perfec/iunea. Să folosească chiar şi ultima informaţie,

venită în cursul nopfii. La birou venea la ora 6, 00, citea telegramele de peste
noapte, apoi îl primea pe ofiţerul de serviciu cu Sinteza„ (Dan P.)
Paraşutat În Fleet Street - Londra„„„...„„„„„„„ .. „„....... „„„. ....... .. ..... . 1 15
„„ .. .
Memoriile domnului Vasile Dumitru Fulger nu trec peste "limita deosebit de

subtilă" dintre activitatea oficială şi cea a muncii secrete din relaţiile cu
colaboratorii săi. Totuşi, În unele locuri, autorul aduce informaţii inedite despre
activitatea serviciilor de informaţii. (l.Gatea)
Martori, din umbră, ai tragediei de la Miinchen (septembrie 1 972 ) 118„ „ „„
În plină desfăşurare a întrecerilor sportive, în dimineaţa zilei de 5 septembrie

1 9 72, opt membri ai organizaţiei teroriste palestiniene „Septembrie negru·' au
escaladat gardul satului olimpic şi au pătruns în apartamentele locuite de
componenţii echipei olimpice a Israelului. in total s-au înregistrat 1 7 victime
care au îndurerat nu numai Germania, ci şi întreaga lume. (Ion Dridea)
5
MOZAIC
lntelligence Mozaic... . ..
. ......... . . . . . .. ..
............ ... ..... .. . . . . . 122
............. . .... . .... . ..... . ... . . . ..
Cu câteva luni Înainte de declanşarea operaţiunii care avea să conducă la

uciderea celui mai căutat terorist internaţional (2 mai 201 1), agenţi ai ClA au
lansat un fals program de vaccinare a populaţiei din Abbottahad, localitate
pakistaneză, unde se ascundea bin Laden. (Petre Mărculcscu)
De ce-oi fi trist. 130
.................................................................................................
Eu cred În democraţie şi În valorile ei declarate, dar am impresia că mulţi ,

foarte mulţi dintre cei pe care i-am ales şi dintre cei puşi în funcţii de către cei
aleşi de noi, nu se mai gândesc la populaţie, ci la cum să-şi plătească datoriile
lor şi cum să scoată bani de la cei de sub ei. (Miha i Miron)
DIN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA ACMRR-SIE

Opinia cititorilor şi a colaboratorilor revistei. .. ... .. . . ... .. . 132
.. . . ........ . .. . .. .
Scrisoare de intenţie către revista PERISCOP : Mi-am pus in gând să pun pe

hârtie nişte amintiri din acea vreme, vreo două decade, aşa cum le-am trăit şi
le-am simţit. Vor fi eseuri sau chiar poezii În memoria celor care acum sunt
"ofiţeri în rezerva eternă" (Dan)
Din activitatea ACMRR-SIE (Col.(r) Costică Niţu). . 135 ..... ..............................
6
SUA, ALIATUL NOSTRU STRATEGIC
De curând, la Washington s-a consumat o nouă întâlnire româno

americană la vârf Un eveniment major, care nu se întâmplă prea des, dar care,
de fiecare dată, conferă un plus de substanţă celei mai importante alianţe
strategice stabilite de România în ultimele două decenii.
Politizată excesiv, atmosfera de la noi s-a încins aproape instantaneu

în legătură cu acest subiect. Treptat, însă, lucrurile au reintrat într-un vad firesc,
iar ideea că o astfel de întâlnire, cu preşedintele celui mai puternic stat al lumii,
este întotdeauna benefică, a căpătat o acceptare aproape cvasigenerală.
Nu vom stărui aici asupra documentelor semnate, nici asupra
semnificaţiei amplasării unor componente ale scutului antirachetă la Deveselu.
Acum ne interesează mai mult ideea ca parteneriatul strategic româno
american pentru secolul XXI să funcţioneze din plin, la parametrii maximi.
Pentru că un asemenea parteneriat este într-adevăr o miză majoră pentru politica
externă a României, un obiectiv de interes naţional.
Fără a intra în detalii, trebuie să reamintim totuşi că relaţia
România-SUA a debutat destul de târziu şi cu multe obstacole la finele secolului
XIX începutul secolului XX, iar lipsa de încredere a americanilor faţă de noi
-
ne-a creat numeroase probleme după primul război mondial. Abia pornită pe un
făgaş de normalitate în perioada interbelică, relaţia s-a deteriorat din nou în
timpul celei de-a doua conflagraţii mondiale, iar americanii, ca şi englezii,
7
ca şi alţi occidentali, atât de mult aşteptaţi de români, ne-au abandonat pur şi
simplu în braţele sovieticilor pentrn aproape cinci decenii. Restabilită în mod
miraculos în deceniile şapte-opt ale secolului trecut, în plină perioadă comunistă,
intrată apoi din nou într-un stadiu de decădere şi ostilitate, iată că de două
decenii încoace avem posibilitatea de a construi cu adevărat o relaţie strategică
de perspectivă cu America, benefică intereselor ambelor popoare.
Deocamdată, la drept vorbind, americanii se lasă încă aşteptaţi în
România. Avem în vedere, desigur, în primul rând componenta economică a
relaţiei bilaterale, o prezenţă semnificativă şi puternică a capitalului şi a
specialiştilor americani în diverse domenii ale noii construcţii a societăţii
o nouă construcţie a societăţii româneşti este cazul
româneşti. Vorbind despre
să ne întrebăm, însă, noi ce fel de societate construim? În plină criză
internaţională multidimensională, avem oare un proiect naţional capabil să
coaguleze energiile tuturor categoriilor sociale, indiferent de culoarea şi
preferinţele lor politice? Sunt instituţiile statului român pregătite să susţină
eficient eforturile de afirmare a noii identităţi a României, dată de statun1l de
membru cu drepturi depline al NATO şi Uniunii Europene, sau ne aflăm pe un
tobogan periculos şi asistăm cu îngrijorare la o disoluţie a acestora? Iar
întrebările ar putea continua. Este însă nevoie cât mai urgentă nu doar de
întrebări, ci şi de răspunsuri calificate.
Multe lucruri trebuie învăţate chiar de La aliatul nostru strategic
principal. Să ne referim, de pildă, La domeniul culturii de securitate. Chiar şi în
perioada confruntării Est-Vest şi a Războiului Rece, am apreciat întotdeauna
respectul, înalta preţuire cu care societatea civilă ii onorează pe militarii din
toate armele aflaţi în serviciul SUA, cultul curajului, simţul demnităţii şi spiritul
de dreptate care dau profilul celor angajaţi în structurile de siguranţă a statului şi
de apărare a valorilor americane.
Bineînţeles că şi liderii politici, oamenii de stat, demnitarii cu
responsabilităţi publice au încă de învăţat din lecţia americană a apărării
valorilor democratice. lată, spre exemplu, un text care ar trebui să se regăsească
nu doar ca motto în manuale, ci şi pe frontispiciile celor mai importante instituţii
ale Statului Român, tocmai pentru ca aceia care le deservesc să nu uite niciun
moment de înaltele îndatoriri pe care le au faţă de cetăţean:
„În spatele guvernului vizibil stă pe tron un guvern invi::ibil,
care nu datoreazâ nicio loialitate şi nu recunoaşte nicio responsabilitate fn.faţa
poporului. A distruge acest guvern invizibil, a scoate la ivealâ această
8
ne-sfântă alianţă dintre business-ul corupt şi politica coruptă este prima sarcină
a oamenilor de stat".
Cuvintele îi aparţin lui Theodore Roosevelt, preşedinte al SUA în anii 1 90 1 -
1 909, o perioadă în care trebuie să recunoaştem că America s e confrunta cu
puţin mai multe acte de banditism şi asalturi criminale împotriva ordinii statale
decât se confmntă România de după evenimentele din 1 989, pe care unii le-au
numit revoluţie, alţii contrarevoluţie, iar cei mai dubitativi le-au spus pur şi
simplu cotitura din decembrie.
În fine, nici în chestiunea cum trebuie trataţi trădătorii de ţară nu este
deloc lipsită de interes viziunea americană. Pentm că şi americanii au trădătorii
lor. Nu puţini, şi nu lipsiţi de importanţă. La unul dintre ei ne referim chiar în
numărul de faţă al revistei Periscop. Totuşi, cel mai celebru nume din galeria
trădătorilor americani a rămas, se pare, generalul Benedict Arnold ( 174 1 - 1 80 1 ) .
Fost voluntar în timpul Revoluţiei Americane, declarat erou şi avansat general în

urma luptei de la Saratoga (7 octombrie 1 777), când a avut un rol decisiv în
obţinerea victoriei împotriva trupelor coloniale engleze, apreciat în mai multe
rânduri de George Washington, comandantul suprem al armatei americane, B .
Arnold a sîarşit prin a se pune în slujba Marii Britanii, p e atunci inamic de
moarte, în schimbul unor avantaje materiale. El acceptase să predea englezilor
fortăreaţa strategică West Point de pe fluviul Hudson, pe care o comanda,
devenită din 1 802 Academia Militară a Statelor Unite şi ajunsă celebră datorită
personalităţilor care i-au absolvit cursurile. În faţa actului de trădare,
preşedintele George Washington, ca şi alţi preşedinţi mai târziu, a exclamat: ., ln
cine să mai ai încredere? "B . Arnold a scăpat cu fuga, în ultimul moment, în
tabăra adversarilor Americii, iar ultimii 20 de ani de viaţă i-a petrecut la Londra,
împreună cu familia, sub protecţia noilor patroni şi, desigur, din stipendiile
acestora. A murit în izolare, lăsând în urmă datorii de 5 OOO de lire sterline. Era
amărât că majoritatea englezilor nu aveau încredere în el şi îl considerau, ca şi
americanii, un trădător.
În National Historical Park din Saratoga (statul New York) s-a ridicat
un monument dedicat memoriei „celui mai strălucit soldat al armatei nord
americane, care a fost rănit de moarte în acest loc, la 7 octombrie 1 777, când a
câştigat pentru compatrioţii săi bătălia decisivă a Revoluţiei Americane . . . ". Pe
monument nu este scris niciun nume, ci este configurată doar o cismă
ostăşească . . . Fostul erou Benedict Arnold rămâne un trădător, iar trădătorii nu au
nume, nici după două secole şi jumătate. Asta da lecţie americană de istorie!
Redactorul şef
9
INTERVIURILE REVISTEI "PERISCOP"
"SIE A CONSTITUIT UN ELEMENT DECISIV ÎN INTEGRAREA

ROMÂNIEI Î N NATO ŞI ,ULTERIOR , Î N UE"
Interviu cu Domnul Cătălin Harnagea, fost Director al SIE

• De,...abia în 1 999 Serviciul intern german a ridicat monitorizarea asupra
SIE, considerându-l din acel moment un partener.
• S-a creat treptat o cultură instituţională apropiată de cea a aliaţilor
noştri din NATO şi UE.
• În mandatul meu a crescut gradul de
motivaţie a cadrelor in raport cu misiunile
de îndeplinit şi prin asigurarea unor
retribuţii decente.
• Subliniez dinamica extraordinară a
relaţionării externe a Serviciului, care a
stabilit raporturi de parteneriat cu toate
serviciile occidentale, fiind primit în MEC
(Middle E uropean Conference), un club al
elitelor de informaţii.
• Modernizarea logisticii Serviciului de Informaţii E xterne a cunoscut
acumulări semnificative, care i-au menţinut şi i-au dezvoltat
performanţele.
• Directorul CJA a vizitat pentru prima oară România în 2000, fiind un
moment istoric pentru ambele servicii de informaţii.
1. Î ntrebare: Domnule ministru, aţi condus S.l.E., respectiv Serviciul

de spionaj al României, În mandatul preşedintelui Emil Constantinescu,
mai exact intre anii 1997-2000. Î n perioada respectivă, În Parlamentul
României s-a adoptat pentru prima dată o lege de organizare şi
funcţionare a SIE, respectiv Legea nr. 1/1 998. Ce sau cine v-a determinat să
puneţi la temelia spionajului românesc o astfel de lege ?
Răspuns: Eforturile depuse pentru adoptarea primei legi a serviciului au
fost motivate de necesitatea de a oferi serviciului un cadru legal de activitate
care să-i confere legitimitate pe plan intern şi credibilitate în plan extern. Deşi
perioada de "singurătate diplomatică" de la începutul deceniului era în bună
10
,
iJNTERVIURILE REVISTEI "PERISCOP,
măsură dcpaşită, servic iile occidentale priveau cu circumspecţie inexistenţa, prin

lege, a unui control al societătii civile asupra activităţii Serviciului, operaţiunilor
derulate şi, mai ales, absenţa unor mecanisme de prevenire a implicării instituţiei
în activităţi cu tentă politică. Nu uitaţi că serviciul intern german de-abia în 1999
a ridicat monitorizarea asupra SIE, considerându-l din acel moment un partener.
Articularea SIE la comunitatea de informaţii, cu profil occidental. nu era

posibilă fără a demonstra caracterul apolitic al Serviciului şi a existenţei
controlului societăţii civile, prin intermediul Comisiei de control a
Parlamentului. Chiar dacă instituţiile omologe din Vest acceptau deja un anumit
tip de cooperare, se menţineau totuşi zone de neîncredere care aveau consecinţe
nedorite în planul parteneriatului şi. prin ricoşeu, al procesului de modernizare şi
democratizare a instituţiei.
De asemenea, în condiţiile inexistenţei unei legi, era imposibil să

adoptăm metodologia occidentală de lucru, respectiv pe bază de proiecte şi
programe bugetare, unele pe termen mediu sau lung, fi ind dificil să stabilim o
strategie a Serviciului, inclusiv din perspectiva managementului operaţional, a
resurselor umane, a obiectivelor şi ţintelor prioritare.
Personal. cred că adoptarea legii a marcat consacrarea separării, ca

percepţie, mod de lucru, cultură instituţională şi mentalitate, de asocierea, de
cele mai multe ori nedreaptă, cu vechile structuri informative din România. La
aceasta a contribuit şi editarea, pentru prima oară, a unei scurte istorii a
serviciilor de informaţii din România care includea şi datele biografice ale
şefilor şi adjuncţilor acestor instituţii. Cele două evenimente au avut un ecou
extrem de favorabil în lumea occidentală, marcând o deschidere fără precedent,
intrarea în normalitate şi lansarea în spaţiul public a unor informaţii considerate
până atunci, în mod nejustificat, secrete de stat.
2. Î ntrebare : Care au fost, în timpul mandatului dumneavoastră, cele

mai importante procese interne în cadrul SIE ?
Răspuns: Procesul de întinerire a personalului, pe cale naturală sau prin

înlăturarea celor care nu s-au putut adapta noilor realităţi, redefinirea
obiectivelor, misiunilor, strategiei şi ţintelor serviciului prin identificarea
ameninţărilor reale la adresa securităţii naţionale şi, aspect extrem de relevant, a
ecurităţii aliaţilor noştri în devenire din NATO şi UE. In acelaşi timp, s-a creat
11
TERVIURILE REVISTEI "PERISGOP
treptat o cultură instituţională apropiată de cca a aliaţilor noştri din NATO şi UE,
crescând calitatea procesului educaţional şi de instruire a ofiţerilor noştri, prin
cooperare cu serviciile de informaţii din Occident.
Alte procese importante au fost: modificarea, modenizarca şi perfecţionarea
organigramei Serviciului pentru alinierea la paradigmele de funcţionare ale
instituţiilor partenere din NATO şi UE . Î n mandatul meu a crescut gradul de
motivaţie a cadrelor în raport cu misiunile de îndeplinit şi prin asigurarea unor
retribuţii decente.
Ca nuanţă aş adăuga şi creşterea transparenţei activităţii s erviciului, cu
menţinerea, desigur, a caracterului secret al operaţiunilor. Menţinerea unui
echilibru constant între cele două aspecte ne-a sprijinit să evităm derapajele.
scurgerile de informaţii sau scandalurile de orice natură.
3. Î ntrebare: Î n contextul ameninţărilor, al vulnerabilităţilor la adresa
securităţii şi stabilităţii internaţionale, cooperarea serviciilor de informaţii
devine o armă fo arte eficientă. Aţi iniţiat şi dezvoltat relaţii între SIE şi
multe servicii similare din toate zonele geografice. Care consideraţi că au
fost cele mai importante realizări ale SIE în perioada în care l-aţi condus?
Răspuns: Ca realizări trebuie să subliniez dinamica extraordinară a

relaţionării externe a Serviciului, care a stabilit raporturi de parteneriat cu toate
serviciile occidentale, fiind primit în MEC (Middle European Conference), un
club al elitelor de informaţii. Intre 1 997 si 200 1 a fost, practic, finalizat procesul
de cooperare cu serviciile din ţările NATO şi UE şi s-au consolidat cele începute
deja anterior. Calitatea cooperării cu aceste servicii, prestigiul pc care l-a câştigat
SIE prin performanţe şi profesionalism au determinat ca pa1tencrii noştri
occidentali să ne considere ca pe o valoare adăugată importantă la contracararea
ameninţărilor la securitatea Alianţelor la care aspiram sa aderăm.
Mulţi dintre şefii serviciilor occidentale, dar şi politicieni de marcă din

ţările respective, au considerat că, prin activitate, prin procesele de
democratizare şi modernizare, prin articularea structurală si funcţională la
SIE a constituit un element decisiv în
comunitatea de informaţii din occident,
integrarea României în NATO şi, ulterior, în UE.
Ca proiecte începute în acea perioadă aş aminti crearea SEEIC (South

Eas t European Intelligence Community) şi a unei comunităţi naţionale de
informaţii, prin îmbunătăţirea cooperării cu celelalte instituţii cu atribuţii locale.
În pofida unei situaţii economice naţionale precare, modernizarea logisticii
Serviciului de Informaţii Externe a cunoscut acumulări semnificative, care i-au
12
INTERVIURILE REVISTEI "PERISCOP
mentinut şi i-au dezvoltat performanţele, conform cerinţelor determinate de noua

Strategie de Apărare a României aprobată de C.S.A. T. şi de posibilităţile
tehnico-informatice aflate într-o ascensiune impresionantă pe plan mondial.
C\J dlrecforuf FBI, Louis Freeli. la W3sfiington
Întâlnirile dese şi extrem de deschise cu toţi şefii serviciilor de
informaţii din NATO şi UE au creat o bază solidă pentru intrarea României în

structurile Alianţei Nord-Atlantice şi a celei europene. Nu uitaţi că directorul
CIA a vizitat pentru prima oară România în 2000, fiind un moment istoric pentru
· ambele servicii de informaţii. De asemenea, în acea perioadă au vizitat pentru
prima dată România şefii serviciilor de informaţii din Danemarca, Portugalia,
Suedia, Olanda, Canada, Slovenia, Albania, Africa de Sud, Croaţia etc, iar
orizonturile cooperării au fost lărgite spre spaţii ca Japonia, Arabia Saudită,
Emiratele Arabe Unite, Iordania, Mexic, India, Pakistan„.
Domnule ministru, în timpul mandatului dumneavoastră a
luat fiinţă Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul
de Informa/ii Externe, mai exact în toamna anului 1999. În urmă cu doi ani
am sărbătorit primii zece ani, primul deceniu de existenţă a acesteia. Până
atunci, rezerviştii SIE "orbecăiau " pe la alte asocia/ii sau se întrebau, pur şi
simplu, cum se explică faptul că de ei nu se ocupă nimeni. Printr-un mare act
de curaj şi cu multe dijicultă/i, inclusiv materiale, a/i devenit ctitorul
Asociaţiei noastre. Cei peste 1700 de membri ai săi vă sunt recunoscători.
Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a fi acordat acest

interviu revistei noastre.
A consemnat Petru NEGRIU
13
CAZUL HANSSEN - O ABORDARE DIDACTIC Ă (I)
21 februarie 2001 - O zi în care - cu diferenţele de fus orar

respective - întreaga lume avea să afle despre un nou scandal de spionaj, în
dauna SUA, dar în favoarea Rusiei.
Î ntr-o conferinţă de presă comună, secretarul amencan al
Justiţiei, John Ashcroft, directorul FBI, Louis Freeh şi cel al CIA, George
Tenet făcuseră cunoscute opiniei publice americane şi mondiale următoarele:
"Duminică, 1 8 februarie 2001, ROBERT PHILIP HANSSEN,

agent (cadru) al FBI- serviciul american de contraspionaj, afost arestat pentru
spionaj În .favoarea unei puteri străine - URSS/Rusia - conspirând împotriva
SUA începând cu anul 1 985 şi până i"n momentul arestării.
Conţinutul mandatului de arestare cuprinde Încălcarea Codului

Statelor Unite ( USC), respectiv capitolul 1 8 al acestuia, secţiunea 794 (a)
"Transmiterea de informa/ii din domeniul Apărării Naţionale" şi 794 (c) -
"Conspiraţia În vederea comiterii infi-acţiunii de spionaj".
"Rostogolite" şi "împrăştiate" de mass-media, aceste informaţi i

a u ajuns î n ziua respectivă l a mechile multora, oameni simpli, speciali şti,
analişti, politicieni etc. Redăm în continuare extrase şi fragmente din comentarii
radio-tv şi din presa scrisă, "răsunet" de la care vom porni în "abordarea
didactică" a cazului Hanssen, fără a ne erija în super-contraspioni, alţii au tăcut
o cu mai mult sau mai puţin succes, adică profesionalism, inclusiv în scenarii de
filme care au atras spectatori şi telespectatori de peste tot. Vrem, doar, să facem
o "ochire" globală asupra cazului care să rămână, sperăm, în bagajul de
cunoştinţe de cultură de securitate ale cât mai multor cititori ai revistei
noastre.
De aceea, pentru început, în acest prim episod, după ce vom fi

parcurs pagini din rezonanţa internaţională a cazului, îi vom vedea "fişa
personală" a spionului Hanssen. Mai apoi, vom încerca să organizăm cât mai
coerent materialul probator, adică actele, faptele, acţiunile agentului care, în
temeiul legilor SUA şi, de altfel, ale oricărui stat suveran, au fost incriminate în
capetele de acuzare aduse prin însuşi mandatul justiţiei. Î n fine, intenţionăm să
desluşim, ca la o lecţie de şcoală, oarece concluzii, "învăţăminte" din caz, nu atât
14
SERVICII SPECIALE
în interesul specialiştilor în domeniu, cât al celor cc analizează politic ş1

decizional astfel de evenimente. Să începem deci cu începutul:
1. Agentia Reuters, Washington, 21 februarie 2001
Arestarea lui Robert Philip Hanssen, duminică 18 febmarie a.c.,

survine după o seric de evenimente care par a fi desprinse dintr-un roman de
spionaj, a cărei acţiune se petrece în epoca războiului rece. Spioni, foşti spioni şi
presupuşi spioni continuă să iasă la lumină la peste zece ani de la încheierea
războiului rece, care ar fi trebuit să semnifice şi un sfărşit al rolului lor.
Deşi consideră că arestarea lui Hanssen este cel mai grav caz de
sp1onaJ din istoria recentă a SUA, analiştii apreciază că acesta nu va marca o
cotitură în relaţiile ruso-americane. Cazul se adaugă deja suspiciunilor opiniei
publice americane faţă de preşedintele rus, Vladimir Putin, el însuşi fost ofiţer
KGB.
Anul trecut, Edmond Pope, fost ofiţer de informaţii al servic iilor
_
secrete ale Forţelor navale ale SUA, închis în Rusia pentru spionaj, a fost graţiat
de preşedintele Putin şi repatriat în SUA. Totuşi, până la acest deznodământ
fericit, cazul Pope a ilustrat tensiunea mocnită care persistă în relaţiile ruso
amencane.
2. Postul rus de televiziune NTV, 2 1februarie 2001
Fostul director al FBI, William Webster. a fost numit şef al

Comisiei de anchetă, care are sarcina de a stabili dimensiunile prejudiciului adus
securităţii SUA de către Hanssen. Agentul FBI Hanssen a fost arestat duminică,
în casa sa de lângă Washington. Acestuia i-au fost prezentate fotografii în care
era sw-prins în timp ce lăsa un pachet cu materiale într-o ascunzătoare secretă.
În oraşul Alexandria, statul Virginia, au început deja primele
audieri în cazul lui Robe1t Philip Hanssen. Conform dosarului în care sunt
prezentate capetele de acuzare, care cuprinde aproximativ I 00 de pagini,
Hanssen a transmis Moscovei materiale cu conţinut secret în perioada octombrie
1 985 maitie 1 989. Pentru activitatea sa de spionaj, Hanssen ar fi primit 1 ,4
-
milioane de dolari. După cum au declarat reprezentanţii Procuraturii, agentul

FBI este pasibil de pedeapsa cu moartea, dacă va fi găsit vinovat.
Unul dintre cei mai cunoscuţi avocaţi de la Washington, Plato
Kaceris, va reprezenta interesele lui Hanssen. Avocatul l-a apărat în instanţă şi
pe fostul angajat al CIA, Aldrich Ames, acuzat de spionaj în favoarea Moscovei.
Majoritatea americanilor îl cunosc însă pe Kaceris în calitatea sa de avocat al
15
ERVICII SPECIALE
Monicăi Lewinsky, în timpul scandalului de la Casa Albă în care a fost implicat
fostul preşedinte William Clinton.
Deocamdată, Hanssen s-a abţinut de la orice declaraţii, dar, după

cum a declarat avocatul său, acesta intenţionează să-şi declare nevinovăţia la
următoarele audieri programate pentru 5 martie.
Robert Philip Hansscn a lucrat timp de 27 de ani în cadrul FBI.
Serviciile secrete din SUA cred că, în ultimii 1 5 ani, Hansscn a spionat pentru
URSS şi apoi pentru Rusia. Robert Philip Hanssen a activat în serviciul de
contraspionaj al FBI, ocupându-se de tehnica de ascultare şi de filajul electronic
asupra reprezentanţelor ruseşti din SUA, în special din New York.
Activitatea acestuia a fost documentată timp de patru luni .

Hanssen a fost demascat după ce serviciile secrete americane au intrat în posesia
unui document al KGB. Prejudiciul pe care Hanssen l-a adus securităţii naţionale
a SUA este considerat de Casa Albă substanţial şi deosebit de serios. În cursul
unei conferinţe de presă care a avut loc marţi seară la Washington. directorul
FBL Louis Freeh, a declarat că activitatea de spion a lui Hanssen, care s-a
desfăşurat sub numele de cod "Ramon", a început în 1985 şi a continuat până Ia
arestarea acestuia. Şeful FBI a declarat că Philip Hanssen a transmis KGB şi
apoi FSB informaţii deosebit de secrete, folosind coduri cifrate, cerneală
simpatică şi alte mijloace specifice activităţii de spionaj .
Preşedintele SUA a fost informat despre ancheta care se

desfăşura în cazul agentului FBI, Robert Philip Hanssen.
3. Postul de radio BBC, 2 1 februarie 2001
Reorganizarea serviciilor de contraspionaj a fost decisă de fostul

preşedinte Will iam C linton, pe ultima sută de metri a mandatului său. El s-a
consultat în această privinţă cu George W. Bush, care la vremea respectivă era
preşedinte ales al SUA şi a primit sprijinul şi acceptul acestuia. Casa Albă a
extins puterile şefului contraspionajului american, SUA devenind acum un fel de
"ţară a serviciilor secrete". Acesta conduce un Consiliu format din patru membri,
reprezentanţii Departamentelor Apărării şi Justiţiei, ai FBI şi ai CIA.
Actul de inculpare împotriva agentului Robert Hanssen afirmă

că el a spionat cinci ani pentru Uniunea Sovietică şi apoi zece ani pentru Rusia.
M isiunea lui ca agent FBI în SUA era de a se ocupa de depistarea agenţilor
străini, în primul rând a celor care activau Ia ambasade şi misiuni diplomatice.
Potrivit directorului FBI, arestarea agentului Robert Hanssen a fost posibilă
numai în urma corelării unor informaţii obţinute de FBI şi CIA.
16
SERVICII SPECIALE
- Biroul Federal de Investigaţii al S UA a început miercuri o seric

de investigaţii în mediile diplomatice de la Washington, unii diplomaţi americani
fiind suspectaţi că ar fi avut legături cu Robert Philip Hansscn, bănuit de spionaj
în beneficiul Rusiei.
FBI îi interoghează, de asemenea, şi pc unii funcţionari din

cadrul acestei instituţii, care ar fi putut colabora cu presupusul spion în perioada
celor cinci ani cât acesta a lucrat la Departamentul de Contraspionaj, unde a fost
însărcinat cu menţinerea contactelor între misiunile diplomatice din exterior ale
SUA şi FBI.
4. Agenţia rusă de ştiri Interfax, Moscova, 21 februarie 2001
În opinia purtătorului de cuvânt al SIER. Boris Labusov,
servic"iile de informaţii şi de contrainformaţii vor continua să existe, atât timp cât
statele vor avea nevoie să-şi protejeze interesele şi, de aceea, agenţii secreţi vor
continua să fie descoperiţi.
Robert Philip Hanssen, un înalt responsabil al FBI, a fost pus

oficial sub acuzare pentru spionaj, marţi, 20 februarie a.c., la Washington, după
ce fusese arestat duminică. fiind învinuit că a transmis timp de 15 ani Moscovei
informaţii secrete din domeniile apărării şi relaţiilor externe.
"SIER (Serviciul de lf!formafii Externe al Federaţiei Ruse) 1111
comentează afirmaţiile privind implicarea sau neimplicarea unor persoane în
activitatea serviciilor speciale ruse, aceeaşi practică fiind acceptatâ de toate
serviciile speciale din lume", a afirmat Boris Labusov.
5. Săptămânalul "Nouvel Observateur"

Secretarul american al Justiţiei, J ohn Ashcroft, a denunţat marţi
"actele de trădare" comise de un ofiţer al FBI, Robert Philip Hanssen, inculpat
pentru transmiterea de informaţii secrete în favoarea URSS, apoi a Rusiei,
începând cu 1 985.
Agent federal timp de 27 de ani, Hanssen, în vârstă de 56 de ani,
tată a şase copii, este urmărit penal pentru spionaj şi instigare în scopuri de
spionaj. Acesta este acuzat că, sub numele de cod "Ramon" ar fi transmis
sovieticilor, apoi ruşilor. un volum imens de informaţii strict secrete din
domeniul apărării şi a deconspirat, la KGB, trei agenţi ruşi care lucrau pentru
amencam.
17
Conform actului de acuzare, Hansscn a devenit voluntar agent
al KGB. după ce a fost mutat la Departamentul de Contrainformaţii al FBI din
New York, unde a lucrat ca şef al unei echipe de contraspionaj . Motivaţiile
acestuia erau, aparent, de natură financiară.
Directorul FBI, Louis Freeh, prezent la conferinţa de presă

împreună cu John Ashcroft şi cu şeful CIA, George Tenet, a precizat că: "Agenfii
federali au interceptat o sumă de 50. 000 de dolari, În bani lichizi, destinată lui
Hanssen. În total, spionul se pare că a primit, pentru sen•iciile sale, mai mult de
650. 000 de dolari şi diamante, ca şi un suphment de 800. 000 de dolari, depuşi
într-un cont în străinătate".
"Hanssen a reuşit să-şi păstreze identitatea secretă inclusivfaţă

de angajatorii ruşi, care nu i-au aflat numele decât după arestarea sa", a
adăugat şeful FBI. Agentul supraveghea sistemele de s ecuritate ale Biroului
Federal de investigaţii pentru a se asigura că nu planau bănuieli asupra sa. "O
cârtiţă i-a trădat Încrederea, fără ca el să-şi dea seama", a mai continuat Louis
Freeh.
6. Cotidianul "Le Figaro"
Louis Freeh a mai precizat că spionul a fost prins în flagrant
atunci când a lăsat documente secrete într-un parc din statul Virginia, de unde
urmau să fie recuperate de agenţi ruşi, dar nu a putut explica cum a putut
Hanssen să lucreze pentru Moscova, timp de 1 5 ani, fără să fie reperat.
După declaraţiile procurorului adjunct, Randy Bellows, Hanssen
riscă pedeapsa cu moartea şi o amendă de până la 2,8 milioane de dolari, pentru
ambele capete de acuzare. Prima sa audiere a fost fixată pe 5 martie de către
justiţia din Virginia.
Avocatul lui Hanssen a declarat că va susţine, în faţa justiţiei,
nevinovăţia acestuia, considerând că dosarul este "foarte subţire". În ceea ce
priveşte starea de spirit a clientului său, avocatul a precizat că "este foarte
contrariat şi sub impactul emoţiei".
Robert Hanssen este al treilea agent din istoria FBI acuzat de
Î
spionaj. n iunie 1 997, un alt agent al FBI, Earl Pitts, a fost condamnat la 27 de
ani de închisoare pentru spionaj în favoarea Moscovei. Acesta a vândut
informaţii secrete privind apărarea naţională şi date despre unii agenţi ai FBI,
între 1 987 şi 1 992.
John Ashcroft a anunţat că a decis, de comun acord cu Louis
Freeh, să lanseze o vastă anchetă asupra practicilor FBI, deoarece : "Acţiunile lui
18
Hanssen reprezintă cea mai gravă trădare imaginabilă. Dimensiunea exactă a
scurgerilor de informaţii nu a putut fi evaluată, deoarece nu se poate face o
evaluare a pagubelor, ancheta putând să fie pusă i'n pericol".
7. Săptămânalul " Courrier International"

Pentru Moscova sovietică, apoi rusă, era "B", un spion anonim,
o cârtiţă mai presus de orice bănu ială, care, timp de 1 5 ani, a transmis secrete din
domeniul apărării, nume de agenţi dubli şi metode de supraveghere, utilizate de
Statele Unite în activităţile lor de contraspionaj .
Pentrn americani, era un bun tată de familie. C u o alură elegantă,

neostentativă, amabil şi surâzător, Robert Hanssen ducea o viaţă pe măsura
veniturilor sale, mai degrabă convenţională, într-o casă sobră şi tradiţiona lă, într
o suburbie a Washingtonului, în Virginia.
Pentru el însuşi, era "Ramon", numele său de cod, spion aflat la

originea celui mai grav caz de spionaj din istoria FBI.
Căsătorit şi tată a şase copii, practicant religios, Robert Hanssen,

în vârstă de 56 de ani, avea profilul ideal al ofiţerului devotat în totalitate ţării
sale, după 27 de ani de carieră exemplară în contraspionajul din cadrul Biroului
Federal de Informaţii.
"Unul dintre ai noştri", spune despre ci ministrul de Justiţie,

John Ashcroft, ca pentru a sublinia mai bine durerea trădării.
El schimbă direcţia pe 4 octombrie 1 985, când trimite o

scnsoarc anonimă unui ofiţer KGB, aflat la post la Ambasada sovietică la
Washington:
"Dragă domnule Cerkaşin,

in câteva ::.ile, voi trimite o cutie de documente, unele extrem de
sensibile. Eu cred că sunt suficiente pentru a merita o plată de I 00. OOO de
dolari".
Ca gaj al credibilităţii sale, el dezvăluie numele a trei spioni

sovietici, aflaţi la post în Statele Unite, şi recrutaţi ca agenţi dubli de către
serviciile secrete americane.
19
ERVICll SPECIALE
"Contactele sale ruse nu l-au zărit niciodată şi nu-i ştiau nici

măcar numele ", a dat asigurări şeful FBI, Louis Frcch, adăugând că Moscova a
aflat identitatea sa reală abia acum.
Să fi fost Hansscn momit de câştig? Cei I 00.000 de dolari nu au

fost decât un acont. În 1 5 ani, spionul american a primit, în total, 1 ,4 milioane de
dolari, 600.000 în bani lichizi şi 800.000 într-un cont bancar blocat la Moscova.
El sugerează, de asemenea, plăţi în diamante şi cere protectorilor săi să prevadă
un plan care să-i permită să părăsească Statele Unite în cazul în care lucrurile vor
lua o întorsătură proastă. "Am decis să urmez această cale de când aveam I 4
ani. Tocmai citisem cartea lui Philby". explică el motivaţia acţiunilor sale.
Harold "Kim" Philby, celebrul agent dublu britanic de după

război, împins de convingerile sale marxiste, de ura faţă de Occident, a furnizat
Moscovei secrete până la refugierea sa în Est, în 1 963 .
Pentru serviciile secrete sovietice şi ulterior ruseşti, Hanssen nu
era decât o literă. El mai semna scrisorile sale şi cu falsul nume de "Ramon
Garcia" sau, nu lipsit de umor, scria "Jim Baker" (fost secretar de stat american)
sau "G.Robertson (secretar general al NATO).
Ascunzătorile sau pachetele cu documente strict secrete, la
schimb cu sume de bani, se găseau în zone împădurite din împrejurimile
Washingtonului:
"Mereu prudent, Hanssen, mai mult decât versat în tehnicile de
contraspionaj, verifica constant arhivele FBI pentru a se asigura că
ascunzătorile sale nu făceau obiectul unei anchete şi a refuzat constant orice
voiaj în străinătate pentru a-i i'ntâlni pe ruşi", a explicat Louis Freeh.
"Acu:::a/iile de spionaj în favoarea Rusiei aduse lui Robert

Hamsen sunt extrem de serioa�e şi profund tulburătoare. Pentru acestea el riscă
pedeapsa cu moartea", a declarat marţi, la Saint Louis (Missouri), preşedintele
american George W. Bush.
X X X
După acest adevărat bombardament informaţional, victimele,

respectiv unii dintre cei care l-au suportat, în mod cert, au devenit interesaţi de
caz, punându-şi cel puţin unele întrebări. Punem şi noi o întrebare, deja celebră:
20
SERV ·IALE
CINE EŞTI DUMNEATA, DOMNULE HANSSEN ?

