CONTRIBUȚIA LUI ARISTOTEL LA FUNDAMENTAREA LOGICII

Nume de referință în cultura Greciei antice, Aristoteles, așa cum era cunoscut de cei din jur, s-a
născut în anul 384 î.Hr., în colonia greacă Stagira, un oraș din Peninsula Chalcidica, în nordul Mării
Egee. Provenit dintr-o familie de aristocrați, a rămas încă de mic, orfan, petrecându-și primii ani în
localitatea natală, mai apoi intrând la Școala filozofică a lui Platon, unde rămâne până la vârsta de 20 ani.
Celebritatea și-a câștigat-o și datorită faptului că mai târziu, a devenit profesorul şi protejatul lui
Alexandru Macedon (356-323 î.Hr.). Pacea impusă de macedonieni cetăților grecești i-a dat prilejul lui
Aristotel de a veni la Atena, unde a înființat propria lui Școală, peripatetică (loc în care profesorul învăța
în timp ce se plimba prin grădina numită Liceu). Va preda aici timp de13 ani și își va continua neobosit
cercetările. În anul 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față
de macedoneni. Aristotel se refugiază la Chalkis, în insula Eubeea, unde moare un an mai târziu. La
conducerea școlii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său.
Spirit enciclopedic, Aristotel a creat un grandios sistem filosofic și științific, ce va sta la baza
gândirii medievale, până la sfârșitul sec. al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări personale, nu s-au
păstrat decât 47. Cercetările privind Logica sunt cunoscute sub titlul de Organon, nume care însă nu-i
aparține lui Aristotel. Colecția numită astfel, cuprinde 6 Tratate de Logică (Categoriile, Despre
interpretare, Analiticele prime, Analiticele secunde, Topica și Respingerile sofistice). Iată câteva noțiuni
de logică aristotelică, prezente în aceste lucrări:
- ce desemnează, substanța, cantitatea, calitatea, starea, posesia, acțiunea, pasiunea și care sunt
caracteristicile acestora;
- diversitatea variantelor lingvistice (afirmație, negație, contrazicere) în exprimarea unei propoziții
și ce exprimă ele;
- ce este silogismul (raționamentul)?
- încercarea de a elabora o teorie a probabilității ș.a..

În concluzie, Aristotel are meritul de a fi sistematizat toate aceste noțiuni, întemeind astfel
Logica, privită ca disciplină filozofică independenta. Scopul pe care l-a urmărit gânditorul antic a fost
acela de a arăta, în ce mod se poate obtine o gândire corectă, pentru a putea argumenta în mod temeinic
ceva.  Conform lui Aristotel, gândirea nu poate fi decat deductive, iar această deductie se numeste
rationament sau silogism si de aceea Teoria silogismelor reprezintă cea mai importantă parte a logicii
aristotelice.

PETRU NICHITA A IX-A C