Sunteți pe pagina 1din 14

Tema 4.

Evaluarea proiectelor investiţionale

Subiectul 1. Investițiile: definirea și conținutul.


Subiectul 2. Clasificarea investițiilor
Subiectul 3. Portofoliul investițional.
Subiectul 4. Criteriile de selectare a proiectului optim
de finantare.
Subiectul 5. Monitorizarea investițiilor financiare.

Cel mai bun mod de a porni spre drumul


independenței financiare constă în investirea cu
succes. Pătrunzînd în sensul acestei afirmații ne
frămăntă o mulțime de întrebări : Dar de unde încep,
cum să obțin succes, prin ce modalități pot atinge
scopul propus, cum aleg în ce să investesc?
Pentru a da răspuns la aceste întrebări este necesar de
a ne aprofunda în tema dată și a realiza următoarele
obiective:
• Determinarea conceptului de investiție
• Repartizarea investițiilor în corespondență cu
criteriile de clasificare
• Analizar portofoliului investitional
• Identificarea criteriilor si metodelor de selectare
a proiectelor investiționale
• Monitorizarea investițiilor financiare

1. Investițiile: definirea și conținutul.


În literatura de specialitate se întâlnește o diversitate de opinii
prvind conceptul investițiilor. După cum subliniază specialiștii,
prin investiție se înțelege: "o acțiune prin care se cheltuiesc
bani sau alte resurse în speranța că în viitor se va încasa suma
mai mare de bani sau se vor obține alte beneficii. De
asemenea, noţiunea de investiţie poate fi difinită din 4
dimensiuni: economic, contabil, financiar și juridic.

În abordarea economică imaginea investiţiei este dată de


faptul, că veniturile viitoare trebuie să fie superioare
cheltuielilor iniţiale actualizate.

În abordarea contabilă , investiţia este redusă la noţiunea de


imobilizare, pornind de la faptul că toate valorile ce se creează
sunt destinate a rămâne constant sub aceiaşi formă.

Imaginea financiară provine din faptul că investiţiile


generează venituri şi economii pe termen lung.

Imaginea juridică impune condiţia că, în cazul în care o


cheltuială nu are incidenţă patrimonială directă, aceasta nu
poate fi considerată investiţie, chiar dacă sporeşte în timp
potenţialul şi performanţele întreprinderii.

Principalele categorii de investiții sunt:

1. Din punct de vedere a locului:


a) Interne
b) Externe
2. După forma acestora:
a) Materiale
b) Financiare
3. După scopurile urmărite:
a) Tehnice
b) Umane
c) Sociale
d) Comerciale
4. În funcție de riscul pe care-l generează
a) De alocare a echipamentului complet uzat
b)De modernizare a echipamentului existent
c)De dezvoltare
d)Strategice

Atributele principale ale investiţiilor sunt:

 timpul : Cheltuiala se face în prezent, iar recompensa


vine mai târziu; astfel, între momentul investirii şi cel al
obţinerii profiturilor există un decalaj în timp;
 riscul : Sacrificiul este făcut în prezent şi este sigur.
Recompensa pentru el vine mai târziu, dacă vine, şi
oricum mărimea ei este incertă. Altfel spus, dacă
cheltuielile au un grad de certitudine rezonabil, efectele
presupun numai speranţe;
 conţinutul material concret al efortului investiţional :
Investiţiile reprezintă un flux al valorilor care au ca
punct iniţial de pornire o structură de resurse diverse ca
natură şi ca volum (fonduri financiare, o parte a
veniturilor şi a economiilor realizate, resurse umane
etc.);
 eficienţa : O investiţie este acceptată şi declanşată doar
atunci când efectele - suma totală absolută a încasărilor
viitoare - sunt superioare cheltuielilor iniţiale.
2.Conţinutul portofoliului investiţional
Portofoliul investitional cuprinde activele pe care un investitor
le are in proprietate. Alocarea disponibilitatilor financiare pe
mai multe clase de active ajuta la diversificarea portofoliul si,
cel putin teoretic, reduce riscurile. Printre acestea mentionam:

 actiuni,
 titluri de stat,
 obligatiuni corporative,
 depozite bancare,
 unitati la fonduri de investitii,
 contracte derivate (futures, forward, optiuni, swap).