Robert Philip Hanssen s-a născut la 1 8 aprilie 1 944, în Chicago,
cetăţean al SUA. A unnat cursurile şcolare
obişnuite, în 1 966 obţinând o specializare în
chimie la Colegiul Knox, în Illinois, mai apoi, în
1 968 a absolvit cursul de tehnică dentară la
Universitatea Northwestern din Chicago, iar în
1 97 1 un masters în contabilitate şi sisteme
informatice la aceeaşi instituţie de învăţământ,
astfel că în 1 973 devine contabil autorizat. Ca
joburi, Hanssen a trecut prin mai multe locuri:
contabil debutant la o firmă de profil din Chicago,
inspector financiar la Departamentul de Poliţie din
Chicago, iar la 1 2 ianuarie 1 97 6 a fost angajat ca
agent special al FBI, unde după o instruire iniţială,
s-a ocupat de investigarea infracţiunilor financiare
la biroul teritorial al FBI din Indianapolis. După vreo doi ani, Hanssen a fost
mutat la biroul teritorial al FBI din New York, departamentul infracţiuni
financiare, mai apoi, în 1 979, detaşat la Departamentul de informaţii al aceluiaşi
birou, unde a fost integrat în echipa care se ocupa de crearea bazei automate de
date contrainformative a FBI din zona arondată respectivului birou. interesant
job, pentru că baza, clasificată la nivel SECRET, urma să cuprindă date despre
toate persoanele oficiale străine aflate în "circumscripţie", inclusiv ofiţerii de
informaţii aflaţi la post din toate ţările. Şi nu erau puţini, având în vedere că la
New York se află sediul Naţiunilor Unite!
Ulterior, timp de mai bine de patru ani, până în 1 985, Hanssen a
lucrat la sediul central al FBI din Washington DC, în calitate de agent special
"supervisor" la Departamentul de Informaţii. Vreo doi ani şi jumătate i-a
petrecut la structura de buget-finanţe care coordona şi repartiza fondurile pentru
Programul Naţional de Informaţii Externe ("lntelligence") al Comunităţii
Informative Naţionale a Statelor Unite. Unitatea respectivă pregătea şi prezenta
deconturile de cheltuieli ale FBI în faţa Congresului. Unitate doldora de
informaţii despre activităţile informative şi contrainformative ale FBI. Dacă mai
adăugăm şi faptul că, în această perioadă a avut şi sarcini pe linie informativă în
cadrul unui program de maximă securitate al guvernului american, precum şi
activităţi din competenţa Comitetului tehnic FCI al FBI care coordona proiectele
tehnice referitoare la operaţiunile de informaţii şi dacă mai constatăm şi că între
1 985-1 987, Hanssen a fost numit "supervisor" al grupei FCI din Departamentul
de Informaţii al biroului teritorial al FBI din New York, avem imaginea globală
a ecranului pe care se proiectau "posibilităţile informative" ale acestuia. Şi, ca să
o luăm pe calea neaoşă, colac peste pupăză (sau invers), între 1 983 şi 1 985
Hanssen s-a ocupat de problemele sovietice în cadrul unităţii de analiză-
21
sinteză care sprij inea operaţiuni le FBI şi investigaţiile referitoare la serviciile de
informaţii sovietice (în principal KGB şi GRU) şi fumiza comunităţii
informative materiale de analiză din acest domeniu.
Pe la jumătatea anului 1 987, Hanssen revine la sediul central al
FBI din Washington, unde de data aceasta. ca "supervizor special agent",
continuă activitatea de analiză pc problema URSS în cadrul structurii
informative respective. Şi asta, până în 1 990 când devine inspector adjunct la
Departamentul de inspecţii al FBI, unde are ca atribuţie principală "inspectarea"
birourilor teritoriale interne ale FBI, precum şi rezidenţele şi b irourile FBI din
cadrul ambasadelor SUA din străinătate. Pentru scurtă vreme, în 1 99 1 revine la
Departamentul de Informaţii al FBI, unde coordonează programul unităţii
profilate pe contracararea activităţilor agenţilor ruşi pe linia obţinerii de
informaţii tehnico-ştiinţifice, respectiv linia "X" a KGB.
Între 1 992 şi 1 994 "BOB", cum i se spunea, lucrează la unitatea
FBI care se ocupa cu stabilirea listei de ameninţări la adresa siguranţei naţionale
a SUA, devenită, ulterior, Divizia Naţională de Securitate (N S D) al cărui
director adjunct devine şi el, axându-şi obiectivele pe sprijinul economic.
Timp de şase ani, 1 995-200 1 , Centrala FBI îl trimite ca
reprezentant al său la Biroul pentru Misiuni în străinătate al Departamentului de
Stat - DOS/OFM, având calitatea de şef al grupei de contrainformaţii din
DOS/OFM şi de ofiţer de legătură cu Biroul de Informaţii şi Cercetare al
Departamentului de Stat - DOS/INR, având biroul de lucru în cadrul camerei
25 1 0 C din clădirea Departamentului de la Washington DC.
Depistându-i-se activităţile ce contraveneau atribuţiilor de
serviciu, de care ne vom ocupa în episoadele viitoare, după cum menţionam la
început, conducerea Centralei FBI creează un post special pentru Hanssen la
Divizia de resurse informative, cu scopul de a i se putea urmări preocupările
zilnice şi a se continua şi conexa investigaţiile demarate în privinţa activităţilor
sale de spionaj. Deci, cu o lună înainte de arestare, R.Ph.Hanssen ocupă. la 1 3
ianuarie 200 1 , biroul 9930 din sediul central al FBI, bulevardul Pennsylvania
935, N.W., Washington DC.
Aici aveau să se săvârşească. nu în Domnul, ci în zăngănit de
cătuşe, cei 27 de ani de agent FBI ai lui Robert Philip Hanssen.
(va unna)
Petru Neghiu
22
SERVICII SPECIALE
Un ciji·ator sovietic şi premisele Războiului Rece:
CAZUL IGOR GUZENKO
Trădarea cifratorului Igor Guzenko de la ambasada sovietică din

Ottawa, imediat după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost un
eveniment major nu numai pentru lumea spionajului, ci şi pentru relaţiile
internaţionale, fiind foarte apropiat de cauzele care au provocat debutul
Războiului Rece.
La o lună după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, forţele
aliate încă sărbătoreau victoria asupra Germaniei naziste. Pe timpul războiului
trupele canadiene participaseră pe frontul de Vest împotriva Germaniei,
reducând presiunea nemţilor asupra aliaţilor ruşi pe frontul de Est. Cu patrn luni
mai devreme, americanii şi sovieticii s-au îmbrăţişat când s-au întâlnit pe râul
Elba din Germania. Mulţi combatanţi inocenţi, bucuroşi că au scăpat cu viaţă. au
crezut că s-au terminat toate ostilităţile şi erau nerăbdători să-şi reia viaţa de
dinainte de război. Nimeni nu-şi închipuia că lumea va intra într-o nouă
încleştare, de lungă durată, una consemnată de istorie ca fiind Războiul Rece.
Când obscurul cifrator Igor Guzenko de la ambasada sovietică din
Ottawa a deze1tat, nimeni nu s-a gândit cât de mari vor fi consecinţele. Cu o lună
înainte căzuseră bombele atomice asupra oraşelor japoneze Hiroshima şi
Nagasaki. declanşând dezbateri politice şi ştiinţifice aprinse cu privire la viitorul
cercetărilor nucleare. Aliaţii occidentali - SUA. Marea Britanie şi Canada - erau
tot mai îngrijoraţi de intenţiile partenerului lor din timpul războiului - Uniunea
Sovietică, dar până la dezertarea lui Guzenko URSS-ul nu era percepută ca o
ameninţare pentru Occident.
Informaţi ile despre spionajul atomic sovietic, susţinute de documente
secrete sustrase de cifratorul sovietic din ambasadă, au convins guvernele
occidentale că fostul lor aliat din timpul războiului le devenise i namic.
În acea perioadă, locotenentul Igor Sergheievici Guzenko tocmai
termina al doilea an de activitate ca cifrator la ambasada sovietică din Ottawa. În
vârstă de 26 de ani, era încadrat în GRU (spionajul militar sovietic). Cu doi ani
înainte revenise de pe front şi participase la un curs de instruire în munca de
cifru şi legături radio cifrate, după care a fost trimis la post, la Ottawa, în iunie
1943, locuind împreună cu soţia şi fiul lor într-un mic apartament.
Î n cadrul ambasadei el era subordonat colonelului Nikolai Zabotin,
rezidentul GRU ce avea în subordine 14 ofiţeri de informaţii care desfăşurau
23
operaţiuni de spionaj împotriva Canadei . Guzenko lucra în complexul de cifru
din cadrul ambasadei, în care nimeni nu avea acces, fiind responsabil cu cifrarea
decifrarea telegramelor transmise şi, respectiv, recepţionate de la Moscova. Din
această poziţie el avea posibilitatea să cunoască o parte din acţiunile de spionaj
pe care sovieticii le desfăşurau în Canada şi în Occident.
Î n august 1 945, Guzenko urma să fie retras de la post şi să revină la
Moscova. Gustând din libertăţile şi nivelul de viaţă din Occident, incomparabile
cu cele din ţara sa, el a decis să dezerteze şi să ceară azil pentru el, soţia sa şi
copilul lor. Ca urmare, în seara zilei de 5 septembrie 1 945 Guzenko a fugit din
ambasadă luând cu el 1 09 documente secrete despre activităţile de spionaj ale
sovieticilor în Occident, precum şi telegrame şi alte materiale specifice activităţii
de cifru - coduri, careuri de cifrare şi carnete de supracifrare .
Încercând să abordeze presa şi să contacteze Ministerul Justiţiei, a fost
iniţial refuzat de către acestea, dar apoi poliţia canadiană a preluat cazul, iar
ofiţeri ai MI5 britanic şi ai FBI-ului au început să studieze documentele aduse de
Guzenko din biroul său de cifru de la ambasada sovietică. Documentele s-au
dovedit a avea o valoare excepţională pentru lumea spionajului, descoperindu-se
o extinsă reţea de spionaj şi o intensă activitate pentru culegerea de informaţii
militare, ştiinţifice şi tehnologice din Canada, Marea Britanie şi Statele Unite de
către serviciile de informaţii sovietice.
Când s-a făcut public faptul că în Canada opera o reţea de spionaj
sovietică prin care unii cetăţeni canadieni transmiteau informaţii clasificate
guvernului sovietic, s-a creat multă agitaţie. Multe din informaţiile transmise
erau de domeniul public şi guvernul canadian nu era preocupat dacă intră în
posesia sovieticilor, dar erau şi destule informaţii secrete care au căzut pe mâna
viitorului inamic. Se cunoaşte faptul că acestei ţări îi revenea un rol important în
cercetările privind tehnologia nucleară iar acest tip de informaţii vitale puteau
constitui un pericol dacă ajungeau pe mâinile altor naţiuni.
Se poate spune că dezertarea lui Guzenko a inaugurat epoca modernă a
contraspionajului canadian. Probele furnizate de fostul cifrator sovietic au
condus la arestarea a 39 de cetăţeni canadieni aflaţi în legătura ofiţerilor de
informaţii din ambasada URSS. Dintre aceştia 1 8 au fost condamnaţi, între care
Fred Rose, singurul comunist din Parlament, Sam Carr, organizator al Partidului
Comunist şi omul de ştiinţă Raymond Boyer.
O comisie de anchetă a investigat acţiunile reţelei de spionaj sovietice
din Canada, în urma cărora a alertat şi guvernele prietene - Statele Unite şi
Marea Britanie - despre posibilitatea ca agenţii sovietici să se fi infiltrat în
cercurile guvernamentale, în cele de cercetare ştiinţifică şi în serviciile secrete.
24
SERVICII SPECIALE
Guzenko însuşi a asistat la investigaţii şi a depus mărturii care au ajutat

la depistarea fizicianului comunist german Klaus Fuchs, emigrat în Marea
Britanic, care a transmis secrete referitoare la armele nucleare sovieticilor. De
asemenea, este posibil ca informaţiile sale să fi condus la descoperirea
cunoscutului caz al soţilor Ethel şi Julius Rosenberg, executaţi pe scaunul
electric pentru trădare prin transmiterea de secrete privind bomba atomică
sovieticilor. Unele dintre mărturiile sale, bazate pc cunoştinţele despre sistemele
de criptare sovietice, au fost utile criptanaliştilor americani angajaţi în Proiectul
Venona de spargere a cifrului sovietic. În sfârşit, nu este exclusă ipoteza oferirii
unor informaţii care au condus la arestarea membrilor reţelei de spionaj a celor
cinci de la Cambridge.
Dar, cel mai important lucru senmalat de documentele fumizate de
Guzenko era descoperirea amploarei eforturilor făcute de serviciile de informaţii
sovietice NKVD şi GRU pentru a executa ordinul lui Stalin de a fura secretele
bombei atomice, precum şi tehnica plantării agenţilor în adormire (ilegalii), pe
atunci necunoscută în lumea contraspionajului occidental.
Informaţiile din documentele aduse de Guzenko au condus la
desfăşurarea unor ample operaţiuni de contraspionaj în ţările occidentale, în
um1a cărora au fost reţinuţi o serie de agenţi şi colaboratori ai ofiţerilor de
informaţii sovietici. Dar, mai presus de orice. aceste dezvăluiri au şocat
comunitatea de informaţii occidentală, pe politicieni şi opinia publică. Nimeni nu
se aştepta ca sovieticii să desfăşoare acţiuni atât de agresive împotriva unor foşti
aliaţi şi nu-şi puteau imagina amploarea infiltrărilor sovieticilor în agenţiile de
informaţii ale Occidentului. De aceea, mulţi istorici şi expeqi în domeniul
informaţiilor acreditează "afacerea Guzenko" ca unul din evenimentele care au
declanşat Războiul Rece.
Deze1tarea lui Igor Guzenko a avut, de asemenea, consecinţe neaşteptate
şi devastatoare care au apărut trei ani mai târziu. Deja înainte de cazul Guzenko,
contrainformaţiile radio americane interceptau comunicaţiile cifrate ale
sovieticilor, iar criptanaliştii de la Arlington se străduiau să spargă sistemele
criptografice ale acestora. În prima săptămână după trădarea lui Guzenko,
Centrala din Moscova a avertizat cadrele aflate în misiune şi pe agenţii acestora
că operaţiunile informative din străinătate erau compromise. Totuşi, aceste
avertismente erau necunoscute americanilor, întrucât nu reuşiseră să pătrundă pe
deplin în sistemul de comunicaţii al Moscovei cu agenţii ei din străinătate.
Odată informaţiile furnizate de documentele secrete aduse de Guzenko
fiind exploatate, Statele Unite puteau folosi unele informaţiile secrete obţinute
25
SERVICII SPECIALE
fără dezvăluirea capacităţilor sale de a asculta noul inamic din Războiul Rece.
De aceea, americanii s-au folosit de trădarea lui Guzenko ca o acoperire
plauzibilă pentru a pune în circulaţie unele informaţii sensibile.
Din nefericire, la fel ca şi înainte de dezertarea lui Guzenko, serviciile
secrete occidentale nu luaseră în considerare posibilitatea penetrării agenţilor
sovietici în comunităţile lor de informaţii. În fapt. sovieticii reuşiseră să
penetreze mai multe servicii de spionaj occidentale, dispunând de o sursă chiar
la Arlington, care i-a avertizat că urmările trădării lui Guzenko nu afectează
prea mult comunicaţiile lor cifrate.
Ce au făcut tuşii în această situaţie ? Aparent, nimic. Ei au continuat să
realizeze comunicaţiile cu agentura din străinătate ca şi cum nimic nu s-ar fi
întâmplat, iar americanii îi interceptau ca de obicei. Au continuat să folosească
sistemele vechi, luând însă măsuri de precauţie pentru a nu mai transmite pe
aceste canale informaţii compromiţătoare. În realitate, sovieticii iniţiaseră un
vast program de cercetare pentru asigurarea securităţii dep line a sistemului lor de
comunicaţii cifrate.
Apoi, deodată, pe 29 octombrie 1 948, pe când contrainformaţiile radio
americane şi engleze supravegheau ca de obicei obiectivele sovietice, Moscova a
trecut la o schimbare totală a canalelor de comunicaţii cifrate cu agentura,
introducând noi indicative de apel şi frecvenţe de lucru, în special, schimbând
total sistemul de criptare prin introducerea impenetrabilului cifru "one pad time"
(folosit o singură dată). Astfel, mesajele interceptate de americani n-au mai putut
fi citite. Dacă anterior unele mesaje erau necriptate, acum tot traficul legăturilor
radio era criptat, iar noile sisteme constituiau un mister deplin pentru americani.
Famil iarii indicatori ai sistemelor criptografice au fost abandonaţi, lăsându-i pe
supraveghetorii americani ai comunicaţiilor sovieticilor fără nici un fel de indicii
pentru a le mai putea decripta.
A fost o lovitură fără precedent în lumea spionajului. Agenţia Naţională
de Securitate (NSA) aprecia că schimbarea radicală introdusă de sovietici în
criptarea mesajelor lor era precum "un tsunami pe plaja criptanalizei americano
britanice". Această "Vinere Neagră" a fost un apel puternic la trezire. Uniunea
Sovietică intrase pe câmpul de luptă din domeniul comunicaţiilor radio criptate
şi o făcuse într-un mod impresionant. Şase ani i-au trebuit NSA-ului să-şi revină
din această lovitură primită.
Î n anul 1 949 criptanaliştii americani au descoperit că, pe timpul
războiului, sub presiunea ofensivei germane, sovieticii refolosiseră unele tabele
de supracifrare pentru cifrarea telegramelor, reuşind să decripteze unele mesaj e
ş i s ă afle că ruşii infiltraseră serviciile de informaţii americane ş i engleze. Acest
26
SERVICII SPECIALE
fapt a declanşat mai multe operaţiuni de contrainformaţii, sintetizate apoi de

istorici în "Proiectul Venona", dezvăluind reţeaua de la Cambridge (Phylby,
Maclcan, Blunt, Craincross şi Burgess), pe spionul Klaus Fuchs, savant atomist,
şi mulţi alţi agenţi care au furnizat sovieticilor informaţiile necesare să realizeze
şi ei bomba atomică.
Potrivit unor dezvăluiri sovietice ulterioare, NKVD-ul, predecesorul
KGB-ului, care avea şi ci o rezidenţă la ambasada sovietică din Ottawa, a intrat
în conflict cu rezidenţa condusă de ataşatul militar Nikolai Zabontin, datorită
concurenţei dintre ele în privinţa recrutării de noi agenţi pentru misiunile lor.
Fiind responsabil cu contrainformaţiile din ambasadă, NKVD-ul trimitea
rapoarte privindu-i pe ofiţerii GRU, creându-se o atmosferă tensionată, de
susp1cmne.
Deşi regulile pentru personalul GRU erau de a locui împreună, colonelul
Zabotin i-a permis familiei Guzenko să locuiască separat, cu toate că nu avea
satut diplomatic. În urma unor investigaţii făcute pe timpul unui control al
Centralei, au apărut suspiciuni că Guzenko şi-ar face planuri de dezertare. Ca
urmare, s-a cerut retragerea sa de la post, însă ataşatul militar a intervenit pentru
ca acesta să-şi continue misiunea la post. Aflând despre solicitarea Centralei de a
fi retras de la post, Gusenko era îngrozit de pericolul care-l putea aştepta la
revenirea în ţară, abaterile sale putând fi pedepsite cu închisoarea, lagărul de
muncă sau execuţia.
Lui Guzenko i s-a acordat azil şi a trăit în suburbiile oraşului Toronto,
cu o altă identitate, sub numele de George Brown, apărând în mai multe
interviuri televizate cu un sac alb pe cap pentru a-i proteja identitatea, având în
vedere reputaţia KGB-ului în pedepsirea trădătorilor. Î n 1 948 şi-a publicat
memoriile sub titlul "Aceasta a fost alegerea mea". A decedat în urma unui atac
de cord în 1 982 la Mississauga, Canada, supravieţuindu-i soţia sa Svetlana şi cei
şase copii. În anul 200 1 a murit şi soţia sa.
În anii 2003 şi 2004 autorităţile capitalei canadiene şi apoi cele
guvernamentale au inaugurat plăci memoriale dedicate dezertorului sovietic în
parcul din faţa apartamentului lui Guzenko, pe care poliţia îl monitoriza pentrn a
preveni încercările sovieticilor de a-l descoperi şi lichida.
I. Gatea
27
SER ICII SPECIALE
SERVICIUL SECRET DE INFORMAŢII AL REGATULUI SPANIEI ŞI

NOILE PROVOCĂR I ALE LUMII DE AZI
La 27 decembrie 20 1 O a avut Joc deschiderea celui de-al doilea congres

pe teme de lntel!igence organizat de universităţile Rey Juan Carlos şi Carlos lll
din Madrid, care au scos prima promoţie de masteraţi în informaţii secrete, la
care au participat peste cincizeci de experţi spanioli şi străini. Cu această ocazie,
noul şef al Centrului Naţional de Informaţii (El Centro Nacional de
Jnteligencia- C.N. ! ) , generalul Felix Sanz Roldân, a declarat că„ . . ,misiunea
serviciilor secrete de informaţii este tot mai dificilă cu fiecare zi ce trece, datorită
faptului că, atât guvernul. cât şi întreaga societate pretind permanent o tot mai
mare eficienţă în cunoaşterea a ceea ce trebuie cunoscut şi într-un termen cât mai
scurt„. ", iar.. . „la ameninţările considerate ca tradiţionale privind securitatea
naţională s-au adăugat altele care iau prin surprindere aceste servicii datorită
lipsei lor de experienţă în astfel de cazuri şi fără a fi pregătite din punct de
vedere al capacităţii organizatorice pentru a acţiona". De exemplu, referindu-se
la terorismul cibernetic, generalul Sanz a afirmat că„ . "nimeni nu se gândea că
va trebui să se ia măsuri de apărare pentru ca cetăţenii, în papuci de casă, să
poată lucra liniştiţi pe Google„ "
„
Ca ill1a11 re, generalul Sanz a anunţat că în cursul anului 20 1 1 , pentru

prima dată, Directiva Naţională pentru Informaţii, ce fixează obiectivele
Centrului Naţional de Informaţi (C.N.l.), nu va mai fi elaborată numai de
serviciul pe care el îl conduce, ci va încorpora propunerile tuturor organelor
statului cc au nevoie de informaţiile acestuia. Aprobarea definitivă a acestui
document îi revine Comisiei Guvernamentale pentru Informaţii (La Comision
Delegada de Asuntos de lnteligencia) prezidată de Prim-vicepreşedintele
guvernului spaniol şi Ministru de Interne, Alfredo Perez Rubalcaba. ln acest
sens, Directorul C.N.I. a subliniat că principalul serviciu secret spaniol „„.nu
este un radical liber". ci el acţionează permanent în limitele legii şi pe baza
instrucţiunilor Guvernului.
Totodată, generalul Felix Sanz Roldân a anunţat aprobarea şi apariţia în
curând a Codului Etic al Spionilor, primul document de acest fel scris ş1
publicat dintre cele care ar putea exista până în prezent în întrega lume.
Purtătorul de cuvânt al Centrului Naţional de Informaţii (C.N.I.) a
declarat recent că în cursul anului 201 O s-au dublat atacurile cibernetice în
Spania, că globalizarea şi noile tehnologii permit ca prin internet să se obţină în
mod ilicit informaţii secrete din unele companii. Astfel, la fabrica "Airbus
28
SERVICII SPECIALE
Military" din Sevilla se află în fază finală, pe linia de montaj, primul A400M de
serie, un avion militar care va scurta la jumătate timpul necesar Armatei să
rotczc personalul militar spaniol aflat in misiune în Liban şi care, de asemenea,
nu va trebui să facă escală pentru a ajunge în Afganistan.
Acest avion are nevoie de ·o mie de metri pentru a decola sau ateriza,
poate fi folosit pc piste neamenajate, inclusiv pentru a aproviziona alte avioane
aflate în zbor. Programul acestui avion a făcut obiectul mai multor acţiuni de
spionaj, în special de spionaj cibernetic.
Consorţiul EADS la care participă şapte state europene, printre care şi
Spania, lucrează de mulţi ani la proiectul acestui avion, una din cele mai mari
realizări militare europene. Personalul Centrului Naţional de Informaţii (C.N.I.)
supraveghează în mod direct toate întreprinderile din Spania ce participă la
construirea acestui avion militar pentru a preveni scurgerea de informaţii care ar
afecta securitatea naţională. C.N.I. a obligat aceste companii să întărească toate
măsurile interne de securitate şi a pus sub observaţie pe toţi tehnicienii şi
inginerii implicaţi în proiect.
Conform datelor publicate de Centra Criptol6gico Nadonal (C. C. N). în
cursul anului 20 1 0, Spania a suferit peste optzeci de atacuri cibernetice "grave",
dublu faţă de cele din 2009, la sistemele informatice ale organelor administraţiei
publice şi la instituţiile cheie (calculatoarele miniştrilor, ale personalităţilor cu
funcţii înalte şi ale unor importante instituţii de stat). C.C.N. reprezintă unitatea
specializată ce veghează la securitatea tehnologiilor de informaţii ale organelor
administraţiei publice şi depinde organizatoric de Centrul Naţional de Informaţii.
Cu toate că Centrul Criptologic are atribuţiuni legate de apărarea sistemului
informatic al administraţiei publice. la acest organism ajung adesea şi
informaţii secrete despre atacuri cibernetice împotriva companiilor private
pentru care acesta este obligat să intervină.
Responsabilul cu lnteligencia Economica din cadrul Centrului Naţional
de Informaţii (C.N.l.), care a evitat să-şi spună numele, a declarat recent presei
că . . . "informaţiile de calitate sunt foarte valoroase şi se vând foarte scump, sens
în care există un interes tot mai mare pentru a reuşi în acest domeniu şi că sunt
unele companii ce trec peste limita legalităţii pentm a le obţine iar noil e
tehnologii l e facilitează acest lucru". Diferenţa dintre inteligencia ş i spionaj,
conform explicaţiilor date de reprezentantul C.N.I., este că prima obţine
informaţii pe cale licită, iar al doilea nu, chiar dacă se folosesc mij loace
informatice sau tehnici de spionaj tradiţionale. Cea mai mare parte a cazurilor
de spionaj cibernetic constau în folosirea unor aşa-zise „coduri nocive", adică
29
programe care sustrag informaţii din ordinatoare şi sunt capabile să le transmită
„beneficiarului" din străinătate.
Pentru prevenirea unor astfel de cazuri, pentru prima dată Centrul
Naţional de Informaţii (C.N.T.), cu participarea Secretarului de stat-director al
C.N.I., generalul Felix Sanz Roldan, a semnat un acord cu Consiliul S eviliei pe
baza căruia serviciul secret va supraveghea proiectarea, detectarea şi replica la
cazurile cc afectează securitatea informatică, făcând posibilă riposta la atacurile
cibernetice.
Pe acelaşi set de preocupări, generalul Felix Sanz Roldan s-a întâlnit la
18 mai a.c. cu un grup de oameni de afaceri spanioli la Circu/o de Empresarios
en Madrid, cărora le-a prezentat o informare asupra serviciului secret pe care îl
conduce şi rolul acestuia în a furniza informaţii acelora dintre ei care investesc în
străinătate. Generalul a afirmat că Directiva C.N. l . , documentul prin care sunt
trasate obiectivele anuale ale Guvernului, cuprindea pentru anii trecuţi interesele
companiilor spaniole în America Latină. Acum aceste interese s-au extins pe
întreaga planetă şi că există zeci de agenţi care îşi desfăşoară activitatea pentm a
culege informaţii de pe teren ce ar putea afecta principalele companii spaniole.
Este pentru prima dată când un director al C.N.I. se întâlneşte cu oamenii de
afaceri spanioli şi aceasta se datorează noii politici a generalului S anz de
deschidere a Centrului către societate, pentru a face cunoscut liniile generale ale
activităţii sale, fapt considerat ca fiind o acţiune normală şi naturală, specifică
serviciilor de lnteUgencia din ţările dezvoltate.
Ioan N. Dumitru
30
CULTURA DE SECURITATE C U LTURA POLITICA
CU TITULESCU, ÎN BASARABIA
În martie 20 1 1 s-au împlinit 70 de ani de la moartea lui Nicolae

Titulcscu, cel mai marc diplomat român din toate timpurile.
Cu excepţia unor acţiuni comemorative organizate de fundaţia care-i
poartă numele, iluştrii noştri contemporani nu s-au ostenit să folosească ocazia
pentru a aduce în actualitate memoria marelui patriot şi, totodată, a multora
dintre ideile acestuia, atât de necesare revigorării gândirii şi diplomaţiei
româneşti în aceste vremuri complicate pe care le trăim.
Surprinzător sau nu, fraţii noştri din Basarabia au dorit să dea
evenimentului o dimensiune
republicană şi au organizat la
Chişinău, la 1 6 iunie 20 1 1 , sub
auspiciile Academiei de Ştiinţe
a Moldovei (AŞM), o amplă
Conferinţă ştiinţifică dedicată
„activităţii lui Nicolae
Titulescu, om politic, figură
marcantă a diplomaţiei
europene În perioada dintre
cele două războaie mondiale".
În calitate de raportor principal al Conferinţei a fost invitat prof. univ. dr.
Adrian Năstase, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, preşedinte al Fundaţiei
Europene Titulescu, ex-prim-ministru. Din delegaţia română au mai făcut parte,
ca invitaţi, prof. dr. George G. Potra, membru corespondent al Academiei
Oamenilor de Ştiinţă din România, director executiv al Fundaţiei Europene
Titulescu, şi Ioan Popa, ultimul în calitate de membru al Uniunii Ziariştilor
Profesionişti, fost consilier diplomatic la Chişinău şi coautor al cărţii Românii,
Basarabia şi Transnistria (ediţii în română şi rusă, ambele lansate şi la
Chişinău).
Timp de aproape două ore, în Sala Azurie a AŞM, în prezenţa unui
auditoriu numeros şi elevat (academicieni, profesori, cercetători, foşti şi actuali
oficiali din guvernul şi Parlamentul Republicii Moldova, studenţi, reprezentanţi
ai mass-media), s-a vorbit despre Nicolae Titulescu. Au prezentat comunicări:
1 . Prof. umv. dr. Adrian Năstase: „ Nicolae Titu/eseu,
contemporanul nostru. Actualitatea ideilor şi operei unui mare diplomat
şi om politic ".
31
CULTURA DE SECURITATE CUL URA POLITICA
2. Prof. dr. George G. Potra: „ Nicolae Titu/eseu - un acut simţ

al istoriei. O viziune asupra Europei de dinaintea izbucnirii celui de-al
Doilea Război Mondial ".
3 . Conf. univ. dr. Ion Jarcuţchi: „ Nicolae Titu/eseu şi problema
Basarabiei în perioada interbelică ".
Dezbaterile din cadrul Conferinţei au fost moderate de acad. Gheorghe
Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, care, între altele, a ţinut să
reafirme opiniile lui Edouard Herriot, fost prim-ministru al Franţei despre
personalitatea lui N icolae Titulescu:
„ Acest ministru al unei ţări mici face o politică în stil mare. Ce om
uimitor! În politica externă e îmbarcat pe o firavă luntrişoară pe care o conduce
ca pe un vapor mare, în politica internă stă călare pe o scândură putrezită,
căreia până la urmă Îi dă o stabilitate de stâncă ".
Răspunzând interesului deosebit manifestat de participanţi,
reprezentanţii români au furnizat suplimentar numeroase detalii, precizări şi
explicaţii despre ultima perioadă de viaţă a lui Titulescu, de după înlăturarea sa
de la conducerea Ministerului de Externe al României, în 1 936.
În finalul manifestării, Academia de Ştiinţe a Moldovei a primit o
importantă donaţie de carte din partea Fundaţiei Europene Titulescu. Cu acest
prilej, dl. Adrian Năstase a menţionat:
„Titulescu ne-a lăsat o vibrantă moştenire atunci când scria: „ Ideile nu
mor o dată cu cei ce le aduc pe lume. Cei ce mor pentru o idee sunt eroi al căror
testament este un singur cuvânt: continuaţi! ". Suntem aşadar cu toţii, într-un fel
sau altul, executori testamentari ai acestui testament politic.
Marele poet şi filosof Lucian Blaga, care a lucrat ani buni şi în diplomaţie
şi a fost un colaborator iubit de Titulescu. scria în 1 945, la stărşitul Războiului şi
la patru ani de la trecerea în nefiinţă a acestuia: astăzi. la o răscruce cum nu a
„
fost alta vreodată, când am avea aşa de mare nevoie de veghea lui, el nu mai
este printre noi . Într-adevăr, de ideile lui Titulescu avem nevoie permanent, iar
"
în epoca noastră, care trece din criză în criză, care cunoaşte atâtea frământări,
răsturnări şi reaşezări la scară mondială, poziţiile şi soluţiile ingenioase, raţionale
şi echilibrate, promovate de marele diplomat ne pot fi întotdeauna de marc
ajutor.
Desigur, Titulescu este unul din simbolurile geniului nostru naţional. Î n
acelaşi timp, însă, Titulescu este o valoare europeană, aparţine conştiinţei
universale, deopotrivă României, Europei, umanităţii, în general. Titulescu vă
aparţine, aşadar, dragi prieteni, în întregime şi Dumneavoastră. Aceasta este şi
una din semnificaţiile donaţiei de carte pe care Fundaţia pe care o conduc şi
32
CULTURA UE:+ . CURITATE CULTU
poartă numele strălucitului nostru înaintaş o face astăzi generoasei noastre gazde
- Academia de Ştiinţe a Moldovei".
Delegaţia română a fost primită de preşedintele interimar al Republicii
Moldova, dl. Marian Lupu, precum şi de preşedintele Comisiei de politică
externă a Parlamentului Republicii Moldova. Pe tot parcursul prezenţei la
Chişinău, delegaţia a fost însoţită de conducerea AŞM : acad. Gheorghe Duca,
preşedinte, şi prof. univ. dr. Ion Gugeac, secretar general ştiinţific.
Dan Sulugiuc
33
CUL DE SECURITA'iE CULT�RA POLITICA
PUTEREA CORUPŢIEI SAU CORUPŢIA PUTERII
În raportul pe :!O 1 O al organizaţiei Transpare11cv !11ternatimwl privind

corup(ia pe 111apamo11d, Românill ocupă p o::: iţi a 69 (la egalitate cu Georgia,
Brazilia, Cuba şi Muntenegm) din 1 78 de ţări .fiind surclasatâ de state precum
.
Chile (pozi(ia 2 1), Uruguay (24), Botswana (33). Seycheles (4 9), Ghana (6:!)
sau Rwanda (66J.
REZUMAT
..,.. Corupţia nu este un fenomen nou şi nici specific unei anumite regiuni
sau ţări. Este un proces la care participă, în acelaşi timp, sectorul public şi cel
privat, care produce efecte politico-economice şi sociale importante în ţările în
care gestionarea banului public este deficitară, iar organismele de control sunt
marginalizate .
..,.. Are o componentă transnaţională importantă, facilitată de activităţile
companiilor multinaţionale, de indiferenţa ţărilor puternic industrializate şi
ineficienţa instituţiilor financiare.
..,.. Încercările de a delimita diferitele tipuri de corupţie riscă să facă
uitate cauzele, care sunt, în general, aceleaşi .
..,.. Corupţia alterează procesul politic şi afectează gestiunea publică şi
programele guvernamentale, îndeosebi în domeniul infrastructurii, educaţiei şi
sănătăţii .
..,.. Costul corupţiei sufocă micii întreprinzători, determină o folosire
ineficientă a resurselor umane şi financiare, descurajând totodată investiţiile
străine.
..,.. Corupţia distruge încrederea populaţiei în instituţiile statului,
accentuează marginalizarea socială şi economică a celor cu venituri mici. În
plan extern, consecinţele sunt la fel de nocive: reducerea ajutoarelor
internaţionale, dificultăţi în obţinerea de credite etc., care afectează eforturile
interne de dezvoltare economică.
Mai grav este faptul că date sensibile şi anchete fiabile se amesteâi cu
informaţii fanteziste şi zvonuri cu iz de bârfă care, coroborate cu secretomania
şi lipsa de comunicare a structurilor de forjă, derutează percep/ia opiniei
publice şi prelungesc procedurile de aducere a inji-actorilor i'nfaţa justiţiei.
ELEMENTE CE FAVORIZEAZA CORUPTIA
În general, corupţia înfloreşte atunci când instituţiile statului sunt
insuficient consolidate iar atribuţiile acestora nu sunt clar delimitate, experţi ai
Băncii Mondiale distingând următoarele cauze ale cornpţiei:
34
CULTURA DE SEC URITATE CULTURA POLITICA
• Centralizarea statală excesivă şi a puterii executive în raport cu

diferitele componente ale societăţii civile şi ale economici de piaţă. Pc plan
intern, guvernul domină legislativul şi sistemul judiciar, iar instituţiile centrale
îşi impun voinţa în raport cu administraţiile regionale şi locale.
• Guvernarea este ermetică, inflexibilă şi lipsită de transparenţă.
Informaţia este diseminată doar unui cerc restrâns de persoane, iar participarea
la deciziile majore nu este încurajată şi nici dorită.
• Parlamentul este marginalizat, senatorii şi deputaţii fiind lipsiţi
practic de mij loacele necesare îndeplinirii mandatelor încredinţate de alegători.
La rândul lor, partidele politice - de la putere sau din opoziţie - se lansează în
dispute puerile, iar parlamentarii tind să se transforme în consilieri locali, care
îşi dedică majoritatea timpului petrecut în forul legislativ obţinerii unor favoruri
pentru proprii electori.
• Lipsa independenţei judiciare constituie, probabil, cca mai serioasă
lacună a unei bune guvernări. Nerespectarea principiului independenţei justiţiei
şi presiunile exercitate de putere asupra judecătorilor şi procurorilor favorizează
marea corupţie şi conduc la pierderea încrederii populaţiei în forţa dreptului.
• Existenţa unor partide politice de tip piramidal, ermetice, construite
în jurul unor persoane şi nu pe baza aderării la anumite doctrine �'au
·
principii. Activităţile acestora sunt lipsite de transparenţă, deciziile fiind luate
deseori de lider, fără consultarea organelor de conducere ale partidului. Sunt
urmărite frecvent interese de grup şi nu afirmarea unor principii sau valori şi, în
consecinţă, campaniile electorale sunt dominate de corupţie, înşelăciune sau
chiar violenţă.
• Organele de supraveghere şi control nu-şi pot îndeplini atribuţiunile
din Regulamentele de Organizare şi Funcţionare, fiind încorsetate de politic şi
restricţii bugetare.
• Puterea societăţii civile şi a mass-media este redusă. Organizaţiile
societăţii civile nu sunt suficient de capabile şi viguroase pentru a putea
determina guvernul să-şi respecte angajamentele, fiind deseori dependente de
acesta şi, uneori, asociate cu executivul. Pe de altă parte, mij loacele de
informare în masă sunt tot mai puţin independente, fiind aservite Puterii sau
diverselor grupuri de interese.
COMBATEREA CORUPŢIEI - MISIUNE IMPOSIBIL Ă ?
Institutul pentru Dezvoltare Economică al Băncii Mondiale recomandă
abodarea procesului de combatere a corupţiei pornind de la trei elemente-cheie:
li1 stabilirea unui diagnostic complet al incidenţelor, cauzelor şi
consecinţelor corupţiei la nivel naţional:
35
CUL URA DE SECURITATE CULTURA POLITICA
Cil reforma sistemului politic, juridic. administrativ şi economic al

statului;
lil mobilizarea societăţii civile, inclusiv a ONG-urilor şi a mass-media,
pentru sensibilizarea populaţiei să susţină iniţiativele anticorupţie.

Pornind de la aceste clemente-cheie, putem aprecia că o strategic
coerentă împotriva corupţiei trebuie să se bazeze pe: voinţă politică, reforme
administrative, organeiinstituţii de supraveghere şi disuasiune, legislaţie
flexibilă, putere judiciară, mass-media, societatea civilă, sectorul privat şi
comerţul exterior.
Dintre aceşti piloni ai strategiei anticorupţie. vom încerca să dezvoltăm
problemele legate de mijloacele şi metodele de descuraj are. care sunt strâns
legate de reforma judiciară. O legislaţie anticorupţie bine ancorată în realitate va
descuraja populaţia să cedeze tentaţiei de a încălca legea, sentinţele pronunţate
trebuind să fie grele şi puse în aplicare, astfel încât individul corupt să ştie ce-l
aşteaptă. Diferite formule sunt posibile în această privinţă :
- O comisie sau un inspector general anticorupţie, independenţi de
guvern, învestiţi cu puterea de a ancheta actele de corupţie şi a trimite suspecţii
în faţa justiţiei, aceştia informând periodic, sub formă de rapoarte. premierul sau
parlamentul. (O asemenea formulă a funcţionat, nu fără rezultate, în S ingapore
şi Uganda).
- Un ombudsman care primeşte reclamaţiile cetăţenilor în materie de
compţie, le triază, analizează şi, pe cele veridice, le trimite Poliţiei sau
Ministerului Public.
- Un serviciu de protecţie internă. Unele instituţii publice au structuri
proprii abilitate să monitorizeze permanent activităţile personalului, în scopul
prevenirii şi combaterii actelor de corupţie. În România, acest sistem este
practicat de structurile de forţă ale statului (apărare, interne şi servicii secrete).
- O lege privind denunţarea. Este o măsură legislativă menită a proteja
funcţionarii care semnalează autorităţilor diverse nereguli.
Atenţie: Un stat decis să elimine corupţia doar prin măsuri disuasive
şi represive riscă să risipească resurse preţioase, să agraveze fenomen11/,
creând noi surse de corupţie. De asemenea, exagerarea pedepselor poate mări
cuantumul mitei, lăsând loc unor posibile abuzuri din partea Poliţiei, ceea ce
ar spori neîncrederea cetăţeanului în /orta legii.
- injiinfarea unei agenfii/departamentldirecţie anticorupţie, care să
funcţioneze după câteva principii ce şi-au dovedit deja soliditatea:
• Independenţa. Nominalizarea transparentă şi bipartizană a
persoanelor ce vor conduce principalele structuri ale respectivului organism de

