INGINERIE CLINICĂ ŞI

Managementul
Tehnologiilor Medicale-1
LICENŢA -2019

Prof.univ.,dr. Victor Șontea

 Structura
 Curs-2ore
 Seminar-1 oră
 Lab-1oră
Lucrare individuală-1
4 p.c.
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

1. Temple-Bird, CL. Practical steps for developing health

care technology policy, Institute of Development
Studies, University Sussex.UK. 2000,limba rom.
Biblioteca Metode de organizare şi întreţinere
Tehnologiilor Medicale,Ghidul 5.
2. Raab M. Maintenance strategies. Swiss Centre for
International Health. 1999
3. World Bank An Overview of Medical Device Policy
and Regulation, February 2007
4. ANDREAS LENEL, CAROLINE TEMPLE-BIRD,
WILLI KAWOHL, MANJIT KAUR, Guide 1, How to
Organize a System of Healthcare Technology
Management, Series Editor, 2008, p. 57-96
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

4.JOHNSTONE P, AND J RANKEN, Management

support for primary health care: A practical guide to
management for health centres and local projects, FSG
Communications Ltd, Cambridge, UK,1994, vol. 278p.;
5.
Industria dispozitivelor medicale

Piața mondială a Industria tehnologiei

dispozitivelor medicale este una
medicale este dintre cele mai
estimată a fi mai diverse și inovatoare
mare de 300 de sectoare de
miliarde de euro tehnologie înaltă din
în anul 2016, cu Europa, cu circa
mai mult de 25.000 de companii
500.000 de care furnizează peste
Acoperă aproape 1/3
€130mld
tehnologii 575.000 de locuri de
medicale muncă muncă în
inregistrate. Europa. din producția mondială

patente sunt

10,000 înregistrate în
fiecare an în
Europa
BME Ingineria biomedicală este
forța motrică în inovarea și
dezvoltarea noilor tehnologii
de diagnostic si terapie, care
au schimbat sectorul sănătății
 Procedurile avansate în tehnologiile de sănătate sunt
efectuate de echipe multidisciplinare, incluzând medici
și bioingineri.

INGINERI ΒIOMEDICALI
sunt în mod direct sau indirect, o parte din aceste
echipe
 INGINERI ΒIOMEDICALI
trebuie să posede cunoștințe și aptitudini în domeniile
interdisciplinare

Cunoștințe Medicină și
profunde în științe
Abordarea Biologie
fundamentale multidisciplinară
Bioingineria integrează principiile fizicii, chimiei,
matematicii şi pe cele inginereşti pentru studiul
biologiei, medicinei, comportamentului sau
sănătăţii. Bioingineria crează concepte
fundamentale şi cunoştinţe de la nivel molecular
pînă la nivel sistemic şi dezvoltă noi produse
biologice, materiale, procese, implanturi şi
produse informatice pentru prevenirea,
diagnosticul şi tratamentul bolilor, pentru
reabilitarea pacientului şi creşterea gradului de
sănătate.“
(Definiţia National Institutes of Health -
Bioengineering Consortium, SUA)
 Bioinginerie sau Inginerie Biomedicala, Ingineria
Medicala este un domeniu multi-disciplinar, care
integreaza activitati profesionale ingineresti cu
cunostinte medicale de baza referitoare la corpul
uman, precum si o intelegere a modului in care
acesta functioneaza atunci cand este sanatos,
bolnav sau accidentat. Inlocuirea articulatiilor,
pacemakerul, imagistica medicala, sistemele de
supravietuire si laserii medicali sunt doar cateva
exemple de rezultate ale activitatii inginerilor
medicali.
Tehnologii Medicale(sănătăţii)

 „dispozitive, medicamentele,procedurile
medicale şi chirurgicale – precum şi
cunoştinţele asociate cu acestea –folosite in
prevenirea, diagnosticarea şi tratamentul unei
boli, ulterior şi in reabilitare, și sistemele
suport şi organizaţionale in care este oferită
asistenţa.”
Organizaţia Mondială a Sănătăţii

11
 Categorii de echipamente şi tehnologii incluse in tehnologia
serviciilor
medicale

 dispozitive,echipamente medicale;
 echipamente de comunicaţii;
 mobilier;
 instalaţii;
 generatoare;
 consumabile.
Locul tehnologiei serviciilor medicale in sistemul de sănătate
Importanta MTM

.... fara facilitati functionale, echipament

medical si medicamente, nu conteaza daca
cunostintele, abilitatile si personalul sunt
inalt calificate, oferirea serviciilor nu va fi
la nivel inalt.
OMS (Organizatia Mondiala a
Sanatatii) Raportul Sanatatii Mondiale
2000
14
Lumea tehnologiei sănătăţii
 15000 de producători înregistraţi;
 10000 dispozitive generice;
 > 1000000 produse si branduri;
 $250 billion piaţa mondială.
 $50 - $200 pe locuitor pe an în UE
 1 – 3 ani timpul de elaborare
 5 – 7 ani timpul învechire ,de de producere

50% din toate metodele de tratament şi diagnostică

folosite astăzi nu existau 10 ani în urmă;
Domeniile Ingineriei Biomedicale
 Biomecanica

Biomecanica - studiază
mecanica fluidelor (simularea
funcţionării aparatelor
cardiovascular şi urinar,
analize de laborator,
tratamente specifice -
hemodializa) şi mecanica
corpului solid (studiul
funcţionarii aparatului
locomotor, implantare şi
protezare, osteosinteza
fracturilor). Un capitol aparte
al Biomecanicii îl constituie
tehnicile sportive,
îmbunătăţirea performanţelor
sportivilor.
 Bioinstrumentaţie medicală

