See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/338236083

Manipularea și contenția animalelor cu talie mică și mijlocie utilizate în proceduri

Chapter · January 2018

DOI: 10.13140/RG.2.2.34525.56808

CITATIONS READS
0 973

1 author:

Ioan Hutu
Banat University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
388 PUBLICATIONS   146 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Reproduction and Breeding View project

High Tech vs. Low Input Farming View project

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 30 December 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

MANUAL DE BUNE PRACTICI

în unitățile experimentale
volumul 2
REFERENȚI ȘTIINȚIFICI pentru volumul II:

Prof. dr. ing. Isidora Radulov, prorector cu cercetarea, inovarea și

transferul tehnologic, USAMVB Timișoara.
Conf. dr. Călin Mircu, coordonator Complex Laboratoare de
Cercetare „Horia Cernescu”, USAMVB Timișoara.
Prof. dr. Marius Pentea, Director departament preclinic, titularul
disciplinei de Anatomie din cadrul Facultății de medicină veterinară,
USAMVB Timișoara.
Prof. dr. Carmen Panaitescu, Departamentul de fiziologie si
imunologie, Universitatea de Medicina și Farmacie „Victor Babeș”,
Timișoara,
Conf. dr. Camelia Tulcan, responsabil de managementul calității.
USAMVB Timișoara.
Prof. dr. Ioan Marcus, coordonator al Centrului interdisciplinar pentru
Educație și cercetare în bioetică, USAMV Cluj-Napoca.
Conf. dr. Bogdan Sevastre, coordonator și medic veterinar al Unității
de creştere și utilizare a animalelor de laborator, USAMV Cluj-
Napoca.
Prof. dr. Emil Tîrziu, Director departament Producție animală și
sănătate publică, titularul disciplinei de Microbiologic și imunologie din
cadrul Facultății de medicină veterinară, USAMVB Timișoara.
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A
BANATULUI REGELE MIHAI I AL ROMÂNIEI

MANUAL DE BUNE PRACTICI

în unitățile experimentale
volumul 2

Dr. Ioan Huțu

Editura Agroprint, Timișoara - România, 2018

Design și layout:
Ioan Huțu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României

HUŢU, IOAN
Manual de bune practici în unitățile experimentale / Ioan Huţu -
Timișoara: Agroprint, 2017
2 vol.
ISBN: 978-606-785-034-5
Vol. 2 – 2018. - Conţine bibliografie. - ISBN 978-606-785- 036-9
636

Tipărită în 2018, în România la AGROPRINT, Editura și Tipografia Universității de

Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „ Regele Mihai I al României”
Timișoara, Calea Aradului, nr. 119, 300645, Timiș, RO, tel: 0256 277143.
web: http://biblio.usab-tm.ro/agroprint/
e-mail: agroprint@usab-tm.ro

© Copyright 2018, UEX Media

All rights reserved to author; any part of present work can be copied and distributed by
any mechanical or electronic means, conditional on written approval of author.

Toate drepturile sunt rezervate autorului; orice parte a prezentei lucrări poate fi copiată,
distribuită prin orice mijloc mecanic sau electronic cu acordul autorului.
Înainte de toate

Unitățile experimentale - rod al unui amplu proiect derulat în

Universitatea noastră - complinesc baza materială atât de necesară
bunei pregătiri a unui cercetător, viitor medic veterinar.
Modalitatea amplă (aproape exhaustivă) de asamblare a tuturor
detaliilor legate de biologia, creșterea, întreținerea, manipularea și
contenția, administrarea substanțelor active precum și recoltarea
probelor biologice la toate speciile care și-au găsit adăpost în unitățile
experimentale oferă celor interesați (studenți sau absolvenți) un
puternic și foarte eficient instrument de lucru atât pentru buna
cunoaștere și utilizare a materialului biologic, cât și pentru demararea
unor proiecte care utilizează animale în proceduri.
Lectura profundă a noțiunilor de interes (ar) permite
reproducerea cu succes a elementelor tehnice descrise, reprezentând
un minuțios model pentru cei interesați în crearea și întrebuințarea
propriului nucleu experimental.
Abundența informației de înaltă ținută precum și sistematizarea
clară și logică a acesteia recomandă Manualul de bune practici drept
piesă componentă obligatorie a bibliotecii profesionale a oricărui
student, doctorand sau absolvent de medicină veterinară.