36
CULTURA DE SECURITATE CULTURA POLITICA
către o comisie de propuneri compusă din parlamentari ai puterii şi opoziţiei,

membri ai puterii executive şi judiciare. Preşedintele comisiei ar trebui să fie o
personalitate competentă recunoscută (de exemplu, un judecător de la Curtea
Supremă de Justiţie). Funcţionarea şi independenţa noului organism ar trebui
garantate prin Constituţie.
• Mandatul/prerogativele trebuie să acopere toate instituţiile
statului, începând cu Parlamentul. puterea judiciară, administraţia publică şi

terminând cu structurile militare.
• Act;vitatea. Verificările efectuate de noul organism trebuie să
urmeze îndeaproape regulile unei anchete judiciare, pentru a evita orice scurgere
de informaţii susceptibilă a compromite finalizarea în bune condiţiuni a
operaţiunilor. Pentru eficienţă, este recomandabil să se apeleze la structurile
superioare ale magistraturii. Î n ţara noastră, un asemenea organism poate fi
identificat cu Direcţia Naţională Anticorupţie.
Toate asemenea componente ale strategiei anticorupţie rămân la faza de
intenţie în lipsa unei reforme profunde a sistemului juridic, care să ofere
garanţia că legile adoptate de Parlament sunt aplicate în litera şi spiritul lor şi că
nimeni nu este mai presus de lege.
În ceea ce priveşte U niunea Europeană, trebuie menţionat că
fenomenul corupţiei nu este caracteristic doar unora dintre statele
membre, mita şi frauda fiind o monedă curentă, puţin influenţabilă de variaţiile
cursului oficial al euro. Conform unor estimări, nivelul corupţiei la nivel
comunitar este de circa 1 20 miliarde euro/an), ceea ce demonstrează că, în
pofida eforturilor serioase pentru combaterea fenomenului, strategiile naţionale
în domeniu au eşuat.
Poate tocmai de aceea, Cecilia Malmstrom, comisarul european
pentru Afaceri Interne, a propus, la 7 mai 20 1 1 , implementarea unui nou
mecanism comunitar pentru stimularea combatereii corupţiei: publicarea, la
fiecare doi ani, a unui raport al Comisiei europene privind cele mai grave cazuri
de corupţie din cele 27 de ţări membre, cu evidenţierea cauzelor şi formularea
de sugestii pentru implementarea celor mai eficiente măsuri de combatere a
fenomenului. Primul raport ar urma să fie elaborat în 20 1 3 .
Masterand
Comisar de poliţie
Ioana-Silvia Tudoran
37
CUL'WRA DE SECURITATE C U LTURA POLITICA
LUCIAN BLAGA, DIPLOMATUL
În general, publicului larg îi este destul de bine cunoscută activitatea

literară şi filosofică a lui Lucian Blaga, unul dintre c ei mai profunzi şi sensibili
scritori şi gânditori români din prima jumătate a secolului XX. Mai puţin
cunoscută, exceptând mediile de specialitate, este activitatea ca diplomat a lui
Lucian Blaga, desfăşurată pe parcursul a 1 3 ani ( 1 926- 1 939), mai întâi ca ataşat
şi consilier de presă la Varşovia, Praga, Berna şi Viena, apoi o scurtă perioadă ca
subsecretar de stat la MAE şi, în sfârşit, ministru plenipotenţiar al României în
Portugalia.
De curând, cu ocazia împlinirii unei jumătăţi de veac de la moartea sa,
prin efortul comun al Fundaţiei Europene Titulescu şi al unor parteneri din
municipiul Sebeş (Primărie, Fundaţia Culturală şi Centrul Cultural ce poartă
numele poetului) a fost editat volumul Lucian Blaga în diploma/ia românească,
o culegere de texte extrem de interesante purtând semnăturile unor reputaţi
scriitori, istorici ş i diplomaţi familiarizaţi cu activitatea şi opera unuia dintre cei
mai remarcabili creatori de cultură ai României interbelice.
Volumul a apărut sub îngrij irea domnului George G. Potra, director
executiv al Fundaţiei Europene Titulescu, un îndrăgostit de opera artistică şi,
deopotrivă, de activitatea diplomatică a lui Lucian Blaga, ultima desfăşurată în
cea mai mare parte sub bagheta „Patronului'', cum era numit de colaboratori
Nicolae Titulescu, ministrul afacerilor externe. Nu întâmplător, cartea se încheie
cu un text scris de Blaga în 1 945. intitulat Insomnie lângă destinele ţării. un
elogiu de o rară frumuseţe adus de scriitor profilului european şi patriotismului
desăvârşit care l-a animat permanent pe ilustrul diplomat român, din care redăm:
„ ... Titu/eseu este cea mai strălucită inteligenţă ce am Întâlnit-o În viaţă. Un fel
de Întrupare a inteligenţei înţeleasă ca arhetip. . . În eşafodcţjul ideilor sale,
totdeauna Îndrăzneţe, deşi erau cel mai adesea de naturâ defensivâ, el punea o
uluitoare precizie şi prudenţă juridică, şi Încă o dată o excepţională pasiune a
formulării. În situaţii noi, Titu/eseu nu se mărginea niciodată să răspundă cu
formule uzate. Când bunăoară propaganda pentru revizuirile teritoriale, ce ne
ameninţa integri/alea, luase proporţii, Titu/eseu a ştiut să răspundă: nu
revizuire, ci sublimarea, spiritualizareafi"ontierelor! ".
Fiecare dintre autori aduce în atenţia cititorului aspecte inedite. adesea
captivante din viaţa şi activitatea lui Blaga. Scriitorul Ion Brad, fost ambasador
în Grecia, unul dintre ardelenii cei mai inimoşi în organizarea manifestărilor
anuale dedicate lui Lucian Blaga în satul natal (Lancrăm) şi la Sebeş,
consemnează cu tristeţe tratamentul de care s-a bucurat Blaga în ultima parte a
38
CU LTURA DE SECURITATE C U LTURA POLITJCĂ
vieţii sale: „Dacă ne gândim că în 1 936 Lucian Blaga avea să fie primit în
Academia Română, cu discursul de recepţie Laudă satului românesc, pentru ca
apoi, în 1 948, să fie înlăturat samavolnic şi alungat de la catedra Universităţii din
Cluj, putem realiza drama spirituală, care nu era doar a sa, ci a întregii culturi
naţionale. „". Tot Ion Brad ne reaminteşte un catren care certifică, odată în plus,
că marele poet şi filosof al culturii îşi drămuia cu grijă vorbele, fiindu-i străină
risipa de cuvinte a gureşilor noştri contemporani de ieri şi de azi :
„ Umba nu e vorba ce o.faci. I Singura limbâ, limba ta deplină,
stâpână peste taine şi lumină, I e-aceea-n care ştii să taci " .
Un studiu extrem de consistent şi documentat este semnat de profesorul
Pavel Ţugui, remarcabil cunoscător al istoriei politice şi culturale româneşti din
deceniile cinci şi şase ale secolului trecut. Acest studiu este dedicat activităţii lui
Blaga ca subsecretar de stat la Ministeru/ Afacerilor Străine şi, mai ales,
consecinţelor nefaste pentru poet ale prezenţei sale de 42 de zile, fără
apartenenţă la un partid politic, în guvernul Goga-Cuza ( 1 93 8 - 1 939).
Imediat după instalarea guvernului Ion Antonescu-Horia S ima, în
septembrie 1 940, noua putere emite un Decret-lege privind controlu/ averilor şi
activităţii foştilor demnitari de stat şi politici. În lista celor 4 1 0 personalităţi
supuse controlului dar mai ales oprobriului opiniei publice figura şi Lucian
Blaga, fost subsecretar de stat la M inisterul de Externe.
În primăvara anului 1 955, relatează în continuare profesorul Pavel Ţugui,
o comisie autorizată a propus Consiliului de Miniştri al RPR reprimirea ca
membru titular al Academiei Române a lui Lucian Blaga şi a altor intelectuali
îndepărtaţi abuziv din această instituţie în 1 948. Consiliul de M iniştri a avizat
favorabil reprimirea unor foşti academicieni, dar pe alţii i-a respins. Printre
aceştia din urmă se afla şi Lucian Blaga, pe motiv că a tăcut parte din guvernul
Goga-Cuza şi în baza unor informaţii false de la dosarul personal care sugerau
că poetul simpatizase sau chiar colaborase cu germanii.
Toţi autorii textelor din lucrarea menţionată vorbesc fără excepţie, pe
baza documentelor de arhivă, despre modul calificat şi responsabil în care a
tratat Lucian Blaga misiunile diplomatice primite din partea statului român.
calitatea informărilor trimise în C entrala MAE şi, mai presus de orice,
patriotismul său desăvârşit în slujba interesului naţional. Aşa cum sublinia prof.
univ. dr. Adrian Năstase în cadrul simpozionului organizat la sediul Fundaţiei
Europene Titulescu, la 7 iulie 20 1 1 , pentru marcarea a 50 de ani de la moartea
poetului, filosofului şi diplomatului român, Lucian Blaga nu a /ost un doctrinar
„
fn materie de politică externă, un creator, dar a fost cu siguranţă cel mai erudit
din corpul diplomatic românesc din acea perioadă. A dat relief sporit locurilor
39
CULTURA DE SECURITATE, CULTURA POLRIC
unde a făcut să răsune glasul românesc. De acolo, din fiecare loc, a trimis spre
/ară analize prompte. riguroase, solide. În aceleaşi spaţii. a inifiat demersuri
culturale ce s-au bucurat de o bună primire.
Cu îndreptăfire putem afirma că Lucian Blaga a fost un adevărat ambasador al
culturii româneşti. Ce vremuri! ".
Ion Zaporoj anu
40
CULTURA DE SECURITATE CULlURA POLITICA
�� -
O INSTITUŢIE INUTILĂ, ANACRONICĂ Ş I PARAZITARĂ

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR
SECURITĂŢII - C.N.S.A.S.
Una din temele care a suscitat numeroase şi fclurite controverse

în perioada postdecembristă a fost cea referitoare la instituţia Securităţii. La
început, încă şi astăzi se mai exprimă adepţi ai acestei abordări care aiuncă
întreaga răspundere asupra perioadei istorice zise comuniste în contul Securităţii,
vinovată de toate relele societăţii de după cel de-al Doilea Război Mondial în
România. Rareori, şi destul de timid, s-au exprimat şi voci realiste care tratau
istoricul, locul şi rolul instituţiei Securităţii în evoluţia ei, fără idei preconcepute
şi resentimente, frustrări şi spirit vindicativ primar.
Săptămâni de-a rândul, sau cu intermitenţă luni şi ani, această
"problemă naţională" a fost în centrul dezbaterilor în Parlament, în mass-media,
în partide şi în societatea românească post- 1 989. Iniţiatorii acestor dezbateri s-au
manifestat ca persoane obsedate de ură maladivă. indivizi mediocri, aventurieri
pe cont propriu sau ca exponenţi ai unor medii şi cercuri interesate din interiorul
sau din exteriornl ţării, care unnăreau scopuri străine de cele ale noului regim
politic. Finalmente s-a ajuns la textul Legii nr. 1 87/20 octombrie 1 999.
Primele constatări
Principalele lacune ale acestor lobby-şti anti-Securitate ş1 a1
susţinătorilor lor conştienţi ori naivi, ca şi ale legii adoptate au fost în esenţă
următoarele:
1 . S-a mistificat adevărul istoric atribuindu-i-se Securităţii tot ce
a fost negativ în România după 6 ma11ie 1 945 şi până în decembrie 1 989. Or,
instituţia Securităţii a luat fiinţă. prin lege, la 30 august 1 948. Până atunci au
funcţionat alte instituţii cu sarcini specifice de spionaj. contraspionaj şi protecţie
contrainformativă: Serviciul Special de Informaţii, Brigada Mobilă, Direcţia
Generală a S iguranţei.
2. Se culpabilizează in corpore întregul personal care a lucrat în
MAI şi, respectiv, în Securitate, de activităţi de poliţie politică, începând de la
femeia de serviciu, aparatul tehnico-administrativ şi până la ministru, ceea ce a
dezvăluit grave carenţe de pregătire şi de caracter ale autorilor legii. numită, în
cele din urmă, "Lege privind propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca
poliţie politică". Dacă am fi maliţioşi am remarca şi faptul că denumirea unei
instituţii nu se scrie cu literă mică "s", pentru că altfel dă naştere la o confuzie
41
CULTURA DE SECU RITATE CULTURA POLITICA
între numele unei instituţii şi sensul conceptului de securitate care este cel de
apărare, protecţie, siguranţă, deci o noţiune mult mai cuprinzătoare.
3 . Voit sau nu, nu se face nicio referire la rolul hotărâtor al
Partidului unic, al guvernărilor şi al Parlamentului în perioada respectivă, care au
stabilit cadrul legislativ şi actele normative (Constituţie, legi, decrete, hotărâri
ale instanţelor de partid şi/sau de guvern, ordine ale miniştrilor) pe baza cărora s
a desfăşurat viaţa social-economică şi politică în România, implicit a
ministerelor şi celorlalte instituţii ale statului (MApN, MAI, Ministerul de
Justiţie, Procuratura Generală, instanţele judecătoreşti etc.) care au avut atribuţii
specifice pe linia securităţii naţionale.
Pe baza hotărârilor obligatorii de partid, miniştrii de Interne şi
cel al Securităţii orientau desfăşurarea activităţii prin aşa-numita "Directivă a
muncii informativ-operative".
4. Este incorectă învinovăţirea Securităţii pentru perioada 6
martie 1 945 - 30 august 1 948, când, se ştie, atunci (6 martie 1 945 şi 1 decembrie
1 946-decembrie 1 947) s-au constituit guvernele conduse de Dr. Petru Groza,
care aveau în componenţă şi membri ai altor formaţiuni politice: PCR, PNL -
Gh.Tătărăscu, Partidul Ţărănesc - Anton Alexandrescu, Frontul Plugarilor, PSD
- Lothar Rădăceanu, Ştefan Voitec) ş.a.
Iar până în 1 947 în România au existat şi au funcţionat şi aşa
numitele partide istorice: PNŢ, PNL, PSD-Titel Petrescu, dar şi alte formaţiuni
politice mai mici.
Adevărat este şi faptul că România avea ca formă de guvernare
monarhia, iar rege a fost Mihai I, care şi-a pierdut această calitate la 30
decembrie 1 947, când ţara noastră a devenit republică.
5. Dar, cea mai gravă carentă a Legii 1 87/20 octombrie 1 999,
a fost neconstituţionalitatea constituirii şi atribuţiunilor stabilite (art.7, 8 În
special) Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii -
CNSAS. Ca urmare, s-au produs grave nedreptăţi unor persoane acuzate de
CNSAS, supunându-le astfel unui nemeritat şi prejudiciabi l oprobriu public şi
însemnate consecinţe politice, profesionale, ştiinţifice, morale etc.
6. Surprinde că nici Consiliul Legislativ şi nici Comisiile
Juridice şi de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională n-au sesizat
caracterul neconstituţional al CNSAS ca instanţă jurisdicţională în afara celor
stabilite prin lege în structura judecătorească din România.
7. Până la declararea neconstituţionalităţii CNSAS, ca instanţă
de judecată, există şi un alt motiv de ilegalitate cauzat de alegerea ca membri în
Colegiul Consiliului a unor persoane care au făcut anterior parte din PCR
42
CULTURA DE SECURITATE, CULTURA POLITICĂ-------
(Mircea Dinescu şi Andrei Pleşu), respectiv PNŢ-CD (Constantin Ticu

Dumitrescu}, încălcându-se astfel prevederile art.8.
Alte constatări şi nedumeriri

- În vederea înlăturării din textul Legii 1 87/ 1 999 a prevederilor
neconstituţionale şi pentru continuarea activităţii CNSAS, prin Ordonanţa de
Urgenţă a Guvernului nr. 1 6 din 22 februarie 2006 s-au modificat şi alte articole,
inclusiv includerea altora inexistente în lege (art.22, aliniatele 1 , 2, 3, 4, 5, 6)
prin care se conferă CNSAS atribuţiuni suplimentare.
De asemenea, s-a modificat şi titlul legii devenită de atunci
"Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice
comuniste" .
- Surprinde că, deşi potrivit Legii 1 8711 999 CNSAS trebuia să
desfăşoare activitatea specifică timp de 6 ani, în O. U. G. din 2006 devenită nouă
lege, se menţine aceeaşi prevedere şi se completează cu posibilitatea reînnoirii o
singură dată a mandatului, ceea ce înseamnă că la 20 octombrie 20 1 1 îşi
încetează existenţa.
- N edumereşte şi neasumarea răspunderii pentru gravele carenţe
ale Legii nr. 1 87 / 1 999, în special pentru activitatea neconstituţională desfăşurată
timp de aproape 7 ani, ca şi pentru consecinţele ilegalelor decizii adoptate abuziv
de Colegiul CNSAS .
- Cum la fel surprinde lipsa oricărei explicaţii la schimbarea
titlului iniţial din "Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea
securităţii ca poliţie politică " în "Lege privind accesul la propriul dosar şi
deconspirarea poliţiei politice comuniste".
Ce să înţelegem? Că s-a greşit la început plasând toată
răspunderea numai pc umerii Securităţii? Sau că s-a dorit acum extinderea
culpabilizării şi asupra altor instituţii şi persoane? Eventual a PCR, MAI,
MApN, Procuratură, instanţele judecătoreşti şi Ministcrnl Justiţiei în general?
Nu cumva se urmăreşte introducerea "prin nebăgare de scamă" a unor prevederi
a inoportunei Legi a lustraţiei, care nu avea nicio şansă de adoptare?
- De o gravitate excepţională, un adevărat atentat la siguranţa
naţională, îl reprezintă lărgirea iresponsabilă a categoriilor de persoane care au
acces la studierea propriului dosar "precum şi a altor documente şi informaţii".
Pentru corecta informare a opiniei publice în general şi a tuturor
celor ce răspund de apărarea valorilor şi intereselor supreme ale ţări i şi poporului
român reproducem ad litteram textul edificator al aliniatului ( I ) art. I , mult
modificat şi completat faţă de cel din Legea 1 87 /1 999:
43
CULTURA DE SECURITATE CULTURA PQLITICA
"Orice cetă/ean român sau cetăţean străin care după 1 945 a

avut cetăţenie română, prec11m şi orice cetăţean al unei ţări membre a
Organizaţiei Tratat11l11i Atlanticului de Nord au dreptul de acces la propriul
dosar întocmit de poliţia politică comunistă, prec11m şi la alte documente şi
informaţii care privesc propria persoană, în conformitate cu prevederile legii
privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională" (care lege,
ce număr, de când?).
De acelaşi drept beneficiază şi orice cetăţean al altui stat
membru al Uniunii Europene. începând de la data integrării României în
Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007, n.n.), în conformitate cu prevederile
legii privind protej area informaţiilor care privesc siguranţa naţională ...... " .
Această prevedere constituie un unicat în practica mondială. În
legislaţia statelor membre ale NATO şi, respectiv, ale Uniunii Europene, nu
există astfel de prevederi. Este subînţeles de ce. Noi de ce nu ne apărăm cu
adevărat arhivele care deţin materiale de maximă importanţă pentru un stat
realmente responsabil, suveran şi independent?
- Cu excepţia Germaniei, care prin reîntregirea paşnică cu
teritoriul fostului stat ROG, a intrat în posesia arhivei secrete a STA S l (care a
scăpat să ajungă în custodia Rusiei), unde datorită presiunilor interesate ale
guvernanţilor şi opiniei publice s-au pus la dispoziţie datele respective, în
Polonia, Bulgaria şi Ungaria astfel de date au fost dezvăluite numai selectiv şi
doar anumitor categorii de interesaţi, accesul fiind riguros limitat.
- Aceeaşi Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului (ai1.2, literele
e,f,g,i,î,k,n,r,s,ş şi t) lărgeşte mult şi fără motivare categoriile de persoane
verificate de CN SAS cuprinzând acum şi pe consilierii locali de comune şi
oraşe, toţi ofiţerii şi subofiţerii angajaţi ai MAL secretarii ştiinţi fi ci de facultate,
şefii de catedră din învăţământul superior de stat şi privat, directorii instituţiilor
de cultură la nivel orăşenesc şi local!
Prin aceste modificări, care nu se justifică, coroborate cu
celelalte prevederi ale noii legi, se transformă, cu sau fără intenţie, CNSAS într
o veritabilă poliţie politică, ceea ce constituie un paradox şi o contradicţie
flagrantă între scop şi mijloace.
- Titlul nou ale legii nu corespunde realităţilor şi adevărului
istoric din România postbelică. Statul român din această perioadă de peste 4
decenii nu a fost unul comunist. Până la 30 decembrie I 947 a fost regat, apoi stat
democrat-popular şi ulterior socialist cu nuanţe intermediare: socialist în curs de
dezvoltare, socialist multilateral dezvoltat, în etapa desăvârşirii construcţiei
societăţii socialiste. În niciun document de partid sau de stat din perioada
44
postbelică a României nu se menţionează forma de guvernare - regim comunist.

Numai partidul unic şi unele organizaţii aveau această titulatură: PCR, UTC.
UASCR. E drept, se prevedea, în propaganda de partid, proiectul-intenţie de a
"construi societatea comunistă în România", după anul 2000.
De altfel, şi pe p lan internaţional. la ONU şi celelalte organizaţii
din structura acesteia, în relaţiile bilaterale, în toate documentele, România -
primită în ONU în 1 955 - apare şi este nominalizată ca făcând parte din ţările
socialiste est-europene.
România postbelică a fost un stat legitim, recunoscut ca atare în
viaţa internaţională unde reprezentanţii săi au fost aleşi şi au deţinut înalte
demnităţi : preşedinte şi vicepreşedinte al Adunării Generale a ONU. preşedinte
sau membru prin rotaţie al Consiliului de Securitate al ONU etc .. etc., un actor
foarte activ şi apreciat în arena internaţională, iniţiind, mij locind şi găzduind
numeroase contacte şi reuniuni de rezonanţă mondială sau regională.
Din aceste considerente şi din multe altele, titlul legii de "poliţie
politică comunistă" este tendenţios, vădit interesat şi neconform cu adevăml
istoric.
Adevăruri eludate sau ignorate
1 . În conexiune cu aceste realităţi peremptorii, se cuvme
corectată ş1 aserţiunea lansată, întreţinută şi voit interesată în scopuri
antinaţionale, potrivit căreia statul român prin PCR a intrat de bunăvoie, chiar
din proprie iniţiativă sub tutela URSS şi PCUS.
Nimic mai fals. Sunt de acum notorii împrejurările în care
România a ajuns împotriva voinţei ei în zona intangibilă de influenţă a URSS.
Iniţiativa, dovedită documentar şi cunoscută pe plan
internaţional, atestă indubitabil un adevăr istoric cutremurător.
Propunerea împărţirii zonelor de influenţă în Europa centrală şi
de sud-est, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial a fost formulată la
Yalta de premiem! britanic Winston Churchill şi a primit acordul preşedintelui
SUA, Franklin Delano Roosevelt şi a conducătomlui statului sovietic, Iosif
Visarionovici Stalin.
Ca urmare, orice iniţiativă a statului român de a negocia ieşirea
României din războiul antisovietic (la Ankara, Cairo, Stockholm, Berna,
Lisabona ş.a.) a fost blocată de interlocutorii britanici şi nord-americani, care au
invocat permanent neputinţa angajării ţărilor lor fără înştiinţarea, consultarea şi
acordul părţii sovietice. Aceasta a fost cauza reală a evoluţiei social-politice din
România postbelică, începând cu instaurarea unei noi guvernări, abolirea
45
regimului monarhic, încetarea activităţii partidelor politice reprezentative ş1

tradiţionale (PNŢ, PNL, PSD-Titel Petrescu) etc. , etc.
Cine are interesul să ignore acest adevăr istoric şi să interpreteze
denaturat evoluţia situaţiei din România postbelică?
Tot ca o reflectare a acordului tripartit de la Yalta, ţării noastre i
s-a refuzat la Conferinţa de Pace de la Paris din 1 947 statutul de stat
cobeligerant, hotărâre ce a adus grave prejudicii şi pe termen lung României şi
poporului român.
Acestea nu au fost singurele consecinţe, adoptându-se în
continuare o politică duplicitară faţă de ţara noastră pe care occidentalii au
predat-o fără remuşcări hulpavei URSS.
Sub aspectul siguranţei naţionale, politica duplicitară anglo
saxonă a fost de-a dreptul perfidă precum renumitul Albion.
Pe de o parte ne-a impus statutul de stat satelit al URSS, iar pe
de altă parte a instigat populaţia la constituirea diferitelor forme de rezistenţă
faţă de aliatul său devenit brusc forţă de ocupaţie în România. Concomitent, au
fost racolaţi români din străinătate pe care i-a instruit să desfăşoare activităţi
subversive, pe teritoriul ţării noastre, inclusiv prin introducerea clandestină a
acestora, mulţi pe calea paraşutării, indicându-le să acţioneze separat sau
împreună cu persoanele din interior organizate în aşa-zisa "mişcare de rezistenţă
împotriva comunismului", expunându-i astfel măsurilor autorităţilor naţionale.
Din această cauză, mulţi conaţionali de bună credinţă au devenit victime ale
represiunii, fără ca ei să fi ştiut că soarta lor fusese hotărâtă de mult la Yalta.
Acum, cei înşelaţi astfel de anglo-saxoni sunt trataţi ca eroi, iar
autorităţile legale acuzate că au acţionat pentru apărarea statului român.
2. Nici iniţiatorii Legii 1 87/1 999 şi ai O. U.G. nr. 1 6/2006 nu
spun dacă România postbelică trebuia şi avea dreptul să înfiinţeze legal instituţii,
printre care şi Securitatea, pentru a-şi apăra interesul naţional. Avem suficiente
temeiuri să credem că mulţi ar fi vrut ca statul român să nu aibă asemenea
instituţii. Cum răspunsul neformulat nu poate fi decât unul singur, afirmativ,
trebuie completat în mod necesar şi obligatoriu cu altul: Securitatea, ca instituţie.
avea dreptul ca în exercitarea atribuţiunilor de siguranţă naţională să opereze cu
mij loace şi metode de muncă specifice, aşa cum procedează toate serviciile
secrete din lume, fără excepţie. Printre aceste mijloace, la loc central, hotărâtor,
se află cadrele operative şi reţeaua informativă adecvată, formată din
informatori, colaboratori, gazde case de întâlniri etc., adică persoanele
incriminate abuziv acum prin prevederile art.2.
46
CULTURA DE SECURITATE CUL URA POLITIC
Adevărat este şi faptul că Secw-itatea era redutabilă şi încurca

mult intenţiile oponenţilor străini.
Şi atunci de ce noi acuzăm instituţiile şi persoanele respective că
au desfăşurat această activitate. pe care de timp îndelungat o realizează după
posibilităţi şi interese toate celelalte instituţii similare de pc mapamond?
3 . A persista în această dăunătoare mentalitate înseamnă a ignora
realităţile confirmate de istoria şi practica internaţională în domeniu.
Deconspirarea Securităţii ca poliţi e politică în varianta Legii
1 87I 1 999 sau a poliţiei politice comuniste în varianta O. U.G. 1 6/2006, a cadrelor
şi surselor folosite în perioada postbelică reprezintă o gravă imprudenţă cu
urmări pe multiple planuri .
Statele occidentale protejează cu fermitate identitatea reală a
cadrelor şi activitatea serviciilor secrete. Deconspirarea cadrelor lor, cu
deosebire a celor care acţionează sub diverse acoperiri. este ferm sancţionată în
modalităţi felurite, inclusiv penal. O grijă asemănătoare se acordă protecţiei
surselor de informare. Exemplare în acest sens sunt autorităţile din SUA, Franţa,
•,.
Israel.
Nici SUA, nici URSS, nici Marea Britanie şi nici Franţa, puterile
învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial, nu au făcut imprudenţa să dea
publicităţii lista cadrelor şi surselor informative ale Germaniei naziste, Italiei
fasciste sau ale Japoniei militariste.
Dimpotrivă. Ghelen, fostul şef al Serviciului de spionaj al
armatei terestre din Germania hitleristă, a fost recuperat de S UA şi apoi impus
cu gradul de general ca şef al Serviciului Secret de Informaţii al Germaniei
postbelice. Şi acesta nu-i un caz singular.
Aşa înţeleg marile puteri şi democraţiile occidentale să
interpreteze şi să valorifice în interes naţional cunoscua formulă justificatoare
"din raţiuni superioare de stat".
În Statele Unite ale Americii, după evenimentele teroriste din 1 1
septembrie 200 1 , s-a înfiinţat Departamentul Securităţii Interne. Pentru
exercitarea atribuţiunilor ce-i revin, în actul constitutiv de funcţionare se
menţionează largi categorii de persoane obligate să informeze această instituţie,
ceea ce face statistic din fiecare al patrulea cetăţean american un informator !
Fiind vorba de SUA, nimeni nu mai consideră asemenea
prevederi ca o încălcare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci ca o
îndatorire patriotică.
Cu privire la lucrătorii serviciilor secrete şi de securitate, ca şi
reţeaua de informaţii, în statele cu adevărat democrate nu se folosesc epitete
47
CULTURA D E SECURITATE C U LTURA POLITICĂ
denigratoare, profund jignitoare şi nedrepte cu conotaţii vinovate ca în România

postdecembristă: securist, turnător, delator, oameni de nimic, infractor şi altele.
Marele bărbat de stat, generalul Charles de Gaulle afimm cu
hotărâre "Este moral tot ceea ce este în interesul fării ". Maxime similare au
formulat şi mulţi alţi lideri politici şi personalităţi prestigioase.
Nici autorităţile "comuniste" din România n-au dat publicităţii
lista cadrelor şi surselor de informare ale Serviciului Secret de Informaţii,
Direcţiei Generale de Siguranţă, Biroului 2 al Marelui Stat Major ş.a.
4. Culpabilizarea instituţiilor şi persoanelor din categoriile
menţionate în Legea 1 87/ 1 999, actualizată, modificată şi completată prin O.U.G.
nr. 1 6/2006, ignoră şi contravine unor principii de drept, unor prevederi ale
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, altor înţelegeri ş i practici juridice
asumate de statul român.
Consiliul Europei a respins încercările de condamnare a
comunismului precizând că o ideologie, o doctrină politică nu pot fi sancţionate
de o instanţă de judecată.
Pot fi judecate şi condamnate numai persoane precis identificate,
în urma unor fapte temeinic probate şi prin hotărâri judecătoreşti definitive şi
irevocabile. În acelaşi sens s-a pronunţat şi Cwtea Europeană pentru Drepturile
Omului. în urma numeroaselor sesizări primite din unele state europene foste
socialiste, de la persoane învinuite în maniera în care se face în România prin
Legea 1 87/ 1 999 şi O.U.G. nr. 1 6/2006, reclamanţii având întotdeauna câştig de
cauză. Statul român persistă însă în această practică abuzivă.
5. Susţinerile CNSAS privitoare la persoanele intrate în atenţia
instituţiei sunt relative, incomplete şi nu iau în considerare o scrie de date şi
fapte. Astfel, nu se ţine seama că instituţia Securităţii şi celelalte adăugate acum
în noua sintagmă "poliţia politică comunistă" (instanţele judecătoreşti,
Procuratura, MAI) au fost înfiinţate şi au funcţionat în baza unor directive şi
hotărâri de partid, a actelor normative date potrivit constituţiei în competenţa
Marii Adunări Naţionale, Consiliului de Stat, Guvernului şi miniştrilor.
Angajaţilor Securităţii şi ai celorlalte instituţii cuprinse în
echivoca formulare de "poliţie politică comunistă" ca şi cei ai "unităţilor
socialiste de stat" formulare folosită în Legea nr.231 1 97 1 privind apărarea
secretului de stat, inclusiv H.G. nr. 1 8 şi 1 9 date în aplicarea acestei legi, nu pot fi
imputate celor în cauză obligaţi să le respecte, iar referirile angajaţilor respectivi
la diferite categorii de persoane despre care trebuiau să informeze, nu pot
constitui, din partea lor, încălcări ale drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor. Asemenea persoane pot fi acuzate numa i dacă au încălcat actele
48
ULTlJRA DE SECURITATE CULTURA PO�lTICĂ
normative în vigoare în perioada interbelică şi nu după legislaţia altora,

postdecembristă.
La nivelul Consiliului Europei şi implicit în Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului, conceptul de „securitate naţională, siguranţă şi
apărarea ordinii publice" se consideră a fi atributul statelor membre, aşa cum
este şi România, care procedează în conformitate cu prevederile Dreptului Intern
în materie.
Î n Convenţia Europeană a Drepturilor Omului se face deseori
trimitere la exceptarea aplicării anumitor prevederi dacă "considerente care ţin
de securitatea naţională. siguranţă şi ordine publică impun o asemenea măsură".
CNSAS a ajuns, pentru a-şi susţine acuzaţiile, să considere
probă o simplă notă informativă ori semnalare verbală despre o persoană, care
nu diferă prin conţinut de sutele de mii de referinţe care se dădeau obligatoriu în
verificările efectuate pe linie de ''cadre", la angajare, promovare etc., inclusiv pe
linie de partid. Asemenea referinţe s-au cerut şi se cer întotdeauna în orice stat,
fără a fi apreciate ca lezând drepturile şi libertăţile persoanelor respective.
Membrii CNSAS incriminează şi sesizează instanţele de
judecată abilitate, ofiţeri din fosta Securitate, de exemplu. pentru că au dispus ori
au efectuat verificări asupra anumitor persoane aflate în atenţie, fie în vederea
recrutării ca eventuală sursă de informaţii, fie pentru clarificarea semnalărilor
primite cu privire la comportamentul lor într-o împrejurare dată, fie pentru
angajarea în Securitate etc. Paradoxal sau nu, cei mai verificaţi şi prin toate
mij loacele şi metodele au fost tocmai cadrele Securităţii, înainte de angajare, pe
durata întregii activităţi, dar şi după pensionare.
Or. astfel de verificări efectuează toate serviciile secrete. de
securitate şi ordine publică fără a fi incriminate, pentru că reprezintă o
modalitate de lucru obligatorie. Să ne reamintim ce consecinţe ar fi suportat, de
pildă, persoanele acuzate pe nedrept prin puzderia de semnalări "anonime", dacă
veridicitatea acestor sesizări nu ar fi fost verificată.
6. Este de notorietate că în Ungaria, ca şi în alte state socialiste
din estul Europei, după evenimentele care au condus la schimbarea vechiului
regim politic, au fost eliberate din funcţie numai conducerile centrale ale
serviciilor secrete de informaţii şi contrainformaţii, considerându-se că restul
personalului operativ şi tehnic nu poate fi incriminat deoarece reprezintă cadre
de execuţie, specialişti formaţi de-a lungul multor ani şi cu mari eforturi
materiale, care n-au făcut decât să execute ordinele superiorilor şi legile ţării din
perioada respectivă.
49
Voltaire avertiza că "discordia este marele rău al speciei umane,

iar toleranţa singurul leac ".
CNSAS, o instituţie inutilă, anacronică şi parazitară
Î nfiinţarea acestei instituţii, la zece ani de la evenimentele din
decembrie 1 989 dovedeşte, tot mai mult, că nu era nici oportună, nici necesară,
dimpotrivă. Apariţia CNSAS. acţiune atât de controversată, nu-şi justifică
existenţa. Mai mult, prin insignifiantele sale rezultate, CNSAS se poziţionează
împotriva intereselor naţionale reale şi urgente ale societăţii româneşti
postdecembriste.
Prin activitatea sa neconstituţională de până în octombrie 2006 şi
apoi cea contraproductivă după această dată, CNSAS se manifestă nu numai ca o
instituţie anacronică ci şi profund parazitară. Marea risipă de mijloace financiare,
umane şi materiale, cu atât mai acut acum într-o perioadă de criză profundă,
generalizată. nu se justifică. Prin lipsa de performanţe care să-i susţină existenţa,
CNSAS a cauzat serioase prejudicii securităţii naţionale şi nevoii imperative de
realizare a dezideratului coeziunii sociale şi reconcilierii naţionale. Acuzele
aduse unei perioade revolute pălesc în faţa numeroaselor şi gravelor încălcări
aduse în perioada postdecembristă drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
cetăţenilor români, inclusiv pe plan internaţional. S ituaţia este tot mai dramatică,
iar criza este departe de a fi învinsă. A răspuns cineva până acum pentru
spolierea avuţiei naţionale, sărăcirea continuă a majorităţii cetăţenilor români,
degradarea periculoasă a educaţiei şi sănătăţii, creşterea alarmantă a
infracţionalităţii de toate felurile, scăderea dramatică a populaţiei, ceea ce
periclitează grav viitorul României ?
Iar pe plan internaţional au răspuns marile puteri pentru
abuzivele agresiuni mil itare şi războaiele economice, mediatice etc. împotriva
unor state şi popoare? Ca şi în cazul scandalosului sistem ECHELON al SUA -
Agenţia Naţională de Securitate - care cuprinde o vastă reţea ş i centre în Marea
Britanie şi Noua Zeelandă de sateliţi de supraveghere a tuturor mişcărilor de pe
planetă şi de interceptare (prelucrare, analiză şi exploatare a informaţiilor astfel
obţinute) a oricăror comunicaţii (radio, telefonice, internet, e-mail etc.) încălcând
grav libertăţile şi drepturile fundamentale ale omului şi inestimabile daune
tuturor instituţiilor statale, organizaţii internaţionale şi societăţilor private
afectate.
Dar, pentru faptul că niciun stat nu a respectat şi nu respectă
obligaţiile asumate prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului adoptată de
Organizaţia Naţiunilor Unite la 1 O decembrie 1 948, în care, printre altele, în art.
1 3 se prevede:
so
CULTURA DE SECURITATE, CULTURA POLITICA
Pct. 1 : "Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi

de a-şi alege reşedinţa fn interiontl granifelor unui stat".
Pct.2: "Orice persoană are dreptul de a părâsi orice ţară,
inclusiv a sa. şi de a reveni În /ara sa".
Cele arătate, şi multe altele care se pot adăuga, considerăm că
impun:
I . Abrogarea Legii nr. 1 87 din 20 octombrie I 999 şi a
Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1 6 din februarie 2006.
2. Încetarea activităţii CNSAS la expirarea celui de-al doilea
mandat (2 1 octombrie 201 1 ) .
3 . Preluarea materialelor care nu au caracter operativ de către
Arhivele Naţionale într-un sector precis delimitat şi cu reglementarea riguroasă a
regimului accesului la acestea.
4. Materialele cu caracter informativ-operativ să revină la
depozitarii lor fireşti, după caz, instituţiilor de profil (SRI, SIE, DGIA, DGIPI
etc. ) în vederea folosirii lor potrivit cu atribuţiunile ce le revin în conformitate cu
legea.
5. Anularea (achitarea) deciziilor CNSAS şi a hotărârilor
instanţelor judecătoreşti date înainte de apariţia OUG nr. l 6/2006.
Mircea MANEA-Dolj
51
CULTURA DE SEC U ITATE C ULTU POLITICA
După 20 de ani,
CNSAS - UN "DNA AL SOCIETĂŢII CIVILE" ·�
O spunem de la bun început: s-a constatat. chiar de mai mult timp. că

CNSAS a devenit o instituţie contraproductivă, anacronică pentru perioada
actuală; un organism care nu ajută cu absolut nimic la instaurarea unui climat de
linişte şi conlucrare pentrn realizarea obiectivelor pe care România şi le-a propus
după schimbările social-politice intervenite în decembrie 1 989. Din contră, prin
"descoperirile" făcute în arhive cu privire la relaţiile care au existat între
Securitate, principalul serviciu de informaţii şi contrainformaţii al ţării noastre, şi
câţiva oameni din rândul unor categorii socio-profesionale, "descoperiri" date
apoi publicităţii cu tam-tamuri tot mai zgomotoase, tendenţioase şi acuzatoare,
s-a creat în societatea românească o stare de spirit total nefavorabilă tranziţiei
către o democraţie autentică.
S-a instaurat suspiciunea şi neîncrederea între oameni; şantajul a devenit
o armă invizibilă în mâna multora care abia aşteptau prilejul s-o folosească;
multe relaţii între prieteni şi colegi, chiar şi între membrii de familie ori de
rndenie, au fost grav alterate, rănind pe nedrept şi pentru totdeauna sufletul şi
conştiinţa unor semeni de-ai noştri; în cele din urmă, s-a constatat că mulţi dintre
ei nu erau vinovaţi cu nimic. Numai că. după zarva care s-a produs, cel vizat a
rămas cu stigmatul păcatului nedovedit.
Şi pentru că CNSAS-ul nu vrea sau nu are curajul să-şi asume
responsabilitatea pentru aceste lovituri date oamenilor, deşi are "descoperirile" în
propriile mâini. respectiv documentele acuzatoare, face apel la Justiţie. Aceasta
este cea care trebuie să dea verdictul, să spună, de fapt să decidă, dacă X sau Y a
avut legături justificate sau nocive cu fosta Securitate, creându-se astfel
momente de tensiune. făcându-se agitaţie pe probleme cu multe elemente de
incertitudine, cel arătat cu degetul rămânând în continuare cu imaginea pătată.
Iniţial, au fost vizaţi oamenii politici. Au urmat apoi ziariştii. Nici
preoţimea n-a scăpat de loviturile CNSAS-ului, deşi nimeni n-a ştiut, la modul
concret şi sigur, cum au stat lucrnrile cu fiecare prelat în parte, învinuit că a
acceptat, chipurile, "pactul cu diavolul". Dar, spre deliciul şi satisfacţia celor
care vor să ne vadă tot mai dezbinaţi, în presă s-a făcut din nou mare scandal, ca
şi când fiecare caz constituie un act de înaltă trădare a Ţării şi Poporului român.
Nimic mai fals şi dăunător, motiv pentru care noi, în paginile revistei Periscop,
am spus că CNSAS, prin maniera în care a lucrat şi lucrează a devenit pentru
societatea românească de astăzi un organ nociv.
52
C U LTURA DE SECURITATE CULT URA POLITICĂ
În prima parte a acestui an, s-a deschis din nou Cutia Pandorei.
Scotocindu-se b ine prin toate ungherele acesteia, s-a dat peste documente, mai
mult sau mai puţin sigure, din care rezultă că şi din domeniul culturii au fost unii
oameni care, cu zeci de ani în urmă, au răspuns pozitiv solicitărilor venite din
partea Securităţii Statului. Aşa cum s-a întâmplat întotdeauna după apariţia unor
asemenea "ştiri", s-au încins spiritele, ajungându-se în situaţia ca astăzi lumea
literară, a oamenilor de artă şi cultură în general, să fie şi mai divizată.
Treaba lor. ar putea spune cineva. Nu-i chiar aşa, pentru că, după cum
deja am spus, ceea ce se întâmplă nu vizează unul, doi, câţiva scriitori, ci pe
mulţi dintre cei ce fac parte dintr-unul din cele mai importante domenii de
activitate ale ţării - cultura. Fără îndoială, cu timpul lucrurile se vor reaşeza. dar
tot mai mulţi oameni îşi manifestă convingerea că atâta timp cât va exista
CNSAS-ul şi acesta îşi va desfăşura activitatea ca şi până acum, linişte nu va fi.
De aici, de la această instituţie, s-a aruncat şi se aruncă mereu sămânţa discordiei
şi a scandalului. Din nefericire, constatăm că aceasta a prins rădăcini, creând
probleme, producând chiar şi victime. Atmosfera devine tot mai încărcată,
oamenii se demobilizează şi. văzând că situaţia din ţară nu oferă nicio şansă de
afirmare, se blazează, renunţă a mai face ceva. Unii aleg străinătatea, fapt care ar
trebui să ne îngrijoreze pe toţi. Tot mai multe voci din rândul oamenilor de
cultură solicită ca autorităţile în drept să treacă neintârziat la desfiinţarea
CNSAS, apreciindu-se că acest Consiliu a ajuns pe mâna unora preocupaţi de
realizarea altor interese decât cele ale societăţii româneşti, instituţie care a fost
de mult transformată într-o sperietoare.
În cele ce urmează, vom prezenta doar câteva declaraţii ale unor oameni
de litere, care, făcându-se ecoul multora dintre cei care activează în domeniul
artelor, nu ezistă să spună lucrurilor pe nume, cu toată sinceritatea:
- Aura Christi, poetă, scriitoare, redactor şef la Contemporanul:
"Evident, CNSAS-11! a comis un flagrant abuz făcând publică o decizie în
absenţa unei hotârâri definitive a instanţei judecătoreşti, singura În drept -
conform cutumei existente - să constate explicit colaborarea cu Securitatea
ceauşistă a cuiva anume. . . Oricum, ar fi cazul ca CNSAS-ul să se retragă si să
lase totul pe seama altor cercetători care să facă cu adevărat dosarul de
instantă publică doar pentru cei incontestabil vinovati. CNSAS-ul, transformat
in sursă de intoxicare, poluare, Învrăjbire, calomniere, terfelire, distrugere a
legendelor vii ale literaturii române. . . CNSA S-ul - o fantomă care distruge
imaginea unor personalităţi de prim rang, distruge vieţi, destine. . . în interesul
unor grupuri aflate În spatele acestei entităţi. Cu toţii cunoaştem care sunt
aceste grupuri de interese . . . CNSAS-ul - entitate care funcţionează pe hani
53
CULTU .DE SECURITATE C U L . . ;Qiâ POLITICA
publici, o fantomă care duce o politică antinaţională. . . Chiar este nevoie de

această entitate distrugătoare ? Nu este o povară prea scumpă, plătită din
bugetul ţării în vremuri de criză economică, morală ? ".
- Scriitorul Ion Lazu: " . . . Am ajuns să cred că aceşti oameni care. la
intervale bine calculate sau În funcţie de tensiunile sociale, scot la iveală încă
un caz şi Încă unul, aceste grupări malefice urmăresc să dea societăţii civile de
la noi mai multe lovituri deodată, pe cât de nefondate, pe atât de distructive: mai
Întâi să-i compromită pe scriitorii de primă linie, apoi să ne scârbească de noi
Înşine, să ne decurajeze că vom afla vreodată adevănt!-adevărat, căci ne va
prezenta de .fiecare dată numai ce le convine lor să ne servească„ . şi mai observ
că nu contenesc să ne ţină sub stres: cine urmează ? ce o să mai iasă din această
otrăvită Cutie a Pandorei care se dovedeşte a fi arhiva CNSAS, aşa cum au
gestionat-o ? Şi încă alte multe obiective vor mai fi urmărind aceşti oameni, În
jocurile lor diavoleşti, mereu bine plătiţi. mereu ascunşi privirilor noastre,
mereu jucând la două capete. Este pur şi simplu scandalos, revoltător şi
exasperant să fii mereu la cheremul acestei noi poliţii politice. . . Repet, profund
�fectat: urâte vremuri am apucat, în locul mult promisei şi doritei sohetăţi
democratice !"
- Omul de litere de la laşi. Adi Cristi, poet, prozator, publicist şi
editor este mai direct şi mult mai categoric în aprecieri la adresa CNSAS,
arătând, totodată, cine se află, de fapt, in spatele acestuia. l ată ce scrie el în
Contemporanul din luna mai a.c. : "Fără a mă îndepărta prea mult de obsesia
declarată a vremii, dezastrul general care există, aş Îndrăzni astăzi să fac o
paranteză şi să mă refer la un instrument pe care Puterea nu a e::.itat să-l
folosească întru alimentarea maşinii de disaeditare a valorii care incomodează.
Pentru politicienii care sunt Împotriva guvernanţilor a fost inventat DNA -111 şi
arestările preventive în direct. discreditarea prin presă, aducerea la tăcere a
incomozilor. Pentru oamenii care au impact În societatea civilă şi care fac valuri
împotriva Puterii, dar şi pentru a-i mulţumi pe totfel11l de <şoptitori la ureche>
ai câror adversari personali devin mai obraznici şi mai periculoşi pentru tihna
funcţiilor considerate a .fi însuşite 'pour toujours ', a fost desemnat CNSA S-11/. În
ultimii ani, acesta a devenit DNA-ul societăţii civile. Cu aceeaşi impertinenfă,
cu aceeaşi obedienţă faţă de Putere. CNSAS-ul intervine nepermis în distrugerea
valorilor care incomodează. Ultima măgărie produsă de acest instrument
CNSAS, lipsit de o altă productivitate decât aceea de a sporit tensiunea Într-o
societate din ce În ca mai bla::.ată şi mai neinteresată de momentul trist al
Securităfii. . . Totul este o prostie, o impostură, o găinărie, o Încercare jalnică. . . "
Evenimentele şi frământările de la Bucureşti, cu toate convulsiile lor,
54
U LT URA DE SEC UR TATE C U bTU POLITICA
unele dureroase şi chiar umilitoare, au ecou şi peste hotare, diaspora românească

reacţionând şi ca. Desigur, în primul rând au ieşit la rampă oamenii de litere. Ni
se pare demnă de toată atenţia chemarea pe care am citit-o într-o corespondenţă
sosită din Israel, de la L. Mosari, unul dintre reprezentanţii de seamă al
scriitorilor de limbă română din Ţara Sfântă. Acesta, referindu-se la "scandalul
scriitoricesc" de la Bucureşti, provocat de CNSAS, printre altele, scrie: " Trezifi
vă, oameni huni. desfiinţaţi metoda distrugerii.folosind Securitatea. 20 de ani au
fost de ajuns ! ".
Aşadar, astfel este apreciat astăzi CNSAS-ul în rândul oamenilor de artă
şi cultură din ţara noastră. Pentru că semnalul de alannă pe care-l tragem vrem
să fie cât mai repede şi bine recepţionat, repetăm câteva din aprecierile făcute la
adresa CNSAS : "Sursă de intoxicare, poluare, învrăjbire, calomnie, terfelire,
distrugere a legendelor vii ale literaturii române": "Fantomă care distruge
imaginea unor personalităţi de prim rang, distruge vieţi, destine"; "Entitate
distrugătoare": "Povară prea scumpă, plătită din bugetul ţării"; "Otrăvită Cutie a
Pandorei", "Oameni în j ocuri diavoleşti, mereu bine p lătiţi, mereu ascunşi
privirilor noastre, mereu jucând la două capete", "Noua poliţie politică",
"Grupări malefice care urmăresc să dea societăţii civile de la noi mai multe
lovituri deodată", "Lipsit de o altă productivitate decât aceea de a spori tensiunea
într-o societate din ce în ce mai blazată şi mai neinteresată de momentul trist al
Securităţii", "Totul este o prostie, o impostură, o găinărie, o încercare jalnică . . . "
Iată, după părerea noastră suficiente motive de reflecţie cu privire la
menţinerea pe mai departe în forma actuală, a CNSAS . Un lucru este cert:
CNSAS -ul A DEVENIT O INSTITUŢIE ANACRONICĂ .
V. D. Fulger
55
CULTURA DE SECU RITATE C U LTURA POLITICĂ
CUM AU VÂ NDUT RUŞII ALASKA AMERICANILOR?
La I august 1 868, însărcinatul cu afaceri al Rusiei ţariste la

