Ministerul Educației,Culturii și Cercetării

Colegiul de Ecologie

Disciplina: Filosofia

Tema: SISEMUL FILOSOFIC A LUI RISTOTEL

A elaborat: Labanov Alexandra,

Gr.T-042
A verificat : Siminiuc Iurie

Chisinau 2020
 SISEMUL FILOSOFIC A LUI RISTOTEL
Fără doar și poate, omenirea ar fi fost astăzi mult prea săracă, fără aportul uriaș pe
care Aristotel l-a avut de-a lungul vieții sale. Acesta a fost unul dintre cei mai
importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic,
fondator al şcolii peripatetice.
Chiar dacă bazele filosofiei au fost puse în primă instanță de Platon, Aristotel
este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia şi a dezvoltat-o. Mai mult
decât atât, se poate afirma cu siguranță că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice
ca ştiinţă de sine stătătoare. A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca
Metafizica, Logica formală, Retorica sau Etica. De asemenea, forma aristotelică a
ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un
oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost
medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui
Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea dintr-o familie
aristocratică.

Fost student al lui Platon, Aristotel ajunge să îi fie profesor lui Alexandru cel
Mare şi să exercite o puternică influenţă culturală în epocă. Viziunea sa se separă de
cea a lui Platon, Aristotel fiind adeptul empiricismului, deci a cunoaşterii prin
intermediul propriei percepţii. Arealul vast de cuprindere a studiilor sale, cât şi
noutatea acestora, i-au conferit lui Aristotel o influenţă uriaşă asupra dezvoltării a
numeroase idei sau curente filosofice.
În 335 î.H., după ce Alexandru a devenit rege și a cucerit Atena, Aristotel s -a
întors în oraș. În Atena, Academia lui Platon, condusă acum de Xenocrate, avea încă
influență asupra gândirii Greciei. Cu permisiunea lui Alexandru, Aristotel și -a fondat
propria școală la Atena, numită Lyceum.
Deoarece Aristotel obișnuia să se plimbe în timp ce le preda studenților săi,
aceștia erau obligați să-l urmeze și astfel și-au primit denumirea de Peripatetici, ceea
ce înseamnă oameni care se plimbă în jur. Membrii Lyceum-ului cercetau domenii
dintre cele mai diverse, de la științe și matematică la filozofie și politică, și aproape
orice alt domeniu ce putea avea legătură cu acestea. Arta era, de asemenea, o arie de
interes foarte populară. Membrii își notau descoperirile în manuscrise. Astfel s -a creat
imensa colecție de materiale scrise a școlii, care, după standardele lumii antice,
reprezenta una dintre primele mari biblioteci.

Despre operele și analizele lui Aristotel s-a scris mult timp, de-a lungul istoriei.
Însă, unul dintre subiectele pe care acesta le-a studiat în profunzime a fost cu siguranță
economia. Astfel că, principalele sale idei de filosofie economică se axează în jurul
următorelor idei:
 Aristotel este în favoarea unei economii de schimb, bazată pe
proprietate privată; de ce proprietate privată? – întrucât oamenii au mai multă grijă
de bunul personal faţă de bunul comun, aflat în devălmășie;
  Banii sunt necesari pentru a depăşi neajunsurile sistemului de troc;
 După cum menţionam în articolul referitor la Nicole Oresme, banii
sunt văzuţi ca parte a sistemului legislativ, Aristotel fiind de părere că tranzacţiile
monetare trebuie să fie strict reglementate de către lege;
 Banii prezintă avantajul că reprezintă o certitudine a activităţii
economice în viitor, întrucât aceştia pot fi păstraţi până la o tranzacţie ulterioară,
spre deosebire de troc;
 În privinţa activităţilor de împrumut şi de dobândă, Aristotel se declară
a fi împotriva acestor practici, întrucât consideră că banii au fost inventaţi ca un
mijloc pentru a facilita schimburile de natură economică, nu pentru a produce mai
mulţi bani;
 Într-una din operele sale principale, Etica nihomahică, Aristotel
consideră monopolul ca fiind un mijloc de exploatare a populaţiei, deşi nu face
referiri explicite cu privire la rolul spiritului competiţional.
În scrierile sale economice, Aristotel recurge şi la aspecte ale eticii pentru a îşi
apăra ideile. Astfel, contracarând aversiunea faţă de proprietatea privată a lui Platon,
Aristotel se bazează pe educaţia oamenilor pentru ca aceștia să îşi limiteze dorinţele
nestăvilite de avuţie. Adăugând o dimensiune etică aspectelor analizate, Aristotel dă
naştere unui sistem filosofic ce inspiră şi în ziua de astăzi, indiferent dacă timpul a
confirmat sau infirmat viziunea sa.