Formarea portofoliului se realizează prin câteva etape:

 formularea scopului de constituire a portofoliului şi


determinarea priorităţilor, ca obţinerea regulată a
dividendelor, maximizarea valorii activelor etc.;
 alegerea companiei finaciare;
 alegerea băncii, care va duce evidenţa investiţională

Există două modalităţi de administrare a portofoliului de titluri


de valoare: activă şi pasivă.

Administrarea activă porneşte de la faptul că orice portofoliu


este temporar şi constă în obţinerea informaţiilor, evaluarea
hârtiilor de valoare, achiziţionarea celor mai eficiente şi
vânzarea celor cu un grad ridicat de risc; toate acestea necesită
un nivel ridicat de organizare în adoptarea deciziilor privind
alegerea titlurilor şi presupune cheltuieli mari.

Administrarea pasivă constă în crearea unui portofoliu


diversificat, în baza unor prognoze referitoare la gradul de risc
şi rentabilitatea fiecărei hârtii de valoare, şi păstrarea
portofoliului neschimbat pe o perioadă mai lungă de timp. Are
un caracter stabil şi intensitate scăzută a operaţiunilor cu hârti
de valoare, ceea ce determină cheltuieli scăzute în administrare.

3. Criterii de evaluare a proiectelor investiţionale

Selectarea proiectului de investiţii presupune studierea


proiectelor sub aspect comercial, financiar, tehnic, fiscal şi de
personal. În urma studiului efectuat şi evaluării principalelor
caracteristici este posibilă utilizarea criteriilor financiare pentru
adoptarea deciziei de investire. Pot fi selectate 3 criterii
financiare pentru evaluare şi aprobare a variantei optime a
investiţiei şi anume:

- criteriul rentabilităţii;
- criteriul lichidităţii;
- criteriul riscului.
1. Criteriul rentabilităţii – în economia de piaţă mai
importantă este problema selectării celui mai bun proiect d
investiţii utilizîndu-se cât mai favorabil fondurile disponibile.
Acest criteriu este cel mai important pentru adoptarea
proiectelor.

În acest context rata rentabilităţii trebuie să fie mai mare


decât costurile surselor de finanţare proprii sau împrumutate.

Valoarea actualizată netă – reprezintă diferenţa dintre


valorile actualizate ale fluxurilor de cheltuieli şi venituri
viitoare. Valoarea actualizată netă se calculează.
n 1 1

VAN = - I0 + CFi * i + VR n

i1 (1  r) (1  r)

unde:

I0 – costul iniţial al proiectului


de investire;

CFi – profituri anuale actualizate


prevăzute a se realiza în viitor;
VR – valoarea reziduală;
r – rata actualizată a dobânzii;

n – numărul de ani.
1

Factorul actualizat real (1  r)i cu care se ponderează

fiecare venit actual se dă în tabelele financiare.


Profitul actualizat poate fi: pozitiv, negativ, zero.

În cazul în care profitul actualizat este pozitiv atunci


rentabilitatea proiectului este mai mare decât rata actualizată a
dobânzii utilizate, adică decât costul capitalului şi-n acest caz
proiectul este acceptabil.

În cazul în care profitul actualizat este negativ atunci rata


rentabilităţii proiectului finanţat este mai mică decât costul
capitalului şi-n acest caz nu este acceptabil
Când el este egal cu zero, atunci suma veniturilor actualizate
permite recuperarea capitalurilor investite şi remuneraţia
acestuia la nivelul dobânzii ce s-ar fi obţinut dacă capitalul ar fi
fost plasat la o bancă pentru o perioadă de timp egală cu o durată
de viaţă economică a proiectului.

În acest caz, se ia în consideraţie limita acceptabilă


minimală a proiectului de investiţii.

În cazul în care raportăm fluxurile financiare pozitive şi


cele negative vom obţine indicele de profitabilitate care se
calculează:

Ip =
unde:

VAN - valoarea actualizată netă;


I0 - costul iniţial al proiectului.