Călin Mircu,
Coordonator Complex de
Laboratoare de Cercetare Horia Cernescu
Timișoara, 22.01.2018
 PREFAȚĂ

Al doilea volum al Manualului de bune practici privind derularea

proiectelor care utilizează animale în proceduri este o continuare a
unei necesități acut resimțite în activitatea de cercetare dezvoltată în
Unitățile Experimentale, structuri autorizate să desfășoare cercetare în
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului
Regele Mihai I al României în cadrul Complexului de Laboratoare de
Cercetare Horia Cernescu (CLCHC).
Focalizat atât asupra întreţinerii și exploatării animalelor utilizate
în proceduri, cât și asupra tehnicilor și metodelor necesare derulării
activităţilor proiectelor de cercetare, manualul de bune practici poate fi
un izvor de informație prețioasă atât pentru cercetătorii din domeniile
științelor vieții (biologie, științe medicale, agricultură sau științe
alimentare) cât și pentru practicienii care își doresc să-și desfășoare
activitatea în această arie profesională.
Scopul acestui manual este acela de a prezenta o sumă de
tehnici, metode sau doar posibile soluții aplicabile în ansamblul unor
proceduri, norme și restricții; acestea pot fi utilizate în derularea
procedurilor solicitate de către diverse proiecte de cercetare.
Cu mulțumiri adresate referenților științifici, membrilor Comisiei
de bioetică a cercetării, profesorilor și colegilor din cadrul Facultății de
Medicină Veterinară pentru recomandările adresate după apariția
primului volum, autorul rămâne deschis oricăror sugestii, comentarii
sau îmbunătățiri ale unor posibile viitoare volume, ediții sau revizii.

ing. Ioan Huțu,

medic veterinar în cadrul Unităților Experimentale
Timișoara,
decembrie, 2017
 CAPITOLUL 6

Tehnici, manopere și proceduri de monitorizare

asociate utilizării animalelor în cercetare

Activitățile din cadrul Unităților experimentale se desfășoară

după principii și proceduri care urmăresc identificarea durerii,
panicii și stresului precum și proceduri privind contenția,
recoltarea și administrarea preparatelor medicamentoase,
inclusiv anestezia animalelor utilizate în procedurile proiectelor
de cercetare.

Derularea activităţilor de cercetare care utilizează animale în

proceduri solicită manopere, metode și tehnici bine fundamentate,
corect executate și eficient monitorizate. Ca urmare, aceste aspecte
sunt optimizate și verificate pentru a concorda bunelor practici; astfel,
în procesul de asigurare a calității are loc procedurarea activităților și,
periodic, revizuirea procedurilor.
De cele mai multe ori, proiectele de cercetare solicită recoltarea
materialelor biologice (sânge, urină, excreții etc.), administrări ale unor
preparate medicamentoase sau antigeni. Unele manopere solicită
anestezie sau altele se fac doar prin restricția mișcărilor sau prin
contenția animalelor. Ca urmare, animalele utilizate în procedurile
proiectelor de cercetare sunt atent monitorizate sub aspectul
identificării neechivoce a stărilor de durere, panică sau distres.
 Manipularea și contenția animalelor cu talie mică și
mijlocie utilizate în proceduri
Obiectiv:
Prezentarea unor aspecte practice și tehnici privind manipularea,
restricția mișcărilor și contenția animalelor cu scopul evitării
mușcăturilor asupra operatorilor și diminuării riscurilor privind
durerea, distresul sau suferința animalelor.

PSUEX 6.3
Domeniu de aplicare:
Procedura se aplică în cadrul Unităților Experimentale

1. Manipularea și transportul animalelor de talie mică și mijlocie,

utilizate în proceduri, au particularități specifice. În funcție de limbajul
corporal, de tipul procedurilor în care vor utilizate, de vârsta și de
modalitatea de transport a animalelor, manipularea presupune:
- la iepuri
În cazul iepurilor, limbajul corporal poate semnala stări de relaxare,
anxietate sau agresivitate. Indiferent de starea animalului și tehnica utilizată,
abordarea se va face întotdeauna calm, dar ferm. Se recomandă ca înaintea
manoperei animalelor să li se ofere hrană sau recompense, iar în cazul
iepurilor fricoși să se acopere ochii cu palma unei mâini. Cel mai frecvent,
manipularea și transportul se fac în cușcă. Stadial, odată pregătită cușca, cu
o mână se imobilizează membrele trenului anterior, iar cu cealaltă mână se
imobilizează regiunea trenului posterior. Din această poziție, iepurele se
plasează pe antebraț, cu capul ascuns sub cot. Pentru a evita săriturile,
brațul dominant se trece peste regiunile dorso-laterale; astfel, iepurele poate
fi ridicat, introdus în cușcă și/sau transportat (figura 6.3.1). De regulă, cușca
de transport se acoperă cu un prosop, pentru a diminua numărul stimulilor
din exterior. Nu se recomandă sub nici o formă ridicarea, manipularea sau
transportul iepurilor de urechi. Pentru perioade și distanțe foarte scurte se
pot utiliza ridicarea și manipularea de pliul cutanat dorsal.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 251

Figura 6.3.1. Manipularea și transportul iepurilor

Abordarea, manipularea și contenția iepurilor între mâini (sus), imobilizarea membrelor între
degetul mare și palmă (stânga jos) și transportul iepurilor în cușca acoperită (dreapta jos).
Foto: Enoh Păun, Unități experimentale animale de laborator, 2017.