Washington primea un cec în valoare de 7,2 milioane de dolari din vistieria
Americii de Nord. Era ultimul act al uneia dintre cele mai mari afaceri din
istoria lumii - vinderea către SUA a unor colosale posesiuni teritoriale. Conform
înţelegerii semnate la 1 8 (30) martie 1 867, posesiunile ruseşti de pe continentul
american, în suprafaţă de 1 5 1 9 mii de km pătraţi, treceau sub suveranitatea
Statelor Unite. Ceremonia oficială de predare a teritoriilor a avut loc înaintea
primirii sumei sus-aminite, respectiv, 1 8 octombrie I 867. În această zi, la
Novoarhanghelsk (actualmente Sitka), capitala aşezărilor ruseşti din America de
Nord, în timp ce steagul rusesc era coborât, pe catarg era înălţat drapelul
american, moment marcat cu focuri de armă şi parada unor detaşamente militare
din cele două ţări. Î n SUA, la 1 8 octombrie se sărbătoreşte Ziua Alaskăi, deşi
sărbătoarea oficială se marchează la 30 martie, ziua în care a fost semnat
acordul.
Ideea vinderii acestui teritoriu a fost lansată pentru prima dată, într-o
extrem de aluzivă şi strict-secretă fonnă, de guvernatorul general al S iberiei de
Est, Nikolai Muraviov-Amurski, în preaj ma războiului Crimeii ( 1 85 3 - 1 856).
În primăvara anului 1 853, el a înaintat ţarului Nikolai I o notă în care
prezenta, cu lux de amănunte, punctul său de vedere privind necesitatea
consolidării poziţiilor Rusiei în Extremul Orient. El pleda, în acelaşi timp, şi în
favoarea păstrării unor relaţii de prietenie cât mai strânse cu Statele Unite.
Argumentele lui erau că cedarea posesiunilor ruseşti de dincolo de Ocean către
Statele Unite va apărea, mai devreme sau mai târziu. Apărarea acestor teritorii
atât de îndepărtate va putea fi din ce în ce mai greu de asigurat. Apoi, populaţia
rusă din Alaska era, în raport de diferite calcule. între 600-800 de persoane.
Mai existau vreo două mii de creoli şi mai puţin de 5000 de aleutini, ceva
eschimoşi. În schimb, pe acest teritoriu locuiau vreo 40 de mii de indieni care
nu se considerau supuşi ai Rusiei. De altfel, şi în prezent, aici se înregistrează
cea mai mică densitate a populatiei de 0,2 persoane pe km pătrat. Argumentul
lui Muraviov era că apărarea şi valorificarea unui teritoriu de 1 ,5 milioane de
kilometri pătraţi, atât de îndepărtat de pământurile ruseşti era, practic,
imposibilă, pentru Rusia.
56
CULTURA .DE SECU RITATE CULTURA POLITIC
Puterea de la Sankt-Petersburg a privit cu interes iniţiativa lui

Muraviov. Propunerea generalului de consolidare a poziţiilor imperiului rus în
Priamurie şi pe insula Sahalin au fost studiate în amănunţime, în prezenţa şi cu
participarea general-amiralului Konstantin Nikolaevici, mare cneaz, şi a
membrilor din conducerea companiei ruso-americane, înfiinţate în anul 1 799, şi
avea în vedere aplicarea unui program de colonizare a ţinutului în primii ani ai
secolului al XIX-iea.
Konstantin Nikolaevici, fratele mai mic al lui Alexandrn al II-iea a
susţinut vinderea Alaskăi, mai ales că situaţia financiară a Rusiei nu era
strălucită, în pofida reformelor începute. Rusia avea nevoie de valută.
Tratativele au început în 1 867. Documentul a fost semnat în clădirea
Ministerului rus de Externe din Sankt-Petersburg, în prezenta ţarului Alexandru
al Ii-lea. În proprietatea statului american au trecut toate bunurile imobile,
arhivele coloniale. documentele oficiale şi istorice referitoare la aceste teritorii.
Mulţi istorici sunt de părere că vinderea acestor teritorii a fost
avantajoasă pentm SUA, deşi, pe atunci, mulţi oficiali americani din opoziţie
apreciau că teritoriul va deveni doar „rezervaţie naturală pentru urşii albi ! "
Tocmai d e aceea, tratatul a fost ratificat în Senatul american cu o maj oritate de
jumătate plus unu. După ce aici au fost descoperite minerale utile, inclusiv aur,
afacerea a fost recunoscută drept cea mai importantă realizare a guvernării
preşedintelui Andrew Johnson (republican, 1 865-1 869, succesorul lui Abraham
Lincoln).
Denumirea de Alaska a apărut când Tratatul urma să fie dezbătut în
Senatul american. În cuvântarea rostită de unul dintre senatori, susţinător al
dobândirii de noi teritorii, acesta a rostit pentru prima dată denumirea Alaska,
după numele dat de localnicii ţinutului, adică „ Marele pământ ".
Rusia dorea să menţină teritoriile Priamurie şi Primorie, anexate la
Rusia în 1 860. Cercetători din F. Rusă sunt de părere că „dacă nu ar fi fost
Muraviov, n-ar fi fost nici Tratatul Aigun, nici acele măsuri organizatorice
promovate cu o mână de fier de guvernator. În acelaşi timp, ar fi fost foarte
posibil să se piardă frontierele estice, tot aşa cum s-a pierdut California şi
America msească . ... Fireşte, acestea din urmă erau pe un alt continent şi Rusiei
i-ar fi fost greu să le păstreze. . . Pericolul de a pierde Priamurie şi Primorie
(Kamceatka, Sahalin şi alte insule) era pe atunci mai mult decât real".
Alaska a fost declarată oficial teritoriu al SUA în anul 1 9 1 2 . Î n 1 959
devine al 49-lea stat al SUA.
57
CULTURA DE SECURITATE CULTURA POLITIC
Cine a fost Muraviov?

„ Nikolai Muraviov a intrat în istorie ca un adevărat om de stat, ca un
politician înţelept şi clarvăzător, ca un fin diplomat. Graţie meritelor sale
personale, Rusia s-a impus în Extremul Orient, şi-a extins şi consolidat
frontierele " - spunea, la 23 august 2009, preşedintele Dumei de Stat a
Federaţiei Ruse, Boris Grîzlov, jurnaliştilor parlamentari în ziua în care se
marcau 200 de ani de la naşterea lui Niko/ai Muraviov-Amurski.
Născut la 1 1 (23) august 1 809 în familia unui funcţionar superior din

gubernia Sankt-Petersburg, Nikolai Muraviov a îmbrăţişat cariera militară. A
luptat în războiul ruso-turc pe teritoriile Bulgariei şi Greciei ( 1 828-1 829), a
participat la asaltul Vamei, a luat parte la mai multe confruntări militare din
epocă, manifestându-se ca un om energic, întreprinzător şi ferm în acţiunile
sale. Muraviov se pensionează în 1 83 3 , dar, după patru ani revine în armată, cu
gradul de maior, fiind numit comandant în Caucaz. Şi de această dată dovedeşte
capacităţi organizatorice deosebite într-un ţinut neprietenos, chiar ostil faţă de
fUŞl .
Muraviov este trims în 1 846 în inspecţie î n gubernia Novgorod, după
care este numit guvernator militar al oraşului Tuia. „Respectarea cu stricteţe a
dispoziţiilor, grija permanentă a nevoilor oraşului Tuia şi a întregii gubernii,
atenţia acordată celor din jur, disponibilitatea de a ajuta pe fiecare aflat în
dificultate, capacitatea de a evita orice fel de conflicte - iată acele calităţi prin
care se remarca noul guvernator'' - scria istoric rus Ivan Barsukov ( 1 84 1 - 1 906).
Ţarul Nikolai I auzise mai multe reacţii ale celor care au vizitat sau
treceau prin gubernia Tuia. Aprecierile laudative au tăcut ca însuşi suveranul să
se deplaseze şi să constate la faţa locului că Muraviov era un bun administrator.
Suveranul l-a numit, în septembrie 1 847, guvernator general al ţinutului lrkutsk
şi Enisei şi comandant al trupelor din Siberia de Est. Avea 38 de ani !
Siberia, această imensă suprafaţă de circa 1 3 milioane de kilometri

pătraţi, ţinut sălbatic din punct de vedere al naturii şi al climei, cu o vegetaţie
bogată, cu mulţi vulcani activi, cu erupţii sulfuroase şi multe izvoare termale, un
loc în care pământul se mai frământă, dispunea de mari rezerve hidroenergetice,
de imense zăcăminte de metale feroase, neferoase şi rare, de diamante.
Muraviov trebuia să domesticească acest ţinut, trebuia să-l modernizeze şi, mai
ales, să-l facă cât mai rusesc. Înainte de a pleca la Irkutsk, Muraviov i-a spus
ţarului că Amurul trebuie să devină un fluviu strategic al Rusiei pentru apărarea
58
CULTURA DE SECURITATE CULT POLITIC
Extremului Orient. Nikolai I a fost de acord cu punctul de vedere al tânărului

guvernator, dar i-a replicat: "Cam greu să aperi Amurul de la Kronştadt ".
A sosit la Irkutsk în luna martie a anului 1 848. Când i-au fost prezentaţi
funcţionarii de acolo, el nu a dat mâna cu niciunul. Era la curent cu rezultatele
anchetei făcute de senatorul E.Tolstoi şi din care rezulta că toţi fuseseră, mai
mult sau mai puţin, implicaţi în afaceri necurate. Aşa a început Muraviov lupta
împotriva corupţiei aproape generalizate pe meleagurile atât de îndepărtate de
"centru", a birocraţiei, împotriva maşinaţiunilor micilor industriaşi, mai ales a
celor din domeniul aurifer. N-a fost o luptă uşoară, pentru că lan/ul slăbiciunilor
pornea din Siberia şi ajungea până la cele mai înalte cercuri din Sankt
Petersburg. Muraviov a refuzat ofertele generoase acceptate de predecesorii săi.
El a schimbat corpul administrativ, înlăturându-i pe corupţi şi invitând tinerii
cultivaţi, bogaţi, incoruptibili din capitala rusă, care acceptau să lucreze aici
animaţi de o singură dorinţă: afirmarea. Muraviov a organizat regiunea
Primorie, care includea Kamceatka, litoralul Mării Ohotsk şi Priamurie. A pus
bazele sistemului de învăţământ sătesc, a iniţiat efectuarea unor studii în
vederea construirii tronsonului de cale ferată al Magistralei transsiberiane, cea
care face leagătura dintre Moscova şi partea europeană a Rusiei cu Extremul
Îndepărtat Rus,- Mongolia, China, Marea Japoniei, având în prezent o lungime
de 9 288 km.
În primăvara anului 1 849, el porneşte din Irkutsk, pe fluviul Lena, spre

Oceanul Pacific, pentru căutarea de pământuri fe11ile şi popularea acestora cu
ruşi. Când a ajuns, în vara anului 1 849, la Marea Ohotsk, Muraviov a constatat
la faţa locului cât de neinspirat era amplasat portul, întrucât navele de mare
tonaj nu puteau ajunge, adâncimea apei fiind foarte mică. Guvernatorul a
continuat călătoria până în Kamceatka, la Petropavlovsk, port amplasat într-un
golf înzestrat de natură cum nu se poate mai bine. Aici Muraviov a dispus
mutarea vechiului port Ohotsk şi construirea unor fortificaţii militare
suplimentare, măsură care s-a dovedit în următorii ani deosebit de inspirată.
După ce a cercetat mai multe golfuri, Muraviov stabileşte principalul port al
Rusiei la Oceanul Pacific pe care-l numeşte Vladivostok.
Prima călătorie oficială a lui Muraviov pe Amur a avut loc în luna mai
1 854. Vaporul „Argun" se găsea în fruntea flotei formată din 77 de barje şi
plute, pe care se găseau soldaţi, tunuri, praf de puşcă. O parte a pornit spre
Kamceatka, unde Muraviov a ales locuri strategice pentru amplasarea unor
bateriile militare din golful Avacinsk. Din Petropavlovsk, Muraviov a plecat
spre Sahalin, unde află că, de fapt. Sahalinul nu este peninsulă ci insulă şi că
59
CULTURA DE SECURITATE CULTURA POLITIC
şenalul fluviului Amur era suficient de adânc pentru a permite accesul vaselor
spre Oceanul Pacific. Încurajat de aceste veşti, Muraviov îl informează personal
pe ţar, pentru a-l convinge că, fără o ieşire la Oceanul Pacific pe calea
navigabilă a Amurului, Siberia şi întregul Extrem Orient Rusesc erau
condamnat la stagnare. Trimite şi o notă strict-secretă în care sugerează
suveranului vinderea teritoriilor ruseşti de pe continentul american, pentru a
putea consolida cuceririile Priamurie şi Primorie din Siberia de Est.
Guvernatorul avea planuri militare îndrăzneţe. El dorea revenirea la
Rusia a fluviului Amur, cedat Chinei în 1 689. La 1 1 ianuarie 1 854, Nikolai I i-a
permis lui Muraviov să poarte negocieri cu guvernul chinez pentru delimitarea
frontierei pe fluviul Amur. Negocierile au durat circa patru ani. S -au finalizat la
1 6 mai 1 858, prin semnarea unui document, cunoscut sub numele de Tratatul
Aigun (Aihun), prin care se consfinţea apartenenţa la Rusia a malului stâng al
fluviului Amur până la gurile sale şi la Sahalinul de N ord. Prin acest acord,
malul stâng al Amurnlui, de la râul Argun până la vărsare aparţinea Rusiei, iar
malul drept, până la râul Ussuri, revenea Chinei. Redobândirea malului stâng al
fluviului s-a dovedit însă insuficientă. În Tratat nu era stipulat accesul liber al
flotei ruse la mare. Această lacună a fost eliminată prin Tratatul de la Beijing,
încheiat în 1 860, prin care Rusia dobândeşte ţinutul Ussuri şi porturile sudice.
Pentru succesul negocierilor, lui N.Muraviov i s-a atribuit titlul de

conte de Amur (Amurski) şi a fost ales membru pe viaţă al Consiliului de Stat.
De atunci şi până în zilele noastre, China a considerat Tratatul de la Aigun un
tratat injust, întrncât s-a profitat de slăbiciunea de moment a Chinei sub dinastia
Qing. În februarie 1 86 1 , Muraviov demisionează din cauza stării de sănătate,
dar şi nemulţumit de respingerea proiectului său de reorganizare teritorială a
Siberiei de Est. P leacă din Rusia, se stabileşte la soţia sa în Franţa. În noiembrie
1 88 l , se stinge din viaţă, la vârsta de 72 de ani, fiind înmormântat la cimitirul
Montmartre din Paris. A fost reînmormântat la Vladivostok, la 22 septembrie
1 99 l .
La zece ani de la dispariţia contelui şi cu ocazia atribuirii numelui de
Habarovsk localităţii Habarovka, un monument de cinci metri înălţime a fost
instalat pe malul fluviului Amur. Timp de 34 de ani, statuia lui Muraviov a
străjuit zona centrală a oraşului, centrnl administrativ al ţinutului Primorie. În
1 925, Comitetul revoluţionar local a decis înlăturarea şi distrugerea
«generalului farist». În locul ei - a fost pusă statuia lui Lenin, În anul 1 992,
Muraviov a revenit pe soclul de granit. În anul 2006, Ministerul Finanţelor din
Federaţia Rusă anunţa lansarea bancnotei de cinci mii de ruble, care avea pe
60
avers statuia mai sus-amintită şi, pc revers, podul peste fluviul Amur din oraşul
Habarovsk.
În perioada activităţilor lui Muraviov, Rusia a beneficiat din plin de
principiul din dreptul roman: „Cine-i primul în timp are dreptul la partea
lui" (Qui prior tempore potior iure) sau, cum mai auzim şi în zilele noastre,
„ dreptul primului ocupant ". Imperiul ţarist s-a folosit, în acelaşi timp, de
competenţa, dăruirea şi loialitatea unor bărbaţi curajoşi care au lucrat în folosul
statului rus. Am în vedere felul în care a fost ocupat ţinutul Primorie ş i
Priamurie, dar ar mai fi multe d e spus şi despre zona Caucazului. a Asiei
Centrale.
Leontina Radu
61
ALIZE POLITICO-STRATEGICE
POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI: Î NCOTRO ?
- Puncte de vedere -
În urmă cu circa un an de zile, în cartea mea, "RAPORT

(desecretizat) PRIVIND ASPECTE ALE VIITORULUI", mă declaram pentru o
alianţă zonală trilaterală formată de România, Polonia şi Turcia şi în perspectivă
pentru o altă alianţă paralelă constituită din ţări de origine latină, pe care am
numit-o "AXA LATINĂ". Trilaterala România, Polonia, Turcia o concepeam
pornind de la speranţa că politica externă a României, ignorând atitudinea
Poloniei din 1 939 (atunci când ei credeau că noi şi nu ei, vom fi invadaţi primii
de H itler) va pune în balanţă şi va da prioritate absolută intereselor noastre
actuale, care sunt mai importante decât orice trecut expirat.
Tatonările Serviciului Secret de Informaţii (SSI), condus la acea

vreme de Moruzov, asupra situaţiei din Polonia acelor vremi, au dus la concluzia
că Polonia respingea desconsiderând avansurile de amiciţie ale României şi
ignora în mod grav intenţiile reale ale lui Hitler faţă de Varşovia.
Serviciile Secrete poloneze vedeau în România şi nu în Polonia,

o primă victimă sigură a invadării, în etapa următoare, de către Germania
fascistă, iar ce a urmat a infirmat în mod brutal acel punct de vedere. Totuşi
România a continuat cu atitudinea sa amicală faţă de Polonia, primindu-i
refugiaţii şi salvându-i tezaurul, care a fost expediat în Occident prin portul
Constanţa şi pe sub nasul germanilor, ce încercau să pună mâna pe el.
Pe de altă parte credeam că vechile noastre resentimente rămase

din istorie, faţă de stăpânirea otomană s-au diluat cu timpul, făcând Turcia
pretabilă la o alianţă sinceră bazată pe egalitate şi avantaje reciproce.
"AXA LATINĂ" se va forma în pofida pronosticurilor negre,

subterane, care şi-au manifestat deja tendinţa să şteargă de pe l ista viitoarelor
naţiuni europene; România, Franţa, Spania, Italia şi Portugalia. B elgia ca inimă a
Uniunii Europene constituie un caz aparte, mai ales că este doar pe jumătate
latină.
62
!ANALIZE POLITICO- TRATEGICE:.
Cinciul ţărilor europene menţionate, în totalitate latine,

reprezentat de planeta Mercur, cu trăsăturile sale specifice, este întregit peste
ocean cu Mexicul şi întreaga Americă Latină, în care Brazilia a început deja să-şi
ia rolul în serios. Ele vor forma o axă de talie mondială .
Spre regretul meu, astăzi, constat că de atunci România nu s-a

mişcat cu niciun pas din imobilismul său, în promovarea unei politici externe
activă, benefică intereselor ţării şi poporului român.
Cultivând în mod exagerat himera apartenenţei noastre

provizorii la NATO şi UNIUNEA EUROPEAN Ă , de ani buni ne-am
împotmolit în smârcurile stagnării şi chiar al regresului, stagnare cauzată în
primul rând de opacitatea sau chiar orbirea celor ce ar trebui să promoveze o
politică externă a ţării noastre, eficientă, chiar constructiv agresivă, în raport
exclusiv de interesul naţional şi folosind condiţiile favorabile din conjunctura
internaţională şi din poziţia pe care o avem, ca membră a celor două organizaţii
suprastatale (NATO şi UE).
Este de parcă în NATO şi U.E. am avea ca reprezentanţi doar

nişte funcţionăraşi incompetenţi,lipsiţi total de calităţi şi limitaţi ca pregătire
pentru acele îndatoriri, simpli sluj itori, care îşi fac cele 8 ore de program din
obligaţia şi teama de-a nu fi tăiaţi de pe lista acelor salarii destul de mari, în
raport cu ceea ce prestează ei în realitate cel puţin din punctul de vedere al
interesului românesc. Aceasta rară a mai discuta despre îndatoririle pe care le au
faţă de poporul, în numele căruia au fost trimişi acolo ca să-i apere şi promoveze
interesele. De fapt; până la urmă, nu este vina lor exclusivă, ci mai mult a celor
ce i-au selecţionat şi trimis la Bruxelles neaplicând vreun criteriu de selecţie
corect ci doar condamnabile interese egoiste de gaşcă.
A sosit momentul să înţelegem cu toţii că viitorul României este

o sarcină a noastră a tuturor şi nu ne putem permite să neglijăm în continuare
interesele ţării şi ale poporului român, deoarece destinul neamului se află în
mâinile unor oameni, care mai ales în ultimele decenii. nu şi-au îndeplinit
misiunea, iar sistemele de alarmă au intrat deja în funcţiune şi ele nu mai pot fi
ignorate.
Presupusele noastre aliate, Turcia şi Polonia, membre şi ele ca şi

noi ale aceloraşi organisme transfrontaliere (mai puţin Turcia, aflată încă în afara
U.E.) şi-au definitivat deja orientarea politicii lor externe, în raport strict de
interesele fiecăruia şi nu neapărat de cele ale NATO şi U.E.,dar profitând, să nu
zic speculând, apartenenţa lor la organizaţiile menţionate mai sus. O politică
63
rANALIZE POLITICO-STRATEGICE
externă lipsită de vlagă şi de perspectivă reprezintă un mare pericol pentru

viitorul României, într-o vreme tulbure cu evoluţii neaşteptate.
Departe de mine gândul de-a fi un apărător al dictaturii

ceauşiste, pe fond real naţional românească, dedicată intereselor poporului
român, dar împuşcându-l pe Ceauşescu în ziua de Sfântul Crăciun, se pare că au
fost împuşcate şi majoritatea metodelor ofensive din politica externă, care au fost
benefice ţării noastre chiar în acea perioadă atât de denigrată, de cele mai multe
ori chiar şi fără un motiv real. Astfel, politica externă a României şi-a pierdut
busola interesului naţional în faţa evenimentelor de pe arena mondială rămânând
ca un combatant stingher, aflat pe linia întâi a frontului, complet dezarmat şi
dezorientat, într-un climat prea puţin îngăduitor şi bine intenţionat, care l-a
împresurat din toate părţile, considerându-l pe bună dreptate, o pradă uşoară.
România perioadei de avânt necontestat în politica noastră de

independenţă reală faţă de marile puteri s-a bazat pe exploatarea inteligentă şi
fără excese, a divergenţelor existente atunci între URSS, America şi China.
Paleta şi mingea chinezească folosită au permis Bucureştiului să joace ca de la
egal la egal partidele cu Moscova şi Washingtonul şi prin iniţiativele eficiente
din Orientul M ijlociu, să concureze cu succes America, de la care aproape că a
preluat rolul de arbitru recunoscut şi ascultat atât de israelieni cât şi de
palestinieni. Bineînţeles că acest lucru America, dar nu numai, nu l-a iertat lui
Ceauşescu şi României ca Stat. care au suportat consecinţele îndrăznelii de-a
juca acel rol ce nu i-a fost oferit şi nici aprobat de niciuna dintre marile puteri
mondiale.
În acea perioadă, nu prea îndepărtată, vocea Bucureştiului era

recepţionată cu interes atât la Ierusalim cât şi la Cairo, ca şi în marile capitale ale
lumii, iar preşedintele României îşi alegea itineraml zborurilor externe ale
aeronavei prezidenţiale, în funcţie în primul rând de interesele ţării noastre şi
apoi, ale promovării unei politici externe caracterizată de dorinţa sinceră a
instaurării păcii şi cooperării între toate popoarele globului terestru, cu o
anumită slăbiciune pentm Lumea a Treia.
Au fost ani consecutivi, în perioada Războiului Rece în care

barca României a navigat liberă pe apele îngheţate ale lumii, cu carena
neafectată de sloiurile dure şi agresive ce pluteau în jurul ei, chiar în condiţiile în
care Marile Puteri nu-i dăduseră semnalul de liberă circulaţie.
Aveam independenţa spiritului naţional curăţat de

cosmopolitismul capitalist şi internaţionalismul proletar şi un program emanat
din creiere neafectate de viruşii corupţiei, ai dependenţei de străinătate şi ai
64
�ALIZE POLITICO-STRATEGICE
căpătuielii abuzive din averea poporului român, chiar dacă acea neafectare se
datora unui sentiment de teamă, în faţa atitudinii dictatoriale a conducerii
supreme. Aveam mândria apartenenţei la naţiunea română, mândrie ce ne-a fost
ştearsă cu buretele antiromânesc al evenimentelor din decembrie 1 989 când
mass-media internaţională ne-a prezentat cu succes în lume, ca pc nişte cobai
lamentabili ai acelor evenimente.
Sperietoarea chineză bazată pe o reală prietenie între Bucureşti
şi B eij ing a reuşit o bună perioadă de timp să ţină la distanţă tendinţele
destabilizatoare, hrăpăreţe, egoiste, ale caracatiţelor veşnic înfometate sovieto
americane. Timp de decenii strategia inteligentă a Bucureştiului de-a juca
concomitent la cele patru capete ale mesei globale, bazându-se pe zona chineză
şi parţial pe Lumea a Treia, incitând pe americani şi iritând cu prudenţă pe
sovietici, a servit cu brio interesele comerciale, tehnico ştiinţifice, culturale
turistice şi politice ale României deceniilor şapte şi opt ale secolului trecut.
Vocea României, cu inflexiuni pacifiste din forurile
internaţionale era ascultată de toţi şi cu deosebire de cei din lumea a treia, chiar
dacă unii reprezentanţi ai zonelor dezvoltate ale lumii nu-i agreau tonul
independent. pe care îl considerau agresiv şi parţial nereprezentativ deoarece nu
venea din partea unor mari puteri, ţara noastră nefăcând parte din acel Club
restrâns.
Spre deosebire de trecut, astăzi România a devenit o pensionară
inutilă în j ocul de interese ce se desfăşoară pe arena internaţională. Departe de a
fi un combatant activ, aflat la înaintare, în terenul politicii internaţionale, zonă
din care ne-am autoexclus, nu mai jucăm nici cel puţin în apărarea propriei
noastre porţi, adică a interesului naţional.
Noua noastră clasă politică excelează doar printr-o crasă

incompetenţă generalizată şi un oportunism exacerbat, un total dezinteres faţă de
interesul naţional practicând doar acel joc inutil şi periculos pentru noi, pe care-l
dansează de ani buni, pe melodia antiromânească a DISCORDIEI şi
DEZBIN ĂRII între români, pe care le-o cântă din culise, voalat, dar cu insistenţă
străinătatea antiromânească şi un interes propriu, egoist ridicat la cote aberante,
dar bine exploatat de forţe externe .
În Evanghelia după Luca, 1 1 # 1 7 sunt citate cuvintele lui Iisus,
care a spus: Orice impărăţie dezbinată Împotriva ei este pustiită; şi orice casă
de::binată Împotriva ei se prăbuşeşte. . .
Î n cursa lor spre ţelul parvenirii cu orice preţ, politicienii noştri,
în marea lor majoritate au uitat complet de HORA UNIRII, pe care nu o mai
65
POLITICO-STRATEGICE
cântă de ani buni, unii probabil nici nu ştiu să o cânte, complăcându-se în zona
totalei inutilităţii pentru ţară, din care nu reuşeşte să-i scoată nici aproape uitatul
imn naţional, DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE. S-ar părea că politicienii noştri
actuali ar fi fost trecuţi printr-o agresivă terapie a deznaţionalizării, după cc am
intrat în NATO şi U.E. şi li s-a format impresia că ei ar aparţine integral şi
exclusiv Europei Unite, care nici cel puţin nu i-a revendicat. Ei consideră că nu
mai au nicio obligaţie faţă de propria ţară şi propriul popor, ceea ce este cu totul
greşit, dar şi periculos .
Se constată că într-adevăr istoria se repetă, cel puţin în ceea ce
ne priveşte pe noi românii. În articolul său, "PILOŢII ORBI" publicat la 1 9
.
septembrie 1 93 7, în ziarul "VREMEA", Mircea Eliade scria:
"Imoralitatea clasei politice româneşti, care deţine "puterea"
politică de la 1918 încoace. nu este cea mai gravă crimă a ei. Că s-afurat ca în
codru. că s-a distrus burghezia naţională în folosul elementelor alogene. că s-a
năpăstuit ţărănimea, că s-a introdus politicianismul în administraţie şi
Învăţământ, că s-au de=naţionalizat profesiile libere - toate aceste crime
împotriva siguranţei statului şi toate aceste atentate contra fiinţei neamului
nostru, ar putea - după marea victorie.finală - să.fie iertate. . .
Dar cred că este o crimă care n u va putea fi niciodată uitată:

aceşti aproape 20 de ani care s-au scurs de la unire. Ani pe care nu numai că i
am pierdut. . . dar i-am folosit cu statornică voluptate tn surparea lentă a statului
românesc modern. Clasa noastră conducătoare, care a avut frânele destinului
românesc de la întregire fncoace, s-a făcut vinovată de cea mai Înaltă trădare
care poate înfiera o elită politică În faţa contemporanilor şi fn faţa istoriei:
pierderea instinctului statal, totala incapacitate politică. Nu este vorba de o
simplă găinărie politicianistă. de un milion sau 1 00 de milioane furate, de
corupţie, bacşişuri. demagogie şi şantaje. Este ceva infinit mai grav. care poate
primejdui însăşi existenţa istorică a neamului românesc: oamenii care ne-au
condus şi ne mai conduc, NU MAl VĂD.
intr-una din cele mai tragice, mai furtunoase şi mai
primejdioase epoci pe care le-a cunoscui mult Încercata Europă - luntrea
statului nostru este condusă de nişte PILOŢI ORBI.
Acum, când se pregăteşte marea luptă după care se va şti cine

Îşi merită soarta de rob - elita noastră conducătoare Îşi continuă micile sau
marile sale afaceri, micile sau marile bătălii electorale. micile sau marile
reforme moarte.
66
!ANALIZE POLITICO-STRATEGICE
Au .fost elite româneşti care s-au sacrţficat de bună voie, şi şi-au

semnat cu mâna lor actul de deces numai pentru a nu se impotrivi istoriei,
numai pentru a nu se opune în calea destinului acestui neam. Clasa
conducătorilor noştri politici, departe de a dovedi această resemnare, într-un
ceas atât de tragic pentru istoria lumii face tot ce-i stă în putinţă ca să-şi
prelungească puterea. Ei nu gândesc la altceva decât la milioanele pe care le
mai pot agonisi, la ambiţiile pe care şi le mai pot satisface, la orgiile pe care le
mai pot repeta... Clasa aceasta conducătoare. mai mult sau mai pufin
românească. . . se comportă ca şi când vecinii noştri ne-ar fi fraţi, iar restul
Europei unchi şi naşi. . .
"
Încotro, scumpă Românie? Ţi-ai pierdut complet busola rătăcind

direcţia de deplasare şi aliaţii dezinteresaţi? Turcia şi-a găsit aliat în Extremul
Orient militând pentm o prietenie strânsă, benefică pentm ea, cu Miracolul
Chinez, fără a-şi deranja relaţiile cu NATO, în timp ce Polonia se străduieşte din
răsputeri să repare spărturile din ţesătura relaţiilor polono-ruse, cu toată aparenţa
de duşmănie provocată de rănile trecutului, pe care ca şi pe cea din pădurea
Katynului caută să o oblojească, în schimbul unor interese actuale, mult mai
importante, deci mai realiste.
În timp ce presupuşii noştri parteneri naturali, cu care nu avem

mcmn fel de divergenţe, istorice sau actuale, de nicio natură. care să poată
periclita existenţa unor relaţii prieteneşti de durată, reciproc avantajoase,
urmează propria lor cale, a interesului imediat şi de medie perspectivă, noi
românii ne dăm cu stângu-n dreptul şi asistăm la adevărate confruntări
parlamentare şi extraparlamentare.
Relativ la Basarabia, această soră mai mică, atât de vitregită de

soartă de-a lungul secolelor se tot bate apa-n piuă, fără a se observa că piua este
fisurată de prea multă folosire şi apa dispare de fiecare dată risipindu-se - n
zadar. Marile probleme nu pot fi rezolvate făcând gargară de care nici răceala
modernă nu mai fuge, cu toate că în trecut se pare că a fost un remediu acceptat.
Ultima mare ocazie din perioada post decembristă a fost ratată cu brio de o
proaspătă clasă politică cu pregătirea făcută în principal în străinătăţi şi apămtă
din dărâmăturile evenimentelor din decembrie 1 989.
După acea dată, adevărata politică externă românească a fost

drastic repudiată şi a intrat în reparaţii capitale fiind pusă pe butuci, situaţie în
care se mai află şi astăzi deoarece nu reuşim să găsim piesele de schimb necesare
şi în plus ne lipsesc şi maiştrii constructori ,„
67
Deschiderea frontierelor Europene nu a avut doar consecinţe

benefice, aşa cum s-ar părea, ci şi unele destul de negative pentru noi românii. S
a dovedit că umanismul pe care şi 1-a autoatribuit Occidentul din totdeauna, ca
pe o calitate specifică, are şi nişte limite foarte precise stabilite de interese cc
dictează atitudinea discriminatorie a tuturor occidentalilor faţă de imigranţi.
Degradarea poziţiei ţării noastre pe plan extern, a fost accentuată

în ultimii ani şi de atitudinea şi acţiunile unei anumite părţi a emigraţiei noastre
stabilită în unele ţări vest-europene.
Exodul unor cetăţeni români spre ţări considerate de unii a fi mai

călduţe, exod ce nu trebuie transformat în regulă generală, eu, ca român
neafectat de virusul deznaţionalizării şi al cosmopolitismului, îl privesc sub
două aspecte şi anume:
1 . Datoria statului român de a sprij ini şi proteja moral şi chiar

material organizaţiile emigranţilor români constituite legal, în exterior, şi
încurajarea lor de a reveni în ţară (drept prevăzut în CONSTITUŢIE, art. 25-2 ),
dar cu prudenţa şi grija necesară, deoarece o bună parte dintre cei plecaţi ar
putea să rămână acolo fără să ne deranjeze ba, dimpotrivă chiar să ne avantajeze.
Pe de altă pa1te trebuie reiterată şi obligaţia emigranţilor de a veghea la bunul
renume al ţării lor de baştină, unde vor găsi întotdeauna Ia nevoie, un loc de
refugiu.
2. Descurajarea, prin măsuri eficiente a fenomenului

emigraţionist, în deosebi din rândul specialiştilor cu studii superioare şi al
meseriaşilor calificaţi de toate categoriile.
Când oamenii, având o singură limbă, au început să construiască

Turnul Babei ca în ambiţia lor nemăsurată să ajungă egali cu Dumnezeu au fost
pedepsiţi de Creator, care le-a încurcat limbile pentru a nu se putea înţelege unii
cu alţii şi i-a împrăştiat în lume. Apariţia etniilor, a naţiunilor a fost o pedeapsă
Divină, iar Creatornl nostru nu a ridicat deocamdată acea pedeapsă.
Astăzi omenirea încearcă din nou să ajungă să folosească o
singură limbă, chipurile pentrn a trăi şi a circula nestingheriţi pe întregul glob
terestru, fără a mai aştepta să urce treptele evoluţiei până la nivelul la care va
putea folosi comunicarea telepatică, ca pe un mijloc de comunicare şi înţelegere
universal. Încă nu ştim cum va reacţiona Creatornl la această încălcare a
sancţiunii pe care a dat-o omului, dar se cunoaşte că El nu iartă marile greşeli ale
omului, ceea ce pune sub un mare semn al întrebării atât oportunitatea cât şi
longevitatea Uniunii Europene şi a altor uniuni globaliste de acest fel.
68
În cercurile analiştilor politici europeni s-a avansat deja

sintagma NOUA YALTĂ, bazată de această dată pe fluxurile şi refluxurile
capitalului financiar transfrontalier care, după declanşarea actualei crize
economice, îşi caută noi făgaşe, având şi noi jucători, iar marele ATU îl
constituie cărţile de joc, financiară şi energetică şi mai puţin cca militară derivată
din şi condiţionată de primele două. Actualele frământări din zona islamului nu
sunt deloc de natură spontană ci reprezintă o consecinţă directă a unor noi
planuri de restructurare pe fond a sferelor de influenţă care în configuraţia
actuală nu mai corespund intereselor principalilor jucători mondiali.
Extinderea zonelor de liberă circulaţie a capitalului financiar şi a

forţei de muncă, nu simpl ifică, ci mai mult complică relaţiile între state relevând
un nou pericol, expansiunea rapidă dinspre centru spre periferii a crizelor
financiare şi generalizarea lor pe glob într-un ritm accelerat. Desfiinţarea tuturor
barierelor din faţa capitalului financiar internaţional reprezintă atât o mare şansă
pentru dezvoltare, cât şi apariţia unor aspecte noi ale contradicţiei dintre muncă
şi capital, dintre noile metropole şi noile zone coloniale .
Tendinţa de desfiinţare a statelor naţionale, bazată pe teza

anacronismului lor în epoca modernă, promovată forţat în cadrnl procesului de
globalizare, nu este pe deplin acceptată nici chiar de popoarele din noile
metropole ale capitalului transfrontalier, în timp ce popoarele din fostul lagăr
socialist, din Africa, Asia şi America Latină resping, chiar dacă tacit în această
etapă, orice nouă formulă cu iz de dominare şi colectivizare, de care unele
consideră pe bună dreptate că abia au scăpat, după căderea Cortinei de Fier .
Dacă în lupta pentru desfiinţarea aşa-zisului Lagăr Socialist, s-a

folosit masiv şi cu succes starea de nemulţumire a popoarelor bazată pe
sentimentul insatisfacţiei materiale şi al libertăţii de mişcare, astăzi aceleaşi
sentimente sunt incitate, de această dată, de adâncirea prăpastiei dintre săracii tot
mai săraci şi mai mulţi şi bogaţi i tot mai înstăriţi şi mai puţini. Impertinenţa şi
agresivitatea noilor parveniţi contribuie din plin la alimentarea într-un ritm tot
mai accelerata combustibilului necesar producerii Revoluţiei Globale pe Terra,
ce se poate transforma într-o Apocalipsă reală, diferită de cea biblică, care este
atât de mediatizată în zilele noastre.
Complex itatea economică, politică, militară şi socială a lumii

zilelor noastre agravată şi de un sentiment tot mai cronicizat, al unei grij i
bolnăvicioase faţă de situaţia şi siguranţa zilei de mâine, face ca navigarea
politicii externe şi interne a ţării noastre pe apele învolburate şi tulburi ale
69
situaţiei internaţionale să necesite mai multă abilitate şi inteligenţă decât oricând
în trecutul nostru istoric.
Referindu-mă la cuvintele lui Mircea Eliade citat mai sus, mă