Aplică fundamentele ştiinţei exacte instrumentelor

biomedicale pentru măsurarea variabilelor fiziologice
care pot proveni din procesul molecular, celular sau
sistemic.
 Biomateriale

 Aplicarea materialelor inginerești pentru producţia

medicală/biologică/diagnostică.
 Proiectarea și dezvoltarea materialelor biologice
noi de multe ori înlocuiesc lipsa organelor
biologice/ membrelor
 Crearea materialelor noi pe care organismul nu v-a
respinge este una dintre cele mai provocătoare
probleme.
 Materialul trebuie să fie:nontoxic,
noncancerogenic, inert chimic, stabil şi suficient
puternic mecanic pentru a rezista forțele
permanente.
Aplicaţiile biomaterialelor în medicină
 Inginerie clinică

Aplicarea tehnologiilor în domeniul sănătăţii:

De obice inginerii clinici lucrează în spitale pentru

a asista medicii sau asistente medicale
cu nevoile de tehnologii medicale.
Administrează echipament diagnostic şi cel de
laborator laborator în spitale, interfaţa a
diferitor echipamente unele cu altele şi/sau cu
computere.
Determină necesitatea echipamentului
Căută şi precizează echipament optim
Antrenează lucrători de asistenţă pe echipamente
Efectuiază inspecţii de întreţinere şi siguranţă
 Ingineria Celulară

Proiectarea tehnicilor biochimice şi biofizice

cantitativi şi proceduri pentru studiul şi manipularea
funcției celulei, cum ar fi:

 Metabolismului celular

 Inter și intra semnalizare şi reglare celulară

 Absorbţie şi secreţie biomoleculară

 Proliferare celulară, migraţia, aderenţă

 Inginerie de Reabilitare

 Extinde capacităţile şi îmbunătăţește calitatea vieţii

pentru persoane cu deficienţe fizice

 Proiectează sau modifică echipamente noi/vechi

pentru un individ sau grup de
persoane cu o dezabilitate specifică
 Imagistica medicală

•Radiologia şi imagistica
medicală - ramură a
medicinei care se ocupă
cu studiul teoretic şi
aplicaţiile practice ale
radiaţiilor ionizante
(radiaţii X, gama, radiaţii
corpusculare, izotopi
radioactivi),
ultrasunetelor,
fenomenelor de rezonanţă
magnetică
 Biostatistica

 O ramură specifică a statisticii aplicate care se ocupă cu

evaluarea statistică a cercetarelor experimentale sau cu
rezultatele unui studiu clinic.

Deasemenea poate fi aplicată la evaluarea statistică a
măsurătorilor biomedicale și
evaluarea statisticii a echipamentelor biomedicale.
 Informatica medicală - prezintă mai multe aspecte:
 gestiune de date în cadrul evidenţei instituţiilor
medicale (personal, financiar, fişe medicale, foi
de tratament, etc.);
 baze de date cu informaţii medicale accesibile
unor comunităţi medicale extinse (telemedicina,
colecţie radiologică stocată în imagini, dicţionar
ECG, colecţii de imagini tomografice, etc);
 asistenţa computerizată în desfăşurarea sau
pregătirea intervenţiilor clinice - monitorizare,
modelare;
 utilizarea facilităţilor multimedia în scop
informaţional şi educativ.
 Istoria progreselor tehnologice în
medicină
 1724-scara Forengheit,bazată pe
temperatura corpului uman 100°C
°F = (°C × 1,8) + 32
1733-Prima măsurare a presiunei sîngelui
100 - 130 mmHg pentru bărbați si 90 - 120
mmHg pentru femei.
1818-prima transfuzie de succes a sîngelui
 1851-Invenţia Oftalmoscopului
 Oftalmoscopia este o metoda de examinare a
ochiului cu oftalmoscopul, aparat care permite sa se
observe interiorul globului ocular: retina, coroida si
papila nervului optic, parti care constituie fundul de
ochi.

 1853-Invenţia seringei hipodermice

 1860-Invenţia Sfigmomanometrului

 Aparat folosit pentru măsurarea presiunii arteriale;

sfigmotensiometru
 1870 – Dezvoltarea tehnicii aseptice în chirurgie
Roentgen’s X-Rays

 Radiografie de la mînă
de Albert von Kolliker,
demonstrară la
Wurzburg la
Socetatea fizico-
medicală 23 ianuarie
1896
 1899 – Introducerea aspirinei
 1903 – Invenţia electrocardiografului (ECG)
 1906 – Primul transplant al corneii umane
 1921 – Insulina – tratament pentru diabetici
 1924 – Electroencefalograma (EEG)
 1928 – Descoperirea Penicillinei
 1929 – Primul dispozitiv mecanic de respiraţie
artificială, Drinkler
 Cronologia Progreselor Tehnologice în
Medicină
 1931 – Invenţia microscopului electronic
 1937 – Prima bancă de donatori de sânge
 1938 – Prima înlocuire a şoldului
 1944 – Operaţie pe cord deschis
 1953 – Descoperirea structurii ADN-ului
 1953 – Aparatul artificial inimă-plămân de succes
 1954 – Primul transplant de rinichi
 1957 – Scanarea ultrasonoră a unei femei gravide
 Cifre ce inspiră frică

 În mediu un corp uman conţine:

- fier pentru a face 3 inci de unghie;
- sulf pentru a ucide toţi puricii pe un câine mediu;
- carbon pentru a face 900 de creioane;
- potasiu pentru a împuşca dintr-un tun;
- grăsimi pentru a face 7 batonuri de săpun;
- fosfor pentru a face 2,200 de chibrite;
- şi apă pentru a umple o cisternă de 10 galoni.
 În mediu un om produce 25 000 de litri de salivă în
timpul vieţii sale destul pentru a umple 2 bazine.
 Sistemul Muscular

 Sistemul muscular al unui adult

- are aproximativ 640 de muşchi scheletici
- estimează 36-45% din masa totală a corpului
 Este nevoie de interacţiunea a 72 de muşchi pentru a
produce vorba umană
 Relativ la dimensiune, cel mai puternic muşchi este
limba
 Muşchii maxilarului poate furniza aproximativ 200 de
funţi de forţă pentru a aduce dinţii împreună pentru a
amesteca
 Sistemul Circulator

 Inima unui adult bate de 40,000,000 ori pe an

 Sângele uman parcurge 60,000 mile pe zi în călătoria
lui prin corpul uman
 Dacă capetele capilarelor noastre au fost plasate la
începutul altor capilare, lungimea lor le va da
posibilitatea de a se întinde de mai mult de 2 ori în
jurul pământului
 Într-o oră inima funcţionează din greu, dar produce
destulă energie pentru a ridica o tonă la înălţimea de
un metru de-asupra pământului
 Sistemul Respirator

 În mediu, timp de 24 de ore, un om respiră de 23040

ori;
 Un adult sănătos poate să inspire aproape 3,3-4,9
litri de aer într-o singură inspiraţie, dar numai 5% din
acest volum este utilizat.
 Sistemul Nervos

 Media celulelor unui creier uman ajunge până la 100

de miliarde
 Sunt aproape 45 de mile de nervi în pielea omului
 Sunt aproape 3 miliarde de axoni (nervi) în creierul
uman
 Impulsurile electrice sunt conduse prin nervi la
viteze de până la 248 mile pe oră
 Ochii

 Ochii sunt de aceeaşi mărime de la naştere, dar

nasul şi urechile noastre nu încetează să crească
 În mediu ochiul uman clipeşte de 6,205,000 de ori pe
an
 Dacă te focusezi la fiecare cuvânt din această
propoziţie, ochii tăi zbor de 100 de ori dintr-o parte în
alta
 Ochii pot:
- deosebi aproximativ 8 milioane de gradaţii de
culori
- pot diferenţia aproape 500 de nuanţe de sur
 Pielea

 Într-un inci pătrat de piele sunt:

- 100 de glande sudoripare
- 3 milioane de celule
- 6 m de vase sangvine
 Suprafaţa pielii umane constituie 2,32 metri pătraţi
 Celulele exterioare ale pielii pier şi recresc aproape
în 27 zile – aproape 1,000 de piei într-o viaţă
 În medie scalpul uman are 100,000 de fire de păr
Sistemul ocrotirii sănătăţii
Sistemul sănătăţii

Spitale - 62
CMF - 54
CS - 203
Paturi - 19833
Medici - 10263
Specialişti studii medii - 23003
Instituţii medicale private - 523
Cheltuieli sanatate 2015/locuitor

 UE-600 Euro
 Lucsemburg-4122 Euro
 Danemarca-3194Euro
 Olanda-3194 Euro
 Suedia-3170 Euro
 Rominia-340 Euro
 R. Moldova-128 $
 OMS servicii de baza de salvare-44$
 Mediu Global-98$
Structura populaţiei după vîrstă
NATALITATEA, MORTALITATEA ŞI
SPORUL NATURAL AL POPULAŢIEI la 1000
locuitori
DURATA MEDIE DE SPERANŢĂ A VIEŢII LA
NAŞTERE
 MORTALITATEA GENERALĂ A
POPULAŢIEI (la 100 mii locuitori)
MORTALITATEA GENERALĂ A
POPULAŢIEI (la 100 mii locuitori)
0-1 ani
Prima săptamînă de viaţă
Cheltuielile totale pentru sănătate
în PPC$ pe cap de locuitor în 2010
Indicele cheltuielilor guvernului pentru
sănătate
în termeni reali (2003 = 100%)
Importanţa relativă a cheltuielilor publice
şi private pentru sănătate în anii 2000-2010
Statutul de asigurare al cetăţenilor
moldoveni în 2011
 Lumea tehnologiei sănătăţii

 15000 de producători înregistraţi;

 10000 dispozitive generice;
 > 1000000 produse si branduri;
 $250 billion piaţa mondială.
 $50 - $200 pe locuitor pe an în UE
 1 – 3 ani timpul de elaborare
 5 – 7 ani timpul învechire ,de de producere

50% din toate metodele de tratament şi diagnostică folosite astăzi

nu existau 10 ani în urmă;

90
Analiza vîrstei dispozitivelor medicale
active în Republica Moldova
Distribuirea dispozitivelor pe raioane
Vîrsta dispozitivelor medicale în
spitalele Republicane
Vîrsta dispozitivelor medicale în
spitalele Municipale
 Vîrsta dispozitivelor medicale în
spitalele Raionale