- la câini (figura 6.3.2)

Manipularea câinilor depinde de perioada vieții1 acestora, considerând
perioadele critice care apar la animalele fără sau la cele cu experiență
redusă. Frecvent manipularea are loc „la lesă2”, după o prealabilă
observare a limbajului corporal (expresia facială, poziția urechilor, capului,
corpului și a cozii, precum și forma pupilelor), în vederea surprinderii
stărilor de relaxare, de frică sau a stărilor agresive, defensive ori ofensive.

1
Cei mai mulți autori consideră: perioada neonatală - primele două săptămâni de viață,
perioada de socializare de 1-4 luni și perioada juvenilă, până la stadiul de adult.
2
Aceasta se poate asocia cu zgărzi simple, cu martingale (simple sau cu țepi) sau, în cazuri
speciale, poate fi de forma lesei cu buclă. Indiferent de opțiunea aleasă, fie prin strângerea
zgărzii, fie a lanțului care trece printr-un inel (buclă) are loc compresiunea traheei și astfel se
exercită control asupra câinelui care „trage”.
252 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
- la pisici
Abordarea și manipularea pisicilor depinde de gradul de cooperare,
receptivitate sau dacă animalele sunt agresive ori înspăimântate. Ca regulă
generală, manipularea pisicilor se face prin ridicarea acestora pe platforme
sau pe masa de examinare, cu abordare din sens caudo-cranial (figura
6.3.2.); de cele mai multe ori, abordarea cranio-caudală generează
necooperare. În cazul pisicilor suferinde sau înspăimântate se va acorda o
atenție deosebită manipulării, indiferent de gradul de cooperare al acestora
dinaintea dobândirii acestei stări. Manipularea trebuie să prevină rănirea
operatorului, dar și șocul sau colapsul animalului. În acest caz, pisica se
imobilizează ferm, strâns la corpul operatorului. În principiu, pisica
suferindă se ridică întocmai ca și pisicile cooperante (figura 6.3.2), iar apoi
animalul se așează pe șold, astfel încât ghearele membrelor posterioare să
fie proiectate la spatele operatorului, pentru a evita zgârierea. Cotul și
antebrațul operatorului imobilizează pisica, strângând-o la corp,
concomitent cu acoperirea ochilor, uneori și a urechilor (figura 6.3.3).
Pisicile speriate sau suferinde pot fi manipulate sau transportate într-un sac
(figura 6.3.3), pânză sau pernă cu care acestea se acoperă - materialul nu
trebuie să fie etanș, pentru a nu sufoca pisica. Din momentul în care pisica
nu mai obține informații vizuale din mediul înconjurător, într-un timp
rezonabil și în lipsa altor factori stresanți, va deveni mai cooperantă.

Figura 6.3.2. Ridicarea și manipularea pisicilor și câinilor

cooperanți
Ridicarea pisicii de pliul cefei (stânga), contenția de pliul cefei și a bipedului posterior
(mijloc). Manipularea câinilor cooperanți (dreapta).
Foto: Enoh Păun, Unităţi experimentale animale de companie, 2017.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 253

Figura 6.3.3. Manipularea și transportul pisicilor suferinde și a

celor speriate
Manipularea pisicilor suferinde, prin imobilizare către corpul operatorului urmată de
acoperirea ochilor (stânga). Utilizarea unui sac din pânză pentru manipularea pisicilor
speriate sau a celor agresive (dreapta).
Foto: Enoh Păun, Unităţi experimentale animale de companie, 2017.

Dacă pisica nu poate fi contenționată de pliul cutanat al cefei, se poate

încerca acoperirea acesteia cu un prosop peste care, ulterior, se plasează o
cutie care se va închide prin glisarea marginilor sale.
- la porcii miniaturali
Întrucât masa corporală variază în jurul valorii de 25-40 kg, se poate
recurge la manipularea în brațele operatorilor, deplasarea după clicker
(figura 6.3.5) sau transportul în cutii ori cuști (vezi figurile 5.7.1. și 6.3.4).
1.2. Acomodarea, socializarea și instruirea animalelor presupun
tactici, tehnici și practici adaptate pentru fiecare specie, pentru fiecare
tip de procedură (vezi acomodarea pentru inocularea intranazală –
PSUEX6.4). Spre exemplu, în cazul porcilor miniaturali Göttingen
acomodarea, instruirea și dresajul solicită următoarele:
- stabilirea scopului și nivelelor socializării și a instruirii
Instruirea se bazează pe aplicarea unor principii ale dresajului: repetiție,
ritmicitate, continuitate și progresivitate; dresajul animalului se face până
când acesta deprinde și efectuează toți pașii necesari în succesiunea dorită.
Instruirea va fi efectuată în perioada de acomodare, premergător obținerii
modelului experimental animal dorit.
254 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 6.3.4. Manipularea porcilor miniaturali