întreb dacă flagelul orbirii conducătorilor noştri este atât de cronic şi de
molipsitor încât să nu putem găsi şi conducători care pot să vadă bine în ceaţa
prin care trebuie să orienteze corect politica externă a României, spre interesul
poporui al nostru. Să sperăm că vom găsi şi conducători care au o vedere
pătrunzătoare, neafectată de boala orbirii politice şi a interesului strict de gaşcă,
iar România îşi va găsi în final calea şi va reuşi să-şi îndeplinească misiunea ce
i-a fost hărăzită în această lume, de către Marele şi Unicul Creator, care a anulat
permanent toate planurile care vizau distrugerea naţiunii noastre din cele mai
vechi timpuri şi până în zilele noastre.
Stelian Octavian Andronic
Extrase din cartea "Venerabilul" (oameni ai

Serviciilor secrete române) în curs de apariţie
70
URSS, PRIETEN SAU DUŞMAN ? (II)
*Încurajafi de ecourile favorabile În rândul cititorilor şi

colaboratorilor revistei ale primului episod privind disputele româno-sovietice
din a doua jumătate a secolului trecut În jurul „chestiunii basarabene ", aşa
cum rezultti ele din stenograme şi documente din arhivele secrete sovietice şi
moldoveneşti declasificate recent, continuăm prezentarea textelor altor patru
documente, integral sau în extras, de a.'îemenea în premieră, după cunoştinţa
noastră, în publicistica din ţară.
*Noile documente acoperă perioada finală a aflării lui Bre}nev la
conducerea PCUS şi a URSS, precum şi epoca destul de tulbure şi instabilă
generată de schimbările la vârf ce au urmat în primii ani după decesul
acestuia.
* „ Chestiunea basarabeană " rămâne În centrul disputelor sovieto
române, dar „frontul'' atacurilor ideologice sovietice la adresa politicii
României îşi lărgeşte semnificativ tematica: de la modul cum este privită
prima unire a românilor sub Mihai Viteazu/ (1600) şi alipirea Basarabiei la
Rusia (1812) până la problemele privind participarea la al Doilea Război
Mondial, evenimentele de la 23 A ugust 1944, securitaea europeană, dizolvarea
NA TO şi a Tratatului de la Varşovia sau convocarea unor noi conferinţe
regionale ori internaţionale ale partidelor comunisteşi muncitoreşti. Toate
aceste aspecte devin ţinte ale unui program detaliat de contracarare a politicii
româneşti, cu termene şi re.\ponsabilităţi precise (Documentul nr. 4).
*Sovieticii urmăreau cu mare atenţie şi, după cum consemneazti
arhivele secrete, erau chiar invidioşi pentru imaginea extrem de favorabilă pe
care o avea politica României În mass-media occidentale în deceniile şapte-opt
ale secolului trecut (Documentul nr. 5). O asemenea „rezonanţă " cu ideile
Occidentului antisovietic îşi primea o „ ripostă " demnă de cele mai bune
tradiţii ale bolşevismului: „naţionalismul" este calificat drept „ una din mizele
principale ale serviciilor secrete imperialiste în acţiunile lor subversive
Împotriva socialismului real'', iar România este plasată În tabăra adversarilor,
datorită „ coincidenţei" punctelor sale de vedere cu cele ale „istoricilor
reacţionari din Occident'' (Documentul nr. 6).
* furi A ndropov şi Konsttmtin Cernenko, succesorii lui Brejnev la
conducerea PCUS şi a URSS, aucontinuat şi e.xtim paleta activităţilor şi
instituţiilor angrenate în „contracararea propagandei naţionaliste române
care lezează interesele Uniunii Sovietice ": se înfiinţează grupuri .\pedale de
lucru structurile de profil, Prezidiul Academiei de Ştiinţe a URSS indică ţintele
şi „linia de conduită " pentru activitatea instituţiilor unionale şi republicane
subordonate pentru „ contracararea falsificărilor sociologilor români " (prin
71
„sociologi" sunt desemnaţi toţi activiştii din domeniul ştiinţelor .mcial-istorice,

n. n.) - Documentul nr. 7.
Ne aflăm în pragul epocii Gorbaciov.
Ioan P.
Documentul nr. 4
Partidul Comunist al Uniuni i Sovietice
Comitetul Central al PC al Moldovei
Şedinţa Biroului CC al Partidului Comunist al Moldovei din 1 2 ianuarie 1 976
Procesul-verbal nr. I 00, §31Anexa nr. 1
Tematica aproximativă
a intervenţiilor în presă, la radio şi televiziunea republicii orientate spre

neutralizarea propagandei naţionaliste române care lezează interesele
URSS
Probleme şi evenimente tratate Tematica intervenţiilor

incorect în România
1 . Istoricii români scriu mult despre Campania lui Mihai Viteazul în

evenimentele legate de ocupaţia în Moldova în 1 600. Mihai Viteazul şi
1 600 a Moldovei de către Valahia, Moldova.
interpretându-le drept "prima unire a
principatelor române într-un stat
unitar".
2. Istoriografia română exagerează Rolul Rusiei în eliberarea popoarelor

rolul armatei române în Războiul balcanice de sub jugul turcesc ŞI
mso-turc ( 1 877-1 878) şi formarea statelor independente.
K.Marx ŞI F.Engels despre rolul
subestimează rolul Rusiei în
progresist al Rusiei în destinele
eliberarea popoarelor balcanice de ŞI
popoarelor dunărene
sub jugul turcesc. balcanice.Clasicii marxism -
leninismului despre participarea
României la războaiele antiturce.
K.Marx ŞI F.Engels despre poporul
moldovenesc. Unirea cu Rusia -
72
ANALIZE POLITICO-STRATEGICE
aspiraţia principală a poporului

moldovenesc în perioada luptei sale
împotriva jugului otoman.
Alipirea Basarabiei la Rusia s-a produs
cu 4 7 de am mai devreme decât a
apărut statul român.
3 . Alipirea în 1 8 1 2 a Basarabiei la Urmările progresiste ale alipirii

Rusia este caracterizată în literatura Basarabiei la Rusia.
română ca un act de ocupare a
Critica falsificărilor burgheze despre
teritoriului român.
urmările alipirii Basarabiei la Rusia.
Importanţa alipirii Basarabiei la Rusia

pentru dezvoltarea culturii şi
învăţământului public al poporului
moldovenesc.
Antrenarea poporului moldovenesc în
mişcarea burghezo-democratică ş1
proletaro-revoluţionară - cel mai
important rezultat al alipirii Basarabiei
la Rusia.
Prima carte tipărită pe pământ
moldovenesc - un rezultat al influenţei
binefăcătoare şi ajutorului din partea
cercurilor progresiste ale popoarelor
rus şt ucramean.
4. Lingviştii şi literaţii români încearcă Rolul limbilor rusă, ucraineană şi al

să demonstreze că în limba română altor limbi slave în formarea ş1
aproape că lipsesc elemente ale dezvoltarea limbilor moldovenească şi
slavonismului ş1 că limba română.
moldovenească este limba română. Unitatea ş1 diferenţa dintre limbile
moldovenească şi română.
Limba şi poporul.
Limba şi naţiunea.
Limba este o caracteristică importantă,
dar nu decisivă a naţiunii.
73
�ĂLIZE POLITICO-STRATEGICE
5 . Istoriografia română apreciază Sfatul Ţării" este centrul

hotărârea "Sfatului Ţării" trădător şi contrarevoluţiei burghezo-naţionaliste
ocuparea Basarabiei de către România în Basarabia.
în 1 9 1 8 drept o exprimare a voinţei
Opinia publică mondială despre
poporului moldovenesc.
ocuparea în 1 9 1 8 a Basarabiei de către
România regală.
Lupta oamenilor muncii din Basarabia

împotriva ocupanţilor români ş1 a
exploatatorilor locali pentru reumrea
cu Patria sovietică.
6. Evenimentele l egate de lupta Cui îi convine falsificarea istoriei

oamenilor muncll din Basarabia în poporului moldovenesc?
1 9 1 8- 1 940 sub conducerea
Opinia publică mondială despre
comuniştilor pentru reunirea cu Patria
crimele ocupanţilor români pe
mamă, precum şi împotriva ocupării
pământul moldovenesc.
Moldovei Sovietice de către România
regală în 1 94 1 sunt trecute sub tăcere Suportul internaţional al luptei
de istoriografia română. În acelaşi oamenilor muncH pentru reumrea cu
timp, realizarea aspiraţiei seculare a Patria-mamă.
poporului moldovenesc - reumrea Poporul moldovenesc nu are nevoie de
ţinutului cu ţara sovietelor în 1 940 -
"compasiunea burgheză care este în
este interpretată de către istoricii de contradicţie cu aspiraţiile sale".
partid din RSR drept ocupare de către O sene de a1ticole consacrate
Uniunea Sovietică a teritoriului aniversărilor începutului celor mai
românesc: "Pe 26 iunie, după cum se man demonstraţii politice (greve),
ştie, în urma ultimatumului sovietic, precum ş1 al manifestărilor armate
Guvernul şi Carol al II-iea au cedat (greve, încăierări ş1 răscoale) ale
teritoriul dintre Prut şi Nistru, precum poporului moldovenesc împotriva
ş1 Bucovina de Nord, care au fost asupritorilor români.
anexate de Uniunea Sovietică". Reunirea Basarabiei în 1 940 cu Patria
sovietică - o realizare a aspiraţiilor
poporului moldovenesc.
Sprijinul activ ş1 bucuria păturilor
progresiste ale poporului moldovenesc
în legătură cu eliberarea Basarabiei de
sub jugul capitaliştilor ş1 moşierilor
români.
74
7.In litcratw-a română nu se România burghezo-moşierească este

menţionează nimic despre participarea avanpostul fascismului împotriva
României la războiul împotriva URSS Uniunii Sovietice.
de partea Germaniei hitleriste. Crimele ocupanţilor români pc
teritoriul ocupat al Basarabiei, centru
al actelor diversioniste împotriva
RASSM.
Ilegalitatea şi mişcarea de partizani în
Moldova în perioada de ocupare a
ţinutului de către asupritorii româno
germani.
Solidaritatea comuniştilor României cu
lupta oamenilor munci i din Moldova
pentru eliberarea ţinutului de ocupanţii
români.Lupta muncitorilor şi ţăranilor
progresişti din România împotriva
participării dictaturii regale la
Războiul antisovietic imperialist.
8. ln literatura română se exagerează Zdrobirea armatei germano-fasciste şi
peste măsură rolul României în etapa a aliaţilor săi în mersul operaţiei laşi
finală a celui de-al doilea Război Chişinău - un moment important în
eliberarea popoarelor Europei de sub
Mondial, importanţa răscoalei armate
jugul fascist.
din Bucureşti pe 23 august 1 944 în
Zdrobirea de către Armata Sovietică a
zdrobirea hitlerismului în sud-estul grupului de trupe germano-române -
Europei. condiţie importantă a activizării luptei
popoarelor ţărilor din Europa de Sud
Est pentru eliberarea naţională ş1
socială.
Operaţia Iaşi-Chişinău a dus la
eliberarea României de sub jugul
fascist şi a creat o condiţie necesară
pentru trecerea puterii în mâinile
oamenilor muncii.
Serie de discursuri ale unor renumiţi
comandanţi de armată cu amintiri
despre luptele pentru eliberarea
României, Bulgariei, Ungariei.
75
ANALIZE POLITICO..:ST TEGICE
9. In RSR se difuzează pc larg lucrările Abordarea de clasă - o condiţie

militanţilor României burgheze indispensabilă a evaluării obiective a
(Kogălniceanu, Bălcescu, Iorga, Goga creaţiei liderilor din trecut.
etc.) fără o evaluare critică a
K.Marx şi F . Engcls despre activitatea
concepţiilor politice ş1 filosofice
lui Kogălniceanu, Bălcescu şi a altor
reacţionare.
militanţi din trecut ai României.
1 O. Toată munca ideologică în RSR e Soluţionarea problemei naţionale în
orientată spre educarea populaţiei şi în ţările socialiste europene.
special a tineretului "în spiritul Suveranitatea naţională din punctele de
tradiţiilor milenare ale poporului vedere proletar şi burghez.
român", în spiritul disponibilităţii "în Imperialismul proletar împotriva
once clipă ş1 cu preţul oricăror şovinismului şi rasismului.
sacrificii să apere suveranitatea V.I.Lenin despre patriotismul sovietic
naţiunii sale şi independenţa naţională şi internaţionalismul proletar.
de pericolul oricăror agresiuni". Forma V.I.Lenin despre atitudinea faţă de
şi conţinutul acestei activităţi duce la moştenirea trecutului.
ştergerea graniţelor dintre patriotism şi Nihilismul ş1 cosmopolitismul
naţionalism. naţional burghez.
Tradiţiile leniniste ale luptei împotriva
ideologiei burgheze şi importanţa lor
contemporană. Moştenirea leninistă şi
revizionismul contemporan.
Lucrarea lui V.I.Lenin "Marxismul şi
revizionismul" împotriva
"comunismului naţional" contemporan.
1 1 . ln România se vorbeşte astăzi Statornicia graniţelor europene
destul de mult despre securitatea existente - o piatră unghiulară a
europeană, dar nu se pomeneşte deloc securităţii europene.
de un principiu fundamental al acestei
Ţările socialiste în lupta pentru
securităţi precum statornicia graniţelor
securitatea în Europa.
europene existente ş1 renunţarea la
pretenţiile teritoriale.
1 2. In documentele de partid şi de stat, Abordarea de clasă - un prmc1pm
în propaganda prin presă şi orală a fundamental al teoriei ş1 practicii
RSR se trece sub tăcere faptul că partidelor marxist-leniniste.
principiul coexistenţei paşnice a ţărilor
Coexistenţa paşnică - o formă
cu regim social diferit este o formă
deosebită a luptei de clasă între două
deosebită a luptei de clasă, că
sisteme sociale.
76
dezvoltarea activă a relaţiilor cu lumea Unitatea şi solidaritatea proletară a

capitalistă nu trebuie în nici un fel să ţărilor prietene - o garanţie principală
prejudicieze politica coordonată a a procesului socialismului .
ţărilor socialiste, interesele lor Integrarea socialistă - o pârghie
principale comune. principală a accelerării progresului
economic ŞI social al ţărilor
socialismului mondial.
1 3 . Autorii români vorbesc deopotrivă Tratatul de la Varşovia - o garanţie
nediferenţiat despre dizolvarea NATO a independenţei şi suveranităţii tuturor
ŞI a Tratatului de la Varşovia, nu statelor membre.
subliniază că primul are un caracter Diferenţa radicală dintre NATO ŞI
agresiv, iar al doilea - unul defensiv. Tratatul de la Varşovia.
Consolidarea puterii Tratatului de la
Varşovia - o preocupare cotidiană a
ţărilor membre.
Participarea ţărilor socialiste la
Tratatul de apărare de la Varşovia - o
contribuţie reală la cauza
internaţionalismului proletar.
14. Conducătorii RSR subliniază în fel Critica concepţi ilor revizioniste ale
şi chip importanţa luării în considerare "pluralităţii modelelor socialismului".
ŞI folosirii particularităţilor specifice
"Socialismul naţional" - o revizuire a
ale construcţiei socialismului în
marxism-naţionalismului.
România, dar au o atitudine
dispreţuitoare faţă de legităţile
generale proprii tuturor ţărilor
socialismului. Organele de informaţie
burgheze. în special "Europa Liberă",
"Vocea Americii" etc. apreciază în
mod justificat o atare poziţie drept un
apel la "socialismul naţional".
1 5 . Tovarăşii români nu critică Inconsistenţa concepţiei marxiste a

concepţia greşită a maoiştilor despre "supraputerilor".
"supraputeri" şi, totodată, propagă pe Egalitatea în drepturi, neamestecul în
toate căile o altă idee, de asemenea nu afacerile interne ş1 colaborarea
lipsită, evident, de cusur, despre rolul reciproc avantajoasă - principii extrem
şi importanţa din ce în ce mai mari ale de importante în politica internaţională
statelor m1c1 ş1 mij locii în a PCUS .
evenimentele mondiale. Ţările socialismului în lupta pentru
egalitatea în drepturi în relaţiile dintre
state.
Lupta Uniunii Sovietice şi a altor
77
ţări ale socialismului pentru lichidarea

politicii imperialiste de discriminare în
viaţa internaţională.
1 6. Conducătorii români au o atitudine Rolul conferinţelor ŞI consfătuirilor

negativă faţă de ideea convocării unor partidelor marxist-leniniste frăţeşti în
conferinţe şi consfătuiri regionale sau lupta pentru pace, progres social ŞI
internaţionale ale partidelor comuniste socialism.
şi muncitoreşti.
1 7. In RSR se trece sub o tăcere Ajutorul dezinteresat al Uniunii

desăvârşită ajutornl Uniunii Sovietice Sovietice şi al altor ţări socialiste în
ŞI al altor ţări prietene acordat formarea ŞI dezvoltarea econ01me1.
României în formarea şi dezvoltarea ştiinţei şi culturii României.
economiei sale.
Documentul nr. 5 STRICT SECRET

C.C. al PCUS
iulie 1 978
m. 1 79 ss. (extrase)
. „Organele de informare în masă din Occident "savurează" în

diferite moduri intervenţiile presei române privind "chestiunea basarabeană",
făcând tot felul de speculaţii politice în jurul ei. Astfel, în februarie a.c. ziarul
vienez Die Presse, la rnbrica pretenţioasă "Bucureştiul activează disputa despre
Basarabia", a publicat un articol în care se spune: "După o tăcere îndelungată,
conducerea română a recurs din nou la chestiunea spinoasă a Basarabiei şi
Bucovinei de Nord anexate de Uniunea Sovietică în 1 940 Cunoscutul istoric
.„
M.Muşat tratează unirea Basarabiei cu România ca pe o victorie a

autodeterminării popoarelor şi condamnă congresele antebelice ale Partidului
Comunist Român care, sub presiunea Comintern-ului, cereau Uniunii Sovietice
înapoierea Basarabiei". Acelaşi ziar scria ceva mai târziu că punerea pe ordinea
de zi a chestiunii spinoase "privind anexarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord de
către Uniunea Sovietică, precum şi discordiile precedente legate de aceste
regiuni au provocat deja speculaţii în sensul că nu cumva Ceauşescu a dat "undă
verde" în calea continuării polemicii cu istoricii sovietici?"
78
În ultima vreme, presa română şi alte mijloace de informare în

masă propovăduiesc pc larg ideile eurocomunismului. În anul curent au fost
publicate "Propunerile politice (tezele) Congresului al IX-iea al Partidului
Comunist al Spaniei" şi comunicarea lui S .Carillo la p lenara CC al PCS
"Definiţia partidului", „Astăzi, Marxismul revoluţionar" (revista "Era socialistă",
nr.4), precum şi o mulţime de alte interviuri etc.
"Poziţia separată" a conducerii PCR faţă de curocomumsm c

savurată în diferite moduri de propagandă burgheză cu elogii la adresa lui
Ceauşescu. Ziarul austriac Die Presse scria, pe 8 mai a.c.,: "N.Ceauşescu
promovează o politică externă uimitoare chiar şi la nivel de partid, . . . apără
eurocomunisrnul, îl primeşte pe S .Carrillo, liderul Partidului Comunist Spaniol,
în timp ce organele de presă ale partidelor comuniste est-europene bombardează
intens poziţiile ideologice ale acestui partid". Postul de radio Europa Liberă a
menţionat cu plăcere pe 1 8 mai că "preşedintele Ceauşescu şi-a confirmat din
nou punctul său de vedere despre eurocornunism în interviul acordat ziarului
italian II Popolo. Recent, Deutsche Wele, evocând discuţiile lui N .Ceauşescu cu
G.Marchais, aflat la odihnă în RSR, şi despre aşteptata sosire în România a lui
S.Carillo, a menţionat că nu este exclus că N.Ceauşescu va încerca "să fie un
intermediar în concilierea acestor doi lideri comunişti occidentali". Postul de
radio afirmă în continuare: "Ceauşescu ar fi salutat formarea unei anumite
solidarităţi eurocomuniste, deoarece asta ar putea consolida poziţiile sale faţă de
Moscova".
Anual, în RSR se desfăşoară pe larg, în luna decembrie,

sărbătorirea "marii uniri a românilor" din 1 9 1 8. Nu este exclus ca în anul acesta,
în legătură cu aniversarea a 60-a a acestui eveniment, se va înteţi campania
desfăşurată de organele ideologice ale României în interiorul ţării şi în
străinătate, precum şi tentativa de a exercita o influenţă negativă asupra
populaţiei RSS Moldoveneşti prin canalele legăturilor străine, radioului,
televiziunii şi prin expedierea de literatură periculoasă politic.
Secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei,
I. Bodiul
79
Documentul nr.6 Strict Secret
Partidul Comunist al Uniunii Sovietice

Comitetul Central al PC al Moldovei
Procesul - verbal nr.24

al şedinţei B iroului Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei din
29 decembrie 1 98 1 (extrase)
. . . 4. Cu privire la intensificarea continuă a luptei împotriva

propagandei burgheze şi revizioniste vizând RSS Moldovenească.
În ultima vreme, propaganda burgheză şi revizionistă ş1-a
intensificat brusc acţiunile ostile împotriva RSS Moldoveneşti. Ea încearcă să
discrediteze politica naţională leninistă a PCUS, falsifică istoria formării şi
dezvoltării statalităţii moldoveneşti şi a formării naţiunii moldoveneşti, tinde să
stârnească dispoziţii naţionaliste, profesioniste, antiruse în rândurile unei
anumite părţi a oamenilor sovietici, să opună poporul moldovenesc celui rus şi
altor popoare din URSS, să identifice persoane instabile politic şi să le antreneze
într-o activitate antisovietică.
Naţionalismul a devenit una din mizele principale ale

serviciilor secrete imperialiste În acţiunile lor subversive Împotriva
socialismului real (sub!. n.). Realizând o diversiune ideologică de pe poziţiile
naţionalismului burghez, centrele antisovietice străine propagă ideile
"exclusivităţii naţionale" şi "spiritului naţional".
Adversarul îşi realizează acţiunile subversive ţinând cont de

situaţia concretă din diferite regiuni ale ţării, foloseşte tot mai frecvent formele
voalate, ascunse de influenţă ideologică şi politică asupra oamenilor sovietici. El
nu îşi difuzează pur şi simplu opiniile în spaţiu, ci le expediază pc adrese destul
de concrete. Printre auditoriile cu destinaţie specială, eforturile sale sunt, în
primul rând, concentrate pe prelucrarea ideologică masivă a intelectualităţii
tehnice şi creatoare, a studenţilor şi a altor categorii de tineri.
În acţiunile ostile ale imperialismului împotriva RSS
Moldoveneşti, în ultimul timp se utilizează activ procedeul bazat pe
recunoaşterea exterioară a realizărilor republicii noastre. Totodată, aceste
succese nu sunt considerate nişte fenomene legitime în condiţiile regimului
80
social sovietic. Se afirmă că realizările RSS Moldoveneşti ar fi fost cu mult mai
mari dacă relaţiile sale economice cu celelalte republici ar avea un caracter
reciproc avantajos.
Pc paginile ediţiilor ştiinţifice din RSR se continuă publicarea

unor lucrări în care se neagă independenţa poporului moldovenesc ca o
comunitate etnică deosebită, se denaturează istoria relaţiilor ruso-române şi
sovieto române. Se constată o coincidentă a punctelor de vedere împărtăşite
de istoricii reacţionari din Occident şi de unii cercetători din RSR în aşa
zisa chestiune basarabeană, în abordarea tratării unui şir de probleme care
lezează interesele ţării noastre (subl. n.).
Documentul nr. 7
Prezidiul Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti Secret
1 3 noiembrie 1 984
nr. 1 78/02, Chişinău
H O T Ă R Â R E
Despre contracararea falsificărilor sociologilor români (extrase)
Prezidiul Academiei de Ştiinţe a URSS (hotărârea nr. I 74 din

07.06.84) constată că în ultima vreme în presa română, îndeosebi în revistele de
profil istoric, se publică tot mai multe articole în care se tolerează abaterea de la
unele principii de bază ale comunismului ştiinţific, au loc interpretări în spirit
naţionalist, denaturări într-un şir de probleme-cheie legate de istoria României,
de relaţiile ruso-române şi sovieto-române, de falsificare privind aşa-zisa
"chestiune basarabeană", de istoria eliberării României de către Armata sovietică
etc. În revistele Era socialistă şi Anale de istorie au apărut articole care exprimă
dezacordul cu noţiunea de "socialism real", "comunitate socialistă", care
81
TEGieE
tratează incorect problemele trecerii de la capitalism la socialism şi propagă aşa

zisul "nou raport de forţe în lume" etc.
Prezidiul Academiei de Ştiinţe a însărcinat Institutele de Istorie

ale URSS, de Istorie Militară, de Slavistică şi Balcanistică, de Literatură
Universală, de Istorie Generală. de Lingvistică, de Filosofie, de Economie a
Sistemului Socialist Mondial, de Etnografie ale Academiei de Ştiinţe a URSS în
strâns contact cu instituţiile ştiinţifice corespunzătoare ale Academiilor de Ştiinţe
din Ucraina şi RSS Moldovenească să întreprindă măsuri privind intensificarea
contracarării falsificărilor din lucrările sociologilor români (editare de cărţi,
broşuri, articole de natură contrapropagandistică).
Consiliul pentru colaborare internaţională în domeniul ştiinţelor

sociale din URSS, împreună cu Direcţia colaborare ştiinţifică cu ţările socialiste
a AŞ a URSS, să practice mai larg, în cadrul pregătirii şi desfăşurării în comun a
activităţilor sociologilor sovietici şi români, schimbul de păreri cu colegii
români, opunând poziţiilor lor greşite o analiză ştiinţific argumentată a
problemelor acute.
În scopul îndeplinirii hotărârii Prezidiului AŞ a URSS (secţia

ştiinţe sociale) din 07 .06.84 nr. 1 74 "Despre contracararea falsificărilor
sociologilor români", Prezidiul Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşte
HOTĂRĂŞTE:
I . Secţia ştiinţe sociale:
1 . 1 . A lua drept linie de conduită şi îndeplinire hotărârea

Prezidiului AŞ a URSS (secţia ştiinţe sociale) din 07.06.84 nr. 1 74 „Despre
contracararea falsificărilor sociologilor români";
1 .2. Până la 1 5 decembrie a.c. a pregăti o notă cu argumentarea

necesităţii de coordonare în secţia ştiinţe sociale a lucrărilor, recomandate spre
editare în RSSM, privind chestiunile legate de istoria României, de relaţiile ruso
române şi sovieto-române, precum şi de unele aspecte ale istoriei Moldovei.
2. Secţia ştiinţe sociale, instituţiile ştiinţifice şi consiliil e

ştiinţifice trebuie s ă sporească exigenţa faţă de calitatea producţiei ştiinţifice; să
nu admită apariţia publicaţiilor cu interpretări eronate ale chestiunilor legate de
istoria României, de relaţiile ruso-române şi sovieto-române; să ridice nivelul
recenzării.
82
ALIZE POLITIC�
3 . A aproba măsurile instituţiilor ştiinţifice secţiei ştiinţe sociale

a RSSM privind îndeplinirea hotărârii Prezidiului Academiei de Ştiinţe a URSS
nr. 1 74 din 07.06.84 „Despre contracararea falsificărilor sociologilor români".
4. A însărcina cu controlul îndeplinirii prezentei hotărâri pe

academicianul-secretar al secţiei ştiinţe sociale a AŞ al RSSM, D.T.Ursul.
Preşedintele Academiei de Ştiinţe a RSS Moldoveneşti,
A.A.Jucenko
83
ANALIZE POLITICO-STRATEGICE
TEZAURUL B ĂNCII NAŢIONALE A ROMÂNIEI LA MOSCOVA
Sub acest titlu, de curând a apărut Ediţia a II-a revăzută şi adăugită a

unei lucrări de excepţie dedicată unuia dintre cele mai sensibile subiecte ale
istorici noastre din ultimul secol: tezaurul românesc, depozitat la Moscova în
timpul primului război mondial şi
rămas acolo, în cea mai mare parte,
până astăzi.
Cartea, o îmbinare ingenioasă
de texte, comentarii, documente şi
ilustraţii, semnată de doi cunoscuţi şi
pasionaţi autori din domeniul
cercetărilor istorice, domnii Cristian
Păunescu şi Marian Ştefan,
reconstituie cu lux de amănunte filmul
privind destinul - până acum tragic -
al tezaurului românesc încredinţat spre
păstrare de guvernul României şi
Banca Naţională unui guvern aliat, al
Rusiei ţariste, care s-a angajat cu toată
responsabilitatea să garanteze
securitatea şi integritatea sa şi să-l
returneze proprietarilor săi de drept de
îndată ce condiţiile impuse de război
vor dispare.
Câteva repere importante. Decizia depozitării tezaurului românesc la
Moscova a fost luată de guvernul român şi de Consiliul General al BNR, cu
acceptul şi în multe privinţe cu încurajarea autorităţilor ţariste ruse, în condiţii
excepţionale, generate de s ituaţia dramatică a Statului Român în partea a doua a
anului 1 9 1 6 şi în cursul anului 1 9 1 7, când cea mai mare parte a teritoriului său a
fost ocupat de trupele germane şi austro-ungare. Transferul s-a realizat în două
tranşe.
Primul transport s-a efectuat cu un tren special venit de la Sankt
Petersburg, fiind încărcat la Iaşi în zilele de 1 2 - 1 4/25-27 decembrie 1 9 1 6 şi
recepţionat la Moscova la 21 decembrie/3 ianuarie 1 9 1 7. Valoarea totală a
depozitului făcut la Moscova pe numele BNR, împachetat în 1 .738 casete
(conţinând monede de diferite feluri şi lingouri de aur), conform proceselor
verbale anexate protocolului semnat, era de 3 2 1 . 5 80.456,84 lei aur, din care
bijuteriile Reginei Maria reprezentau 7.000.000 lei aur.
Al doilea transport s-a realizat de asemenea cu un tren special, cu 24 de
vagoane, din care trei erau încărcate cu valorile BNR ( 1 88 de casete, cu valoare
84
declarată de 1 . 594.336.72 1 ,09 lei aur, reprezentând atât aw- efectiv, cât şi titluri,
efecte, depozite şi alte valori). Trenul a plecat din laşi la 27 iulie şi a fost
recepţionat la Moscova la 3 august 1 9 1 7.
Pentru o mai exactă înţelegere a problemei, autorii precizează că prin
sintagma tezaurul românesc de la Moscova se înţelege atât o cantitate
impresionantă de aur fin (93,452 tone, în special lingouri, monede şi bijuterii),
cât şi alte piese cu valoare artistică şi simbolică pentru spiritualitatea şi cultura
română, incluzând o parte din arhivele statului, arhive ale multor instituţii
publice şi particulare, ale pinacotecii naţionale şi ale altor muzee, odoare ale
mănăstirilor din Oltenia, Muntenia şi Moldova. piese preţioase (cărţi rare,
manuscrise, documente etc.) ale Academiei Române, ale Muzeului de antichităţi
etc.
Desigur, guvernele Rusiei ţariste nu au excelat niciodată prin onoare şi
corectitudine în relaţii le cu românii, mai ales după raptul B asarabiei în 1 8 1 2. În
mod sigur, însă, soarta tezaurului depozitat la Moscova a devenit şi mai
dramatică în urma preluării puterii de către bolşevici, în
octombrie/noiembrie 1 9 1 7. Nemulţumit de acţiunile armatei române în
Basarabia, la 1 3/26 ianuarie 1 9 1 8, Consiliul Comisarilor Poporului hotărăşte,
sub conducerea lui Lenin, ruperea legăturilor diplomatice cu România, iar
„te=aurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru
oligarhia română. Puterea sovietică îşi asumă ră.\punderea de a păstra acest
tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român ".
Acest text va fi citat de Nicolae Ceauşescu aproape 50 de ani mai târziu,
cu ocazia primei vizite în URSS în calitate de lider al PCR, în fruntea unei
puternice delegaţii de partid şi guvernamentale a RSR (3 - 1 1 septembrie 1 965),
când solicita returnarea tezaurului : „ aici, nu este vorba numai de o înţelegere
între două guverne care au fost răsturnate de revoltqie. A ici este vorba şi de un
angajament public al Puterii Sovietice ". Leonid Brejnev declara însă cu
seninătate: „ Pe noi ne-a uimit însăşi punerea acestei probleme„ . Noi
considerăm că această problemă trebuie să fie închisă şi să nu ne mai întoarcem
la ea ". Ion Gheorghe Maurer a replicat atunci că „problema este deschisă, ea va
trebui rezolvată în cadrul unei discuţii viitoare ", iar Ceauşescu întărea afirmaţia
premierului: „ „. problema aceasta va rămâne de rezolvat ". Cu toate acestea, ea
a rămas închisă până astăzi, deşi Brejnev ne-a părăsit demult, iar urmaşii săi,
sovietici sau post-sovietici, s-au autointitulat unul mai democrat decât altul,
dispuşi declarativ să depăşească rănile trecutului şi să privească cu deschidere
spre viitor.
Spre aducere aminte, vom menţiona totuşi că, în primăvara anului 1 996,
sub mandatul preşedintelui Boris Elţân şi al ministmlui de externe Evgheni
Primakov, negociatorii mşi acceptaseră includerea problemei tezaurului ca şi pe
cea a condamnării consecinţelor Pactului Rbbentrop-Molotov într-o Declaraţie
Anexă la textul Tratatului de bază dintre România şi Federaţia Rusă. Era un pas
85
ALIZE POLITICO..STRATEGlCE
înainte, fără îndoială, dar perioada preelectorală din România şi o campanie

media deşănţată pc tema unei aşa-zise trădări naţionale i-au speriat pe curajoşii
noştri politicieni, care au renunţat în ultimul moment la parafarea şi semnarea
acelor documente în forma convenită. S-a pierdut un moment favorabil.
Ce s-a recuperat până acum din tezaur? Sovieticii şi ruşii post
sovietici nu au negat niciodată depozitarea tezaurului românesc la Moscova, dar
de câte ori s-a
pus problema returnării lui au ridicat fel de fel de obiecţii: că s-au
pierdut listele cu evidenţa pieselor, că ceea ce s-a identificat a fost returnat, că
România a acumulat şi ea datorii faţă de Rusia ţaristă sau URSS compensate
numai în parte de tezaur ş.a.m.d. Aşa încât, au susţinut că, vorba lui Brejnev, mai
bine să considerăm această chestiune închisă.
Numai că, atunci când În discuţie sunt valori ale patrimoniului
cultural şi spiritual ale unui popor, cu o Înaltă Încărcătură simbolică,
termenul de recuperare a acestora rămâne imprescriptibil. Este şi cazul
tezaurului românesc de la Moscova care, dincolo de toate. cum afirmă autorii,
are o dimensiune sufletească definitorie pentru spiritualitatea românească " !
„
Au existat, totuşi, două episoade î n care sovieticii a u returnat o parte

din tezaur: în 1 93 5 , după restabilirea relaţiilor diplomatice sovieto-române
( 1 934) - în special documente de arhivă, şi în 1 956 - Cloşca cu puii de aur. . .
Aşa cum sublinia însă delegaţia română l a Moscova, în septembrie 1 965, n u a
fost restituit tezaurul de aur al Băncii Naţionale care reprezenta acoperirea
monedei naţionale şi o mare avu{ie a poporului român.
Dincolo de detaliile tehnice şi cronologice ale chestiunii tezamului
românesc la Moscova, cartea celor doi autori oferă un tablou istoric incitant şi
cuprinzător al perioadei angrenării României în primul război, al instaurării
puterii bolşevice în Rusia şi al impactului acesteia asupra intereselor ţării
noastre, precum şi numeroase alte aspecte ( Opera{iunea Tismana, Episodul
românesc al odiseei aurului polone= ş.a.) care dau culoare textului şi invită la o
lectură pasionantă, plină de învăţăminte pentru cititor.
Ne aflăm, aşadar, în faţa unei cărţi a cărei apariţie, aşa cum subliniază
acad. Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR, în cuvântul introductiv intitulat
Banca Naţională - un ctitor al unităţii naţionale. era „nu doar necesară, ci o
datorie ". O carte indispensabilă pentru cultura politică şi istorică a oricărui
român.
Ion P .
86
ALIZE POLITICO..STRA GICE
RUSIA, DUPĂ URSS
„Î ncotro, Rusia?". Făuritorii coceptului Ideea rusă, lansat în secolul al

XIX-iea de Feodor Dostoievski şi Vladimir Soloviov, puneau în centrul său
expansionismul, colectivismul şi ortodoxia. Pervertită în perioada sovietică de
ideologia comunistă, Ideea rusă a fost relansată după destrămarea URSS, dar
materializarea sa a fost obstrucţionată de corupţie şi p erpetuarea nomenclaturii.
Potrivit unei asociaţii de avocaţi din Rusia, „mercurialul" corupţiei din
această ţară indică în ultimii ani o situaţie
deloc încurajatoare: poliţiştii care închid
ochii la crima organizată primesc până la
20 OOO de dolari pe lună, iar procurorii
complici, cam 1 O 000; ca să lucrezi în
poliţia rutieră, dai 40 OOO de euro; pentru
a obţine o sentinţă favorabilă în justiţie,
suma achitată poate ajunge până la 26
OOO de euro; bacşişul „mediu" s-a dublat
într-o jumătate de an, ajungând la
echivalentul a 1 500 de euro.
Catedrala Mântuitorului. Dacă
perpetuarea nomenclaturii şi escaladarea
corupţiei sunt două dintre racilele care
obstrucţionează relansarea Rusiei chiar şi
sub mâna de fier a lui Putin, ortodoxia a
luat însă un avânt ce aminteşte de cele
mai bune vremuri ale tradiţiilor ruse în domeniu.
Catedrala Mântuitorul Iisus, ridicată de ruşi în cinstea victoriei
împotriva armatelor lui Napoleon, dar demolată în perioada lui Stalin, a fost
reconstruită în doar cinci ani ( 1 995-2000). La reconstrucţie au lucrat, pe baza
documentelor de arhivă, peste o mie de specialişti şi meşteri, iar în august 2000
catedrala, cea mai mare ddin Rusia, care poate primi l O OOO de credincioşi, a
fost din nou sfinţită.
În septembrie 2009, făcând un bilanţ al „primelor 1 00 de zile" de la
înscăunarea Sanctităţii Sale Kiril, noul Patriarh al Moscovei şi Î ntregii Rusii,
ziarul The Moscow Times menţiona că suntem în faţa unei p erioade „de înnoire,
87
nu numai în termeni de stil, ci şi în substanţă". Patriarhul Kiril, mai preciza

acelaşi ziar, este „în mod indiscutabi l unul dintre oamenii cei mai influenţi din
Rusia", iar biserica pe care o păstoreşte, cu 1 40 de milioane de credincioşi, este a
doua din lume, după biserica romano-catolică.
Destalinizarea. Presa rusă a calificat actul Dumei de Stat privind
responsabilizarea lui Stalin pentru crimele de la Katyn drept „un pas foarte
important" pe calea destalinizării. Desprinderea completă de totalitarism este
totuşi un proces dificil şi de durată, mai ales la nivelul mentalităţilor, al
conştiinţei sociale. În timpul dezbaterilor asupra perioadei sovietice, celor care
cereau condamnarea crimelor regimului comunist li se obiecta că astfel vor fi
denigrate şi marile realizări ale Uniunii Sovietice. Greşit, afirmă în replică un
istoric, Andrei Zubov, care susţine că succesele din epoca comunistă au fost de
fapt ale poporului, la fel de „talentat şi capabil, în ciuda regimului sovietic".
Este surprinzător, susţine la rândul său un prelat, arhiepiscopul V. Şaplin, că
„accentul este pus numai pe Stalin, deşi Lenin nu a fost mai puţin sângeros, şi
nici anturajul lui - Troţki, Uriţki şi ceilalţi".
Astfel de opinii exprimate liber în spaţiul public arată totuşi că, în pofida
prejudecăţilor de la noi, ruşii discută cu seriozitate chestiunile arzătoare ale
cetăţenilor şi nu le încredinţează unor instituţii rigide, aşa-zis democratice, ale
căror verdicte nu fac decât să resusciteze vechile practici ale intoleranţei
/
bolşevice.
Ostpolitik pentru România? Iată o întrebare fundamentală pentru
politica externă a ţării noastre indiferent de epoca istorică, dar poate mai
presantă astăzi decât oricând. Aproape toată lumea de la noi, indiferent de
apartenenţa sau preferinţele politice, este de acord că România are nevoie
stringentă de o politică răsăriteană bine structurată şi coerentă, capabilă să facă
faţă provocărilor multiple, complexe şi de durată din spaţiile estice. Din păcate,
o astfel de politică (strategie, concept sau concepţie etc.) ne lipseşte aproape cu
desăvârşire. De regulă, se lucrează sub semnul improvizaţiei, incoerent, fără
viziune pe termen lung, reactiv şi de cele mai multe ori emoţional.
Ori, se ştie bine, „ruşii nu fac afaceri cu alţii doar de dragul afacerilor, lor le
trebuie mai întâi o încredere politică în posibilul partener. Le suntem noi acela,
le inspirăm suficientă încredere (sau ei nouă)? Nemţii sunt şi ei, şi în NATO, şi
în UE, au o istorie încărcată în relaţiile cu ruşii, dar între Moscova şi Berlin
există un nivel remarcabil de încredere reciprocă".
Iată doar câteva spicuiri, redate aproape textual, dintr-o carte apărută
recent şi lansată în miezul verii la Fundaţia Europeană Titulescu: Rusia, după
URSS, semnată de Corneliu Vlad, scriitor şi ziarist de talent, cu expertiză
recunoscută în domeniul relaţiilor internaţionale. Într-un stil alert şi concis, sub
88
forma unui jurnal în care sunt consemnate meticulos şi, aparent, la întâmplare
diverse ştiri, evenimente şi comentarii cc au legătură cu spaţiul rusesc, autorul
realizează un veritabil mozaic, cu multiple faţete şi nuanţe, ajungând în fi nal la
un angrenaj coerent, cu imagini sugestive, selecţionate după criterii exigente de
obiectivitate şi credibilitate. Cu alte cuvinte. cititorul se află în faţa unei că11i cc
se citeşte rapid şi cu plăcere, care îi creionează cu o anumită delicateţe dar cu
mână sigură, profilul unei ţări, Rusia, după URSS. mereu incitantă, mereu
provocatoare, dificil de cunoscut în profunzime, la dimensiunile ei reale,
adevărate.
S. Dan
89
PERSPECTIVE ŞI POSIBILE CONSECINŢE ALE UNOR ABORD ĂRI