Cel mai mare număr de dispozitive medicale din cadrul IMSP Raionale sunt
anilor 1980-1990, ceea ce demonstrează faptul că rezultatele investigațiilor
clinice efectuate cu aceste dispozitive puţin probabil corespund cu cele
reale.
Raportul Nr.dispozitive/Nr.paturi
Obiectivele generale ale Politicii
Naţionale de Sănătate
 majorarea speranţei de viaţă la naştere şi sporirea
duratei de viaţă sănătoasă;
 asigurarea calităţii vieţii şi reducerea diferenţelor în
termeni de sănătate pentru toate grupurile sociale;
 consolidarea parteneriatului intersectorial vizînd
fortificarea sănătăţii populaţiei;
 sporirea responsabilităţii individului pentru propria
sănătate.
Obiectivele specifice ale Politicii
Naţionale de Sănătate
 asigurarea securităţii economice şi sociale a populaţiei;
 promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor;
 asigurarea unui început sănătos în viaţă;
 menţinerea sănătăţii tinerii generaţii;
 fortificarea sănătăţii vîrstnicilor;
 controlul bolilor cronice necontagioase;
 crearea unui mediu ambiant sănătos şi sigur;
 alimentarea raţională şi activitatea fizică sporită;
Obiectivele specifice ale Politicii
Naţionale de Sănătate
 formarea unei societăţi fără tutun, alcool şi droguri;
 garantarea vieţii fără violenţă şi traume;
 asigurarea condiţiilor pentru ameliorarea sănătăţii
mintale;
 controlul maladiilor contagioase;
 obţinerea de noi performanţe în sistemul de ocrotire a
sănătăţii.
Principii şi modalităţi de realizare a
obiectivelor. Angajamentul statului
Structurile statale recunosc, acceptă şi îşi asumă
responsabilitatea ce le revine în ocrotirea şi fortificarea
sănătăţii cetăţenilor ţării. Statul va asigura monitorizarea
realizării obligaţiunilor tuturor partenerilor antrenaţi în
implementarea strategiilor elaborate şi aprobate în baza
Politicii Naţionale de Sănătate, inclusiv coordonarea
cooperării internaţionale în domeniu.
 Cadrul legislativ
 ajustarea cadrului legal la rigorile şi standardele Uniunii Europene;
 elaborarea unor noi acte normative;
 concordanţa cu Constituţia Republicii Moldova şi acordurile internaţionale
relevante la care Republica Moldova este parte;
 concordanţa cu prevederilor Convenţiei privind Drepturile Copilului,
Programului de Acţiuni al Conferinţei Internaţionale pentru Populaţie şi
Dezvoltare, Convenţiei pentru Eliminarea Tuturor Formelor de
Discriminare faţă de Femei, Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului,
Declaraţiei UNGASS şi ale altor documente din domeniu ;
Realizarea prezentei Politici va fi efectuată în contextul implementării
altor politici, programe şi strategii naţionale, cum ar fi Strategia de
Creştere Economică şi Reducere a Sărăciei, Programul naţional de
combatere şi profilaxie a HIV/SIDA, Strategia naţională de sănătate a
reproducerii, Conceptul naţional de servicii prietenoase tinerilor.
Acţiuni intersectoriale

Strategiile şi programele naţionale cu impact

potenţial asupra sănătăţii populaţiei se
bazează pe cooperarea intersectorială,
schimbul de informaţie şi reciprocitate.
Finanţare durabilă şi generarea
resurselor
Planificarea, mobilizarea şi alocarea
resurselor la toate nivelurile sînt determinate
de necesităţile estimate pentru menţinerea
unui nivel adecvat de sănătate, precum şi
pentru atenuarea factorilor de risc.
Desconcentrare, descentralizare şi
responsabilităţi
Cadrul legislativ perfecţionat asigură
desconcentrarea şi descentralizarea
echilibrată a funcţiilor de protecţie şi
ameliorare a sănătăţii publice. Autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale au
responsabilităţi clar definite, ajustate la
resursele şi capacităţile de gestionare, în
vederea realizării depline şi cu succes a
strategiilor şi programelor aprobate.
Antrenarea comunităţii şi
interacţiuni
Sindicatele, patronatele, organizaţiile
nonguvernamentale, alte organizaţii obşteşti
şi grupurile comunitare vor participa activ la
crearea condiţiilor favorabile pentru realizarea
cu succes a Politicii Naţionale de Sănătate.
Implicarea massmedia în sporirea nivelului de
informare a publicului larg despre problemele
de sănătate are o importanţă primordială,
îndeosebi în sensibilizarea fiecărui cetăţean
privind responsabilitatea faţă de propria
sănătate.
Echitate şi solidaritate

Pilonul principal al Politicii Naţionale de

Sănătate îl constituie asigurarea accesului
echitabil şi în volum adecvat la serviciile de
sănătate pentru toţi cetăţenii Republicii
Moldova. Solidaritatea multidimensională, în
special din punct de vedere al contribuţiilor
financiare şi al distribuirii riscurilor, serveşte
ca mecanism de bază pentru asigurarea
echităţii sociale.
Roluri şi parteneri

