Roboți în neurochirurgie

Recuperarea (reabilitarea) medicală denumită şi "medicina a treia" pentru a sublinia

legătura şi continuitatea indisolubilă cu medicina profilactică şi terapeutică, este cea mai nouă
formă de asistenţă medicală, apărută şi dezvoltată după cel de-Al 2-lea Război Mondial. Deşi în
toată lumea au apărul centre medicale specializate în asistenţa de recuperare, deşi în multe ţări
există o specialitate medicală cu această denumire (inclusiv în România), se spune totuşi că
recuperarea medicală aparţine tuturor specialităţilor medicale în măsura în care patologia
acestora determină deficit funcţional şi handicap de mai mare sau mai mică importanţă.
Din punct de vedere practic, disputa a fost deja rezolvată, asistenţa de recuperare a unui mare
număr de pacienţi fiind preluată de serviciile de recuperare medicală şi fizioterapie.
Dar de fapt, ce este recuperarea (reabilitarea) medicală şi ce aduce nou în gândirea medicală?
Prin recuperare se inţelege lărgirea cadrului asistenţei medicale acordate pacientului prin
includerea, de către medic, în planul terapeutic şi a perioadei de convalescenţă, neglijată în
trecut.
Obiectivul terapeutic, care era centrat pe vindecarea leziunii şi restaurarea anatomică a organului
sau segmentului lezat, se completează astăzi cu preocuparea pentru restaurarea funcţiei, pe care
natura nu o acordă spontan în cadrul unei convalescenţe pasive.
Recuperarea cunoaşte două etape: unul precoce, care începe odată cu debutul bolii, în care, pe
lângă tratamentul clasic, medicamentos, chirurgical, ortopedic etc., se introduce, ca adjuvant,
metodologia fizicală şi etapa de recuperare medicală (sau recuperare funcţională) propriu-zisă, în
care terapia fizicală trece pe primul plan. La sfârşitul acesteia, pacientul se va putea întoarce la
activitatea anterioară apreciindu-se că este recuperat din punct de vedere funcţional sau va
necesita o readaptare socioprofesională care presupune orientarea lui spre o nouă activitate sau
profesie.
Tratamentul fizical utilizat în reabilitarea medicală reprezintă acea parte a terapiei ce foloseşte
factorii fizici, incluzând următoarele capitole (metode): hidroterapia, termoterapia, electroterapia,
masoterapia (masajul), kinetoterapia, ergoterapia, pneumatoterapia, terapia cu inhalaţii.
În principal, recuperarea se bazează pe 3 categorii de afecţiuni:
- Afecţiuni neurologice
• Hemi-, para-, tetra- plegii/pareze
• Paralizii/pareze de nervi periferici, polineuropatii etc.
• Boli degenerative ale SN: scleroza multiplă, scleroza laterală amiotrofică, leuconevraxita, boala
Charcot-Marie-Tooth, boala Friedreich, boala Kugelberg-Wellander etc.
- Afecţiuni reumatice:
• Artroze (coxartroze, gonartroze operate sau nu, spondilartroze etc.)
• Hernii de disc lombare, cervicale, lumbago, 1. Sciatica
Reumatisme inflamatoarii (spondilita anchiIozantă, poliartrita reumatoidă, spondilartrite
seronegative, artropatie psoriazică etc.)
• Reumatisme abarticulare: tendinite, bursite, fasciile, entezite, miozite, periartrite, fibromialgia
etc.
• Alte: gut, condrocalcinoza, polimialgie reumatică, sclerodermie, poli- şi dermato- miozită etc.
- Afecţiuni ortopedice şi/sau posttraumatice:
• Fracturi, luxaţii, entorse, disjuncţii etc.
• Osteonecroze aseptice de cap femural, de cap humeral etc.
• Proteze şolduri, genunchi etc.
• Algoneurodistrofie
• Tulburări de statică vertebrală: scolioze, cifoze
• Osteoporoza
• Boala Paget
• Alte boli: osteite, spondilodiscite, hiperostoze, osteocondrodisplazii.
Pe lângă aceste boli, recuperarea medicală este necesară şi în:
• Infarct miocardic
• Boli vasculare (tulburări de circulaţie arterială sau venoasă)
• Boli degestive, renale, pulmonare, dermatologice, ginecologice etc.
În oricare din situaţiile de mai sus, tratamentul trebuie prescris de un medic specialist în
reabilitare medicală în urma unui consult şi, eventual, a unor investigaţii suplimentare
(radiografii, rezonanţă magnetică, computer tomograf şi/sau analize de laborator). Tratamentul
recuperator se va efectua fie în regim ambulatoriu, fie, în cazurile severe şi/sau nedeplasabile în
regim de internare. Esenţial este ca tratamentul fizical să fie precoce şi susţinut până la o
complet[ recuperare, iar în cazurile cronice să continuie zilnic la domiciliul bolnavului (cu sau
fără ajutorul familiei sau/şi al unui personal specializat: maseur, kinetoterapeul etc).
În multe din afecţiuni (majoritatea celor reumatice, ortopedice şi chiar neurologice), tratamentul
recuperator trebuie completat, pentru o cât mai bună reuşită, cu o cură balneară într-o staţiune de
profil.
Robotica este știința care se ocupă cu tehnologia, proiectarea și fabricarea roboților.
Robotica necesită cunoștințe de electronică, mecanică și programare, iar persoana care lucrează
în acest domeniu a ajuns să fie cunoscută ca robotician. Denumirea de robot a fost introdusa
pentru prima oara de către Karel Čapek în anul 1921 în lucrarea sa "Roboții universali ai lui
Rossum", în 1921 plecând de la cuvântul ROBOTA, munca, activitate de rutina, preluat de către
Isaac Asimov, în povestirea științifico-fantastică "Fuga în cerc" (1941).