Manipularea porcilor miniaturali în cutii din plastic în vederea cântăririi (stânga)
și manipularea acestora în brațele operatorilor, caz în care o mână se introduce
substernal și ajunge pe partea laterală a corpului, iar cealaltă susține trenul
posterior (mijloc), eventual contenționează bipedul posterior (dreapta).
Prelucrare după Ellegaard Göttingen Minipigs - Zletner, 2013.

- acomodarea și socializarea cu personalul operator

Scopul instruirii animalelor este acela de familiarizare și efectuare a unor
comenzi solicitate de către un operator. În cazul de față, prin intermediul
unui baston de ghidaj, la momente semnalate prin intermediul unui clicker
care emite zgomote sau pocnituri scurte.
- instruirea „condiționat instrumentală”
Tehnica instruirii derivă din tipul de comportament care trebuie condiționat;
fie comportamentul voluntar, bazat pe cele învățate sau instrumentate (care
se stimulează după efectuarea sa), fie comportamentul involuntar, reflexiv
sau automat (care se stimulează înainte de răspuns)1. Spre exemplu, în cazul
porcilor miniaturali, condiționarea comportamentală presupune captarea
atenției animalului cu ajutorul vârfului bastonului de ghidaj și acordarea
recompensei. De regulă, recompensa constă în administrarea în fața
bastonului a unei granule de furaj și, dacă animalul a urmărit vârful
bastonului, efectuarea a 1-2 pocnituri ale clicker-ului.

1
Spre deosebire de comportamentul reflexiv, condiționarea instrumentală implică modificarea
comportamentului prin efectul de întărire sau inhibare a propriilor consecințe. Totuși, de cele
mai multe ori, cele două tipuri de comportamente sunt greu de delimitat: condiționarea clasică
este inițial utilizată pentru a provoca animalele cu ajutorul zgomotului produs de un click-er
(transformat într-un stimulent condiționat), urmat de comportamentul natural sau reflexiv
(hrănirea). Ca urmare, din punct de vedere practic, învățăm animalul un comportament care va
fi executat în mod conștient pentru a produce o consecință dorită.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 255

Practic, la momentul în care animalul urmărește vârful bastonului, găsește

recompensa și face prehensiunea se apasă clicker-ul, pentru a „condiționa
operațiunea efectuată”. Ulterior, operatorul deplasează bastonul într-o altă
direcție și repetă succesiunea (figurile 5.7.8 și 6.3.5). Totuşi, secvențial, de
fiecare dată când animalul efectuează corect o succesiune de mișcări se
recurge la câte un pocnet al clicker-ului. Prin repetarea mișcării, animalul
va asocia pocnetul clicker-ului și recompensa cu mișcarea corect efectuată;
astfel, animalele vor recunoaște repede comportamentul sau mișcarea care
este însoțită de zgomotul clicker-ului și vor începe să evolueze conștient spre
acest comportament. Instruirea sau dresajul se desfășoară de 2-3 ori pe zi,
timp de 5-10 minute pe durata a minimum două săptămâni, până când are
loc fixarea reflexului de urmărire a bastonului.