RECENTE DIN RAPORTURILE RUSO-GERMANE. IMPLICAŢII
PENTRU ROMÂNIA(II)
O altă premisă ar fi faptul că posibila formare a unei lumi bi-polare

americano-chineze este condiţionată de slăbirea dramatică a Rusiei şi de
iminenţa prăbuşirii UE. Prin urmare, Rusia este condamnată să se alieze cu
Germania, deschizând calea celei de-a TREIA ALIANTE RUSO-GERMANE.
În opinia partizanilor acestui curent, varianta optimă ar fi o alianţă
neutră, fără promisiuni şi tratate privind „prietenia veşnică", respectiv o uniune
pragmatică în cadrul căreia să fie respectate cu rigurozitate înţelegerile asupra
cărora s-a convenit şi în care se pot rezolva rapid toate problemele care pot
apărea. Lumea este într-o schimbare dramatică, iar o uniune ruso-germană
neutră, ar fi cea mai bună variantă din perspectiva prognozelor privind o serie
de evenimente globale negative. 1
După cum se poate constata, o componentă importantă a acestei viziuni
o constituie poziţia net anti-UE a susţinătorilor acesteia din Rusia, dintre care
unii se află pe cele mai înalte trepte ale puterii de la Kremlin.
Astfel, la 6 iulie 2008, în cadrul unei întâlniri care a avut loc la Berlin,
cu politicieni şi oameni de afaceri germani, preşedintele Federaţiei Ruse, Dmitri
Medvedev, lăsând să se înţeleagă că Germania se află în faţa unei opţiuni
istorice, a declarat: ,,Atlantismul s-a epuizat. iar acum trebuie sâ avem în vedere
unitatea spaţiului euroatlantic. de la Vancouver la Vladivostok''.
Cunoscutul analist rus M ihail Muraviev face chiar o previziune sumbră:
„EU nu mai este viabilei. Germania produce mai mult decât restul statelor
membre UE. iar în plus este şi cel mai mare creditor al Europei. În prezent,
europenii mai au şi pretenţii faţă de germani: «acordaţi mai multe credite şi nu
mai importaţi aşa de mult. deoarece noi dorim să vă vindem mai mult». Europa
este pe cale să se destrame. Este aproape cert că în 2013 vom asista la primele
expulzări din UE. Aceasta nu poate supravieţui în starea 1)1 care se afM în
prezent. Este posibil ca să se împartă pe două paliere: Germania, Franţa şi
Italia şi restul statelor membre. Probabil. acestea din urmă pur şi simplu vor
ieşi din UE'.
La rândul său, Henrik Daub consideră că sistemul Euro nu este
sustenabil deoarece: „Reuneşte ceea ce în principiu nu poate fi reunit şi mai
devreme sau mai târziu vor ieşi la suprafaţă contradicţiile interne ale acestei
' Ibidem
90
construcţii artificiale. Conform prognozelor, acest lucru se va produce încă în

acest deceniu. În acest răstimp. în mod diferit, va creşte gradul de îndatorare al
statelor membre, în funcţie de care pe pieţele financiare se vor stabili rate
diferite ale dobânzilor. Statele europene vor avea mari probleme cu
rambursarea datoriilor şi este previzibil că se va l?junge la situaţia în care unele
dintre acestea săfie nevoite să părăsească zona Euro".
De asemenea, expertul ms în probleme financiare Vladimir Todres
subliniază că: „Până nu demult, politicienii americani au acuzat China că a
provocat criza mondială, deoarece produce şi economiseşte prea mult şi
consumă iresponsabil de puţin. Acum, ţapul ispăşitor a devenit Germania, care
este acuzată că Încearcă să se limiteze la mijloacele de care dispune. Înainte de
întâlnirea şefilor de state din cele mai dezvoltate 20 de state ale lumii, Barack
Obama i-a certat pe nemţi pentru/aptul că şi-au redus cheltuielile publice, ceea
ce în opinia liderului de la Casa A lbă ar putea readuce lumea în depresie.
Secretarul de stat american al finanţelor. Thimoth.v Geithner a făcut un apel la
ţările cu o balanţă comercială excedentară să nu-şi limiteze cheltuielile şi să
stimuleze cumpărătorii locali. La rândul său, George Saros, Într-o conferinţă
publică, a nominalizat Germania ca fiind «cea care a declanşat criza Euro»,
ceea ce va duce la prăbuşirea valutei europene. Cu alte cuvinte răul provine din
faptul că excedentul comercial al Germaniei doar În luna aprilie a .fost de 1 3
miliarde euro, în timp c e programul de reducere a cheltuielilor bugetare este de
80 miliarde euro. ".
De fapt, credibilitatea politicienilor şi expeqilor ruşi care susţin ideea
necesităţii unei alianţe ruso-germane este subminată tocmai de aceste poziţii
categorice anti-UE şi care pun sub semnul întrebării sinceritatea discursului
politic pe care-l promovează. La un moment dat, pot fi acuzaţi de faptul că mult
trâmbiţata A TREIA ALIANTĂ RUSO-GERMAN Ă, de fapt, urmăreşte doar
subminarea instituţiilor europene şi crearea unei falii între Europa şi S UA.
Deocamdată, cu toate semnalele contradictorii care vin de la Moscova şi
Berlin, unitatea euroatlantică sau „alianţa indestructibilă dintre SUA şi Europa"
continuă să rămână piatra unghiulară a politicii externe germane. Acest lucru
este înţeles în Rusia. Semnificativă în acest sens este afirmaţia. plină de năduf, a
cunoscun1lui comentator politic şi producător de emisiuni de televiziune, Mihail
Leontiev: „Compresorul atlantic funcţionează încă în capul poporului german şi
nu permite nici măcar să te gândeşti că Germania ar putea acţiona În
conformitate cu propriile interese naţionale".
Mai diplomatic, dar la fel de lucid, Iulii Kviniţkii apreciază că : „Sunt
premature speranţele transformării Germaniei într-un pol de putere de sine
stătător în politica mondială. Preocupată de absorbţh1 rămăşiţelor Imperiului
91
Rus (URSS), aceasta m1 doreşte să piardă din cota sa profit de pe urma acestui
proces. Accentuarea contradicţiilor cu SUA şi. posibil, cu alte state membre
NA TO, datorită apropierii excesive de Rusia, ar putea fi extrem de costisitoare
pentru nemţi şi, în plus, nu este dictată de necesităţi reale. Mult mai avantajoasă
este înaintarea spre Est În cadml cruciadei occidentale. ''
În contextul evenimentelor dramatice care au marcat istoria Europei din
ultimii 200 de ani se remarcă o serie de constante tulburătoare în spaţiul
geografic situat între Marea Baltică şi Marea Neagră.
Indiferent de regimurile care s-au perindat la Moscova (ţarist, sovietic,
mai mult sau mai puţin democratic - după 1 99 1 ), invocând raţiuni de securitate,
Rusia a aspirat să ocupe poziţii dominante: pe flancul nordic, în Finlanda şi
Statele Baltice, pentru a controla Marea Baltică şi Scandinavia (Suedia şi
Norvegia), pe flancul sud-estic, în România, pentru a controla guri le Dunării,
strâmtorile Mării Negre - Turcia şi Balcanii - Bulgaria şi Serbia şi în zona
centrală, în Polonia, pentru a avea acces nemijlocit la Europa Centrală (Ungaria,
Slovacia, Cehia). Este evident că dacă aceste aspiraţii le sunt satisfăcute,
conducătorii de la Kremlin au fost şi vor fi tentaţi să perceapă Europa nu ca un
paitener, ci ca pe o PRADĂ.
În acelaşi timp, tot pentru a-şi asigura propria securitate, indiferent de
regimurile şi ţările care au predominat la un moment sau altul (începând cu
Franţa din timpul lui Napoleon, Germania lui Bismarck şi din timpul lui Hitler),
Europa a fost obligată să aspire la controlul flancurilor sale nordic şi sud-estic,
respectiv regiunea Mării Baltice şi a Mării Negre şi să controleze Europa
Centrală. Aceste poziţi i, reprezintă însă o indubitabilă ameninţare potenţială la
adresa Moscovei, putând fi folosite oricând ca punţi de lansare a unor atacuri
mortale împotriva Rusiei. Cu alte cuvinte, europenii pot şi ei să fie tentaţi, cum
de altfel s-a mai întâmplat, să perceapă Rusia nu ca un partener, ci ca pe o
PRADĂ.
Dacă la aceasta adăugăm şi posibilele ameninţări la adresa Rusiei din
direcţia Asiei de Sud - Est (Japonia - în prima jumătate a secolului XX sau
China - în prezent), trebuie să recunoaştem că lucrurile nu sunt aşa de simple.
Acest model ţine cont de o realitate pe care îndrăznim să o considerăm
obiectivă, respectiv că de 200 de ani şi într-un viitor previzibil, în Eurasia s-au
confruntat şi se vor mai confrunta, pe de o parte, cel puţin trei puteri care aspiră
la dominaţia acestei formaţiuni continentale (Europa - Rusia - Japonia/China),
iar pe de altă parte, a existat şi va mai exista o a treia forţă (Marea Britanie/SUA)
care a acţionat şi va mai acţiona pentru a nu permite o alianţă a celor trei puteri
continentale sau o întărire peste anumite limite a uneia dintre ele.
92
Întrebarea este unde ne situăm noi, statele din zona de contact dintre
Europa şi Rusia, în acest model geopolitic? Am fost, suntem şi, cel mai
probabil, vom mai fi implicaţi în jocul de interese dintre aceste forţe între care
ne-a plasat istoria. Am fost atât de partea uncia sau alteia, cât şi la remorca
atlantiştilor (Marca Britanic/SUA).
Cu alte cuvinte. chestiunea fundamentală a românilor, iar într-un context
mai larg a statelor de pe axa Finlanda - Statele Baltice - Polonia - România, este
de partea cui este mai bine să fim? Sau să nu ne mai preocupăm de acest lucru,
deoarece. oricum, soarta noastră se află în mâinile altora . . .
Istoria ultimilor 200 de ani şi viitorul previzibil ne-ar recomanda să ne
concentrăm asupra celor două obiective, pe care ne place să le denumim pompos
supravieţuirea naţională şi asigurarea bunăstării materiale în condiţiile date . . . !
Ne amăgim în acest fel că prezervăm o şansă pentru generaţiile viitoare care ar
putea fi mai norocoase. Nu trebuie să uităm însă că, de cele mai multe ori,
dispariţia unor naţiuni nu a fost rezultatul exclusiv al acţiunilor eşuate ale
acestora de a-şi afirma propriile interese sau ambiţii, chiar şi atunci când au
apelat la forţă (vezi cazul Germaniei), ci al unui proces relativ îndelungat de
degradare. de acceptare a jugului străin şi în general, al „condiţiilor date".
În zilele noastre se pare că liderii de la Kremlin nu-şi fac probleme cu
F inlanda. Bulgaria, Serbia şi dansează un joc interesant cu Turcia. Cu Statele
Baltice lasă să se înţeleagă că ar putea ajunge la un „modus vivendi", dacă elitele
politice din aceste ţări ar renunţa la vigilenţa faţă de posibilele efecte ale
prezenţei pe teritoriul lor al unei consistente minorităţi ruse.
Îi încurcă (cum s-a mai întâmplat şi în trecut) România şi Polonia. Fără
o Românie vasală, Rusia nu poate controla Gurile Dunării şi să ajungă în Balcani
şi la strâmtorile turceşti. Suntem ca un os în gât! La fel stau lucrurile şi cu
Polonia, în ce priveşte Europa Centrală, situaţia complicându-se în acest caz
datorită faptului că polonezii, pe lângă faptul că nu pot accepta civilizaţional să
fie vasalii ruşilor, în mod evident aspiră să devină un lider regional activ. La
aceasta se adaugă certitudinea că „Vechea Europă'' (Germania, Franţa şi Italia)
chiar dacă a cochetat şi cochetează cu ideea unui parteneriat cu Rusia, în nici un
caz nu a acceptat şi nu va accepta să fie „prada" acesteia.
Ca urmare, din punct de vedere al perspectivei relaţiilor dintre Rusia şi
Europa (Germania), pe termen scurt şi mediu, se întrevede menţinerea vechiului
model . Ruşii vor presa în permanenţă să ajungă pe aliniamentul pe care şi l -au
propus, Occidentul se va opune (chiar dacă, în funcţie de împrejurări, va fi
dispus la unele concesii temporare), relaţiile se vor tensiona până la punctul de
ruptură, se va ajunge la un conflict deschis care se va solda cu victoria unei părţi
93
sau a celeilalte, urmată de o perioadă relativ calmă, după care totul va fi luat de
la început.
Dacă Rusia şi „Vechea Europă" sunt ca doi jucători în faţa tablei de şah,
finlandezii, balticii, polonezii şi nu în ultimul rând românii, sunt pionii şi
celelalte figuri, care riscă să fie sacrificaţi în orice moment.
Având în vedere interesele naţionale ale României, o posibilă A TREIA
ALIANTĂ RUSO - GERMANĂ sau dimpotrivă apariţia unei stări tensionate,
chiar conflictuale între Rusia şi Germania, apreciem că trebuie abordată din
următoarele perspective: istorică, respectiv ce au însemnat pentru români
primele două alianţe ruso-germane, precum şi perioadele conflictuale;
pragmatică, respectiv la ce ne putem aştepta pe termen scurt şi mediu.
Notă: Principalele momente care au marcat raporturile ruso-germane în
timpul celui de-al Doilea Reich: 1 8 ianuarie 1 87 I (Crearea Imperiului
German); 6 septembrie 1 872 (Întâlnirea de la Berlin dintre împăratul
german Wilhelm I, împăratul austro-ungar Franz Iosef I şi împăratul ms
Aleksandru al II-iea, într-o încercare de conciliere a intereselor celor trei
puteri); 6 mai 1 873 (A fost semnată Convenţia germano - rusă de la
Sankt-Peterburg. Articolul 1 al convenţiei prevedea: „Dacă oricare
putere europeană va ataca unul din cele două imperii, acesta din urmă,
în cel mai scurt timp posibil. va primi un sprijin constând dintr-o armată
de 200 mii de militari"): 23 octombrie 1 873 (A fost încheiată Convenţia
de la Schoenbrunn, semnată de împăratul german Wilhelm 1, împăratul
austro-ungar Franz Iosif şi împăratul rus Alexandru al II-iea); 7
octombrie 1 88 1 (A fost încheiat la Berlin acordul ruso-austriaco
german, considerat o reînnoire a „alianţei celor trei Împăraţi"); 27
martie 1 884 (A fost prelungit acordul din anul 1 88 1 , pentru încă o
perioadă de 3 ani.; 1 8 iunie 1 887 (A fost încheiat „acordul de
reasigurare" secret dintre Rusia şi Germania, care a tăcut parte dintr-o
serie de măsuri ale lui Bismarck, având ca obiectiv să evite implicarea
Germaniei într-un război pe două fronturi.).
S intetic, din punct de vedere al raporturilor cu Rusia istoria celui de-al
Doilea Reich se prezintă astfel: 1 872 - 1 88 1 - alianţa ruso-germană; 1 8 8 1 -
1 890 - între Rusia şi Germania a existat o stare de neutralitate.
Atrage atenţia faptul că în perioada alianţei şi apoi a neutralităţii din
relaţiile ruso-germane, al Doilea Reich a fost dispus să facă concesii
imperialismului rus (În anul 1 972 concepţia lui B ismarck era că Rusia trebuia să
renunţe la fanteziile panslaviste şi să se rezume la atingerea unor obiective
realiste şi avantajoase pentru ea, respectiv „asigurarea securităţii la Marea
Neagră". „Dacă Moscova va reuşi să blocheze Bos/arul cu baterii de tunuri şi
94
torpile. litoralul sudic al Rusiei va .fi apărat mai bine chiar decât cel baltic''.
Doar în acest caz, sublinia cancelarul, putem conta şi pe realizarea intereselor
naţionale ale germanilor. ,,Spre deosebire de interesele altor puteri, ale noastre
coincid într-o măsură mai mare cu direcţionarea puterii ruşilor spre sud„ . ceea
ce ar fi în .folosul nostru". De asemenea, în Articolul 2 al acordului secret
germano-rus din 1 887. Germania recunoştea „dreptul istoric dobândit de către
Rusia asupra Peninsulei Balcanice, îndeosebi legitimitatea influenţei ei
dominante asupra Bulgariei şi Rumeliei de Est'')
Aceasta presupunea în mod evident vasalitatea necondiţionată a
României faţă de Rusia. Chiar dacă Moscova nu a reuşit să-şi realizeze integral
aceste obiective, inclusiv în ce priveşte ţara noastră, nu trebuie uitat că în această
perioadă Basarabia a rămas sub jugul rusesc, ocupaţie extinsă în anul 1 878 şi
asupra judeţelor Cahul, Ismail şi Belgrad.
Notă: Datele cheie privind formatul relaţiilor germano-ruse în timpul
celui de-al Treilea Reich ( 1 6 august 1 934 - 23 mai 1 945) sunt: 23 august
1 939 (Pactul Ribbentrop - Molotov); 28 septembrie 1 939 (Acordul de
prietenie dintre URSS şi Germania şi delimitarea graniţelor); 1 1
febrnarie 1 940 (Noul acord comercial dintre URSS şi Gennania); 9
iulie- 30 octombrie 1 940 (s-a desfăşurat „Bătălia Angliei'', ceea ce a
indus iluzia eficienţei acordurilor germano-sovietice): 27 septembrie
1 940 (A fost încheiat .,Pactul Anticomintem", respectiv alianţa dintre
Germania, Italia şi Japonia. După cum rezultă din discuţiile dintre
Molotov şi Ribbentrop. la insistenţa părţii germane, URSS-ului i se
rezervase un loc în cadrul acestei alianţe). 22 iunie 1 94 1 (Germania a
atacat URSS).
Efectele tragice ale celei de-a doua alianţe soviete - germane asupra
României sunt evidente. Basarabia a fost din nou pierdută. la aceasta adăugându
se de această dată Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa.
Procedând pragmatic şi punând în balanţă efectele asupra existenţei
românilor ale celor două alianţe ruso-germane, cu cele ale stărilor conflictuale
dintre Germania şi Rusia, constatăm o sensibilă preponderenţă a avantajelor, în a
doua situaţie. Î n timp ce marele nostru vecin din Est şi-a exprimat întotdeauna
intenţia clară de a domina Balcanii, a fi stăpân pe Gurile Dunării şi Strâmtorile
Mării Negre, ceea ce pentru noi presupune vasalitatea necondiţionată faţă de
Moscova, germanii chiar dacă au fost dispuşi să vină temporar în întâmpinarea
ambiţiilor imperiale ruse şi au făcut concesii în acest sens, ulterior le-au revocat.
La prima vedere, soarta României pare a fi tragică. Trebuie să ne
aşteptăm în orice moment să fim înglobaţi în sfera de influenţă a Rusiei sau să
fim folosiţi ca masă de manevră în funcţie de interesele de moment ale Europei
95
ALlZE �OLmCO-STRATEGI
Occidentale. În oricare din aceste situaţii ne pândeşte pericolul real al dispariţiei

de pc hartă, respectiv să ne transformăm într-un fel de R. Moldova şi mai
hidoasă decât cea pe care am descoperit-o după prăbuşirea URS S sau să ne
destrămăm lent ca naţiune, între vecini nemj lociţi vicleni şi mai ambiţioşi.
Cu toate acestea, se pare că există o licărire de speranţă. Oricât ar părea
de paradoxal, aceasta ne este sugerată chiar de cei doi coloşi ale căror interese
geopolitice se ciocnesc pe pământurile noastre. Şi Rusia şi Europa Occidentală
percep cu acuitate potenţialul imens pe care-l reprezintă românii, în primul rând
din punct de vedere al interesului pe care fiecare dintre aceste puteri îl are în
regiune, dar şi ca pericol ca acest potenţial să fie folosit de adversar.
Cum altfel ar putea fi interpretate cântecele de sirenă care ne sunt
adresate cu insistenţă şi pe care fiecare îl vrea cât mai atrăgător. Să le luăm pe
rând.
Geopoliticianul rus Aleksandr Dughin pune în responsabilitatea
României, nici mai mult nici mai puţin, decât împărţirea geopolitică mondială, în
multipolară si unipolară. Dacă aceasta, împreună cu Bulgaria şi Serbia, ar alege
să se integreze în UE, dar să fie aliate cu Rusia, şi să constituie o punte între
Rusia şi UE, lumea va fi multipolară. Dacă România alege însă alianţa cu SUA
şi rolul de componentă a cordonului sanitar între UE (Germania) şi Rusia, lumea
va fi unipolară, cu centml în SUA: "Alegerea geopolitică a României este .fie de
partea continentalismului, ca ţară cu o veche identitate europeană, fie atlantistă,
îndeplinindu-şi asţfel rolul de «cordon sanitar» în favoarea SUA. Prima opţiune
implică. printre altele, edificarea unei politici amicalefaţă de Rusia, în timp ce a
doua înseamnă nu numai o orientare anti-rusă, ci şi o discrepanţă faţă de
geopolitica continentalistă a Europei însăşi. fapt ce va duce la slăbirea
suveranităţii europene În favoarea SUA şi a lumii unipolare. Aceasta alegere
geopolitică COl?feră Bucureştiului cea mai mare libertate de a se implica în
problemele importante ale politicii internaţionale. „�
Notă: A leksandr Dughin (născut la 7 ianuarie 1 962) este un renumit
geopolitician, filozof, sociolog si politician rus. Militează pentru o lume
multipolară, prin crearea unui suprastat eurasiatic, format din UE,
Rusia, Asia Centralii, care să se opună hegemoniei americane, respectiv
crearea unui pol de putere continentală care să se opună puterii
maritime (SUA şi Marea Britanie). A scris mai multe lucrări de
geopolitică, cea mai importantă fiind "Fundamentele geopoliticii ",
editatei În anul 1 997.
2 Vezi: Aleksandr Dughin, "Geopolitica României", Moscova, 01 . 1 0.2009

96
IZE POLITICO-STRATEGICE
Mai spune, de asemenea, foarte măgulitor, Dughin: "Deş; este o ţară

mică din estul Europei. România a avut În plan i11telect11al o contribuţie
semnificativă la civilizaţia omenirii, comparabilă cu aceea a nafiunilor
europene mari, aproape depăşindu-le. Aceasta caracteristh:ă a
intelectualismului romanesc reflectă spiritul gândirii europene, indisolubil legat
de spiriwl tradiţiei, avându-şi originile cu rădăcini şi tendinţe în A ntichitate,
precum şi ii1 eternul Orient european ortodox. fn acelaşi timp identitatea
românească face o simbioză între vectorii civilizaţiei, de Vest s; de Est, fără a
evidenfia, în final. pe niciunul dintre aceştia. ln aceasta constă unicitatea
României ca societate, ca {ară, şi a românilor ca popor. "
Bineînţeles, toate acestea ar putea fi valabile doar dacă România ar
accepta să fie vasala intereselor Rusiei în Europa de Sud Est. Mai mult, ni se
propune chiar şi unirea cu Basarabia: „România şi Moldova reprezintă două
părţi ale unei regiuni geopolitice unitare, populate de un singur etnos ortodox -
urmaşi ai dacilor, care vorbesc o limbă din grupul latin şi în care au acumulat
elemente slave - culturale, lingvistice şi rasiale. Din punctul de vedere
geopolitic integrarea României şi a Moldovei este inevitabilă, tnsă Moscova
trebuie să tindă ca această unire să se efectueze conform scopurile sale, pentru
a include acest spaţiu În zona controlului său strategic direct. Cultura României
reprezintă În totalitatea sa un model ortodox tipic, care leagă direct aceste
pământuri cu Eurasia. Unicul obstacol in calea integrării acestor pământuri în
Rusia reprezintâ factorul lingvistic şi apropierea geopolitică de regiunile
catolice ". 3 Prin România şi Ucraina Centrală trece fâşia neîntreruptă,
„
populată de popoare ortodoxe. care leagă pământurile Rusiei cu Serbia,

avanpostul Eurasiei În Balcani. Este in interesul Eurasiei să transforme această
regiune într-o regiune strategică unită - defacto Într-o singură ţară. A cest lucru
impune Moscovei să devină iniţiatorul unirii moldo-române, semnul căreia
trebuie să fie de la bun ii1ceput ortodox şi eurasiatic. Totodată este important ca
enclava ortodoxă română să fie înconjurară din spre est şi vest popoare slave
ortodoxe - ucraineni şi sârbi, asigurând În acest mod continuitatea teritorialâ
neîntreruptă, întemeiată nu atât pe caracter etnic, cât pe cel confesional şi
înrudire culturală. · A .
Pentru că este la modă la Moscova şi Berlin ideea celei de-a TREIA ALIANTE
RUSO-GERMANE, Aleksandr Dughin nu uită să precizeze: Un astfel de «bloc „
ortodox» de la Nistru până la Muntenegru. în centrul căruia s-ar afla România,

trebuie să se formeze în colaborare cu Berlinul, căruia i se oferă partea vestică
-' Ibidem
• Aleksandr Dughin, Bazele geopoliticii, Partea V-a - Geopolitica internă a Rusiei, capitolul 5.7
97
a Europei Centrale din Prusia prin Cehia şi Slovacia către Ungaria şi A ustria,
iar mai departe !>pre Croaţia, spre Adriatica. Dacă adăugăm la aceasta şi
proeminenţa estică a Poloniei şi a Prusiei Orientale, care ar rămâne Germaniei.
atunci evident că prelungirea dominaţiei Rusiei !>pre vest în regiunea balcanică
va fi una logică şi acceptabilă, fără a încălca echilib111l geopolitic al Europei
Centrale, care din punct de vedere geopolitic ar rămâne sferei de influenţă a
Germaniei ".
Toate par a fi bune şi fiumoase, cu atât mai mult cu cât cele de mai sus
nu vin din partea unui politolog la modă la Moscova (cum este Stanislav
Belkovski), ci a celui care este considerat titanul ştiinţei geopolitice
contemporane ruse, ascultat cu respect chiar şi la Kremlin.
Notă: Stanislav Belkovski (născut la 7febnwriel 9 7I) - politolog rus. În
anul 2002 a înfiinţat Consiliul pentru Strategia Naţională ", care un an
„
mai târziu a publicat o serie de rapoarte. dintre care s-au remarcat

„ Stat şi oligarhie " şi „ Noua verticală a puterii " şi în care atrăgea
atenţia asupra pericolului unei lovituri de stat din partea oligarhilor
ruşi (semnţficativ este .faptul că Mihail Hodorkovski era indicat ca unul
din presupuşii conspiratori). În vederea rezolvării conflictului
transnistrean, a propus ca regiunii separatiste să i se acorde
independenţa iar Republica Moldova să se unească cu România (Vezi:
Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia. de Vita/ie Ciobanu,
Revista 22. din 30 iunie 2004) .
C e n e facem însă cu exemplul pe care î l oferă R. Moldova de azi,
respectiv o ţară în care sărăcia atinge cote extreme şi un popor în mare măsură
deznaţionalizat, dar care se mai află încă în sfera de influenţă a Rusiei,
recomandată de Dughin? Sau cu modelul din vremw-ile sovietice al acesteia, în
care toate funcţiile de conducere erau ocupate de ruşii „de la Centru" sau de
rusofoni, iar românii de la oraş locuiau doar în cămine sau lucrau preponderent
în agricultură ori erau mânaţi la himerice proiecte megalomanice bolşevice
(desţelenirea stepei, magistrala Baikal - Amur etc.). Aceasta în vremurile bune,
pentru că altfel erau deportaţi, populau gulag-urile din S iberia sau pur şi simplu
împuşcaţi. Ca să nu mai vorbim de exemplele din trecut, când România însăşi a
fost, într-un fel sau altul, în sfera de influenţă a Rusiei. Ş i nu în ultimul rând ne
amintim de odioasa figură a generalului Nicolae Militaru - agent al serviciilor de
informaţii sovietice, care a bântuit pe culoarele puterii de la Bucureşti în primele
luni ale anului 1 990. Acesta să fie oare viitornl pe care ni-l propune cântecul de
sirenă al Moscovei?
Din păcate, nu putem exemplifica pe măsură şi cu idei similare din
mediile politice, mass-media sau literatura de specialitate europeană occidentală,
98
chestiunea locului şi importanţei geopolitice a României, din punct de vedere al

interesului Europei. Suntem siguri că ele sunt vehiculate în cancelariile
europene, dar se pare însă că există reţineri de a le discuta public, probabil din
dorinţa de a nu irita pe vecinii noştri nemij lociţi „mai ambiţioşi şi mai vicleni"
sau pur şi simplu pentru că sunt interesate în existenţa şi menţinerea „zonei gri"
din Europa Centrală şi de Est, pe seama căreia să facă şi să desfacă tot felul de
târguri între ele şi mai ales cu marile puteri răsăritene (Turcia, Imperiul Rus,
URSS sau în zilele noastre cu Federaţia Rusă)
Ne întrebăm însă, oare ce ştia Angela Merkel atunci când, în această
vară, la Ekaterinburg, spre evidenta surprindere a interlocutorului ei rus, Dmitri
Medvedev, a adus în discuţie problematica transnistreană şi într-un context mai
larg a R.Molodova? Să se fi gândit oare aceasta la viziunea privind România a
ilustrului său înaintaş, Otto von Bismarck, cel care a unificat pentru prima dată
poporul german într-un singur stat? Spunea acesta la puţin timp după cucerirea
independenţei de stat a românilor: "În I 866 aveam putinţa să ::.drobesc România.
dar m-am ferit chiar de a o jigni prea mult, fiind un stat cu menirea de a civiliza
şi de a menţine ordinea, meritând să .fle susţinut şi nu distrus. Viitorul României
stă în munca ei spre a trage folos din avuţiile imense pe care le posedă ". 5
„ Interesul vă este a deveni un stat puternic la Marea Neagră. ( . . .) Independenta
o aveţi, cu Occidentul sunteţi În legătură directă, Orientul vă este deschis.
Deveniţi dar de acum un element de producţiune, deveniţi un element de
civilizaţiune, de ordine şi prin aceasta veţi ajunge să dominafi Peninsula
Balcanidi. Vă trebuie însă. pentru a atinge acest obiectiv, seriozitate şi nmncâ
onestă. " "
Un scenariu surprinzător, întitulat ,,lntermarium'' a fost lansat în ultimele
luni ale anului 20 1 O de Stratfor şi care are în vedere „prevenirea unei apropieri
germano-ruse şi crearea unei alianţe funcţionale care să cuprindă ţările dintre
Marea Baltică şi Marea Neagră, în scopul constrângerii şi controlului relaţiilor
dintre Germania şi Rusia", 7 în care rolul de pivot urmând să fie asigurat de
Polonia şi România, iar garantul - SUA. De menţionat că este vorba de reluarea
unei idei aparţinând mareşalului polonez Pilsudski, din perioada imediat
următoare încheierii Primului Război Mondial, clementul de noutate fi ind
introducerea Statelor Unite în această ecuaţie geopolitică.
Deşi merită toată atenţia, este totuşi puţin probabil ca acest proiectul să
aibă şanse de reuşită, în condiţiile în care actuala administraţie de la Washington
nu pare dispusă să acţioneze pentru înfrângerea rezistenţei atât din partea
5 Virgiliu Culiceanu, Basarabia, Valea Fergana si teama de Romania, 4 august 7010

" Ibidem
' Stratfor, O călătorie geopolitică de George Friedman, din 7 decembrie 201 0
99
Moscovei, cât şi a principalelor capitale europene, mai ales a Berlinului. La
aceasta se adaugă şi faptul că, la fel ca şi în perioada interbelică, pentru
realizarea blocului politic, economic şi militar preconizat, statele membre ar
trebui să depăşească multitudinea de contradicţii şi rivalităţi, mai mult sau mai
puţin latente, care există între ele. Cu toate acestea, George Friedman
argumentează destul de convingător în remarcabila sa analiză întitulată „O
călătorie geopolitică" că, din punct de vedere al intereselor strategice americane
în Europa, realizarea proiectului „Intermarium" este inevitabilă.
Din nou toate par a fi bune şi frumoase, dar poate oare cineva să uite
soarta Cehoslovaciei ca urmare a Acordului de la Munchen, din 29 septembrie
1 93 8 şi a României după Dictatul de la Viena, din 30 august 1 940, când marile
puteri europene occidentale de atunci au iniţiat şi girat smulgerea din trupul celor
două ţări a regiunii sudete, respectiv aproape jumătate din teritoriul
Transilvaniei? Sau atitudinea Angliei şi Franţei faţă de Finlanda, la începutul
iernii anului 1 939, când aceasta s-a confruntat cu agresiunea vecinului de la
răsărit? Ca să nu mai vorbim de „sprijinul" Angliei şi Franţei acordat Poloniei
atacată de Germania nazistă şi, pe la spate, de Rusia Sovietică, din toamna
aceluiaşi an fatidic 1 939. Sau comportamentul Occidentului în contextul
evenimentelor din Ungaria - din anul 1 956, Cehoslovacia - din 1 968, Iugoslavia
- din 1 999 „ .
Toate acestea au fost evenimente tragice în istoria noastră recentă, la
care însă ar fi trebuit să reflecteze mai mult George Friedman înainte de a
afirma că nu înţelege atitudinea reţinută a est-europenilor faţă de noul „cântec de
sirenă" venit de peste ocean.
În opinia noastră, soluţia pentru rezolvarea problemelor şi ameninţărilor
cu care ne confruntăm în plan extern, nu se atlă cine ştie unde, ci în interiorul
României. Avem nevoie de o refacere economică, socială şi morală rapidă a
ţării, precum şi de afirmarea ca un centru semnificativ de stabilitate regională,
din punct de vedere politic, economic, militar şi informaţional-cultural.
Promovarea oricărei politici externe are sens doar pentru a crea condiţii
de creştere a bunăstării populaţiei, a forţei poporului şi ţării sau câştigarea de
timp pentru atingerea acestor obiective. Dacă politica internă nu este orientată
sistematic în vederea atingerii lor, politica externă se reduce doar la vanităţi
găunoase. mimarea unei diplomaţii reale şi un spectacol ieftin în faţa aparatelor
de fotografiat şi a camerelor de luat vederi.
S lăbiciunea actuală a politicii noastre externe nu poate fi pusă doar pe
seama greşelilor sau neputinţelor diplomaţilor, chiar dacă acestea sunt
incontestabile, ci rezultă mai ales din absenţa dorinţei şi ştiinţei elitei politice de
la Bucureşti de a concentra forţele şi mijloacele poporului român într-un proiect
100
naţional propriu vizând scoaterea România din ,,zona gri" în care, cu puţine
excepţii, ne aflăm de 2000 de ani.
Perioade istorice îndelungate acest lucru nu a fost posibil, iar puţinele
ocazii favorabile pc care Ic-am avut au fost irosite. Acum, se parc că beneficiem
de o nouă ,fereastră de oportunitate". O vom irosi oare din nou ?
Alexandru Botez
101
ALIZE POL
Corespondenţă specială:
SEMINARUL „EXTRMISMUL ÎN EUROPA"
(Sonnenberg - Germania, iunie 20 1 1 )
Asociaţia Internaţională Sonnenberg (AIS) din Germania a fost

constituită după Al Doilea Război Mondial, în anul 1 948. de către părinţii unor
tineri din Franţa, Olanda şi Germania, care au murit în luptele purtate între ţările
europene beligerante; părinţii acestor tineri au constituit în memoria fiilor lor
această asociaţie, pentru ca prin activităţile organizate, cei care participă să
înveţe să nu mai repete ororile războaielor. Organizaţie cu profund caracter
democratic, Asociaţia Internaţională Sonnenberg are scopul de a oferi
educatorilor europeni şi nu numai, posibilitatea de cunoaştere mai bună a
problemelor educative pe care le ridică societatea postbelică.
Până în 1 990, AIS a fost singura organizaţie în domeniu, care a oferit şi
asigurat pentru pedagogii din ţările est-europene pa1ticiparea la manifestări
ştiinţifice într-o ţară din Occident. Legăturile specialiştilor români cu AIS s-au
intensificat după decembrie 1 989, înregistrându-se mai ales în ultimul deceniu al
secolului trecut, un număr din ce în ce mai mare de educatori români la un
număr tot mai mare de sesiuni tematice. Astfel, cu finanţare europeană şi a
statului german, dar mai ales din contribuţiile proprii de participare ca taxe de
curs sau seminar, responsabilii asociaţiei. dar şi numeroşi voluntari asigură
desfăşurarea anuală a zeci de cursuri şi seminarii, ce au ca scop realizarea de
schimburi culturale şi formarea politică democratică a celor care participă,
indiferent de vârstă, sex, pregătire şcolară, convingeri morale, religioase şi
politice, din ţări membre ale Uniunii Europene sau din alte state eurpene,
africane (nordul Africii), Israel, Liban sau Turcia. Pentru informaţii suplimentare
despre natura, scopul şi obiectivele acestei asociaţii se poate consulta pagina de
internet www.sonnenberg-international. Menţionăm că în România a fost
înfiinţată, la 28 iulie 1 999, Fundaţia „Amicii Sonnenberg în România".
Sesiunea nr. 1 4035 (se numără toate seminariile desfăşurate începând
din anul înfiinţării AIS) s-a desfăşurat între I şi 5 iunie 20 1 1 , în faţa a 25
participanţi din diverse ţări membre ale UE, printre care şi ţara noastră. Au fost
prezentate şi discutate 7 referate, după cum urmează:
Primul referat, "Extremismul de dreapta în Germania. Istorie şi
situaţie actuală", a fost prezentat de Wolfgang Kapust, j urn alist/redactor la
WDR - Koln. Prezentarea, de o amploare deosebită a fost structurată astfel : scurt
102
!ANALIZE POLITICO-STRA GICE
istoric al extremismului de dreapta în Germania; definirea conceptului ; atitudini

