Aristotel

Bogdan Agrapinei
Ciubotaru Iulian George
 Cuprins

 Aristotel
 Opera lui Aristotel
 Sistem filosofic al lui Aristotel
 Etica Nicomahica
 Etica Nicomahica și Etica Eudemică
 Citate din Etica Nicomahică
 Aristotel

Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie

322 î.Hr.) a fost unul din cei mai
importanți filozofi ai Greciei Antice,
clasic al filozofiei universale, spirit
enciclopedic, fondator al școlii
peripatetice.

Portretul lui Aristotel, sculptură

de Lysippos, Muzeul Luvru
 Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon,
Aristotel este cel care a tras concluziile necesare
din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se
cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul
științei politice ca știință de sine stătătoare.

Aristotel a întemeiat și sistematizat

domenii filozofice ca Metafizica, Logica
formală, Retorica, Etica. De asemenea,
forma aristotelică a științelor naturale a
rămas paradigmatică mai mult de un
mileniu în Europa.

Platon şi Aristotel de Raphael

Opera lui Aristotel

Ca și magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile

sale au ca și autorul o istorie interesantă. Ele au fost
redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada
Renașterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute și pînă
în prezent. După moartea lui Teofast, urmașul lui Aristotel la
conducerea școlii, lucrările marelui filosof sunt duse în Asia Mică,
unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100
î.e.n. În 86 î.e.n., sunt aduse la Roma și ajung mai târziu pînă la
Andronicus din Rodos.
Sistem filosofic al lui Aristotel

Vastul sistem filosofic și științific

conceput de Aristotel, uimitor prin
diversitate (logică, teologie, politică,
estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.)
și profunzime, a stat la baza gândirii
medievale creștine și islamice și a fost
axul culturii Occidentului până la sfârșitul
secolului al XVII-lea. Din cele peste 150
de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes
Laertios menționa 145), s-au păstrat 47.
 Etica Nicomahică
Etica Nicomahică este o scriere ce
aparține lui Aristotel și apare ca fiind scrisă
în jurul anului 350 î.Hr. Lucrarea este
structurată pe 10 cărți, având ca subiect
virtutea. Numele de Etica Nicomahică,
provine de la numele fiului lui Aristotel,
Nicomahus, despre care se consideră că
ar fi editat cartea, având în vedere că
aceasta fusese concepută de Aristotel
drept curs pentru discipolii săi.

Prima pagină a ediţiei din 1837

 Etica nicomahică și
Etica Eudemică

Etica Nicomahica se aseamană în mare parte cu o altă scriere,

Etica Eudemică. Atât Etica Nicomahică cât și Etica Eudemică
încep cu discuția despre eudaimonia (fericire) și se încheie cu
discuția despre virtute și ceea ce necesită oamenii pentru a-și
trăi viața cel mai bine. Amândouă examinează condițiile în care
slăvirea sau blamarea sunt potrivite și ambele vorbesc despre
natura plăcerii și a prieteniei.
În ciuda faptului că ambele lucrări exprimă același punct de
vedere, este evident că una dintre ele reprezintă o versiune
îmbunătațită a celeilalte, iar de multe ori este considerat că Etica
Nicomahică este versiunea îmbunătățită a Eticii Eudemice.
 Aristotel, prin Etica Nicomahică este un deschizător de drumuri,
până la el neamaifiind o abordare sistematică a eticii într-un tratat.
Ideea principală cu care Aristotel își începe cartea este aceea că
există diferențe de opinie despre ceea ce este cel mai bine pentru
oameni și aceste diferențe trebuie rezolvate. Se pune intrebarea:
Care este binele?
 Aristotel nu caută o listă de lucruri care sunt bune pentru că o
astfel de lista ar fi ușor de întocmit. Aristotel caută binele drept
binele cel mai înalt și consideră că acesta, oricare ar fi el, are trei
caracteristici: este dezirabil în sine, nu este dezirabil pentru un
alt lucru, și toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el.

Nimeni nu trăiește pentru un alt scop decât cel al binelui cel

mai înalt pentru că eudaimon este cel mai înalt scop și toate
scopurile subordonate, cum ar fi sănătatea sau bunăstarea sunt
dorite pentru faptul că promovează binele și nu pentru ca sunt
ele însele binele.
Citate din Etica Nicomahică

 “ Ceea ce este propriu fiecărui lucru, este din fire cel mai
bun şi mai plăcut acestuia – pentru fiinţele umane, de
aceea, viaţa conformă cu raţiunea este cea mai bună şi mai
plăcută, de vreme ce raţiunea mai mult decât orice altceva
este omenească. Astfel de viaţă, prin urmare, este totodată
şi cea mai fericită.”

 “ Exagerarea cu privire la plăcere e necumpătare. ”

 “ Numim prieten pe acela care ne doreşte şi face binele. ”

 “ Cel blând nu înclină spre răzbunare, ci mai mult spre

iertare. ”
 Bibliografie

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Aristotel

 http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Aristotel&d=Etica+nico
mahic%E3

 http://ro.wikipedia.org/wiki/Etica_Nicomahic%C4%83