Socrate

filosof grec
Sari la navigareSari la căutare
Socrate

Bustul lui Socrate

Date personale

Născut 469 î.Hr.[1] 

Alopeke(d), Antiochis(d), Atena clasică 

Decedat 15 februarie 399 î.Hr. (70 de ani)[2] 

Atena, Atena clasică 

Cauza forced suicide[*][3][4][5] ( hemlock

decesului poisoning[*][3][4][5]) 

Părinți Sophroniscus[*]
Phaenarete[*] 

Căsătorit cu Xantipa
Myrto[*] 

Copii Lamprocles[*]
Menexenus[*] 

Etnie grec 

Ocupație filozof
profesor
scriitor 

Atena
Filosofia antică
 Interese principale

epistemologie, etică

Idei importante

maieutica

Influențe A influențat
Heraclit, Euripide. Platon, Xenofon,Antistene, Aristip, Aischines
Prezență online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Socrate (greacă: Σωκράτης Sōkrátēs; n. 469 î.Hr.,[1] Alopeke(d), Antiochis(d), Atena

clasică – d. 15 februarie 399 î.Hr.,[2] Atena, Atena clasică) a fost un filosof din Grecia
antică.

Cuprins

 1Viața lui Socrate

o 1.1Educația
o 1.2Viața familială
o 1.3Viața politică
o 1.4Caracterul
o 1.5Contribuția spirituală și „Demonul lui Socrate”
o 1.6Procesul
 2Mesajul lui Socrate
 3După 2500 de ani
 4Vezi și
 5Note
 6Bibliografie
 7Lectură suplimentară
 8Legături externe

Viața lui Socrate[modificare | modificare sursă]

Educația[modificare | modificare sursă]
Socrate s-a născut în Alopeke(d), o demă din Atena antică, în 470 î.Hr., adică la
sfârșitul războaielor medice. Mama sa, Phainarete, era moașă; tatăl său,
Sophroniscos (Σωφρονίσκος), era cioplitor în piatră sau sculptor.
Probabil că Socrate a primit educația de care aveau parte tinerii atenieni din vremea
sa: a trebuit să învețe muzică, gimnastică și gramatică, adică studiul limbii bazat pe
comentarii de texte.
Printre maeștrii a căror frecventare ar fi contribuit la formarea gândirii lui Socrate,
Maximus din Tyr citează doua femei: Aspasia din Milet(en) (Ἀσπασία), o curtezană,
și Diotima (Διοτίμα) din Mantineea, o preoteasă. Despre prima, Platon vorbește
în Menexenos, dar este evidentă ironia lui Socrate atunci când face din ea un
profesor de elocință; și Xenofon vorbește de Aspasia în legătură cu Socrate, iar
după Eschine, ea l-ar fi învățat pe Socrate doctrina dragostei care-i face pe oameni
mai buni. Cât despre Diotima, ea este cunoscută mai ales datorită celebrului pasaj
din Banchetul, unde preoteasa din Mantineea povestește nașterea lui Eros.
De la Socrate a rămas citatul: „Singurul lucru pe care îl știu este că nu știu nimic”.
Socrate a fost atât de dur în formularea acestui principiu, fiindcă îi critica pe cei care
se credeau în materie de cunoaștere „alfa și omega”, fără să recunoască atunci când
nu știau ceva.
Viața familială[modificare | modificare sursă]
Asupra vieții de familie a lui Socrate există câteva amănunte nu întotdeauna
concordante; cert este că el s-a căsătorit cu Xantipa. Socrate a avut trei copii,
[6]
 Lamprocles, primul născut, Sophroniscos și Menexenos.
Viața politică[modificare | modificare sursă]
A luat parte la trei campanii militare în calitate de infanterist. La începutul războiului
peloponesiac a participat la asediul Potideei, în Chalcidica, între anii 432 î.Hr. și 429
î.Hr. L-a avut ca tovarăș de arme pe Alcibiade, pe care-l salvează atunci când
acesta, rănit, era cât pe ce să cadă în mâinile dușmanului. În 424 î.Hr., cinci ani după
ciuma abătută asupra Atenei, Socrate se regăsește în bătălia de la Delion, unde
trupele ateniene sunt zdrobite de către tebani. Acolo el îi salvează viața lui Xenofon,
prins sub calul care căzuse peste el. În 422 î.Hr., Socrate participă la expediția
pentru cucerirea orașului Amfipolis.
Caracterul[modificare | modificare sursă]
Curajul lui Socrate merge mână în mână cu o răbdare, o simplitate și o stăpânire de
sine capabile să înfrunte orice încercare; la banchete era un conviv vesel și agreabil,
care bea la fel de mult ca tovarășii săi, dar fără a se cufunda vreodată în beție, așa
cum li se întâmplă acestora, ispravă ce-l umplea de admirație pe Alcibiade. Mânia,
ieșirile violente, dușmănia îi sunt necunoscute. Primind de la cineva o lovitură de
picior, iar oamenii mirându-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: "Dacă un
măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aș fi dat în judecată?"
Îmbrăcămintea lui Socrate era întotdeauna modestă, atât din cauza sărăciei, cât și a
simplității sale; niciodată n-a fost văzut afișând o neglijență vestimentară, cum o vor
face cinicii. Unii își afectează zdrențele, de aceea i-a și spus Socrate filosofului cinic
care-și etala găurile hainei: "Îți văd deșertăciunea prin mantie". Lui Socrate nimic nu-i
este mai străin decât aroganța, iar atunci când vede în agora Atenei obiectele de tot
felul expuse de negustori admirației și lăcomiei cumpărătorilor, se mulțumește să
spună: "Câte lucruri de care eu nu am nevoie există!".
S-a zis că Socrate era deosebit de urât; chel, purtând barbă, cu nasul borcănat.
Alcibiade, după ce afirma în Banchetul că Socrate seamănă cu satirul Marsyas,
adaugă că este asemeni acelor statui de sileni care se deschid și conțin înăuntru
imaginile unor divinități, chipul lui Socrate ascunzând cel mai frumos dintre suflete, la
fel cum discursurile sale aparent naive și glumețe ascund cea mai mare profunzime.
Figura lui Socrate nu putea să nu-i scandalizeze pe atenieni, întrucât pentru ei
frumusețea fizică era simbolul frumuseții lăuntrice și nimic nu părea a fi mai
incompatibil decât urâțenia lui Socrate și puritatea sa morală.