 Guvernul coordonează implementarea şi

monitorizarea strategiilor naţionale şi a
programelor care au impact asupra sănătăţii;
asigură corelarea politicilor guvernamentale
de alocare a resurselor financiare cu cadrul
implementării priorităţilor strategice şi a
obiectivelor-cheie ale ocrotirii sănătăţii în
conformitate cu Politica Naţională a Sănătăţii;
 Ministerul Sănătăţii Muncii şi Protecţiei Sociale
formulează politici în domeniul sănătăţii şi asigură
planificarea strategică a sistemului sănătăţii la diferite
niveluri; creează un mediu de reglementare adecvat
şi asigură corespunderea între obiectivele politicii,
organizarea, finanţarea şi gestionarea în sistemul
sănătăţii; asigură dirijarea sistemului sănătăţii,
defineşte standarde, setează priorităţile şi le
abordează în cadrul pachetului de servicii; asigură un
mediu favorabil pentru colaborarea între sectoare şi
mobilizarea socială; reglementează şi monitorizează
calitatea serviciilor din domeniul sănătăţii;
 ministerele de resort reflectă obiectivele
sănătăţii în politicile sectoriale prin
actualizarea cadrului lor legal;
 implementează strategiile şi programele
intersectoriale privind fortificarea sănătăţii
populaţiei;
 Academia de Ştiinţe

 oferă consultanţă privind politica în domeniul sănătăţii şi

în toate domeniile de dezvoltare a ţării ce au impact
asupra sănătăţii populaţiei;
 în baza abordărilor ştiinţifice; asigură corelarea direcţiilor
strategice şi prioritare ale ştiinţei şi inovării, a proiectelor
şi programelor ştiinţifice în contextul Politicii Naţionale a
Sănătăţii;
 coordonează evaluarea etiopatogenica a celor mai
răspîndite maladii, precum şi elaborarea şi transpunerea
în practică a unor metode şi tehnici noi de diagnostic,
tratament, profilaxie, reabilitare şi control epidemiologic al
maladiilor;
Autorităţile administraţiei publice
locale
 transpun strategiile naţionale de sănătate în
planuri şi programe de sănătate la nivel
raional şi local;
 asigură implementarea şi monitorizarea
acestora, precum şi implicarea comunităţii
locale în procesul de luare a deciziilor şi de
realizare a lor;
Compania Naţională de Asigurări în
Medicină
 organizează acumularea mijloacelor financiare în
fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
 finanţează asistenţa medicală necesară persoanelor
asigurate în volumul prevăzut de Programul unic al
asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi măsurile
orientate spre prevenirea maladiilor; efectuează
controlul volumului şi calităţii asistenţei medicale
acordate persoanelor asigurate;
 Consiliul Naţional de Evaluare şi Acreditare în Sănătate
organizează şi desfăşoară procesul de evaluare şi acreditare a
instituţiilor medico-sanitare şi a întreprinderilor farmaceutice;
 instituţiile medico-sanitare şi de sănătate publică,
efectuează intervenţii preventive şi curative, monitorizează
implementarea programelor de promovare a sănătăţii şi de
prevenire a maladiilor;
 partenerii internaţionali colaborează şi cooperează tehnic cu
autorităţile naţionale în domeniile prioritare de sănătate;
 cetăţeanul participă la luarea deciziilor în problemele de
sănătate, este responsabil de sănătatea proprie, a membrilor
familiei şi a concetăţenilor.
 organizaţiile nonguvernamentale contribuie
la menţinerea sănătăţii prin participarea în
programe şi proiecte tematice; întreţin
legături cu reprezentanţii tuturor păturilor
sociale, facilitînd dialogul social;
 mass-media abordează obiectiv problemele
de sănătate şi informează populaţia într-un
mod accesibil despre măsurile şi metodele
de profilaxie a maladiilor şi modul sănătos de
viaţă;
 Politicile în domeniu evoluiază
permanent

 Strategia Naţională de Dezvoltare a RM;

 Politica Naţională de Sănătate;
 Strategia de dezvoltare a sistemului de sănătate pe termen mediu;
 Strategia de sănătate a reproducerii;
 Concepţia Sistemului Informaţional Medical Integrat –
 Presiuni asupra Livrarii Sistemului de
Sanatate

Asteptari marite Lipsa

Schimbari personalului
calificat
demografice

Modificarea
Populatia in Livrarea maladiilor la
crestere Sistemului de nastere
Sanatate

Dezvoltarea Constrangeri
stiintifica financiare
Schimbari
rapide in
tehnologie
Organe de reglementare a sistemului de
ocrotirii a sănătăţii. Funcţii.

Funcţia de politici
 Ministerul Sănătăţii
 Compania Naţională de Asigurări în Medicină
(CNAM)
Funcţia regulatorie
 Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale
(AMED)
 Agenția Națională pentru Sănătate Publică
 Centrul Naţional de Acreditare din Republica
Moldova” (MOLDAC).
Organe de reglementare a sistemului de ocrotirii a
sănătăţii. Funcţii.