Figura 6.3.5. Instruirea condiționată la porcii Göttingen

Acțiuni succesive de captare a atenției, deplasare după bastonul de ghidaj, schimbare
a direcției de deplasare și administrare a recompensei - o granulă de furaj (de la
stânga la dreapta și de sus în jos).
Unități experimentale, 2014.
256 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Instruirea sau dresajul sunt complete atunci când s-a realizat
dobândirea reflexului condiționat, când animalul poate fi dirijat în
direcțiile dorite: sală de tratamente, hamac, zona de spălare etc.
2. Contenția animalelor face apel la tehnici semiologice și la
propedeutica clinică.
2.1. Contenția iepurilor se face prin mai multe tehnici; cele mai
utilizate sunt următoarele:
- contenția de pliul cefei, cu animalul pe masa de lucru
Cu toate că iepurii nu sunt agresivi, pe durata manoperelor aceștia încearcă
să evadeze; ca urmare, prin această tehnică operatorul face contenția fermă
de pliul cutanat al cefei, iar cu mâna cealaltă imobilizează trenul posterior al
animalului. Tehnica permite examinarea dinților, mucoasei conjunctivale,
urechilor și a membrelor (figura 6.3.6).
- contenția iepurilor între mâinile operatorului
Contenția pleacă de la precedenta tehnică, cu animalul așezat pe masa de
examinare. De aici, se introduce o mână sub animal pentru a-l ridica astfel
încât capul iepurelui să ajungă sub brațul operatorului; în același timp,
mâna care susține animalul face contenția membrelor anterioare și
imobilizează către corp membrele trenului posterior. Mâna rămasă liberă
imobilizează strâns iepurele către corpul operatorului (figura 6.3.7).
- imobilizarea prin înfășurare în prosop
Iepurii se pot imobiliza sau li se pot restrânge mișcările prin înfășurarea
într-un cearșaf sau într-un prosop. În cazul în care iepurele este strâns
înfășurat, nu va manifesta intenții de evadare; acest fel de imobilizare
permite administrarea injecțiilor subcutanate și a celor intravenoase (figura
6.3.6).
2.1. Contenția câinilor și a pisicilor se face în acord cu starea
acestora, deosebindu-se: animale cooperante, receptive, agresive sau
înspăimântate. Atunci când animalele sunt cooperante, procedurile de
rutină, cum ar fi îngrijirea, îmbăierea sau chiar medicația sunt realizate
într-un climat liniștit, cu un minim de imobilizare fizică. Contenția
câinilor și pisicilor are loc în mod curent prin mai multe tehnici,
dependent de mărimea animalului, de zona care trebuie să fie expusă
intervenției sau de tipul manoperei medicale.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 257

Figura 6.3.6. Contenția iepurilor, examinarea și administrarea

parenterală a preparatelor medicamentoase
Contenția pliului cefei și imobilizarea trenului posterior pe masa de examinare (stânga sus).
Iepurele se contenționează cu o mână de pliul cefei, în timp ce pentru imobilizarea capului se
apasă cu antebrațul pe regiunile dorsale ale iepurelui (dreapta sus). Animalul contenționat pe
masă este examinat de către alt operator. Acest tip de contenție favorizează examinarea
membrelor (stânga mijloc), examinarea cavității orale (fotografia centrală), urechilor și a
ochilor (dreapta mijloc). Contenția iepurilor de către un operator și administrarea
parenterală subcutanată (stânga jos). Imobilizarea prin înfășurarea într-un prosop (dreapta
jos) în vederea administrării intravenoase (dreapta jos).
Foto: Enoh Păun, Unități experimentale animale de laborator, 2017.
258 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 6.3.7. Contenția iepurilor între mâini

Contenționarea între mâini se face asupra animalului așezat pe masa de lucru, imobilizat de
pliul cefei (stânga). Practic, mâna se introduce sub abdomen și se contenționează membrele
anterioare, după care iepurele se ridică pe antebraț, cu capul introdus sub braț și membrele
imobilizate între antebraț și corpul operatorului (dreapta). Prin întoarceri și rotiri axiale se
pot examina membrele anterioare, mucoasele și cavitatea orală.
Foto: Enoh Păun, Unități experimentale animale de laborator, 2017.

La câini și pisici cele mai frecvente situații și utilizate metode sunt:

- contenția patrupedală și contenția pe bipedul posterior (figura
6.3.8) - se efectuează în special la câini și doar la pisicile care
acceptă poziția patrupedală.
La câini se introduce un braț pe sub gâtul câinelui și se trage capul acestuia
cât mai aproape de corpul operatorului, iar celălalt braț se introduce sub
regiunea hipogastrică, cât mai caudal posibil, pentru a împiedica tendinţa de
decubit. Pentru trecerea la contenția în „poziția șezi” se ridică ușor capul,
ridicând mâna sub gâtul animalului, dar păstrând capul acestuia cât mai
aproape de operator. Celălalt braț compresează caudal coapsele, până când
articulația genunchiului se flexează și animalul se așază pe bipedul
posterior.
La pisici, cu o mână se formează un „U” în jurul gâtului, ridicându-se ușor
pieptul, pentru a deplasa centrul de greutate caudal iar cu antebrațul
celeilalte mâini se imobilizează corpul pisicii către corpul operatorului.
Suplimentar, la pisici, se pot acoperi capul sau imobiliza bipedul anterior,
deasupra carpului, cu trei degete. La imobilizarea cu trei degete se utilizează
degetul mare, arătătorul și inelarul, degetul arătător fiind interpus între cele
două membre ale pisicii.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 259

Figura 6.3.8. Contenția patrupedală și pe bipedul posterior

Contenția patrupedală la câine (stânga sus). Contenția pe bipedul posterior la pisică – are loc
imobilizarea animalului către corpul operatorului cu antebrațul, formarea unui „U” în jurul
gâtului și imobilizarea bipedului anterior cu trei degete (dreapta sus). Contenția câinilor în
poziţia „șezi”, pe bipedul posterior (jos).
Foto: Enoh Păun, Unitatea Experimentală animale de companie, 2017.