şi păreri extremiste; comportament şi activităţi/fapte extremiste; naţionaliştii
autonomi; violenţa în rândul extremiştilor de dreapta, alegeri electorale de
diverse feluri şi rezultatele lor; situaţia extremismului de dreapta şi legislaţia
germană în materie; aşa-numita ,,Neue Intelektuelle Rechte'' (Noua Dreaptă
Intelectuală); Noul populism de dreapta; înternaţionala naţionaliştilor:
extremismul de dreapta, manifestat la tineri, în muzică, în modă sau pe internet:
„Weltnetz'', ,,Heimatseiten"; societatea civilă contra extremismului de dreapta;
programe finanţate de către statul german în sprijinul tinerilor, pentru a ieşi de
sub influenţa extremismului de dreapta; dezbateri ce au loc în societatea civilă
din Germania privind interzicerea unor activităţi radicale la limită cu cele
extremiste. Cazul NPD; actualii musulmani din Germania, numiţi şi „noii evrei
ai Germaniei".
Suplimentar, faţă de referatul mai sus citat, autorul a difuzat
participanţilor broşuri în limba germană, în care erau explicate noţiuni
fundamentale ca: radical de dreapta; extremist de dreapta; populist de dreapta.
Broşura, prezentată în limba germană cu titlul „Extremismul de dreapta în
Germania - o provocare pentru mass-media şi nu numai" a trezit un interes
major în rândul participanţilor. Autorul a prezentat un grafic în limba germană,
înfăţişând dimensiunile extremismului de dreapta în toate fazele sale, începând
de la simple păreri naţionaliste exprimate verbal, până la acţiuni şi fapte concrete
cu caracter extremist, interzise şi sancţionate de către legislaţia germană actuală.
În prima categorie, autorul încadrează următoarele atitudini, ca fiind nocive şi
putând escalada periculos: naţionalismul exagerat; etnocentrismul; darwinismul
social; antisemitismul; pro-nazismul; acceptarea dictaturii de dreapta sub orice
formă; inegalitatea între sexe privind accesul la conducerea treburilor statului.
În faza a doua numită de către autor „comportament extremist de
dreapta", se încadrează: a) protestele şi acţiunile provocatoare extremiste de
dreapta; b) comp01tamentele extremiste cu ocazia alegerilor; c) participarea la
manifestări extremiste de dreapta; d) apartenenţa la grupări extremiste de dreapta
organizate; e) acte de violenţă şi terorism. Într-un grafic sugestiv, autorul a
prezentat întreaga gama de orientări politice de la stânga la dreapta, precum şi
poziţia instituţiilor statului german faţă de acestea: l . extremismul de stânga
(activitate ilegală în Germania); 2 . radicalismul de stânga (activitate legală, dar
monitorizată de către organele de stat); 3. centrul democratic, ce cuprinde
partidele şi grupările democratice de centru-stânga, de centru şi de centru
dreapta. Acestea sunt susţinute de către statul german; 4. radicalismul de dreapta
(activitate legală în Germania, dar monitorizată de către organele de stat); 5.
extremismul de dreapta (activitate ilegală in Germania).
103
Organele fcdcralc şi ale landurilor germane cc monitorizează ş1
supraveghează dacă activitatea organizaţiilor politice sau ale cetăţenilor ţării este
sau nu conformă cu prevederile Constituţiei Germane sunt: Serviciul Federal
pentru Apărarea Constituţiei, cu sediul la Kăln (respectiv în fiecare land german,
în capitala acestuia) şi Tribunalul F ederal pentru Apărarea Constituţiei cu sediul
în Karlsruhe.
O altă lucrare, "Extremismul de dreapta În Franţa", a fost prezentată
de prof. univ. dr. Stuart Parkes şi Mougins F. Autorii au prezentat
principalele nume de personal ităţi şi partide politice, de la Revoluţia Franceză şi
până în prezent, punând accent pe partidul naţionalist „Frontul Naţional",
întemeiat de Jean-Marie Le Pen şi condus începând din 20 1 1 de fiica acesatuia,
Marine Le P en, născută în 1 968 şi stabilită în zona industrială din nordul Franţei.
Ea este supranumită Jeanne D' Arc în versiunea modernă.
A treia lucrare, "Extremismul de dreapta În Marea Britanie", a fost
prezentată de Mike Stokes, iar a patra "Extremismul În Europa de Est",
-
redactată de prof. univ. dr. Emilian M. Dobrescu, a fost tradusă şi prezentată

în plenul seminarului de subsemnatul, fiind primită cu interes de către
participanţi. (Extrase relevante din acest raport prezentăm, în continuare, în
numărul actual al revistei - n. red. ).
Referatul nr . 5 "Extremismul de dreapta În Republica Cehă", a fost
-
prezentat de dr.În filologie, Jan Capek din Padovice, iar referatul nr. 6 -
"Măsuri de prevenire şi combatere a extremismului de dreapta", de către

Horst Lahmann, magister, funcţionar superior la Ministerul de Interne, Sport
şi Apărare a Constituţiei din landul Niedersachsen (Saxonia Inferioară), cu
sediul la Hanovra. A fost un referat foarte interesant, fiind analizate şi explicate
principii, metode şi mijloace pentru prevenirea şi combaterea extremismului de
dreapta, folosite în Germania şi prezentate de pe poziţiile unui înalt funcţionar de
stat, cu deosebită experienţă practică în acest domeniu. Autorul a dat exemplul
partidului radical de dreapta (NPD), despre interzicerea căruia a avut loc recent
în Germania o dezbatere publică. Tribunalul din Karlsruhe amână încă să se
pronunţe p entru interzicerea activităţii acestui partid. Autorul referatului a
explicat cauza reală a acestei stări de fapt: activitatea în cadrul NPD este atât de
bine monitorizată şi supravegheată prin informatori şi prin ofiţeri sub acoperire
infiltraţi în acest partid, aşa încât o interzicere a acestuia ar agrava mai mult
situaţia decât ar soluţiona-o. Indirect, autorul a adus astfel un elogiu organelor de
stat, însărcinate cu apărarea Constituţiei Germaniei.
Şi Horst Lahmann a distribuit mai multe broşuri în limba germană,
dintre care menţionăm pe cea despre combaterea folosirii Însemnelor şi
simbolurilor interzise prin lege În Germania, de către copii şi adolescenţi. În
104
MALIZE POLITICO-STRATEGICE
această broşură se explică pc înţelesul copiilor noţiunea de ordine de stat liber şi

democrat, prezentându-se şi exemple concrete de încălcare a acestor principii,
inclusiv sancţionarea lor conform Codului Penal German. Autorul a sugerat ca şi
în alte ţări, în cadrul programei de educaţie civică din şcoli să se explice elevilor
aceste noţiuni fundamentale, expuse în broşura mai sus amintită.
Î n final, sociologul L utz Heinke, din conducerea AIS a prezentat
concluziile ş i evaluarea lucrărilor sesiunii menţionate. Referentul a arătat faptul
că în ţările UE există situaţii diferite privind pericolul extremismului de orice
natură, iar legislaţia şi instituţiile de stat menite să prevină şi să combată acest
pericol diferă de la o ţară la alta. Aceste instituţii se află în stadii diferite de
organizare şi perfecţionare. De aici decurge necesitatea armonizării, atât a
legislaţiei, cât şi a instituţiilor de stat însărcinate cu prevenirea şi combaterea
extremismului de orice natură.
Dipl. Ing. Petre Repcaru,

Absolvent al T nstitutului „Goethe"
105
EXTREMISMUL Î N ESTUL EUROPEI
(extrase)
Conceptul de extremism
Le Petit Larousse lllustre 8 ediţia 1 00 defineşte extremismul drept
comportament politic orientat la dreapta sau la stânga şi constând în folosirea
unor metode şi mijloace extremiste pentru atingerea obiectivelor/ţelurilor sale.
Scriitorul eseist român Gabriel Andreescu a scris lucrarea "Extremismul
de dreapta în România"9, dezvoltând raportul pregătit în cadrul unui proiect
regional iniţiat de Institutul pentru o Societate Deschisă (Budapesta), proiect
numit „Monitorizarea şi combaterea extremismului în Europa Centrală şi de
Est". Proiectul a fost condus de către Nils Muiznieks, Directorul Centrului
Letonian pentru drepturile omului şi studii etnice.
După Gabriel Andreescu, factorii care încurajează extremismul sunt: a)
slăbiciunile statului democratic şi limitele puterii instituţiilor centrale la nivel
local; b) neîncrederea populaţiei în instituţiile democraţiei: c) lipsa de
transparenţă; d) sărăcia; e) corupţia. Conexiunea sărăcie - corupţie influenţează
mult extremismul, în opinia lui Gabriel Andreescu.
Sociologul Mircea Kivu consideră că electoratul manevrat prin
intermediul factorilor de mai sus poate merge spre extremism, iar acest tip de
electorat reprezintă aprox. 1 0% din cetăţenii români cu drept de vot, însă o parte
dintre aceşti alegători sunt atraşi în prezent de partide de centru care au mesaje
populiste. Tot acesta spune că, pe timp de criză, aceştia ar putea fi uşor atraşi
către formaţiuni extremiste: "Cam 1 0% din electorat e atras de mesajele
populiste ale unor partide, sunt chiar şi unele partide de centru care atrag genul
acesta de electorat. Pe timp de criză s-ar putea să îşi clarifice opţiunile cei care
sunt de centru şi să se îndrepte către extrema dreaptă, care devine mai vizibilă. În
trecut ei se îndreptaseră spre PNG şi erau destul de mulţi. Este posibil ca pe timp
de criză să se întâmple o creştere a acestor mişcări politice pentru că oamenii vor
fi tot mai frustraţi şi vor căuta ţapi ispăşitori" 10•
În opinia noastră, declinul partidelor de centru, aflate la guvernare
sporeşte extremismul, fiind accelerat de sistemul electoral european bazat pe
reprezentarea proporţională, care permite chiar şi unor partide mici să câştige un
număr de locuri în parlament. Acest lucru împiedică însă o conducere coerentă.
a 1 00-e edition, Paris, 2005, p. 448

9 Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Cluj -Napoca, 2003
io Ioana Danciu, În România îşi face apari9a extremismul de criză?, în Adevărul, 19 martie 2009
106
ALIZE POLITICO:STRATEGICE ' ·
Alegerile din ţările membre UE, caracterizate de aplicarea sistemului

reprezentării proporţionale, au arătat o creştere a naţionalismului şi a partidelor
anti-imigraţie. Unele din aceste partide, precum Jobbik, din Ungaria, sunt
xenofobe. Dreapta naţionalistă din estul Europei încearcă să minimalizeze
holocaustul, comparând crimele comunismului european cu exterminarea în
masă a evreilor în lagărele de concentrare naziste.
Declinul partidelor din ţările central şi est europene aflate la guvernare
compromite proiectul european şi induce extremismul. După ce au petrecut un
deceniu pentru a desena şi îmbunătăţi constituţia, elitele UE de la Bruxelles nu
au nici un răspuns în faţa procesului de dezintegrare lentă a partidelor politice
naţionale. O privire introspectivă relevă că întreaga clasa conducătoare de la
Bruxelles se confruntă cu o economie regională fragilizată care numără în
prezent 23 de milioane de şomeri şi nu are niciun plan de acţiune. Diferendele la
nivelul conducerii UE crează oportunităţi pentru dezvoltarea extremei dreapta. în
toate ţările membre, chiar şi în ţările din estul Europei. În perioada de puternică
creştere economică din anii 1 960, muncitorii străini erau consideraţi ca aducători
de valoare economiilor naţionale dar acum, într-o perioadă de declin
-
economic, sunt acuzaţi de furtul locurilor de muncă.
Fenomenele extremiste în ţările din estul Europei

Violenţele din zona central şi est europeană dezamăgesc liderii din
aceste ţări, care sperau ca prosperitatea mult aşteptată după aderarea la UE şi
creşterea economică ar fi putut aj uta la diminuarea conflictelor naţionaliste şi
etnice1 1 .
Activiştii pentru drepturile omului spun că grupurile mici de susţinători
ai extremei-drepte au devenit mai îndrăzneţe şi mai bine organizate în toate ţările
membre UE şi nu numai. Dar, violenţele rasiste nu se înregistrează exclusiv în
estul Europei. "Activitatea s-a intensificat în rândul grupurilor extremiste şi a
grupurilor neonaziste", a explicat Robert Kushen, director al European Roma
Rights Centre. Experţii spun că o mare ameninţare este că ideile extremei -drepte
ar putea câştiga teren în grosul populaţiei. Unii citeaza rezultatul înregistrat de
extrema dreaptă din Austria în alegerile din septembrie 2008, cu mai puţin de un
an înainte de alegerile europene din iunie 2009.
Problemele provocate de criza financiară ar putea exacerba fenomenele
negative din zonele rămase în urmă: "Este o legătură cu înrăutăţirea situaţiei
economice, nu numai în Cehia, dar şi în restul Europei, pentru că tot felul de
11 * * *, Vi olen(ele cu caracter rasist se intensifică în estul şi centrul Europei, pe site

ul www.frontnews, vizitat în ziua de 6 mai 2 0 1 1
107
ALIZE POLITJ.CO-STRATEGI<EE
atacuri s-au produs în multe alte state", a spus ex-premierul ceh Miroslav
Topolanek.
John Dalhuisen, cercetător la Amnesty lnternational, a spus că
extremismul se intensifică în localităţile uitate de creşterea economică: "Mai ales
în zonele rurale„ . , în oraşele de categoria trei sau patru, care nu au avut creşterea
economică înregistrată de capital".
Născute pe rămăşiţele imperiilor succesive - de la cel romano-german, la
cel austro-ungar - statele Europei centrale şi de răsărit au fost şi au rămas un
mozaic etnic pestriţ 12. În loc să îmbogăţească patrimoniul social şi local, această
moştenire devine, periodic, toxică. Minorităţile acuză majorităţile de asuprire. iar
majorităţile se apără invocând aspiraţiile secesioniste ale minorităţilor. Iar ideile
vehiculate în ultimul deceniu despre crearea unei Ungarii Mari, a unei Serbii
Mari sau a unei Albanii Mari, au provocat tensiuni. au degenerat în conflicte şi
au complicat situaţia minorităţilor respective din statele vecine.
„Chestiunea albaneză"
Naţionaliştii albanezi acreditează teza potrivit căreia naţiunea lor a fost
fărâmiţată în urma unei nedreptăţi istorice, petrecută la trasarea actualelor
graniţe ale ţării. ideea unei Albanii Mari a prins contur după dezmembrarea
fostei Iugoslavii, alimentând conflictele interetnice în statele nou-apărute. Cel
mai grav a avut loc în Macedonia, în 200 1 , când a fost nevoie de intervenţia
NATO pentru a pune capăt revoltei a1mate a etnicilor albanezi (20% din totalul
populaţiei).
Extremismul În Cehia
Aici. minoritatea vânată este cea rromă. Partidul Naţional (PN. de
extremă dreapta) şi-a înmulţit, în ultima vreme, manifestaţiile contra acestei
etnii. În 20 1 O, în ajunul alegerilor europarlamentare, această formaţiune a stârnit
un val de indignare şi proteste, cu un clip electoral în care propunea "soluţia
finală pentru rezolvarea problemei ţiganilor". Formula a fost consacrată de
nazişti şi s-a referit la exterminarea evreilor, dar şi a ţiganilor, pe vremea celui
de-Al Treilea Reich. La concurenţă cu PN, în Cehia funcţionează şi Partidul
Muncitoresc, care foloseşte acelaşi discurs xenofob şi radical.
Extremismul În România
În general, facţiunile de extremă dreapta din România se consideră
continuatoare ale Mişcării Legionare sau Legiunii Arhanghelului Mihail,
organizaţia naţionalistă a lui Corneliu Zelea Codreanu, din România
12 dupâ Cristina Oroveanu, Estul trece pe extrema dreaptă. în A devănt!. 1 9 aprilie 2010
108
NALIZE POLITICO-STRATEGICE
interbelică 1 � . Manifestările organizaţiilor legionare şi ale celor extremiste, în

general, sunt interzise în România prin Legea siguranţei naţionale, însă aceasta
nu Ic împiedică să folosească imaginea "Căpitanului" Zelca Codreanu sau a altor
lideri ai Mişcării Legionare, precum şi însemnele acestora - culoarea verde şi
crucea maramureşeană sau celtică - pe care o folosesc majoritatea formaţiunilor
de acest tip din Europa. Potrivit Legii siguranţei naţionale, iniţierea, organizarea,
săvârşirea sau sprij inirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de
sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste,
antisemite, revizioniste, separatiste care pot pune în pericol sub orice formă
unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot
periclita ordinea statului de drept se constituie în ameninţare la adresa.siguranţei
naţionale.
Noua Dreaptă a fost înfiinţată, în anul 2000, ca o mişcare, şi nu ca un
partid politic, după cum susţin chiar fondatorii. Nici unul dintre membrii
conducerii nu are peste 35 de ani. Preşedintele Noii Drepte este Tudor Ionescu,
30 ani, de profesie jurist, licenţiat al Facultăţii de Drept şi membru al Uniunii
Juriştilor din România. Este membru fondator al Noii Drepte şi responsabilul
departamentului Organizatoric.
N ici extremismul de stânga nu a dispărut din România şi are un
reprezentant de seamă în Noul Partid Comunist Român (nPCR), care se defineşte
ca un "partid autentic de stânga. adică un partid marxist, care luptă pentru
eliberarea clasei muncitoare de sub dominaţia capitalului şi este în permanenţă
călăuzit de măreaţa doctrină a lui Marx, Engels şi Lenin".
Extremismul în Slovacia
Comunitatea maghiară slovacă este masată în sudul ţării, la graniţa cu
Ungaria, situaţie ce îngreunează orice tentativă a acesteia de a-şi promova
identitatea culturală. Jan S lota, liderul Partidului Naţional S lovac, de extremă
dreapta, agită continuu pericolul revizionist, iar premierul Robert Fico nu se lasă
nici el mai prej os.
Guvernul de la Bratislava a adoptat mai multe măsuri. îndreptate evident
împotriva minorităţii maghiare ( 1 0,5%. adică 570.000 de cetăţeni la o populaţie
de 5 . 260.000). Astfel, în S lovacia este interzisă folosirea în administraţie a altei
limbi decât cea oficială (potrivit legii adoptate în 2009), iar în spaţiile publice e
obligatorie folosirea prioritară a limbii s lovace, contravenienţii fiind pasibili de
amenzi cuprinse între 1 00 şi 5.000 de euro. Mai nou, pentm a întări sentimentele
patriotice, naţionaliştii au propus ca imnul ţării să fie intonat la începutul orelor
,3 Ioana Danciu, art. citat

109
în toate şcolile, iar în fiecare clasă să fie arborat drapelul slovac. Demersul a
atras criticile unor profesori, care au declarat că, în acest ritm, Bratislava ar putea
deveni un fel de "Phenian de la Dunăre". Rromi i din unele localităţi slovace sunt
separaţi de restul localnicilor prin ziduri de beton; în S lovacia, există circa
3 80.000 de rromi.
Derapajele extremiştilor unguri nu sunt singulare în regiune. În S lovacia
vecină, discursul organizaţiei paramilitare .Tobbik şi declaraţiile de susţinere a
autonomiei minorităţii maghiare din această ţară sunt tot mai prezente.
Extremismul în Ungaria
Principalele mişcări extremiste maghiare sunt M IEP (Partidul pentru
Justiţie şi Viaţă) şi Jobbik (Mişcarea Pentru o Ungarie Mai Bună). MIEP,
partidul scriitorului ultranaţionalist Istvan Csurka, există din 1 993. În mod
deschis, antisemit şi xenofob, MIEP sprij ină mişcările autonomiste ale
maghiarilor din ţările vecine. Partidul a fost curtat de-a lungul anilor de
premierul de dreapta Viktor Orban şi de formaţiunea acestuia, FIDESZ. Mai
moderat, Jobbik - iniţial, o grupare a studenţilor catolici - a devenit partid
politic în 2003, iar în 2005 a intrat într-o alianţă cu MI EP .
Ungaria a rămas singura ţară din Europa c e denunţă încă prevederile
Tratatului de la Trianon. Periodic, cum s-a întâmplat şi în campania electorală
din martie 20 1 1 , extrema maghiară promite revizuirea actului istoric şi
„recuperarea", prin diverse metode (de la acordarea cetăţeniei, până la
autonomie) a celor peste 3 milioane de maghiari rămaşi în afara graniţelor ţării
mame, după Trianon.
Jobbik este un partid de extremă dreaptă, cu vederi antisemite şi
xenofobe, al cărui orizont politic „este determinat nu de graniţele ţării, ci, de cele
ale naţiunii", după cum declară liderul său, Gabor Vona. Şi pentru că
revizionismul e o chestiune mai delicată, Jobbik a demarat o operaţiune internă,
de redare a Ungariei ungurilor, prin acţiunile contra ţiganilor ale Gărzii
Maghiare. Membrii partidului Jobbik din Ungaria - principalul susţinător al
organizaţiei paramilitare Garda Naţională Maghiară - au atras atenţia presei
maghiare şi internaţionale din cauza numeroaselor declaraţii revizioniste,
antisemite sau rasiste. Atât .Tobbik, cât şi Garda Maghiară, sunt principalii
susţinători ai organizaţiilor similare din România. Î n cadrul alegerilor
parlamentare din primăvara anului 201 1 , partidul Jobbik a reuşit pentru prima
dată să intre în Parlamentul de la Budapesta, iar la alegeri le europene din 2009,
Jobbik a obţinut trei mandate, situându-se pe locul al treilea, după socialiştii
aflaţi la putere.
110
Pc 1 1 martie 20 1 1 , partidul J obbik - "Mişcarea pentru o Ungaric mai

bună" a organizat la Târgu Mureş prima întâlnire a prezidiului formaţiunii în
afara graniţelor Ungariei, devenind astfel primul partid ungar a cărui conducere
se întâlneşte în afara frontierelor ţării vecine. Cu acest prilej , preşedintele
partidului, Vona Gabor, a declarat că Jobbik nu este un partid extremist, care
caută declanşarea unor conflicte, ci, este interesat de realităţile şi problemel e
maghiarilor de peste hotare 14 • Jobbik urmăreşte trei obiective în privinţa
maghiarilor din Transilvania, şi anume: sprijinirea unui număr cât mai mare de
maghiari în vederea obţinerii cetăţeniei ungare şi, implicit, a dreptului de vot.
obţinerea autonomiei acestei comunităţi. precum şi construirea unei relaţii cât
mai strânse din punct de vedere cultural şi economic cu aceştia. Vona Gabor a
arătat cu acest prilej, că ţările din Centrul şi Estul Europei, membre al Uniunii
Europene, ar trebui să ajungă la o reconciliere istorică şi să colaboreze cât mai
strâns. Liderul Jobbik a precizat că politica Uniunii Europene se îndreaptă într-o
direcţie greşită şi că Tratatul de la Lisabona a conferit putere doar ţărilor din
vest, care de fapt au şi format Uniunea Europeană. El mai este de părere că ţările
din centrul şi estul Europei sunt legate de prea multe probleme şi nu le pot
susţine separat, motiv pentru care Jobbik susţine ideea ca aceste ţări să aibă un
punct de vedere comun şi să înfiinţeze foruri regionale.
Concluzii
Extremismu l politic se extinde în Europa de Est, iar Turcia, Ucraina,
Bulgaria şi Ungaria sunt ţările în care acesta este, proporţional, cel mai
răspândit. În vreme ce extremismul creşte în est, el scade simţitor în vestul
Emopei 1 5 • Acestea sunt şi concluziile unui studiu realizat de expe11i i în sondaj e
a i institutului Politica) Capital din Budapesta . Î n Indexul Extremismului de
Dreapta (DEREX), în care sunt analizate date culese din 32 de ţări, institutul
constată că extremismul avansează cel mai rapid în Ungaria, unde numărul
persoanelor care potenţial ar putea adera la o ideologie de extremă dreaptă s -a
dublat, urcând de la 1 0% în 2003 , la 2 1 % în 2009. Conform grilei stabilite de
institut, ţara cu cel mai mare număr de extremişti potenţiali este Turcia, cu peste
28%, urmată de Ucraina, Bulgaria şi Ungaria. România, cu 1 4, 1 % extremişti
potenţiali din totalul populaţiei, se situează pe locul 7, imediat după Grecia, dar
înaintea Rusiei. În schimb, ţările scandinave se situează toate sub bara de 1 %.
O altă concluzie a studiului arată că principala diferenţă între estul şi
vestul Europei, în chestiunea aderării la extremismul de dreapta este aceea că, în
" după * * *, Extremiştii Jobbik s-au reunit în România, în Ziua Veche, 1 2 martie 201 1
is după Dan Alexe, Extrema dreaptă creşte în Estul Europei, în Romănia Liberă, 3 martie 201 O
111
Est, această ideologic se combină cu o suspiciune generalizată faţă de structurile

statului. În Ungaria, de exemplu, proporţia celor nemulţumiţi sau porniţi
împotriva statului a crescut de aproape patru ori în ultimii şapte ani, de la 1 2% la
46%. DEREX analizează cazul particular al rapidităţii cu care extremismul
politic maghiar s-a dublat în spaţiul a şapte ani, în vreme cc în Polonia a scăzut
în aceeaşi perioadă, cu toate că la începutul anilor 2000 cifrele erau identice. Un
rol important l-au jucat în Ungaria corupţia clasei politice, dar şi înmulţirea
prejudiciilor împotriva străinilor; în perioada analizată, numărul ungurilor care
nutresc antipatie faţă de străini a crescut de la 37 la 55%.
Alte ţări est-europene în care ideile extremiste se răspândesc în mod
alarmant în societate sunt, conform studiului citat, Ucraina şi Bulgaria. Cazul
Bulgariei este interesant în măsura în care un politician populist şi naţionalist
precum actualul premier, Boiko Borisov, reuşeşte să întrunească sprij inul unei
maj orităţi a populaţiei printr-un program care. dacă ar fi aplicat riguros. "ar face
Bulgaria să semene mai mult cu un stat poliţienesc decât cu o democraţie".
DEREX atrage atenţia şi asupra primejdiei pe care o reprezintă radicalizarea
minorităţilor. În Bulgaria, 20% din populaţie sunt etnici turci. iar dintre aceştia.
studiul estimează că 1 6% sunt extremişti potenţiali.
Prof. univ.dr. Emilian M. Dobrescu
112
AMINTIRI DESPRE DOICARU
(Aşa cum l-am cunoscut)
Eram tânăr şi nevinovat, când am fost prins într-o sarabandă. În

spate la "Intercontinental", într-o dimineaţă de octombrie noroasă, un FAUR m
a dus de mână spre un Univers de nepătruns până atunci.
Am ajuns la un IZVOR. Î ncă din prima zi, informaţiile curgeau
peste mine. Ca şi alţi colegi, trebuia să le aleg cu grijă, să le analizez, să le
sintetizez şi să le prezentăm şefului nostru Doicaru, care promova mai sus doar
chintesenfa. Din motive de protecţie, am scris de mână sute de "Note" din
informaţiile adunate de "Sistem".
Un "Sistem" pe care Doicaru, un om dur şi exigent, îl conducea
cu mână de fier.
"Sistemul" funcţiona aproape perfect. având agenţi de valoare în
orice spaţiu geografic. Chiar şi ruşii ne curtau, cărora le-am dat saci cu
documente de la NATO, obţinute prin „reţeaua Caraman". Ruşii care pe
Caraman l-au decorat, dar de Doicaru n-au pomenit nimic, deşi el era
Comandantul .
În anumite privinţe, Doicaru a ajuns s ă controleze viaţa politică.
Mulţi miniştri veneau la el la sfat, la Băneasa, la o casă conspirativă, ascunsă
printre copaci . . . Acolo multe se puneau la cale în privinţa politicii externe a
României. A fost bine, a fost rău ? Poate şi de aceea a fost "promovat" ulterior.
Ceauşescu dorea să dicteze, fără să asculte de sfaturi. Aceasta a fost, poate, una
din cauzele pieirii sale.
Doicaru avea în gând perfecţiunea. Să folosească chiar şi ultima
informaţie, venită în cursul nopţii. La birou venea la ora 6,00. citea telegramele
de peste noapte, apoi îl primea pe ofiţerul de serviciu cu Sinteza. Î mi venea
rândul cam de două ori pe săptămână. De multe ori s -a întâmplat să mă întoarcă
cu o "Notă". să o retranscriu, să o completez, pentru că nu avea inclusă o
informaţie de ultimă oră. Aveam timpul l imitat de la ora 6,00 la ora 8,00, dar o
făceam! Aveam dactilografa de serviciu, cu maşina de scris Olimpia, maşina de
scris cu litere mari (am să revin, cândva, cu mulţumiri pentru dactilografe!).
Adeseori, Doicaru ţinea şi prelegeri, pentru aparatul din Interne.
Ţin minte, ca şi acum, când telefonul meu suna, sâmbăta după amiază, să vin
urgent la unitate, că-i vorba de o expunere despre ce se întâmpla în lume, care să
fie gata până luni. Eram cam 3 -4 ofiţeri care răspundeau de spaţii fierbinţi, cu
1 13
EMORIALISTIC -CONSEMN
probleme importante la ordinea zilei, plus colonelul Simula (şeful de cabinet al

lui Doicaru), care desena hărţile (Dumnezeu să-l ierte, că a murit).
Lucram o noapte întreagă (şi neagră ! ) , dar a doua zi, Duminica,
aveam expunerea, cu hărţi ataşate de la Simula.
Doicaru, fiind perfecţionist, nu accepta niciodată prima variantă.
Ne spunea: "Eu nu sunt un profesor de la ţară, vreau să le spun ceva deosebit.
Avem informaţii destule despre ce se întâmplă în clipa de azi ".
Ideile rămâneau aceleaşi, că doar nu poţi să schimbi realul. Î ncă
o noapte nedormită, dar schimbam ordinea şi schimbam şi vorbele, iar
expunerea ieşea perfectă şi aplaudată.
Şi când a fost să vină vremea, Doicaru n-a ieşit prin uşa din
spate, deşi deranjase poate mai sus. Eram acolo când a plecat, în sala de jos din
Batiştei, unde multe filme de "profil" au fost date. Acolo, în faţa colectivului din
Centrală, el ne-a spus cu un aer mândru:
"Plec cu capul sus, nu prin uşa din dos, n-am nimic a-mi
reproşa".
I-am înţeles gândurile, căci eram un martor viu. Eram doar din
unitatea denumită oglinda ce retransmitea informaţii. care atunci veneau din
abundenţă. În acea vreme aveam informaţia pură, şi politică, şi militară, ba chiar
şi tehnico-ştiinţifică, care aducea aproape de fiecare dată ceva ţării.
În slujba ţării fiind, "Sistemul" producea, aşteptând doar impact
să aibă şi 1-a avut. Printre altele, aşa s-au născut: Centrala nucleară de la
Cernavodă; MICROELECTRONICA (din informaţii şi tehnologii adunate din
toată lumea); staţia pilot de la S căeni care producea geamul "float" (tehnologie
americană) şi câte altele.
Dar Doicaru a ajuns, în 1 978, la Turism, în funcţia înaltă de
ministru. A impus şi acolo o disciplină severă, deşi era foarte greu. N işte
prieteni din acel minister mi-au spus că a apărut şi o zicală: "Dumnezeu nu bate
cu parul, ci doar cu Doicaru ".
Toată viaţa a trăit într-un regim de disciplină. Aşa şi-a educat şi
fiu l, Vladimir, Vlăduţ Doicaru. Nu-l voi uita pe Doicaru, nici scopurile şi
misterul acelor vremuri.
D A N
(,.Colonel de plai")
1 14
EMORIALISTIC -CONSEMN
Recenzie:
Paraşutat în Fleet Street - Londra
Recent, la Editura SemnE a apărut cartea Paraşutat în Fleet Street -

Londra. Cunoscut mai mult ca z iarist, colegul nostru Vasile Dumitru Fulger a
pătruns în ultimii câţiva ani şi pe teritoriul beletristicii, scriind într-un ritm alert
· câteva cărţi care au fost bine primite de un
cerc larg de cititori. Succesul repurtat de
cărţile sale 1 2 Poliţişti
anterioare -
Celebri, Secţia Amazoanelor, File din
Istoria Spionaj ului Hortyst pe
Teritoriul României, Spioni în S utană şi
Destine ale Reginelor Frumuseţii - i-a '
determinat pe numeroşii săi prieteni să

insiste pentru scrierea unei cărţi de
memorialistică.
În această z onă se înscrie şi noua
carte a autorului, care cred că răspune

exigenţele amatorilor de o astfel de
literatură datorită caracterului documentat
şi obiectiv în care acesta readuce în atenţie
locuri, oameni şi evenimente din urmă cu
40 de ani.
Cartea readuce din memorie
pc.:rioada anilor '70, când autorul, diplomat în cadrul ambasadei României la
Londra, primeşte o nouă sarcină, aceea de ataşat de presă, domeniu în care
consideră, cu modestie, că nu dispunea de o pregătire specifică şi experienţă.
Î ndeplinirea atribuţiilor noului post în cadrul oficiului diplomatic era dificilă şi
datorită atmosferei de suspiciune şi neîncredere pe care britanicii o manifestau

faţă de reprez entanţii ţărilor de dincolo de Cortina de Fier. Să reamintim că
tocmai în acea perioadă avusese loc cea mai mare expulz are de diplomaţi
sovietici - 1 05 la număr - din istoria confruntărilor serviciilor secrete britanice cu
cele sovietice.
115
MEMORIALISTIO�-CONSEMNARI
"Străinul este un posibil duşman " îl citează autorul pe Cicero,

cunoscutul om politic şi filosof roman. Dacă străinul sosit în Marea Britanie era
unul dintr-un stat cu alt sistem politic şi social, nu este greu de imaginat cât de
dificilă era sarcina diplomaţilor români aflaţi la post. Chiar dacă, în special în
domeniul politicii externe, România se distanţase de ani buni de politica de
"lagăr" impusă de Uniunea Sovietică, presa britanică considera încă ţara noastră
ca un "satelit al Moscovei".
Ca atare, personalul diplomatic era atent supravegheat de "inamicii
invizibili", cum îi numeşte autorul, prin toate metodele şi mijloacele muncii
contrainformative: filaj, interceptări tehnico-operative, investigaţii, dezinformare
ş.a. Un loc aparte începuse să-l aibă în acea perioadă şi terorismul, cu care
britanicii, şi nu numai, se vor confrunta tot mai mult, astfel încât acesta va
deveni o prioritate a tuturor serviciilor secrete din lume.
Autorul face o scurtă incursiune în istoricul Fleet Street-ului, devenit în
scurt timp un "centru al presei lumii", prilej de a sublinia importanţa
excepţională a presei, consacrată ca o putere informală a statului, fiind
recunoscută ca atare şi în prezent pe întregul mapamond.
Desigur, cititorul va parcurge cu interes portretele principalilor ziarişti
cu care a colaborat: Harry, Hefter, Jimmy, Davy, Jonathan Steel, Tanaka, de la
ziare prestigioase ca The Financial Times, The Guardian, The Telegraph, The
Times ş.a.
Spre deosebire de alţi colegi care şi-au publicat memoriile, domnul
Vasile Dumitru Fulger, adept al respectării cu stricteţe a principiilor şi normelor
de secretizare şi compartimentare, nu trece peste "limita deosebit de subtilă"
dintre activitatea oficială şi cea a muncii secrete din relaţiile cu colaboratorii săi,
pe care însă cititorul o întrezăreşte sau o poate presupune. În această activitate
bănuielile şi suspiciunile asupra calităţii reale a interlocutorului sunt de neevitat.
Totuşi, în unele locuri, autorul aduce informaţii inedite despre activitatea
serviciilor de informaţii, cum sunt cele privind încercarea KGB-ului de racolare
a fostului premier conservator Edward Heath.
Memorabile au fost întâlnirile autorului cu personalităţile politice
engleze ale epocii, precum doamna Margaret Thatcher, care va deveni "Doamna
de Fier", prim ministru al guvernului britanic, lordul Carrington, ministru de
externe şi ulterior secretar general al NATO, lordul Amery, personalitate
conservatoare de prim rang, care a devenit un bun prieten al României, şi altele.
De asemenea, vizitele efectuate în Downing Street 1 0, la Westminster, Foreign
Office sau în redacţiile marilor ziare sunt descrise cu multe amănunte.
1 16
M EMORIALISTIC . -CONSEMNA.Ri
Un capitol este dedicat personalităţii lui Ion Raţiu, lider al emigraţiei

româneşti din această ţară, adversar de temut al oficialităţilor comuniste de la
Bucureşti, care va avea un rol proeminent în instaurarea democraţiei de după
1 989 în ţara noastră. De asemenea, sunt portretizate personalităţi pol itice sau ale
ştiinţei şi culturii româneşti, cum sunt savantul Henry Coandă, academicianul
Mircea Maliţa, Ştefan Andrei, Valentin Lipatti, Corneliu Mănescu, care au
vizitat ambasada României de la Londra.
Î ntr-un capitol special "Draeula " autorul descrie în amănunţime
meticulozitatea şi cadrul cu totul original în care membrii organizaţiei "The
Dracula Society" au sărbătorit 500 de ani de la "naşterea" contelui Dracula, prilej
să dovedească cât de erudiţi sunt în privinţa istoriei ţării noastre, cum puţini
români s-ar putea încumeta să o afirme. Dar, mai presus de aceasta, autorul
avertizează că în timp ce occidentalii exploatează la maximum mitul Dracula
prin romane, filme, etc. românii nu sunt în stare să pună în valoare legendara
personalitate a istoriei româneşti.
În încheiere, să ascultam şi o mărtw-ie a autorului "Cele prezentate în
această carte, toate la un loc, constituie o experienţă de viaţă şi muncă, într-o
epocă şi printre oameni pe cale de dispariţie. În curând, peste toţi şi toate se va
aşterne uitarea. Vor prezenta, poate, un oarecare interes pentru istorici şi cei
curioşi să afle ce oameni au fost, cum s-a trăit şi s-a muncit într-o lume demult
apusă şi cum au acţionat ei pentru ca România să fie prezentă cu demnitate în
lume ".
I.Gatea
1 17
MEMORIALIS'I '
MARTORI, DIN UMBRĂ, AI TRAGEDIEI DE LA M UNCHEN

(SEPTEMBRIE 1 972)
În urmă c11 39 ani se desfăşura la Miinchen R.F. Germania - cea de a

