Bioinginerie medicală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Bioingineria medicală integrează principiile fizicii, chimiei, matematicii și pe cele
inginerești pentru studiul biologiei, medicinei, comportamentului sau sănătății.
Bioingineria creează concepte fundamentale și cunoștințe de la nivel molecular până
la nivel sistemic și dezvoltă noi produse biologice, materiale, procese, implanturi și
produse informatice pentru prevenirea, diagnosticul și tratamentul bolilor, pentru
reabilitarea pacientului și creșterea gradului de sănătate. [1]
Bioingineria sau ingineria medicală s-a consacrat recent ca o disciplină de sine
stătătoare, comparativ cu alte domenii inginerești; o asemenea evoluție este
specifică domeniilor interdisciplinare care reușesc să se desprindă de celelalte
specializări deja cunoscute. O mare parte din studiul bioingineriei constă în cercetare
și dezvoltare într-un domeniu foarte larg de subdomenii (vezi mai jos). Aplicațiile
bioinginerești principale includ realizarea de proteze biocompatibile, dispozitive
medicale de diagnostic și tratament care variază de la echipamente clinice la
microimplanturi, echipamente imagistice cum ar fi RMN-urile, biotehnologie cum ar fi
regenerarea și creștere de țesuturi și medicamentele de biosinteză și sinteză.

Cuprins

 1Subdomenii
o 1.1Biotehnologie și farmaceutice
 1.1.1Ingineria tisulară
 1.1.2Ingineria genetică
 1.1.3Inginerie neuronală
 1.1.4Ingineria farmaceutică
o 1.2Dispozitive medicale
 1.2.1Imagistica medicală
 1.2.2Implanturile
o 1.3Ingineria clinică
 2Contribuitori
 3Vezi și
 4Note
 5Bibliografie
 6Legături externe

Subdomenii[modificare | modificare sursă]
Bioingineria este un domeniu interdisciplinar care este influențat de diferite domenii
inginerești și medicale. Acest lucru este specific disciplinelor noi care au evoluat din
aplicațiile extinse ale altor discipline într-un domeniu de sine stătător. Mulțumită
acestei diversități, este tipic pentru bioinginerie să-și îndrepte atenția către un anumit
subdomeniu sau un grup de subdomenii care sunt conectate între ele. Principala
organizație de bioinginerie medicală din SUA împarte subdomeniile astfel:

 Biomecanică
 Bioinstrumentație
  Biomateriale
 Bionică
 Inginerie celulară tisulară și genetică
 Inginerie clinică
 Imagistică medicală
 Bioinginerie ortopedică
 Ingineria reabilitării
 Fiziologia sistemelor
 Bionanotehnologie
 Inginerie neuronală
De asemenea există o clasificare a subdomeniilor din bioinginerie prin asocierea cu
domeniile inginerești mai cunoscute:

 Inginerie chimică – include ingineria biochimică, celulară, moleculară și

tisulară, biomateriale și biotrasport.
 Inginerie electrică – include ingineria bioelectrică și neurală,
bioinstrumentația, imagistica medicală, dispozitive medicale. Acest
domeniu tinde să acapareze și optica și ingineria optică – optică
biomedicală, imagistica și dispozitivele medicale asociate.
 Inginerie mecanică – include biomecanică, biotrasport, dispozitive
medicale specifice și modelarea sistemelor biologice, cum ar fi
mecanica țesuturilor conjunctive.
Biotehnologie și farmaceutice[modificare | modificare sursă]
Articole principale: biotehnologie și farmacologie.
Biotehnologia este des considerat un termen ambiguu, câteodată folosit ca un
termen similar cu bioingineria medicală; totuși acest termen denotă produse specifice
care folosesc „sisteme biologice, organisme vii sau microorganisme”. Chiar și
anumite dispozitive medicale complexe pot fi încadrate în această arie a
biotehnologiei dacă la baza principiului lor de funcționare stă folosirea unor astfel de
sisteme biologice. Biofarmaceuticele (de exemplu vaccinurile), ingineria genetică și
anumite aplicații din agricultură sunt unele din principalele subdomenii ale
biotehnologiei.
Farmaceuticele au legătură cu biotehnologia prin două căi indirecte: 1) anumite
produse se încadrează în ambele domenii de activitate (biofarmaceuticele,
antibioticele de biosinteză) și 2) împreună formează aria de bioinginerie medicală
care nu se bazează pe dispozitive medicale.
Ingineria tisulară[modificare | modificare sursă]
Ingineria tisulară este o componentă majoră a Biotehnologiei. Unul dintre rolurile
ingineriei tisulare este de a crea organe artificiale (folosind materiale biocompatibile)
pentru pacienții care au nevoie de transplant de organe. Bioinginerii cercetează noi
metode de a crea astfel de organe. Cercetătorii au reușit să crească mandibule
și trahei cu structuri asemănătoare cu cele biologice naturale din celule stem umane.
De asemenea vezici urinare artificiale au fost crescute în laboratoare și transplantate
cu succes pacienților. Organele bioartificiale care folosesc atât componente sintetice
cât și biologice reprezintă un subiect de cercetare, cum ar fi dispozitivele care
facilitează funcția hepatică prin folosirea celulelor hepatice într-un bioreactor
artificial[2].
Ingineria genetică[modificare | modificare sursă]
Ingineria genetică, recombinarea ADN, modificarea/manipularea genetică și
separarea genelor sunt termeni folosiți pentru a descrie modificările posibile asupra
genelor unui organism. Ingineria genetică este diferită de formele tradiționale de
modificare a structurii genetice, unde genele organismului erau manipulate indirect.
Ingineria genetică folosește tehnici de clonare și transformare moleculară pentru a
schimba structura și caracteristicile genelor în mod direct. Tehnicile de inginerie
genetică sunt folosite cu succes în numeroase aplicații. Câteva exemple sunt:
îmbunătățirea tehnologiilor de realizare a recoltelor, obținerea insulinei sintetice
folosind bacterii modificate genetic, obținerea eritropoietinei în celulele ovariene la
hamsteri și modificarea genetică a șoarecilor de laborator pentru a
simula cancerul pentru cercetare[3].
Inginerie neuronală[modificare | modificare sursă]
Ingineria neuronală este o disciplină care folosește tehnici inginerești pentru a
înțelege,a repara, a înlocui sau îmbunătăți sistemul neuronal. Bioinginerii care
lucrează în acest domeniu sunt calificați special pentru a rezolva problemele care
apar la interfața țesut neuronal-structuri artificiale.
Ingineria farmaceutică[modificare | modificare sursă]
Ingineria farmaceutică este considerată atât o ramură a bioingineriei medicale cât și
o ramură a ingineriei chimice; în practică, este considerată un subdomeniu hibrid
(așa cum sunt multe din domeniile bioingineriei medicale). În afară obținerea de
produsele farmaceutice care folosesc în mod direct substanțe biologic active, chiar și
obținerea de medicamente de sinteză necesită cunoștințe din bioinginerie având în
vedere interacțiunile fiziologice care le provoacă folosirea unor astfel de
medicamente[4].
Dispozitive medicale[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Dispozitiv medical.
Reprezintă un domeniu foarte larg incorporând majoritatea produselor medicale care
nu-și ating scopul prin metode chimice (exemplu: substanțe farmaceutice) sau
biologice (exemplu: vaccinurile) și nu implică metabolismul[5].
Un dispozitiv medical este folosit în:

 Diagnoza unor boli sau alte afecțiuni ale funcțiilor fiziologice.

 În tratarea, atenuarea, sau prevenirea bolilor.
Câteva exemple sunt pace-makerele, pompele de infuzie, aparatul cord-pulmon,
aparate de dializă, organe artificiale, implanturi, membre artificiale, lentile corective,
implanturi cohleare, proteze oculare, proteze de reconstrucție facială și implanturi
dentare.
Stereolitografia este un exemplu de tehnică folosită pentru realizarea matrițelor de
creare a obiectelor medicale. În afară de crearea modelelor organelor sau ale
corpului uman sau crearea dispozitivelor medicale tehnicile inginerești sunt folosite și
pentru cercetarea și dezvoltarea de noi aparate pentru terapii inovative, tratamente,
monitorizare a pacientului și diagnosticarea timpurie a maladiilor complexe.
Imagistica medicală[modificare | modificare sursă]
Imagistica medicală este un subdomeniu important al dispozitivelor medicale. Rolul
acestui domeniu este de a permite investigarea directă și indirectă a organelor care
nu sunt vizibile ochiului uman, realizând o analiză a dimensiunilor acestora și a
localizării lor în organism. Imagistica medicală presupune
folosirea ultrasunetelor, magnetismului, radiațiilor UV și infraroșu, razelor
X, microunde și a altor tehnici[6].
Tehnologiile imagistice sunt esențiale pentru diagnoza medicală iar dispozitivele
medicale folosite sunt aparate complexe:

 Fluoroscopie
 Rezonanță magnetică nucleară
 Medicină nucleară
 Tomografie cu emisie de pozitroni (PET scan)
 Tomografie computerizată (CT scan)
 Tomografie
 Ecografie (ultrasunete)
 Microscopie optică
 Microscopie electronică
 Termografie (infraroșu)