Aristotel, ilustrul filosof care a pus bazele gândirii critice de astăzi

Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul

dintre cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit
enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. A fost discipol al lui Platon și a tras concluziile
necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putându-se cu siguranță afirma că Aristotel este
întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare.
A întemeiat și sistematizat domenii filosofice ca metafizica, logica formală, retorica, etica. De
asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un
mileniu în Europa.
În lucrările de logică a analizat exemple de demonstrație din matematici.

Biografie
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din Peninsula
Calcidică, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, era medicul regelui Macedoniei, Midas al II-
lea, tatăl lui Filip al II-lea și bunicul lui Alexandru cel Mare. Mama sa, pe nume Phaestis,
provenea din familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în
Academia lui Platon, unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea
lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt,
acesta este începutul unei serii de călătorii pentru cunoașterea și studiul formelor de stat și de
conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., era chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru
a desăvârși educația tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel
Mare).
Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea
îmbrăcăminte plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe.
Referitor la viața sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului
său, s-a căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau doar divinităților.
În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia
cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală
– Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp
de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările.
În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de
macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La
conducerea școlii îi succede Teofrast, cel mai important discipol al său.

Opera
Platon și Aristotel de Raphael
Ca și magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca și autorul o istorie
interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renașterii,
deci unele dintre ele pot rămâne necunoscute și până în prezent. După moartea lui Teofrast,
urmașul lui Aristotel la conducerea școlii, lucrările marelui filosof sunt duse în Asia Mică, unde
putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse la Roma și
ajung mai târziu până la Andronicus din Rodos.
Vastul sistem filosofic și științific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate
(logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) și profunzime, a stat la baza
gândirii medievale creștine și islamice și a fost axul culturii Occidentului până la
sfârșitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes
Laertios menționa 145), s-au păstrat 47.
„Suntem ceea ce facem în mod repetat; prin urmare, excelența nu este un act singular, ci

un obicei” – Aristotel.
Celebrul filosof s-a stins din viaţă la data de 7 martie 322 î.Hr.
Fără doar și poate, omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul uriaș pe care
Aristotel l-a avut de-a lungul vieții sale. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi filosofi
ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii
peripatetice.
Chiar dacă  bazele filosofiei au fost puse în primă instanță de Platon, Aristotel este cel care
a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o. Mai mult decât atât, se
poate afirma cu siguranță că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine
stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală,
Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas
paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din
peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui
Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama
sa, pe nume Phaestis, provenea dintr-o familie aristocratică.

Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel Mare şi să
exercite o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de cea a lui Platon,
Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin intermediul propriei percepţii.
Arealul vast de cuprindere a studiilor sale, cât şi noutatea acestora, i-au conferit lui
Aristotel o influenţă uriaşă asupra dezvoltării a numeroase idei sau curente filosofice.
În 335 î.H., după ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s-a întors în oraș.
În Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă influență asupra
gândirii Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și-a fondat propria școală la Atena,
numită Lyceum.
Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi, aceștia erau
obligați să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea ce
înseamnă oameni care se plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii dintre cele
mai diverse, de la științe și matematică la filozofie și politică, și aproape orice alt domeniu
ce putea avea legătură cu acestea. Arta era, de asemenea, o arie de interes foarte
populară. Membrii își notau descoperirile în manuscrise. Astfel s-a creat imensa colecție de
materiale scrise a școlii, care, după standardele lumii antice, reprezenta una dintre primele
mari biblioteci.

„Zgârciții adună ca și cum ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să

moară” – Aristotel. 
Despre operele și analizele lui Aristotel s-a scris mult timp, de-a lungul istoriei. Însă, unul
dintre subiectele pe care acesta le-a studiat în profunzime a fost cu siguranță economia.
Astfel că, principalele sale idei de filosofie economică se axează în jurul următorelor idei:
 Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe proprietate privată; de
ce proprietate privată? – întrucât oamenii au mai multă grijă de bunul personal faţă
de bunul comun, aflat în devălmășie;
 Banii sunt necesari pentru a depăşi neajunsurile sistemului de troc;
 După cum menţionam în articolul referitor la Nicole Oresme,  banii sunt văzuţi ca
parte a sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că tranzacţiile monetare trebuie
să fie strict reglementate de către lege;
 Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activităţii economice în viitor,
întrucât aceştia pot fi păstraţi până la o tranzacţie ulterioară, spre deosebire de troc;
 În privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară a fi împotriva
acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un mijloc pentru a
facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai mulţi bani;
 Într-una din operele sale principale,  Etica nihomahică,  Aristotel consideră monopolul
ca fiind un mijloc de exploatare a populaţiei, deşi nu face referiri explicite cu privire la
rolul spiritului competiţional. 
În scrierile sale economice, Aristotel recurge şi la aspecte ale eticii pentru a îşi apăra ideile.
Astfel, contracarând aversiunea faţă de proprietatea privată a lui Platon, Aristotel se
bazează pe educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele nestăvilite de
avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă naştere unui sistem
filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a confirmat sau infirmat
viziunea sa.