Tentativele de revitalizare a mediului rural din deceniile 7 si 8 ale secolului XX au
aratat ca procesul de dezvoltare socio-economica se sprijina pe elementele majore ale mediului ambiant. Atat pentru agricultura cat si pentru turism, natura constituie principala "materie prima" care are meritul de a pune la dispozitie o larga gama de resurse specifice. Ambele domenii de activitate trebuie sa beneficieze de realizarea unei politici globale, integratoare, dublata de o politica de descentralizare regionala. Fata de alte forme de turism, turismul rural se detaseaza prin originalitatea si varietatea ofertei. Punerea in valoare a unor componente ale cadrului oferit de "Doamna Natura" permite conturarea unui "turism alb", pentru sporturi de iarna, a unui "turism albastru", pentru sporturi nautice, plaja, si a unui "turism verde", in arii naturale protejate - rezervatii si parcuri naturale.
pozitia si asezarea geografica care sunt elemente cu rol determinant in relatia sat-
oras, prin accesibilitate, legaturi de comunicatie, distante, prezenta unui anume tip de peisaj natural (montan, deltaic, marin, colinar etc.); vetrele satelor care prin marimea lor determina o anume structura a asezarilor rurale (catun, salas, sat, comuna, comuna suburbana) si permite segmentarea acestora in anumite zone functionale (zone rezidentiale), zone agricole, zone comerciale,zone de transport agricol si rutier etc. Vetrele exprima si relatia dintre om si natura si modul in care se realizeaza exploatarea si valorificarea resurselor existente, contribuind la pastrarea unui specific local. In spatiul acestora are loc un progres continuu de modernizare a infrastructurilor tehnico-edilitare, de refacere a locuintelor si a anexelor gospodaresti, de imbunatatire a utilitatilor publice; terenurile agricole reprezinta spatiile de extraurban care detin cea mai mare pondere si care sunt strict dependente de calitatea si randamentul solurilor , de factori de risc naturali (inundatii, viituri, alunecari de teren, eroziune, seisme etc.). Prin tipurile de culturi practicate, dispunere, extindere, ele confera peisajului natural numeroase nuantari care ofera un pitoresc aparte si o atractivitate deosebita. In mod obisnuit, structura si configuratia acestora sunt date de relief, de topografia terenurilor, de particularitatile sinclinalelor, de presiunea demografica si economica. Cele mai multe valente estetice le detin terenurile din zonele montane, de podis si colinare, deltaice si mai putin cele de campie, mai monotone; fondul forestier reprezinta componenta cu cele mai multe valente: economica, ecologica, recreativa, ambientala. In functie de formele de relief, tipurile de clima, soluri, acestea sunt dispuse pe suprafete mai mari sau mai restranse, in forme compacte sau in alternanta cu terenurile agricole. Un rol deosebit il au padurile naturale, de tip virgin, care prin vechimea speciilor arboricole, varietatea speciilor, sprijina cel mai bine derularea unor activitati turistice. Padurile mai tinere, rezultate din plantatii, supuse acum unui regim de exploatare, au rol de agrement mai redus. reteaua hidrografica care prin constitutive - apele subterane, de suprafata si lacurile - influenteaza foarte mult gradul de atractivitate a oricarei zone rurale. Apele subterane (freatice) sunt importante atunci cand contribuie la alimentarea cu apa potabila si menajera a gospodariilor rurale sau atunci cand detin un anume grad de mineralizare capata o valoare terapeutica ce sustine turismul balnear. Cursurile fluviilor, ale raurilor de diferite marimi sunt adevarate repere naturale, care au sustinut dezvoltarea multor vetre rurale si care prin peisajul lor specific dau o anumita valoare peisajului natural. bunuri culturale, traditii si obiceiuri folclorice. Formata intr-una dintre vetrele de straveche civilizatie din sud-estul european, cultura populara romaneasca se remarca prin originalitate, frumusete si vitalitate pana in zilele noastre. Dovada acestei mosteniri o constituie persistenta uneori milenara a unui numar insemnat de elemente atestate in toate domeniile artei populare si mestesugurilor traditionale, mai ales in ceramica, in costumul popular, precum si in ornamentica, de pilda, a altor genuri ale creatiei romanesti, cum sunt covoarele, broderiile, tesaturile, crestaturile in lemn s.a. dotarile tehnico-edilitare. Dezvoltarea generala a societatii romanesti dupa primul razboi mondial, generalizarea uneltelor si utilajelor perfectionate de munca au condus la cresterea productivitatii muncii si implicit a nivelului de trai al locuitorilor satelor.