-
X\"-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară. Acest eveniment era privit de

autorităţile vest-germane ca o modalitate sigură şi credibilă de a demonstra
lumii întregi „ noua .faţă a Germaniei ' ', caracterizată de prosperitate economică.
toleranţă şi mai ales determinare în a juca un rol important pe plan
internaţional , inclusiv pe tărâm sportiv. Se dorea ca lumea să uite definitiv
incidentele rasiale şi criticile aduse Germaniei pentru modul cum regimul nazist
a organizat şi desfăşurat Olimpiada din 1 936, ce a avut loc la Berlin.
Premisele realizării acestui deziderat erau favorabile întrucât se
anunţase prezenţa a cca. 7000 de sportivi din 122 de ţări, record absolut de
participare la o olimpiadă de vară până la acea dată. De asemenea, arhitectura
şi noile soluţii constructive folosite în edificarea stadionului olimpic, cât şi
concepţia generală de realizare a satului olimpic, destinat cazării sportivilor,
dădeau garanţia unui eveniment sportiv inedit.
Jocurile olimpice, începute pe 26 august, urmau să se i'ncheie pe 1 1
septembrie. În plină desfăşurare a întrecerilor sportive, in dimineaţa zilei de 5
septembrie 1 9 72, opt membri ai organizaţiei teroriste palestiniene „ Septembrie
negru ' ' au escaladat gardul satului olimpic şi au pătruns in apartamentele
locuite de componenţii echipei olimpice a Israelului. Doi sportivi au fost ucişi
pe loc şi nouă au fost luaţi ostatici. Tratativele c11 teroriştii au eşuat şi, la o
Încercare de eliberare a ostaticilor, ce a avut loc pe aeroportul din
Filrstenfeldbruck (lângă Milnchen ) şi-au pierdut viaţa 9 sportivi israelieni, 5
terorişti şi un poliţist german . Atentatul a constituit un dezastru pentru
autorităţile vest - germane, responsabile de securitatea Jocurilor Olimpice. in
total s-au înregistrat 1 7 victime care au îndurerat nu numai Germania, ci şi
Întreaga lume.
Cu ocazia desfăşurării Jocurilor Olimpice de vară de la Milnchen s-a
deplasat în R.F. Germania o grupă operativă a Departamentului de Informaţii
Externe, formată din patru ofiţeri de informaţii având ca misiune principală
„ culegerea de informaţii necesare prevenirii eventualelor acţiuni ce vizau
membrii delegaţiei române participante la Olimpiadă şi interesele româneşti
legate de acest eveniment ".
1 18
EMORIAL STIC -CONSEMN RI
Începutul lunii august 1 972 m-a găsit pe litoralul Mării N egre împreună
cu familia . Într-una din zile, mai precis pe 3 august, revenind de la plaj ă,
recepţionerul hotelului mi-a înmânat un bileţel prin care eram înştiinţat să dau de
urgenţă un telefon la serviciu. Această veste a făcut-o pe soţia mea să afirme că
ne luăm adio de la concediu. Afirmaţia ci se baza pe situaţii similare petrecute în
trecut. Î mi doream mult ca soţia să fie o Casandră mincinoasă şi să putem să ne
continuăm concediul . Acest lucru nu s-a întâmplat întrucât, sunând la unitate,
ofiţerul de serviciu mi-a comunicat să mă prezint la şeful direct a doua zi la orel e
1 0. Cu ultimul tren de seară am plecat la Bucureşti. Ratam încă un concediu din
multe altele, eşuate în acest mod.
Î mpreună cu mine au mai fost convocaţi încă trei colegi, cunoscători ai
limbii germane şi ai spaţiului Germania de Vest. La ora stabilită am fost anunţaţi
că vom fi primiţi de şeful contraspionajului român în străinătate. Acesta ne-a
comunicat că, la nivelul Departamentului de Informaţii Externe, s-a hotărât
deplasarea noastră în R.F.Germania având ca misiune culegerea de informaţii
necesare prevenirii unor eventuale acţiuni împotriva membrilor delegaţiei
române participante la cea de-a XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Miinchen
şi a intereselor României, pe toată durata desfăşurării acestora. Am primit
termen câteva zile pentru elaborarea şi însuşirea ordinului de misiune, stabilirea
sistemului de legătură cu Centrala şi, în general, a întregii logistici necesare
îndeplinirii misiunii. Pe 1 5 august am plecat cu avionul la Viena. De a ici am
continuat deplasarea cu un autoturism înmatriculat în circulaţie în Austria .
În primele zile după c e a m ajuns în Germania d e Vest a m contactat
sursele noastre de informare pentru a ne face o primă părere asupra situaţiei
operative, îndeosebi din zona în care urmau să se desfăşoare Jocurile Olimpice.
Autorităţile federale şi locale duceau o luptă serioasă pentru combaterea
grupărilor teroriste care acţionau pe teritoriul ţării, cu precădere cele ale
organizaţiei teroriste Rote Armee Fraction RAF, cunoscută cu antecedente
violente ca: atacuri cu bombe, jafuri armate inclusiv la bănci, luări de ostatici
etc.
În luna iunie 1 972 RAF fusese decapitată prin arestarea principalilor săi
conducători: Baader, Meinhof, Ensslin, Raspe şi Miiller. Populaţia continua să
fie terorizată de acţiuni le celorlalţi membri rămaşi în libertate şi de către
simpatizanţi, care ameninţau cu măsuri dure, menite să determine eliberarea
conducătorilor lor. Ideile şi filozofia RAF aveau o mare audienţă în rândul
tineretului muncitor şi al studenţilor, medii în care organizaţia a apărnt şi s -a
dezvoltat. De asemenea, se contura din ce în ce mai mult un fenomen extrem de
periculos, şi anume acela de internaţionalizare a acţiunilor teroriste, la care
119
MEMORIALISTIC -CONSEMN
aderaseră mai multe grupări teroriste din alte ţări şi continente printre care cele
din Italia, Franţa, Orientul Mijlociu şi Japonia. Informaţiile obţinute de grupa
noastră operativă conţineau indicii serioase că în perioada desfăşurării Jocurilor
Olimpice se vor încerca acţiuni având ca scop eliberarea unor terorişti aflaţi în
închisori. Aceste indicii demonstrau că Jocurile O limpice vor avea loc sub
semnul unor ameninţări şi vulnerabilităţi accentuate.
În ceea ce priveşte delegaţia română la Olimpiadă, nu s-au obţinut date
care să necesite luarea unor măsuri deosebite. S ingurele semnalări s-au referit la
intenţia unor redactori ai posturilor de radio Europa Liberă, Vocea Americii,
Vocea Germaniei şi ai unor emigranţi români de a contacta membrii delegaţiei
noastre pentru a le lua diverse interviuri sau a-i exploata informativ. Măsurile de
protecţie luate de autorităţile vest - germane au limitat foarte mult accesul
persoanelor străine la delegaţiile participante şi în satul olimpic. Grupa noastră
operativă s-a împărţit în două: doi membri s-au cazat la un hotel din Mtinchen,
iar ceilalţi doi au închiriat o cameră în localitatea Fiirstenfeldbrnck de lângă
Mtinchen. Alegerea acestei localităţi s-a făcut aleatoriu, prin bine cunoscutul
sistem Zimmer Frei, fără să avem habar că peste câteva zile Ftirstenfeldbruck va
deveni locul unde s-a întâmplat masacrul de la Olimpiada din 1 972.
La aceeaşi adresă din Fiirstenfeldbruck s-a cazat pe 27 august cetăţeanul
israelian, pe care îl voi numi Hary. care, ca şi noi, a declarat că a venit în
Germania de Vest ca turist cu prilejul Jocurilor O limpice. Gazda noastră
autohtonă, un om în vârstă, simpatic şi vorbăreţ, ne-a făcut cunoştinţă cu Hary.
Din primele discuţii cu acesta ne-am dat seama că este ca şi noi cadru de
informaţii. Seara, la o bere, în discuţiile ce le purtam după terminarea
întrecerilor sp01tive, Hary îşi manifesta îngrijorarea faţă de eventuale acţiuni ale
teroriştilor arabi împotriva delegaţiei ţării sale. Am tras concluzia că aveau
semnalări în această direcţie. Într-o astfel de discuţie ne-a spus că 3 sau 4 dintre
sportivii israelieni erau născuţi în România.
Jocurile Olimpice au decurs normal până în dimineaţa zilei de 5
septembrie 1 972, când a avut loc atacul asupra sportivilor israelieni, cunoscut
deja şi relatat amănunţit de către mij loacele de informare în masă ale vremii.
Cerinţa teroriştilor de a elibera ostaticii luaţi. în contrapartidă cu scoaterea din
închisori a unor terorişti arestaţi anterior printre care se aflau şi capii RAF
Baader şi Meinhof, a confirmat pe deplin informaţiile obţinute de noi cu câteva
zile în urmă. Practic, Jocurile Olimpice, s-au întrerupt 34 de ore, după care au
continuat, fără alte incidente, până la încheierea lor.
În perioada de întrerupere, autorităţile vest-germane au dus tratative cu
teroriştii, urmărind să câştige timp pentru găsirea celei mai bune soluţii de a
120
EMORIALISTICA-CONSEMN Rl
salva ostaticii. De la Hary am aflat că partea israeliană avansase propunerea ca

un comando antiterorist din Israel să preia acţiunea de salvare a ostaticilor. Au
argumentat cererea prin experienţa deosebită pe care o aveau în lupta cu
terorismul arab. Ministrul de interne federal de atunci, Hans Dietrich Genscher şi
autorităţile locale din Bavaria, landul în care se află oraşul Mtinchen, au refuzat
propunerea israeliană şi au optat pentru soluţia nemţească. Ulterior, autorităţile
vest- germane au negat existenţa unei asemenea oferte din partea statului
israelian.
R.F.Germania a făcut obiectul unor critici aspre la nivel intern şi
internaţional pentru superficial itatea de care a dat dovadă în asigurarea securităţii
delegaţiilor străine participante la Olimpiadă şi, mai ales, pentru modul
defectuos în care a gestionat acţiunea de eliberare a ostaticilor pe aeroportul din
Filrstenfeldbruck.
Învăţămintele tragediei de la Jocurile Olimpice din 1 972 au determinat
guvernul federal să ia măsuri ferme de combatere a terorismului prin înfiinţarea
unor structuri profesioniste şi bine antrenate pentru lupta împotriva teroriştilor.
Astfel, în septembrie 1 972 a fost înfiinţată, printre altele, renumita unitate GSG
9, care a desfăşurat acţiuni deosebit de incisive împotriva grupărilor teroriste.
Această structură funcţionează şi astăzi cu rezultate remarcabile.
După Jocurile Olimpice din 1 972, Israelul a declanşat acţiunea "Mânia
lui D umnezeu care după mulţi ani, s-a încheiat cu lichidarea fizică a tuturor
" ,
persoanelor implicate în punerea la cale şi executarea actului terorist împotriva

sportivilor israelieni.
Misiunea grupei operative a DIE român desfăşurată pe timpul Jocurilor
O limpice de la Miinchen a fost considerată un succes de către factorii de decizie
de la acea vreme din ţară. Totodată, pentru membrii grupei operative, misiunea a
reprezentat o experienţă inedită şi plină de învăţăminte p entru activitatea
viitoare.
Ion Dridea
121
OZAIC
INTELLIGENCE MOZAIC
lil CRITICI LA ADRESA SERVICIULUI FRANCEZ DE INFORMA TII
INTERNE
Crearea Direcţiei Centrale pentru Informaţii Interne (Direction Centrale

du Renseignement lnterieur-DCRI) 16 , în 2007, şi operaţionalizarea acesteia
începând cu I iuli e 2008 nu au produs efectele scontate de preşedintele Nicolas
Sarkozy în planul securităţii interne, cei peste trei ani de activitate a noului
organism evidenţiind următoarel e:
+ Reforma serviciilor de informaţii interne a fost pripită, parţială şi
neterminată, apariţia DCRI intervenind înainte de restructurarea Ministerului de
Interne care, ulterior, a înglobat şi Jandarmeria Naţională.
+ Fuziunea a tăiat puţin din elanul şi orgoliul cadrelor Direcţiei Centrale
pentru Informaţii Generale - DCRG (printre care există şi profesionişti
remarcabili), care au fost nevoiţi să lucreze cot la cot cu specialişti incontestabili
ai muncii de intelligence. Pe de altă parte, fosta Direcţie de Supraveghere a
Teritoriului şi-a diluat aw-eola de structură de elită, în condiţiile în care
competenţele în materie de contraspionaj i-au fost reduse simţitor, noile obiective
strategice fiind axate pe combaterea terorismului.
+ Crearea noului organism nu a adus un plus de transparenţă în activitatea
DCRI, protejată prin Lege (Secret Defense) pentru anumite operaţiuni şi care a
conservat competenţe ale Poliţiei Judiciare.
Cu excepţia Biroului Federal de Investigaţii-FBI, niciun serviciu
occidental de securitate internă nu dispune de prerogative şi competenţe specifice
Poliţiei Judiciare. Un serviciu de informaţii interne are ca obiective detectarea şi
evaluarea riscurilor de securitate, precum şi informarea autorităţilor pentru a
adopta măsurile ce se impun. Acestea vor fi încredinţate structurilor de represiune
şi disuasiune (Poliţia şi/sau Jandarmeria). Cumulul celor două rersponsabilităţi
afectează atât munca de intelligence (care se întrerupe adesea pentru a proceda la
arestări), cât şi pe cea a poliţiştilor (procedurile judiciare derulate de DCRI nu sunt
la fel de profesionale precum cele ale Poliţiei Judiciare şi o serie de vicii de formă
au blocat trimiterea in justiţie a celor vinovaţi).
isDCRI a luat fiinlă la presiunile preşedintelui Nikolas Sarkozy, prin fuzionarea Direcţiei Centrale pentru
Informaţii Generale- DCRG cu Direcţia de Supraveghere a Teritoriului-OST. Noua structură face parte din
Direcţia Generală a Poliţiei Naţionale-DGPN din componenta Ministerului de Interne.
122
MOZAIC
Cadrele venite din contraspionaj acuză lipsa culturii de intelligence

(munca informativă, de documentare şi analiză) a noilor colegi, care, la rândul lor,
Ic reproşează primilor carenţele în construirea dosarelor judiciare.
+ Noua conducere a DCRI a dorit să se delimiteze de once fel de
suspiciuni de "poliţie politică " care planau asupra unora dintre activităţile fostei
Direcţii Centrale pentrn Informaţii Generale, pentrn a nu porni din start cu
păcatele trecutului. Soluţia a fost una de natură administrativă: Înfiinţarea
Subdireţiei Informaţii Generale, plasată sub tutela Direcţiei Centrale a Poliţiei
Judiciare, care rezolvă două probleme la fel de sensibile: creează un paratrăznet
pentru eventualele noi atacuri ale presei şi oferă satisfacţie prefecţilor, care au
astfel la dispoziţie structuri informative teritoriale. În aceeaşi idee a fost înfiinţată
şi Agenţia Naţională de Securitate a Sistemelor Informatice (Agence Nationale de
la Securite des Systemes d'lnformation - ANSSI).
Experţi politico-militari comunitari susţin că preşedintele francez

trebuie să continue reforma serviciilor secrete demarată în 2007, pentru
echilibrarea sistemului de informaţii interne sugerând câteva piste posibile :
• Trecerea responsabilităţilor de protecţie a sistemelor informatice

guvernamentale (ANSSI) în competenţa DCRI, unele dintre acestea încadrându-se
deja în sfera măsurilor de prevenire. Se apreciază că existenţa unei agenţii
independente, cu 500 de salariaţi, este nejustificată şi că, prin înglobarea în DCRI
a ANSSI, s-ar face unele economii bugetare.
• Ridicarea DCRI la statutul de Direcţie Generală, similar cu cel al Direcţiei
Generale de Securitate Externă (DGSE-spionaj), acordarea independeţei bugetare,
scoaterea de sub tutela Direcţiei Generale a Poliţiei Naţionale şi trecerea în
subordinea directă a ministrului de interne.
• Separarea funcţiilor informative de cele poliţieneşti şi retragerea competenţelor
judiciare ale DCRI.
• Încredinţarea de responsabilităţi privind colectarea de informaţii din surse
deschise unor strncturi care nu au dreptul de a desfăşura activităţi operative de
intelligence, eventual prin înfiinţarea a două Direcţii cu profil informativ în cadrul
Poliţiei şi al Jandarmeriei.
• Stimularea dezvoltării culturii şi practicii de intelligence în interiorul Poliţiei
Judiciare, pentru a crea condiţii favorabile înfiinţării unei structuri informative pe
profil de criminalitate organizată în cadrul Direcţiei Centrale a Poliţiei Judiciare.
123
OZAIC
11 NOILE TEHNOLOGII ŞI INTIMITATEA CETĂŢEANULUI
D in cele mai vechi timpuri, guvernele tuturor ţărilor, indiferent de regim,

au încercat să monitorizeze faptele şi gesturile propriilor populaţii, în speranţa de a
le controla şi manevra în interesul puterii. Cele mai grave practici de acest gen au
avut loc în Germania nazistă, Italia fascistă, URSS şi ţările estice foste comuniste
şi în regimurile dictatoriale din America Latină. Această manie a guvernanţilor de
a vrea să ştie chiar şi ce se petrece în dormitorul cetăţeanului nu este, din păcate,
doar apanajul regimurilor dictatoriale sau de genul celor la care ne-am referit mai
sus: afacerea Watergate (SUA), a microfoanelor descoperite în redacţia ziarului
"Le canard enchaîne" (Franţa), a ascultărilor telefonice de la Palatul Elysee din
timpul preşedintelui Francois Mitterrand şi, mai recent, scandalul interceptărilor
practicate de tabloidul britanic "News of the World" sunt doar câteva exemple în
acest sens.Toate aceste practici, indiferent de cine se află ,Ja butoane", au câteva
puncte comune:
- Puterea spionează oamenii din motive diverse 17 : monitorizarea

opozanţilor; documentarea unor activităţi potrivnice intereselor liderilor politici;
obţinerea de date compromiţătoare despre potenţialii adversari, în ideea de a le
folosi în campaniile electorale şi, nu în ultimul rând, temerea că ar putea pierde
privilegiile guvernării;
- asemenea practici au loc fără ştiinţa sau acordul celor monitorizaţi;
- în multe cazuri, în sistemul de supraveghere apar fisuri (scurgeri de

informaţii) care permit demascarea unor asemenea practici nedemocratice.
Cum ne monitorizează guvernanţii viaţa? Simplu, dacă ne gândim doar la

binefacerile noilor tehnologii la care suntem nevoiţi să apelăm: Internetul
(stochează orice comunicare a beneficiarului); biletele/tichetele de metrou,
autostradă, tren etc. înregistrează date esenţiale privind intrările/ieşirile, traseul
urmat...; fişele medicale conţin informaţii sensibile despre individ, iar GPS-ul,
telefonul mobil şi camerele de supraveghere sunt cele mai bune ajutoare ale
serviciilor secrete în activitatea de monitorizare a populaţiei.
1 1 Nu includem în această categorie operaţiunile specifice serviciilor de informaţii şi securitate desfăşurate
conform legii şi în interesul strict al siguranţei naţionale.

124
MOZAIC
Asemenea servicii tehnice sunt percepute de majoritatea populaţiei drept

tehnologii menite a ne facil ita traiul cotidian şi, până la un punct, teoria este
corectă, întrucât informaţiile colectate nu prezintă niciun p ericol dacă Ic analizăm
separat. Stocate şi, mai ales, coroborate, asemenea date oferă puteri de manevră
sporite, pe care guvernanţii le-ar putea utiliza în scopuri meschine, în defavoarea
populaţiei.
Spre deosebire de trecut, cu puţine excepţii, pe plan intern, astăzi nimeni

nu este monitorizat pentru un motiv precis, binedeterminat şi în deplină legalitate,
ci sistematic şi permanent, „pentru orice eventualitate". Iar atunci când va fi
nevoie, datele vor fi disponibile imediat, deoarece ele sunt colectate şi stocate
sistematic, cu consimţământul cetăţeanului, dacă nu cu acordul tacit al acestuia.
Experţi occidentali în apărarea drepturilor omului consideră că, într-o

societate unde anonimatul a devenit imposibil, sunt necesare legi stricte care să
prevină utilizarea bazelor de date ale diferitelor instituţii ale puterii în sfere din
afara securităţii naţionale, să limiteze aria de cuprindere la strictul necesar şi să
diminueze sensibil durata stocării informaţi ilor. Mai mult, aceiaşi experţi se
întreabă retoric cum ar fi evoluat omenirea dacă dictatorii secolului XX ar fi
dispus de bazele de date existente astăzi cu privire la viaţa şi activitatea
cetăţeanului.
lil SUA ACUZĂ CHINA DE CIBERSPIONAJ
Un fost angajat al CIA, expe1t în lupta antiteroristă, afirma recent că, după
Războiul Rece şi cel al luptei împotriva terorismului, serviciile secrete se
confruntă cu o nouă provocare, mult mai perfidă şi devastatoare: războiul
codurilor.
Afirmaţia pare urmarea firească a poziţiei Pentagonului faţă de atacurile

ciberteroriste, care ar putea fi tratate în viitor drept acte de război. Conform unu i
document confidenţial elaborat de strategi militari americani, Statele Unite ar
trebui să răspundă prin forţă la un atac cibernetic major lansat dintr-o ţară străină,
problema de clarificat fiind legată de definirea mai exactă a tipurilor de atac ce ar
justifica o asemenea opţiune.
Preocupările experţilor militari americani s-au intensificat după ultimele

atacuri cibernetice asupra unor instituţii şi sectoare sensibile ale economiei SUA:
pătrunderea în calculatoarele Pentagonului, efectele ingrijorătoare produse de
125
OZAIC
virusul Stuxnet care avea ca ţintă infrastructma industrială, îndeosebi centralele

electrice, sau atacul informatic asupra concernului Lockheed Martin, principalul
furnizor de rachete şi avioane de luptă pentru arn1ata americană.
Nici faimoasa Agenţie Centrală de Informaţii -CIA nu a scăpat de

intenţiile ostile ale piraţilor informaticii, experţii de la Langley reuşind cu greu să
facă faţă atacurilor cibernetice din iunie 201 1 lansate un grup de hackeri denumit
Lulz Security.
La începutul lunii august a.c., societatea americană de securitate

informatică McAfce 1 8 estima că peste 70 de organizaţii şi guverne, printre care
ONU şi structurile de apărare ale SUA. au fost victime ale unei vaste campanii de
ciberspionaj. Compania nu a menţionat explicit numele Chinei. însă experţii au
recunoscut „mâna" Beij ingului. Operaţiunea "Shady RAT" 19 ar fi început în iulie
2006, având ca ţintă Coreea de Sud, şi s-ar fi încheiat (blocat?) în cursul lunii
iunie 20 1 1 .
Guvernul chinez a reacţionat imediat, pnn intermediul cotidianului

Partidului Comunist - Ziarul Poporului- considerând că legarea de China a
piraţilor Internetului este un act de iresponsabilitate. Acuzată frecvent de folosirea
hackerilor în activităţi de spionaj, Republica Populară Chineză susţine că ea însăşi
este ţinta atacurilor informatice, peste 500 mii de încercări fiind înregistrate doar
în 20 1 0 .
NOUL Ş E F AL MOSSAD DECIS SĂ ANIHILEZE

11
POTENŢIALUL NUCLEAR AL IRANULUI

Oficiali de la Teheran susţin că Mossad este responsabil de asasinarea
expertului nuclear Darius Rezainejad, la 23 iulie a.c., pe o stradă din capitala
iraniană de doi indivizi care au fugit cu o motocicletă după ce au tras asupra lui
cinci focuri de armă. Acţiunea, prima operaţiune dirijată de Tamir Pardo, noul şef
al spionajului israelian, ar face parte dintr-un plan al Mossad vizând sabotarea,
prin orice mijloace, a programului nuclerar iranian.
În 20 1 0, alţi trei ingineri iranieni, experţi în fizică nucleară, au fost
lichidaţi într-o manieră similară, coincidenţele fiind prea numeroase pentru a
exclude o coordonare a asasinatelor, executate în principal de agenţi ai Mossad.
" Compania McAfee este, conform celor mai muţi experţi, cea mai prestigioasă şi recunoscută firmă în
materie de protecţie a sistemelor informatice
19 Shady=suspect; RAT este acronimul de la remote access too/�nstrument de acces la distanţă
126
IC
Pentru acţiuni de sabotaj asupra instalaţiilor militare, experţii israelieni fac

deseori apel ş i la clemente locale, executanţii fiind membri ai grupării sunitc
.Tundallah, din Balucistanul iranian.
lil MAREA DRIT ANIE : MĂSURI SPORITE DE MONITORIZARE A
COMUNICAŢIILOR
Guvernul britanic a solicitat conducerii MI 5 (serviciul de contraspionaj)
şi Centrului de Interceptări Electronice - GCHQ să procedeze la decodificarea
tuturor comunicărilor pe messenger ale posesorilor de telefoane BlackBery, în
scopul identificării incitatorilor la virulenţele de stradă din Londra de la începutul
lunii august a.c.
De asmenea, Ml 5 a primit aprobarea de a folosi facilităţile calculatoarelor
GCQH şi mijloacele de interceptare a comunicaţiilor pentru a inrergistra şi
decodifica întregul trafic derulat prin sistemul BlackBerry. Ulterior, serviciul
britanic de contraspionaj va putea solicita furnizorilor de servicii Internet şi
operatorilor de telefonie mobilă identificarea abonatului care a transmis o anumită
comurucare.
Între posesorii acestui tip de telefon, e-mailurile sau mesajele sunt
trimise instantaneu via Internet, folosind un PIN BlackBerry. Posesorii pot
schimba mesaje chiar dacă nu se a.flă În aria de acoperire (fără semnal !). în
acest caz trebuind doar o conexiune wireless LAN. Serviciile oferite de
BlackBerTJ' au şi alte avantaje : discuţii În grup, pe chat : posibihtatea
schimburilor de imagini, înregistrări audio, localizări pe hartă etc.
Serl'iciul de mesagerie instantanee conceput de RIM20 codifică, gratuit,
textele mesajelor şi nu leagă utilizatorii între ei decât printr-un indicativ numeric,
sub forma codului PIN. ceea ce nu permite, practic. identţficarea expeditorului .
Urmare a presiunilor Londrei, Bordul concernului RIM ar fi acceptat să
colaboreze cu guvernul britanic, precizând însă că nu poate dezvălui numele
utilizatorilor de BlackBerry şi, cu atât mai puţin, cheile de decodificare a
comunicaţiilor. În schimb, societatea canadiană poate pune la dispoziţia
autorităţilor engleze numele utilizatorilor şi contactele acestora la un anumit
moment şi într-un loc precis.
Disponiblittatea de cooperare, chiar limitată, manifestată de RIM a
provocat îngrijorarea organizaţiilor cu preocupări privind respectarea drepturilor
20Research ln Motion Limited ( RIM ), firmă canadiană cu sediul central în Waterloo-Ontario, specializată în
producerea de sisteme de comunicatie şi componente wireless. mai cunoscută ca dezvoltator al smartfonului
BlackBerry
127
MOZAIC·
omului, în opinia cărora punerea la dispoziţia Poliţiei a datelor personale ale

cetăţeanului constituie un precedent periculos pentru democraţiile consolidate,
care ar putea avea consecinţe impevizibilc pentru ţările care intenţionează să
adopte acelaşi sistem de valori.
*
Securizarea comunicărilor BlackBerry a provocat şi anterior îngrijorarea

unor guverne ( India, Arabia Saudită) care, invocând pericolul terorist, au solicitat
concernului RIM acces la sistemul de decodificare a B lackBarry Messenger,
ameninţând cu blocarea intrării în reţea a tuturor posesorilor unor asemenea
telefoane.
111
DIN CULISELE OPERAŢIUNII DE LICHIDARE A LUI
OSSAMA BIN LADEN
Cu câteva luni înainte de declanşarea operaţiunii care avea să conducă la
uciderea celui mai căutat terorist internaţional (2 mai 20 1 1 ), agenţi ai CIA au
lansat un fals program de vaccinare a populaţiei din Abbottabad, localitate
pakistaneză unde se ascundea bin Laden.
Scopul acestei campanii camuflate era de a preleva o mostră de ADN de
la unul dintre copiii familiei şi compararea cu cea a sorei lui bin Laden, decedată
în 20 1 O, la Boston. Strategii CIA doreau să obţină astfel un plus de certitudine cu
privire la prezenţa ţintei în clădirea respectivă, reperată de reţeaua informativă şi
supravegheată apoi non stop via satelit. Măsmile de precauţie erau justificate de
contextul internaţional nefavorabil intervenţiilor americane în forţă, operarea într
un teritoriu străin şi, nu în ultimul rând, de sensibilitatea relaţiilor CIA cu ISI
(Inter-Services Intelligence), serviciul pakistanez de informaţii.
Decizia a fost luată după după confirmarea unor informaţii confidenţiale,
potrivit cărora agenţii sanitari pakistanezi ar fi reuşit anterior să pătnmdă pe
proprietatea lui bin Laden pentru vaccinarea împotriva poliomelitei a copiilor din
reşedinţa respectivă.
În prima fază a operaţiunii, CIA 1-a recrutat pe medicul pakistanez Shakil
21
Afridi , de la Direcţia sanitară a districtului Khyber, care, însoţit de asistenţi
sanitari, în luna martie 20 1 1 s-a deplasat la Abbottabad şi a convins autorităţile
21 În prezent, dr. Shakil Afridi este în închisoare, fiind arestat de ISI pentru cooperarea cu CIA.
128
locale că a obţinut fonduri guvernamentale pentru vaccinarea gratuită a populaţiei
împotriva hepatitei B.
Pentru credibilitate, pc străzile oraşului au fost lipite afişe cu detaliile
campaniei, menţionându-se că vaccinul provenea de la laboratoarele Amson, o
firmă prestigioasă din apropierea Islamabadului. Operaţiunea decurgea fără
probleme, multe persoane din cartierele sărace fiind chiar vaccinate.
Treptat, agenţii sanitari s-au apropiat de cel mai luxos cartier- Bila!, unde
locuiau Ossama bin Laden şi o parte din familia sa. Î n faţa intrării impozante,
paznicii imobilului au refuzat să le permită accesul, iar americanii au decis să nu
insiste şi au abandonat operaţiunea, pentru a nu trezi suspiciuni care ar fi putut
compromite întreaga acţiune. Nu peste mult timp, un comando al Navy Seals a
luat cu asalt clăirea, deşi nu exista certitudinea că duşmanul nr. I al SUA se afla în
locaţia respectivă.
Petre Mărculescu
129
MOZAIC
DE CE OI FI TRIST ?
-
Aştept toamna asta de vreo şase luni şi s-a spus că va veni într-o marţi ,
va trece peste două zile într-o joi şi se aude că iarna va veni sâmbătă . Vom avea
o toamnă de trei zile şi mie timpul ei îmi place cel mai mult , dar se pare că anul
acesta n-o să avem parte .
Se schimbă vremea ? De asta oi fi trist .
A reînceput o criză mondială care se pare că se va lungi - sper că nu cât
cea de dinainte - şi se sinucid oameni de ambele părţi ale oceanului şi nu ştiu
dacă sunt numai două părţi sau mai multe şi ON U s-a divizat iar pacea şi
economia lumii sunt în pericol şi nu mai ştiu unde începe şi unde se termină
terorismul şi eu sunt pacifist .
Se schimbă măsurile lumii ? De asta oi fi trist .
De Paşte românii se primenesc la suflete şi la haine şi anul acesta mulţi
oameni de Paşte nu au mai avut servicii şi nici bani de sărbători şi nici de
primeneală şi nici de vară şi nici concediu n-au prea avut , iar eu îmi iubesc
aproapele pentru că sunt creştin şi ortodox , şi de multe ori nu mai ştiu cine-mi
este aproape sau departe şi aş vrea să-mi iubesc şi duşmanii şi nu-i mai ştiu pe
toţi ; ca să-i iubesc .
Trăim într-o marc confuzie ? De asta oi fi trist .
Copiii sunt cea mai marc avere a unei ţări şi noi avem un cult pentru copii
şi totdeauna părinţii copiilor noştri s-au sacrificat pentru ca ci să înveţe şi să aibă
o viaţă mai bună , un viitor aici , în această patrie şi din ce în ce mai mu lţi copii
români nu mai merg la şcoală şi cei care merg se gândesc să plece apoi din
România acolo unde vor putea găsi de lucru şi un câştig mai bun şi o viaţă
îmbelşugată şi aşa îmbătrâneşte ţara .
Asta o fi soarta noastră pe termen lung ? De asta oi fi trist .
Eu cred în democraţie şi în valorile ei declarate şi puse în practică de cei
aleşi , dar am impresia că mulţi , foarte mulţi dintre cei pe care i-am ales şi dintre
cei puşi în funcţii de către cei aleşi de noi nu se mai gândesc la populaţie ci la
cum să-şi plătească datoriile către patricienii lor şi cum să scoată bani de la cei
de sub ei , că tribunii sunt unii de paradă şi alţii falşi , că democraţia noastră este
prea originală şi că riscă să piardă atributele ateniene , că agora nu mai este decât
un spaţiu de bârfe , minciuni şi răzbunări .
130
MOZAIC
Noii baroni , conţi , marchizi sau prinţi , făcuţi nu născuţi de punga cu

galbeni , vor reuşi să înlocuiască prin feude adevărata democraţie ? De asta oi fi
trist . Şi cine nu poate să explice cc a făcut cu banii publici , ai pensionarilor .
depuşi la stat o viaţă întreagă . ai salariaţilor . depuşi pentru zile negre de boli şi
necazuri , ai săracilor păcăliţi de bănci şi fonduri mutuale pernicioase ,
acreditează idei false precum că puţinii salariaţi ţin în spate pc cei mulţi
pensionari , bolnavi sau gravide sau ...
Dar de ce s-au făcut pensionări anticipate şi reduceri drastice de salariaţi
şi cine a impus la noi un regim sufocant de taxe şi impozite cum nu mai se află
niciunde ? De asta oi fi trist .
Şi eu însumi nu mai găsesc soluţii , măcar să le aştern pe hârtie , poate le-o
citi cineva . Şi nici alţii ca mine şi ca voi nu mai găsesc soluţii şi se pare că nu
mai există . Şi ştim bine că vremea s-a schimbat . Poate se va încălzi prea mult
sau poate se va răci enorm . Meteorologii nu sunt toţi de acord şi mie nu mi-e
clar : se schimbă vremea sau vremurile ?
Sunt sigur acum , de asta sunt trist . Oare ce se schimbă ?
Mihai Miron
13 1
OPINIA CITITORILOR ŞI A COLABORA TORILOR REVISTEI
1. Ecouri î n mass-media şi societatea civilă
În numărul 1 1 6/septembrie 20 1 I. excelenta revistă „Balcanii şi Europa ",

condusă cu măiestrie de publicistul şi scriitorul Carol Roman, ne face
onoarea de a reproduce, cu acordul redacţiei, un text al lui Lucreţiu
Pătrăşcanu apărut în „Periscop"(nr. 21 1 4, aprilie-iunie 201 1 ) şi dedicat
înfruntărilor liderului politic român cu „noii revizionişti maghiari". Sub
genericul „Adevăruri de ieri şi de azi", şi având ca subtitlu „Istoria nu
poate fi ascunsă sub preş", revista „Balcanii şi Europa " publică, de
asemenea, două pagini cu „Reverberaţii" actuale ale neorevizionismului
maghiar, din care spicuim: „ Deşi au trecut 65 de ani, minţi Întunecate nu se
astâmpără şi nu se împacă cu realităţile timpurilor pe care le trăim. Sunt
oameni care, culmea ironiei, sunt aleşi pe teritoriul nostru naţional şi îi
repre=intă pe români la Uniunea Europeană, în înalte funcţii. Este vorba
despre Tokeş Laszlo şi cei dinjurul său, cu sprijin din afara ţării ''.
2. Scrisoare de intenţie către revista „PERISCOP"
De la unul dintre colegii noştri rezervişti am primit la redacţie

următoarea scrisoare, pe care o reproducem integral:
„Stimate Domnule Redactor Şef,
Sunt un ofiţer în rezervă (chiar în retragere), care şi-a petrecut o
mare parte din viaţă în "sistem", pornind de j os, ca locotenent. până la gradul de
colonel şi şef de unitate Analiză-Sinteză, funcţie de general cu două stele.
Mulţi au scris şi poate vor mai scrie, influenţaţi de a lor soartă,
dar trebuie să rămânem obiectivi, respectând fiecare etapă.
În mintea mea am multe amintiri, care încep cu DOICARU şi
PACEPA, când eram tânăr locotenent, până în vremea lui CARAMAN ca şef
al SIE. cel care m-a avansat la gradul de colonel.
N u voi condamna pe nimeni, nici pe vechii combatanţi, nici p e
cei care i-au urmat. Poate fiecare şi-a făcut datoria, aşa cum e l a crezut.
Ce a fost bine, ce a fost rău?
132
Aceasta este istoria pe care trebuie să o lăsăm. Să ne
recunoaştem meritele, dar şi păcatele care - în opinia mea - au fost determinate
de ordinele primite sau de înclinaţii autoritare.
Ştiu că pe lângă misiunea principală, aceea de a sluji ţara, am
mai avut şi alte ordine care depăşeau normalul, dar asta se întâmplă frecvent
în munca de spionaj.
Mi-am pus în gând să pun pe hârtie nişte amintiri din acea
vreme, vreo două decade, aşa cum le-am trăit şi le-am simţit. Vor fi eseuri sau
chiar poezii în memoria celor care acum sunt " ofiţeri în rezerva eternă" ,
multe deja create, altele care vor unna. CUPRINSUL a ceea c e este scris îl
găsiţi în Anexă.
Aş vrea să încep cu "Amintiri despre DOICARU" şi cu o
poezie scrisă în martie 20 1 0, la mormântul lui Ion Ruşeţ, "Comandantul
Profesor".
Dacă doriţi să le publicaţi, v-aş fi recunoscător. Oricum. ele
rămân în arhiva mea de memorie şi în cele scrise.
Cu multă stimă şi consideraţie pentru munca pe care o faceţi,
Dan
("Colonel de plai")
Nota redacţiei:
Stimate domnule colonel,
Vă mulţumim pentru rândurile trimise şi pentru intenţia de a
depăna amintiri în paginile revistei „Periscop'', care vă stau la dispoziţie, ca de
altfel oricăruia dintre colegii noştri. Am dori, la rândul nostru, să fiţi cât mai
generos cu cititorii revistei în detalierea relatărilor memorialistice, pentru că
ştim că ştiţi multe lucruri i11teresante. Textul despre generalul Nicolae Doicaru
îl publicăm în acest număr.
De asemenea, ne facem o datorie din a reproduce două strofe
din ,.Omagiu", dedicat colonelului dr. Ion Ruşeţ, pc care dvs. îl numiţi
„Comandantul-profesor":
„ Aţi fost Comandantul sever,

Dar şi Prc�fesorul cu inimă de aur,
m-aţi Învăţat mereu să sper,
fără să aştept vreun laur.
133
M-a(i învăţat ce e răbdarea.
Niciodată să nu cedez.
Cât de depărtată va fi zarea
Să am mereu un crez. . . ."
Î ntr-adevăr, col. Dr. Ion Ruşeţ a fost un comandant de excepţie.

care a găsit întotdeauna cuvântul cald şi potrivit pentru fiecare dintre colegii sau
subordonaţii săi. Mai presus de toate era omenia sa, capacitatea cu totul
specială de a se dărui celorlalţi, de a descoperi şi promova valorile, într-o
perioadă de mari încercări şi privaţiuni. A fost cu adevărat un comandant şi un
profesor, un mare patriot, al cărui nume va face cinste întotdeauna Securităţii
şi, în general. structurilor de siguranţă a statului român.
Aşteptăm cu interes textele viitoare.
134
ATEA ACMRR-SIE
DIN ACTIVITATEA A.C.M.R.R.
- La data de 30 iunie 201 1 a avut loc şedinţa ordinară a

Consiliului Director dedicată stabilirii măsurilor pentru punerea în aplicare a
hotărârilor Adunării Generale din I 4 mai 20 I I , inclusiv stabilirea comisiilor de
specialitate pe domeniile de activitate ale Asociaţiei.
- La nivelul Biroului Executiv au avut loc analize privind situaţia
asistenţei medicale a pensionarilor militari şi asigurarea medicamentelor potrivit
prevederilor statutare şi Legii nr. 1 95. De asemenea, s-a analizat stadiul de
realizare a obiectivelor privind ajutoarele sociale acordate unor membri ai
Asociaţiei, în condiţiile stabilite de Adunarea generală. Concluziile analizelor
urmează a fi prezentate în şedinţa Consiliului Director, prilej cu care se vor
stabili şi măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii în acest domeniu.
- Pe parcursul verii conducerea Asociaţiei a acordat sprijin
permanent Ia cererea membrilor săi, interesaţi pentru completarea documentelor
necesare recalculării/revizuirii pensiilor.
De asemenea, s-a implicat în soluţionarea problemelor mai
dificile cu care s-au confruntat un număr de şapte familii ale unor membri ai
Asoc i aţiei.
- Biroul Executiv a organizat în perioada 08- 1 1 septembrie 20 I I

o acţiune pe linie cultural-educativă, în judeţul Maramureş, la care a participat
un grup de membri ai Asociaţiei noastre. Am beneficiat din plin de sprijinul
instituţiei din care provenim, precum şi de ajutorul şi implicarea nemijlocită a
prietenului şi colaboratorului revistei noastre, col.(r) COZMA MIHAI, directorul
firmei de protecţie şi pază "Spartan Security" din Baia M are.
135
DIN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA ACMRR-�IE_________.
S_
Au fost vizitate multe

obiective culturale şi turistice, precum:
oraşele Baia Mare, S ighetu!
Marmaţiei, Târgu Lăpuş, localităţile
Ocna Şugatag, Săpânţa, complexele
monahale Bârsana şi Rohia etc. În
vizita de la Memorialul Victimelor
Comunismului şi al Rezistenţei, s-au
purtat discuţii cu reprezentanţii muzeului despre aspectele controversate ale
problematicii care constituie obiectul de activitate al muzeului.
Monumentele istorice şi peisajele naturale, dar mai ales sufletul
nobil al "moroşanului" vor rămâne puncte de reper pentru invitaţii la alte acţiuni
de acest fel în zonă.
- Semnalăm apariţia unui număr interesant al publicaţiei
ALBANEZUL - SHQIPTARI, în care distinsul om de
cultură GELCU MAKSUTOVICI şi bunul cunoscător
al limbii albaneze GHEORGHE B UCURA, fost
reprezentant al României la B iroul dela Pristina in
Kosovo, dezbat pertinent despre legaturile ancestrale
dintre români şi albanezi. Le urăm succes în
continuare.
Col.(r) Costică Niţu
136

15 Periscop 2011

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

15 Periscop 2011

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

Publicaţie trimestrială a Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în

Prof. univ. dr. Ilie BĂDESCU

Redactor - şef : Ioan Popa

Tel/fax :02 1 ,2 1 0.9936; www.acxie.ro

Articolele pot fi reproduse numai cu permisiunea editorului.

INTERVIURILE REVISTEI „PERISCOP"

"Articularea SIE la comunitatea de if!formaţii, cu profil occidental, nu era

În acest prim episod, după ce vom parcurge paginile din rezonanţa

Informaţiile despre spionajul sovietic, susţinute de documente secrete sustrase

CULTURA DE SECURITATE, CULTURA POLITICĂ

Cu prilejul aniversării a 70 de ani de la moartea lui Titu/eseu, sub auspiciile

a diplomaţiei europene în perioada dintre cele două războaie mondiale". (Dan

noastre din ultimul secol: tezaurul românesc, depozitat la Moscova în timpul

Rusia, după URSS.lucrare semnată de Corneliu Vlad, este o carte ce se citeşte

La prima vedere, soarta României pare a fi tragică. Trebuie să ne aşteptăm în

Doicaru avea în gând perfec/iunea. Să folosească chiar şi ultima informaţie,

Memoriile domnului Vasile Dumitru Fulger nu trec peste "limita deosebit de

În plină desfăşurare a întrecerilor sportive, în dimineaţa zilei de 5 septembrie

Cu câteva luni Înainte de declanşarea operaţiunii care avea să conducă la

Eu cred În democraţie şi În valorile ei declarate, dar am impresia că mulţi ,

DIN VIAŢA ŞI ACTIVITATEA ACMRR-SIE

Scrisoare de intenţie către revista PERISCOP : Mi-am pus in gând să pun pe

De curând, la Washington s-a consumat o nouă întâlnire româno­

Politizată excesiv, atmosfera de la noi s-a încins aproape instantaneu

Fost voluntar în timpul Revoluţiei Americane, declarat erou şi avansat general în

"SIE A CONSTITUIT UN ELEMENT DECISIV ÎN INTEGRAREA

Interviu cu Domnul Cătălin Harnagea, fost Director al SIE

1. Î ntrebare: Domnule ministru, aţi condus S.l.E., respectiv Serviciul

măsură dcpaşită, servic iile occidentale priveau cu circumspecţie inexistenţa, prin

Articularea SIE la comunitatea de informaţii, cu profil occidental. nu era

De asemenea, în condiţiile inexistenţei unei legi, era imposibil să

Personal. cred că adoptarea legii a marcat consacrarea separării, ca

2. Î ntrebare : Care au fost, în timpul mandatului dumneavoastră, cele

Răspuns: Procesul de întinerire a personalului, pe cale naturală sau prin

Răspuns: Ca realizări trebuie să subliniez dinamica extraordinară a

Mulţi dintre şefii serviciilor occidentale, dar şi politicieni de marcă din

Ca proiecte începute în acea perioadă aş aminti crearea SEEIC (South

mentinut şi i-au dezvoltat performanţele, conform cerinţelor determinate de noua

C\J dlrecforuf FBI, Louis Freeli. la W3sfiington

Întâlnirile dese şi extrem de deschise cu toţi şefii serviciilor de

informaţii din NATO şi UE au creat o bază solidă pentru intrarea României în

Vă mulţumesc pentru amabilitatea de a fi acordat acest

A consemnat Petru NEGRIU

21 februarie 2001 - O zi în care - cu diferenţele de fus orar

"Duminică, 1 8 februarie 2001, ROBERT PHILIP HANSSEN,

Conţinutul mandatului de arestare cuprinde Încălcarea Codului

"Rostogolite" şi "împrăştiate" de mass-media, aceste informaţi i

De aceea, pentru început, în acest prim episod, după ce vom fi

în interesul specialiştilor în domeniu, cât al celor cc analizează politic ş1

Arestarea lui Robert Philip Hanssen, duminică 18 febmarie a.c.,

Fostul director al FBI, William Webster. a fost numit şef al

milioane de dolari. După cum au declarat reprezentanţii Procuraturii, agentul

Deocamdată, Hanssen s-a abţinut de la orice declaraţii, dar, după

Activitatea acestuia a fost documentată timp de patru luni .

Preşedintele SUA a fost informat despre ancheta care se

3. Postul de radio BBC, 2 1 februarie 2001

Reorganizarea serviciilor de contraspionaj a fost decisă de fostul

Actul de inculpare împotriva agentului Robert Hanssen afirmă

- Biroul Federal de Investigaţii al S UA a început miercuri o seric

FBI îi interoghează, de asemenea, şi pc unii funcţionari din

Robert Philip Hanssen, un înalt responsabil al FBI, a fost pus

5. Săptămânalul "Nouvel Observateur"

De curând, la Washington s-a consumat o nouă întâlnire româno

O INSTITUŢIE INUTILĂ, ANACRONICĂ Ş I PARAZITARĂ