- contenția în decubit sternal, pe masa de examinare

La câini, pentru contenția în decubit sternal se pornește de la variantele
anterioare, cu menținerea capului cât mai aproape de corpul operatorului,
urmată de imobilizarea bipedului posterior, fie singur (figura 6.3.8), fie cu
ajutor, imobilizarea bipedului anterior cu trei degete și ridicarea trenului
anterior. Concomitent, are loc îndoirea coatelor și apăsarea corpului
animalului pe masa de examinare (figura 6.3.9).
La pisici, adoptarea decubitului sternal solicită aplicarea unei presiuni
ușoare peste regiunea scapulară a animalelor imobilizate pe bipedul
posterior (vezi paragraful anterior). Alternativ, dacă membrele anterioare au
fost imobilizate deasupra carpului, se îndoaie coatele pisicii și se coboară
ușor corpul, până când regiunea sternală atinge masa de examinare.
260 UNITĂȚI EXPERIMENTALE
Imobilizarea în decubit sternal are loc în același mod ca și în cazul
precedent; practic, o mână va fi aplicată în jurul pieptului și a gâtului, iar
antebrațul peste spatele pisicii, pisica fiind imobilizată pe masa de lucru, cât
mai aproape de corpul operatorului. Dacă este necesar, mâinile îşi pot
modifica poziția, fiind amplasate deasupra gâtului și în față pieptului, sub
presiunea fermă a antebrațului asupra corpului pisicii, care rămâne lipită de
corpul operatorului, în decubit sternal, pe masa de examinare (figura 6.3.9).
- contenția în decubit lateral (figura 6.3.10)
La câini, contenția în decubit lateral efectuată de către un singur operator
solicită în prealabil imobilizarea gurii. Practic, plecând de la contenția în
stațiune patrupedă, antebrațele operatorului trecute peste regiunile dorsale,
printre bipedul lateral opus și strâng animalul la corpul operatorului.
Mâinile, imobilizează și ridică membrele bipedului lateral dinspre operator,
timp în care are loc glisarea regiunilor dorsale ale animalului pe lângă
corpul operatorului, până când acesta ajunge în decubit lateral.

Figura 6.3.9. Contenția în decubit sternal

Contenția în decubit sternal: flexarea trenului posterior (stânga sus), imobilizarea trenului
posterior cu o mână, a bipedul anterior și a gâtului, cu cealaltă mână (dreapta sus).
Examinarea la pisică după imobilizarea trenului posterior și contenția gâtului (jos).
Foto: Enoh Păun, Unitatea Experimentală animale de companie, 2017.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 261

Figura 6.3.10. Contenția în decubit lateral

Prinderea bipedului lateral opus operatorului, glisarea regiunilor dorsale pe lângă corpul
operatorului și adoptarea decubitului, cu aplicarea presiunii pe corpul animalului cu ajutorul
antebrațelor (sus). Contenția în decubit lateral la pisică (dreapta jos). La ambele specii se
observă imobilizarea membrelor cu trei degete (stânga jos), imobilizarea capului și a gâtului
cu antebrațul (dreapta jos).
UEX animale de companie, 2017.

Ulterior, se pot imobiliza membrele cu trei degete, iar antebrațele mențin

presiune mai ales asupra șoldului, coapsei și gâtului animalului. Ca și la
câini, la pisici contenția în decubit lateral păstrează regiunile dorsale spre
corpul operatorului, iar membrele sunt imobilizate deasupra genunchiului
(tarsului și carpului) cu trei degete, degetele arătătoare fiind interpuse între
membre (vezi figura 6.3.8). În același timp, gâtul și capul sunt ușor apăsate
cu antebrațul mâinii care imobilizează membrele anterioare. Urmare a
flexibilității coloanei vertebrale a pisicilor, adeseori se poate recurge și la
soluții de compromis: trenul anterior în decubit sternal și, răsucit, trenul
posterior în decubit lateral.
- contenția animalelor speriate sau agresive (figura 6.3.11)
Câinii care prezintă semne de agresiune sau care au antecedente privind
mușcăturile nu trebuie să fie manipulați de un singur operator.
262 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 6.3.11. Contenția animalelor speriate

Contenția pisicilor prin înfășurarea într-un prosop și pe masa de lucru, cu acoperirea capului.
UEX animale de companie, 2017.