Funcţia de suport
 Centrul de formare profesională a lucrătorilor medicali şi
farmaceutici cu studii medii (CFPLMFSM)
 19 secţii din instituţii medico-sanitare publice în cadrul instituţiilor
medicale
Funcţia de prestare a serviciilor
 Centrul Naţional de Medicină Sportivă “Atletmed”
 Centru de Medicină Legală (CML)
 Spitaluri, clinici, centre ale medicilor de familie
Infrastructura sistemului Sănătăţii
 Asistenţa Medicală Primară;
 Asistenţa Medicală Spitalicească şi Specializată;
 Asistenţa Medicală de Urgenţă;
 Medicina Preventivă;
 Sistemul educaţional în sănătate
 Universitatea de Stat de medicină şi Farmacie “N.
Testemitanu”
 5 colegii medicale si 2 institutii de instruire conntinuă a
asistentelor medicale
Ministerul Sănătăţii Muncii şi
Protecţiei Sociale -funcţii
 elaborează politici publice de dezvoltare a sistemului de sănătate
pe termen lung, mediu şi scurt, elaborează cadrul bugetar pe
termen mediu şi asigură realizarea acestora;
 elaborează şi prezintă propuneri de buget pentru sistemul de
sănătate, în modul stabilit, asigură executarea bugetului
Ministerului şi a bugetelor instituţiilor din subordine,
sistematizează şi face publică informaţia despre executarea
bugetelor şi performanţa realizată;
 asigură reglementarea, în limitele şi în conformitate cu
competenţele stabilite de lege, a aplicării politicilor publice de
dezvoltare a sistemului de sănătate, promovînd valorile comune
de solidaritate, echitate şi participare a părţilor interesate în
elaborarea, implementarea şi monitorizarea politicilor de sănătate,
cu acordarea atenţiei adecvate necesităţilor populaţiei, în special
din grupurile socialmente vulnerabile
 planifică şi realizează reforma sectorului de sănătate pentru
asigurarea celui mai înalt nivelul de concordanţă a sistemului de
sănătate în raport cu necesităţile, preferinţele şi aşteptările
adecvate ale populaţiei, în special din grupurile socialmente
vulnerabile, cu recunoaşterea şi respectarea drepturilor şi
responsabilităţilor acesteia cu privire la sănătate;
Ministerul Sănătăţii Muncii şi
Protecţiei Sociale -funcţii
 asigură schimbul de experienţă şi cooperare în planificarea
şi implementarea reformelor aferente sistemului de
sănătate la nivel naţional şi regional, inclusiv prin
dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu structuri similare din
alte state şi cu organizaţii internaţionale interesate în
domeniul sănătăţii;
 planifică resursele şi valorifică investiţiile în sistemul de
sănătate şi contribuie la intensificarea investiţiilor în
sectoarele care influenţează sănătatea, în baza dovezilor
efective privind legătura între dezvoltarea social-economică
şi sănătate;
 supraveghează sănătatea populaţiei şi stabileşte priorităţile
ce ţin de sănătatea publică, promovează prevederi asupra
aspectelor de sănătate în toate politicile publice şi susţine
implementarea eficientă a acestora în alte sectoare, în
vederea maximizării rezultatelor în domeniul sănătăţii;
Ministerul Sănătăţii Muncii şi
Protecţiei Sociale -funcţii
 asigură transparenţa şi responsabilitatea în activitatea
sistemului de sănătate în vederea realizării rezultatelor
măsurabile, precum şi în executarea bugetului Ministerului
şi a bugetelor instituţiilor din subordine, sistematizează şi
face publică informaţia despre executarea bugetelor şi
performanţa realizată;
 reprezintă interesele statului în structuri şi organisme
internaţionale în domeniul sănătăţii, dezvoltă relaţii de
colaborare cu structuri similare din alte state şi cu
organizaţii internaţionale interesate în domeniul sănătăţii, în
conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte;
 asigură pregătirea şi capacitatea sistemului de sănătate de
a depăşi eficient crizele, colaborînd reciproc cu structuri de
aceeaşi natură din alte ţări şi cu organizaţii internaţionale
din domeniul sănătăţii, precum şi de a contribui la
implementarea regulamentelor sanitare internaţionale;
 îndeplineşte alte funcţii prevăzute de legislaţie.
 Centrul de formare profesională a lucrătorilor
medicali şi farmaceutici cu studii medii

Rolul primordial a Centrului este formarea continuă a personalului

medical şi farmaceutic cu studii medii.
Obiective:
 Coordonare – organizarea şi coordonarea procesului formării
profesionale
 Coordonare – supravegherea şi monitorizarea procesului formării
profesionale
 Reglementare – certificarea participării la cursuri
 Prestare servicii – organizarea şi oferirea cursurilor de formare
profesională medicală pentru personalul din farmacii, spitale şi centre de
sănătate.
 Suport – asistenţă administrativă
 Agenția Națională pentru Sănătate Publică