Putem utiliza mai multe abordări pentru clasificarea roboților - de exemplu, prin domeniul de
utilizare, prin scop, prin metoda de mișcare etc. Prin scopul aplicației principale pot fi identificați
roboți industriali, roboți de cercetare, roboți utilizați în antrenament, roboți speciali.

Cele mai importante clase de roboți multifuncționali sunt manipulatorii și roboții mobili.

Un robot de manipulare este o mașină automată (staționară sau mobilă) constând dintr-un
dispozitiv de acționare sub forma unui manipulator având mai multe grade de mobilitate și un
dispozitiv de comandă programat care servește la îndeplinirea funcțiilor de motor și de control în
procesul de producție.

Un robot mobil este o mașină automată în care există un șasiu în mișcare cu unități controlate
automat.
În medicină, chirurgia este specialitatea medicală care tratează bolile sau rănile prin intervenții
instrumentale sau manuale operative.

Activitățile chirurgicale din spital se desfășoară în trei mari compartimente:

 în secția de paturi (staționar);

 în blocul operator - cu activități chirurgicale;
 la camera de gardă, unde se primesc pacienții, se triază și se asigură primul ajutor.

Camera de gardă trebuie să asigure o preluare rapidă, un examen complet al pacientului de către
medicul de gardă; la nevoie se acordă și primul ajutor, dezbrăcarea, îmbrăcarea și transportul în
secția de chirurgie.

Staționarul trebuie să asigure condiții de cazare, tratament și alimentație. Bolnavul este cazat în
salon cu respectarea unui anumit regim igienico-sanitar:

 volum minim de 10 - 12 m3 de aer pentru fiecare pacient;

 temperatura de 20 - 25oC;
 pardoseala trebuie să permită efectuarea curățeniei ușor și de mai multe ori pe zi
 fiecare salon să beneficieze de toaletă proprie.

Secția de paturi trebuie să fie divizată într-un compartiment septic, destinat bolnavilor cu
afecțiuni chirurgicale septice și un compartiment aseptic pentru restul pacienților, pentru a se
evita declanșarea unor infecții spitalicești.

Blocul operator se compune din săli de operație care trebuie să fie cât mai aproape de secția de
chirurgie. Aici există anumite circuite în care are acces doar personalul blocului operator și
pacienții care necesită intervenția chirurgicală. Intrarea în blocul operator se face numai după ce
a fost schimbată ținuta de spital în costumul de filtru, în camera de filtru (alăturată sălii de
operație).

În blocul operator mai există:

 o antecameră pentru staționarea bolnavilor înainte de intervenția chirurgicală și pentru

administrarea pre-anesteziei;
 un spălător și sterilizator pentru intervenția chirurgicală;
 grupuri sanitare pentru pacienți;
 cameră de trezire, unde bolnavul este supravegheat de anestezist până la stabilirea
funcțiilor vitale.

În apropierea blocului operator se află secția de reanimare și terapie intensivă, precum și

serviciul de transfuzie.

Secția ATI este situată în vecinătatea blocului operator și aici există săli de operație septice și
aseptice.
ROSA este o tehnologie robotică medicală, concepută pentru a minimiza invazivitatea
intervențiilor chirurgicale ale sistemului nervos central . Roboții ROSA ajută specialiștii din
sănătate în timpul procedurilor chirurgicale.