Se recomandă alegerea metodei care reduce distresul, protejează câinele de

rănire și operatorii împotriva mușcăturilor. Pentru contenție se pot utiliza
mănuși, prosoape sau pături, cuști de restricție a mișcărilor, crosa de
captură și, dacă situația o impune, sedare sau tranchilizare (vezi PSUEX 6.7).
În cazul pisicilor speriate, pentru diminuarea stimulilor vizuali li se poate
oferi senzația de ascundere cu ajutorul unui prosop sau prin aplicarea unui
capișon - figura 6.3.11. Astfel are loc diminuarea stimulilor vizuali și, după
1-2 minute, calmarea animalului și, totodată, protecția operatorului
împotriva mușcăturilor și zgârieturilor. Odată calmat animalul, se glisează
restul prosopului dedesubtul lui, după care pisica se ridică, ca un pachet.
Atât la pisici cât și la câini se solicită răbdare, mișcare înceată (slow is
fast) dar fermă, asigurarea unui mediu sigur și liniștit, crearea
senzației de control al animalului, imobilizare minimă (less is best),
urmată de recompense.
2.1. Contenția porcilor depinde de procedura care trebuie efectuată.
- contenția în brațele operatorului
Contenția în brațele operatorului permite și manipularea animalelor (vezi
figura 6.3.4 mijloc și dreapta). În cazul unor manopere de scurtă durată, cum
sunt administrările subcutanate, contenția poate fi utilizată cu succes.
- contenția în poziție verticală
Contenția în poziție verticală presupune așezarea operatorului pe un scaun
special care permite sprijinirea trenului posterior al porcului (figura 6.3.12).
MANUAL DE BUNE PRACTICI 263

Figura 6.3.12. Contenția porcilor în poziție verticală

Contenția porcilor în poziție verticală se face pe un scaun special conceput, care permite
poziția în șezut a operatorului și sprijinirea trenului posterior al animalului (stânga).
Contenția animalelor permite administrarea orală sau gavajul; în gura animalului se
introduce un dispozitiv găurit, care permite introducerea sondei gastrice(dreapta).
Prelucrare după Ellegaard Göttingen Minipigs - Zletner, 2013.

Procedura este constrângătoare și necesită forță. Animalul se ține aproape

de corpul operatorului, iar mâinile imobilizează mișcările, în special
mișcările capului. Gavajul trebuie efectuat rapid pentru a reduce timpul în
care animalul este supus stresului. Deoarece administrarea pe cale orală
este o procedură stresantă și neplăcută pentru animal nu se practică
instruirea, cu toate că după mai multe administrări crește nivelul de
acceptare.

3. Restricția mișcării animalelor în dispozitive speciale este

utilizată îndeosebi în cazul prelevării unor probe de sânge, la
efectuarea unor manopere laborioase (cistomanometria) sau în cazul
unor tipuri de administrări parenterale.
3.1. Manipularea în dispozitivele de restricția mișcării la iepuri
(figura 6.3.13) se face cu blândețe, utilizând ambele mâni – una
pentru contenția pliului cefei și cealaltă pentru imobilizarea trenului
posterior.
264 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 6.3.13. Dispozitive

de restricționare a mișcării
pentru iepuri
Dispozitive de reținere a iepurilor cu
dimensiuni (L x l x H) de 61,5x15,5x13
cm, 46x15,5x15,5 cm, respectiv de
56x15,5x17 cm (jos). Dispozitivele
prezintă pardoseala nealunecoasă, sunt
reglabile și au plăci de imobilizare a
gâtului și sunt autoclavabile.
Sursa: https://www.plas-labs.com.

La iepuri, introducerea în dispozitivul de restricție are loc pe la capătul

deschis, după contenția de pliul cefei. Odată introdus în dispozitiv, animalul
se blochează caudal, iar cranial, în partea teșită a dispozitivului, se
imobilizează gâtul (figura 6.3.13).

3.2. Restricția mișcărilor la câini și la pisici se poate face cu

dispozitivele simple, de regulă, cu ajutorul mai multor operatori.
Dependent de specie, se deosebesc:
- contenția și restricția mișcărilor animalelor agresive
În figura 6.3.5. se prezintă un dispozitiv simplu, o placă prevăzută cu o gaură
eliptică prin care sunt introduse și imobilizate cu trei degete membrele pisicii
(6.3.14). În acest caz, un al doilea operator poate examina regiunile
corporale sau, dacă este cazul, poate administra, oral sau parenteral, diferite
preparate farmaceutice. Restricția mișcărilor la pisică se face și în cuști cu
perete divizor – practic, cușca prezintă un perete interior mobil, prin
intermediul căruia pisica este adusă înspre un perete lateral al cuștii, fără a
fi necesară o manipulare directă. În cușca de restricție se pot efectua
examinări superficiale și administrarea unor medicamente, sedative s.cl. Cu
toate că nu se încurajează utilizarea lor, acestea pot fi utile pentru restricția
mișcărilor pisicilor agresive sau a unor specii de animale sălbatice. În cazul
câinilor, prinderea și imobilizarea se poate face la colțul unei camere cu
ajutorul crosei de captură iar, ulterior, imobilizarea botului poate avea loc
prin intermediul unor botnițe (figura 6.3.15, sus) sau prin legarea în „8”.
MANUAL DE BUNE PRACTICI 265