 Supraveghere sanitaro-epidemiologică.
 Lucrări de cercetări ştiinţifice.
 Sănătate publică. Acreditarea instituțiilor sanitar-medicale și
farmaceutice.
 Controlul de stat în domeniul sănătății
 În baza Hotărîrii Guvernului nr. 617 din 28 iunie 2005 “Cu privire la
redresarea situaţiei farmaceutice în Republica Moldova” a fost creată
Agenția Medicamentului prin reorganizarea a 3 structuri: Institutul
Naţional de Farmacie, Inspectoratul de Stat Farmaceutic şi Direcţia
Farmaceutică pe lîngă Ministerul Sănătăţii.
 În baza Hotărîrii Guvernului nr 71 din 23.01.2013 se reorganizează prin
transformare Agenţia Medicamentului în Agenţia Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale, autoritate administrativă, subordonată
Ministerului Sănătăţii.
 În activitatea sa Agenţia se conduce de Constituţia Republicii Moldova,
decretele Preşedintelui Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi
dispoziţiile Guvernului, ordinele şi dispoziţiile Ministerului Sănătăţii ,
actele legislative în vigoare, alte acte normative, tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi de
Regulamentul Agenţiei Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.
 Agenţia Medicamentului si Dispozitivelor
Medicale
Se ocupă de monitorizarea producerii, importului şi exportului
medicamentelor şi testarea medicamentelor produse în ţară.
Obiective:
 Elaborare politici – elaborarea standardelor, codului
medicamentelor, acte regulatorii
 Coordonare – coordonarea procurării medicamentelor
asigurate
 Reglementare – autorizări pentru import / export
 Reglementare – inspecţia companiilor şi testarea
medicamentelor
 Prestare servicii – livrarea anumitor produse farmaceutice în
farmacii
 Suport – suport administrativ
 Autorizarea (expertiza, omologarea şi înregistrarea)
dispozitivelor medicale cu plasarea lor pe piață;
 Supravegherea calităţii dispozitivelor medicale;
 Monitorizarea şi coordonarea procesului de
aprovizionare cu dispozitive medicale la nivel
naţional;
 Reglementarea în domeniul dispozitivelor medicale
 Desfăşurarea activităţii informaţionale în domeniul
dispozitivelor medicale
 Crearea bazei de date naționale a dispozitivelor
medicale și a inginerilor ce le deservesc.
 Monitorizarea procesului de aprovizionare cu dispozitive
medicale, în special pentru instituţiile medico-sanitare
publice antrenate în sistemul asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală şi realizarea programelor naţionale;
 Argumentarea şi promovarea propunerilor privind
perfecţionarea sistemului medical în vederea
îmbunătăţirii aprovizionării instituțiilor cu dispozitive
medicale;
 Reglementarea creării pieţei dispozitivelor medicale, prin
procesul de autorizare a importului dispozitivelor
medicale
 Asigurarea informaţională a sistemului de sănătate în
domeniul medicamentului și a dispozitivelor medicale
 Împreună cu Comisia pentru dispozitive
medicale, Agenția autorizează și organizează
desfăşurarea investigaţiei clinice pe subiecţi
umani a dispozitivelor medicale, potrivit
reglementărilor în vigoare.
 Agenția înregistrează dispozitivele medicale
certificate în Republica Moldova, dispozitivele
medicale care poartă marcajul CE, certificate
de către organismele de evaluare a
conformităţii notificate, publicate în Jurnalul
Oficial al Comunităţii Europene, sau de către
organismele de evaluare a conformităţii
acreditate cu care s-au încheiat acorduri
internaţionale de recunoaştere, cu înscrierea
lor în Registrul dispozitivelor medicale
certificate.
 Articolul 4. Punerea la dispoziţie pe piaţă din Legea nr. 92
din 26 aprilie 2013 cu privire la dispozitivele medicale,
prevede:
 1) Dispozitivele medicale pot fi puse la dispoziţie pe piaţă,
puse în funcţiune sau utilizate numai dacă acestea au fost
supuse evaluării conformităţii şi sînt înregistrate în
condiţiile prezentei legi, astfel încît să nu afecteze
securitatea şi sănătatea pacienţilor, utilizatorilor şi, după
caz, a altor persoane, precum şi mediul înconjurător.,
 (2) Producătorii dispozitivelor medicale sînt obligaţi,
înainte de a pune în funcţiune şi a utiliza dispozitivele
medicale asupra cărora au intervenit, să supună aceste
dispozitive evaluării conformităţii potrivit procedurilor de
evaluare a conformităţii dispozitivelor medicale, stabilite
prin hotărîre de Guvern, care transpun directivele
europene aplicabile la dispozitivele medicale,
 (3) Dispozitivele medicale se comercializează, se
distribuie, se pun în funcţiune şi se întreţin pentru
a fi utilizate în conformitate cu scopul propus. ,
 (4) Dispozitivele medicale trebuie să întrunească
cerinţele esenţiale prevăzute de hotărîrea de
Guvern care transpune directivele europene
aplicabile la dispozitivele medicale. Dispozitivele
medicale se consideră conforme cu cerinţele
esenţiale în cazul cînd corespund standardelor
europene armonizate.”
 În faza de post vînzare - monitorizarea în
timp, prin implementarea sistemului de
vigilenţă, a prestaţiei dispozitivelor medicale
în procesul de utilizare, precum si asigurarea
excluderii repetării incidentelor cu implicarea
dispozitivelor de acelaşi tip. Acestea, fiind
doar unele din masurile generale ce
determină asigurarea calităţii dispozitivelor
medicale plasate pe piaţa Republicii
Moldova, sunt totodată şi cele mai
importante.
 Modalităţile de finanţare a sistemelor de
sănătate

 Finanţare de la bugetul de stat, prin aceasta modalitate de

finanţare, fondurile sunt colectate la bugetul de stat , fiind apoi
alocate sectorului sanitar. Acoperirea populaţiei este generală,
persoanele contribuind în funcţie de venit şi nu în funcţie de riscul
individual.
 Finanţarea prin asigurari de sănătate, asigurările îndeplinesc 2
roluri importante: pun laolaltă riscurile individuale ale unui număr
mare de persoane, fiecare dintre acestea avînd o probabilitate mică a
unui eveniment nedorit, iar pe de altă parte, oferă posibilitatea fiecărei
persoane incluse de a-şi transfera riscul financiar asupra societăţii de
asigurări, prin plata unei prime în contul căreia asigurătorul acceptă
să plătească anumite beneficii, atunci cînd se produce un eveniment
nedorit şi care este prevăzut în poliţa de asigurare.
Sursele de finanţare a sistemului sănătăţii cu
implicarea sectorului privat
 Asigurările Obligatorii de Asistenţă Medicală;
 Bugetul de stat;
 Bugetul Administraţiilor Publice Locale
 Investiţii private
 Donatori străini
 Surse extrabugetare(servicii prestate)
 Colaborarea Ministerul Sănătăţii cu
partenerii de dezvoltare
Colaborarea Ministerul Sănătăţii cu
partenerii de dezvoltare
WORLD
UNDP BANK
TACIS
DFID
USAID