Tehnologia ROSA, dezvoltată de compania franceză Zimmer Biomet Robotics , este utilizată în
120 de spitale din Europa, America de Nord, Asia și Orientul Mijlociu.

Dispozitivul permite proceduri stereotactice fără ramă , crescând precizia și reducând timpul de
funcționare. Este deosebit de eficient pentru SEEG , DBS , proceduri endoscopice, rezecție a
tumorilor cerebrale și chirurgie pediatrică.

Dispozitivul ROSA este o soluție de platformă integrată care combină software pentru
planificarea și navigarea neurochirurgicale, cu un braț robotizat de înaltă tehnologie.

Sistemul a fost proiectat de Zimmer Biomet Robotics (Montpellier, Franța) și este utilizat în
prezent în Europa, America de Nord, Asia și Australia.

Fig. 1. Robotul Rosa

Sistemul chirurgical da Vinci este un sistem chirurgical robotizat realizat de compania

americană Intuitive Surgical . Aprobat de Food and Drug Administration (FDA) în 2000, este
conceput pentru a facilita operația folosind o abordare minim invazivă și este controlat de un
chirurg de la o consolă. Sistemul este folosit pentru prostatectomii și din ce în ce mai mult pentru
repararea valvelor cardiace și procedurile chirurgicale ginecologice . Potrivit producătorului,
sistemul da Vinci este denumit în parte "da Vinci", deoarece studiul lui Leonardo da Vinci
despre anatomia umană a dus în cele din urmă la proiectarea primului robot cunoscut din istorie.
".
Sistemele chirurgicale Da Vinci au fost utilizate în aproximativ 200.000 de intervenții
chirurgicale în 2012, cel mai frecvent pentru histerectomii și îndepărtări de prostată . La 30
septembrie 2017, exista o bază instalată de 4.271 de unități în întreaga lume - 2.770 în Statele
Unite, 719 în Europa, 561 în Asia și 221 în restul lumii. Versiunea „Si” a sistemului costă în
medie ușor sub 2 milioane de dolari SUA, pe lângă câteva sute de mii de dolari din taxe de
întreținere anuale. Sistemul da Vinci a fost criticat pentru costurile sale și pentru o serie de
probleme legate de performanțele sale chirurgicale.

In timp ce utilizarea chirurgiei robotice a devenit un articol în reclama serviciilor medicale,

există o lipsă de studii care au indicat că rezultatele pe termen lung sunt superioare rezultatelor
după chirurgia laparoscopică.

Fig. 2. Robotul DaVinci

Sistemul da Vinci a fost utilizat în următoarele proceduri:

 Prostatectomie radicală, pieloplastie , cistectomie , nefrectomie și reimplantare ureterală;

 Histerectomie , miomectomie și sacrocolpopexie ;
 Repararea herniei hiatale ;
 Chirurgie robotică tranzitorie (TORS) pentru cancerul de cap și gât (aprobat de FDA din
2009)

Sistemul da Vinci constă dintr-o consolă a chirurgului, care este în mod obișnuit în
aceeași cameră cu pacientul și un cărucior lateral cu patru brațe robotice interactive controlate de
la consolă. Trei brațe sunt pentru unelte care dețin obiecte și pot acționa, de asemenea, ca
scalpele , foarfece, bovine sau apucătoare. Chirurgul folosește comenzile consolei pentru a
manevra cele trei sau patru brațe robotizate ale carului pacientului (în funcție de model).
Sistemul da Vinci necesită întotdeauna un operator uman.
Bibliografie
1. André Olivier, Warren W. Boling, Taner Tanriverdi, Techniques in
Epilepsy Surgery: The MNI Approach, Cambridge University
Press; 1 ediție (26 martie 2012)
2. CE Marras, E. Procaccini, P. Palma, A. Calisto, M. Rizzi, A.
Medda, E. Genovese, R. Amante, O. Delalande, Utilizarea și
indicațiile sistemului robotizat asistent Stereotactic în
neurochirurgie pediatrică, ISMINS (Martie 2012)
3. https://www.medtech.fr/
4. "Roboti ca activatori chirurgicali" . MarketWatch . 3 februarie
2005. preluat 17 martie 2013.
5. abbage Science and Technology (18 ianuarie 2012). „Roboți
chirurgicali: bunătatea străinilor” . Economistul . Preluat 21
februarie 2013 .
6. https://www.wikipedia.org/