Figura 6.3.14. Restricția mișcărilor la pisici

Restricția mișcărilor la pisică cu ajutorul unor plăci prevăzute cu o gaură ovală cu bipedul
posterior contenționat sub placă (stânga) sau cu toate membrele imobilizate cu trei degete
sub placa de restricție (dreapta).
Unităţi experimentale, 2017.

- contenția și restricția animalelor suferinde

Atât la câini, cât și la pisici, restricția mișcărilor gâtului și evitarea
mușcăturilor se poate face prin utilizarea unor gulere protectoare (guler
conic sau elisabetan – vezi figura 6.3.15) sau prin gulere pneumatice (guler
medical de protecție).
3.1. Restricția mișcărilor porcilor miniaturalo se face în diferite
dispozitive, dependent de regiunea care trebuie supusă contenției sau
expusă intervenției;
- restricția în hamac
Introducerea porcilor miniaturali în hamac este precedată de manipularea
animalelor în brațe; de cele mai multe ori hamacul are orificii pentru
membre și o centură superioară cu dispozitiv de prindere care se închide
peste regiunile dorsale ale animalelor. Restricția mișcărilor în hamac
permite accesul la venele auriculare, ale tarsului, amplasarea senzorilor
pentru examenul EKG, examinări ale aparatului genital, digestiv, trimajul
ș.cl. În fapt, hamacul se utilizează în proceduri care durează ceva mai mult și
nu pot fi efectuate la animalele contenționate în brațe (vezi și figura 6.6.5 -
cistomanometrie sau figura 6.7.4 - EKG).
266 UNITĂȚI EXPERIMENTALE

Figura 6.3.15. Restricția mișcărilor în cazul câinilor agresivi sau

suferinzi
Prinderea și restricția mișcărilor la colțul camerei cu crosa de captură (stânga sus), restricția
în cușcă (dreapta sus). Restricția mișcărilor gâtului prin intermediul unui guler elisabetan
(stânga jos) și contenția animalelor agresive sau suferinde cu mănuși pentru protecția
operatorului.
Foto: Enoh Păun, Unitatea Experimentală animale de companie, 2017.

- restricția în jgheab
Restricția în jgheab poate necesita 2-3 persoane și este utilizată, de regulă,
pentru accesul în regiunile ventrale, mai ales pentru prelevarea sângelui din
vena jugulară. Din poziția șezând, animalul va fi orientat în decubit dorsal
sprijinindu-l cu o mână de sub ceafă și controlând deplasarea cu a doua
mână, care contenționează bipedul anterior (figura 3.6.16); de cele mai
multe ori, două persoane imobilizează animalul în decubit dorsal în jgheabul
în forma literei „V”: una contenționează bipedul anterior și râtul, a doua
bipedul posterior, iar a treia efectuează manopera solicitată. Persoana care
contenționează membrele trenului anterior va repune animalul în poziție
patrupedală.
 MANUAL DE BUNE PRACTICI 267

Figura 6.3.16. Restricția mișcărilor cu ajutorul jgheabului

Restricția mișcărilor porcilor în jgheab; așezarea pe crupă, imobilizarea bipedului anterior și
trecerea în decubit dorsal. Pregătirea animalului pentru efectuarea manoperei de prelevare a
sângelui din vena jugulară. Se observă: gâtul sprijinit pe un prosop rulat, contenția râtului,
imobilizarea bipedului anterior la stern și a bipedului posterior de către un al doilea operator.
Prelucrare după Ellegaard Göttingen Minipigs - Zletner, 2013.

Încetarea imobilizării, contenției sau reținerii are loc în oricare dintre

situațiile în care apar semne de tahipnee, sufocare sau atunci când
apar cianozări ale urechilor, nărilor sau ale mucoaselor cavității
bucale.

Direcții prioritare:
• Pentru a diminua distresul animalelor, manipularea,
contenția și restricția mișcărilor trebuie să fie blânde (slow
is fast), ferme, cu imobilizare minimă (less is best).
• Restricția mișcărilor și contenția diferitelor regiuni
corporale încetează dacă apar tahipnee, semne de sufocare
sau dacă animalele devin cianotice.

View publication stats