European
Commissi SIDA
Ministry of Health
on

OMS CEB

UNAIDS

UNICEF
SOROS
Global Fund
Modele de sisteme în ocrotirea sănătăţii

În Europa operau 3 modele de sisteme de

îngrijiri de sănătate:
Modelul serviciului naţional de sănătate
(SNS) – tip Beveridge. Acest model,
imaginat de britanici, funcţionează în
Danemarca, Finlanda, Islanda, Norvegia,
Suedia, Grecia, Italia, Portugalia, Spania,
Anglia
 Caracteristici :

 sursa de finanţare – taxe generale

 controlat de guvern
 dispune de buget de stat
 există şi un sector privat
 acces liber la servicii pentru toţi cetăţenii
 acoperire generală a populaţiei cu servicii de
sănătate
 conducere prin autorităţile de stat
 medicii sunt salariaţi sau plătiţi în funcţie de numărul
pacienţilor înscrişi pe listele lor
 se practică o co – plată a unor părţi din costul unor
prestaţii
 Avantaje
 impact pozitiv asupra stării de sănătate
 relativ neoneros (nu este greu suportat de către
populaţie)
Dezavantaje
 liste lungi de aşteptare pentru anumite acte
medicale
 medicii – lipsiţi de stimulente
 doza mare de birocraţie
 Modelul Sistemului de Asigurări Sociale de Sănătate (S.A.S) – tip
Bismark , funcţionează în ţări ca Austria, Franţa, Olanda,
Germania, Belgia
Caracteristici:
 finanţat , în general, din contribuţia obligatorie a salariaţilor şi
patronilor (cotizaţii), în funcţie de venit şi taxe generale
 acoperire largă, dar nu totală (rămîn neasigurate persoanele
care nu lucrează)
 gestionarea fondurilor se realizează prin agenţii
 agenţiile contractează cu spitalele şi medici de familie sau
medicii generalişti serviciile ce urmează a fi oferite asiguraţilor
 contractele cu practicienii au la bază taxă/serviciu,
taxa/prestaţie, iar cu spitalele prin bugete globale
 Avantaje
 performanţe medicale relativ înalte
Dezavantaje
 cheltuieli – cele mai mari în Europa
 costurile administrării sale sunt mari
 generează consum indus ridicat – cu posibilitatea
apariţiei unor fenomene perverse, cum ar fi riscul moral
(la un serviciu al cărui preţ este 0, cererea depăşeşte
întotdeauna oferta) şi selecţia adversă (se refuză
asigurarea grupurilor costisitoare prin volum înalt al
consumului sau costul ridicat al prestaţiilor)
Modelul sistemului centralizat de stat (SCS) –
tip Semasko, care a funcţionat în ţările Europei
Centrale şi de Răsărit
Caracteristici
 finanţare de la bugetul de stat
 controlat de stat prin sistemul de planificare centralizată
 statul are monopolul serviciilor de sănătate care sunt
proprietatea sa
 personal sanitar salariat (funcţionari)
 accesul populaţiei la serviciile de sănătate- general
 nu există sector privat
 Avantaje
 acces general la servicii
Dezavantaje
 lipsit de iniţiativă şi competiţie
 funcţionează activitatea medicală
 este subfinanţat
 ineficient
 Obiectivele principale ale reformelor SIS în
Europa – sunt subordonate principiilor ce
guvernează politica europeană a Organizaţiei
Mondiale a Sănătăţii “Sănătate pentru toţi”
 Principii:

 egalitatea sanselor;
 etica actiunilor de politica sanitara;
 participarea activa a populației;
 promovarea sanatatii si prevenirea bolilor;
 prioritatea ingrijirilor primare de sănătate;
 actiunea intersectoriala;
 cooperarea internaţională
Criterii de apreciere a reformelor Sistemelor de
Îngrijire de Sănătate
 Coerenţa SIS
 Universalitatea asigurării de servicii
 Limitarea costurilor cu menţinerea calităţii
îngrijirilor de sănătate
 Plata/contribuţie echilibrată
 Motivare pozitivă a medicilor şi utilizatorilor
Obiectivele reformelor în sistemul de îngrijire a
sănătăţii din Europa
 Echilibrarea alocării resurselor financiare (teritorial şi între
categorii de servicii) şi controlul costurilor.
 Reducerea inechităţilor în oferta şi accesul la serviciile
 Îmbunătăţirea gradului de satisfacţie a furnizorilor şi utilizatorilor
de îngrijiri
 Ameliorarea eficacităţii şi impactului sistemului de îngrijiri de
sănătate asupra stării de sănătate
 Reducerea utilizătii inadecvate a tehnologiilor moderne
 Corectarea stimulării inadecvate a consumului medicale
 Introducerea competenţiei controlate (între furnizori publici şi privaţi,
organizaţiile de asigurări)
 Separarea furnizotilor de servicii (medicale , spitale) de cumpărătorii
de servicii
 Plata medicilor şi a instituţiilor pe baza unori criterii de performanţă
 Introducerea metodelor manageriale moderne în conducerea
serviciilor de sănătate
 Descentralizarea sistemului de îngrijire a sănătăţii prin
deconcentrare, devoluţie şi delegarea autorităţii
 Priorităţi în reformarea sistemelor de îngrijire
de sănătate în ţările Europei Centrale şi de
Răsărit
 Descentralizarea sistemului de îngrijiri de sănătate
 Modificare metodelor de planificare şi gestionarea
 Menţinerea unei largi accesibilităţi
 Dezvoltarea serviciilor de sănătate comunitare
 Dezvoltarea serviciilor preventive bazate pe factorii de risc
prevalenţi
 Îmbunătăţirea sistemului de formare a personalului de
sănătate
Relaţiile existente dintre finanţarea şi scopuri