Folosind acest indice investiţia poate fi acceptată când


valoarea raportului menţionat este mai mare de 0 şi arată un
randament favorabil pe unitatea monetară.

Rata internă de rentabilitate (RIR) – această metodă se


mai numeşte metoda încercărilor şi erorilor, deoarece presupune
determinarea mai multor indicatori ai VAN până se găseşte unul
pozitiv şi unul negativ, astfel încât să se respecte regula de bază:
distanţa maximă între rmin şi rmax nu trebuie să fie mai mare de 5
puncte procentuale.

VAN este negativ.

2. Criteriul lichidităţii. Lichiditatea financiară reprezintă


capacitatea întreprinderii de a transforma în bani activele de
care dispune. Criteriul lichidităţii de selectare a proiectelor de
investire urmăreşte ca investiţia să recupereze cât mai repede
posibil, adică investitorul să intre în posesia capitalului avansat
şi a rentabilităţii scontate într-un termen cât mai scurt pentru a-l
putea folosi pentru iniţierea altor proiecte. De regulă, lichiditatea
se stabileşte în număr de ani de recuperare a capitalului avansat,
raportând valoarea iniţială a proiectului la suma fluxurilor
financiare anuale pozitive sau de intrare generate de exploatarea
proiectului. Dacă fluxurile financiar - pozitive anuale sunt
inegale, atunci se procedează la însumarea an cu an a fluxurilor
până se ajunge la valoarea iniţială sau se apropie foarte mult de
ea, fără a o depăşi şi rezultă numărul de ani întregi de recuperare.

3. Criteriul riscului. Orice investiţie comportă un risc


pentru investitor. Cu cât riscul este mai mare, cu atât creşte
pretenţia remuneraţiei capitalului investit.

4. Gestiunea investiţiilor financiare

Gestiunea investiţiilor se realizează prin elaborarea


strategiei investiţionale, care se concretizează în procesul
gestiunii tactice şi gestiunii operative. Strategia investiţională se
elaborează odată cu strategia firmei şi corespunde cu etapele
vieţii firmei. Formularea strategiei investiţionale se face pe o
perioadă scurtă, medie şi sau de perspectivă, urmând etapele:

 determinarea perioadei pentru care se elaborează


 strategia investiţională;

 precizareascopurilor strategice ale activităţii


investiţionale;

 stabilirea celor mai efective căi de realizare a scopurilor
 strategice ale activităţii investiţionale;
 trasareadirecţiilor strategice ale activităţii investiţionale;
 elaborarea strategiei de formare a resurselor
investiţionale;

 concretizarea strategiei investiţionale pe fiecare


 perioadă de realizare;
 evaluarea strategiei investiţionale elaborate.
Gestiunea tactică a activităţii investiţionale se exercită
prin procesul de formare a portofoliului investiţional, sau a
pachetului de proiecte investiţionale. Gestiunea tactică la rândul
său continuă să se reflecte în gestiunea operativă a realizării
proiectelor investiţionale. Procesul de realizare a proiectelor
necesită o monitorizare permanentă. Monitorizarea constă în
observarea permanentă a rezultatelor proiectelor investiţionale
şi, respectiv, elaborarea propunerilor cu privire la corectarea
abaterilor înregistrate, întru sporirea eficienţei. Monitorizarea se
face după un sistem. Sistemul de monitoring se constituie după
anumite principii ca:

 alegerea pentru supraveghere a celor mai importante


 direcţii investiţionale;
 formarea sistemului de indicatori informativi pentru
 fiecare direcţie de realizare a proiectelor investiţionale;

  stabilirea periodicităţii rapoartelor, dărilor de seamă;

 analiza cauzelor ce au generat devierea rezultatelor


 reale faţă de cele previzionate;
 argumentarea propunerilor cu privire la schimbările din
planul calendaristic etc.
Astfel, pe perioada de perspectivă se elaborează strategia
investiţională, pe perioada medie strategia investiţională se
detaliază în cea operaţională, iar pe perioada scurtă strategia
investiţională are nivelul de detaliere mai mic în schimb cea
tactică se detaliază în mediu în gestiunea operativă a realizării
proiectelor investiţionale.