Sunteți pe pagina 1din 3

Tema: Turismul rural – concept și definire

1. Identificați în literatura de specialitate principalele definiții


ale turismului rural

Fenomenul turismului rural nu este unul nou. Dorinta de expansiune si petrecere a timpului liber si a
vacantelor la "tara" constituind preocupari vechi mai ales ale impatimitilor de natura. Nou este modul in
care a evoluat aceasta forma de turism atat cantitativ cat si calitativ in ultimele decenii, el tinzand sa
devina un fenomen de masa.

Aceasta forma de turism s-a dezvoltat, valorificand caracteristicile deosebit de favorabile celor trei
elemente principale ce concura la infaptuirea actului turistic:

Ø      Spatiul rural  (vatra si mosia satului) ca suport al procesului de vietuire si derulare a activitatilor
specifice;

Ø      Populatia rurala  ca element al perenitatii de veacuri a obiceiurilor si traditiilor populare ale satelor,
factor al transformarii mediului natural, a resurselor locale;

Ø      Produse naturale  (bogatii naturale) care satisfac cerintele personale si pe cele ale ofertei turistice,
destinate persoanelor care vin in ospetie.

Turismul rural cuprinde activitatea turistica propriu-zisa (cazare, pensiune, circulatie turistica,
derulare de programe, prestare de servicii de baza si suplimentare)- activitati economice
(predominant agricole dar si practicarea unor ocupatii traditionale) precum si modul de petrecere a
timpului liber, pentru cei ce solicita acest tip de turism. Turismul se dezvolta in mediul rural in stransa
corelatie cu economia locala, ceea ce conduce la interdependenta dintre aceste doua laturi.

Dezvoltarea turismului rural a produs mutatii importante in viata satelor, cu deosebire a celor care
dispun de o oferta turistica importanta, aducand elemente noi privind:

valorificarea resurselor proprii specifice (balneare, naturale, vitipomicole, cinegetice, gastronomice,


artizanale, etnografice si folclorice);

transformari in plan edilitar si al dotarilor prin aparitia unor constructii specifice (ferme agroturistice,
pensiuni), puncte de informare, brutarii, unitati de deservire (magazine, posta), amenajari pentru sport
si echitatie, echipamente igienico-sanitare;

modificari ale structurii culturilor agricole si ale septelului, in concordanta cu satisfacerea cerintelor
turistice in plan gastronomic;

evitarea procesului de depopulare rurala  prin aparitia unor solutii noi de ocupare a fortei de munca, mai
ales in localitatile rurale, in care turismul se poate practica tot timpul anului;
dezvoltarea micii industrii rurale de valorificare primara a produselor agricole si revitalizarea
mestesugurilor specifice zonei rurale;

valorificarea resurselor de apa locale in scopuri energetice si, mai ales pentru piscicultura;

abordarea unor solutii echilibrate privind dezvoltarea viitoare a sectorului agricol, zootehnic, silvic si
agroturistic;

combaterea poluarii mediului prin eliminarea surselor si conservarea pe aceasta cale, a unor conditii de
viata optime in zonele agroturistice;

creearea unor noi surse de venit in bugetele familiale, inclusiv prin dobandirea unor facilitati financiare
privind investitii noi pentru turism sau extinderea celor existente.

Turismul rural se bazeaza, in majoritatea tipurilor de primire existente, pe dotarile ce se regasesc, in


mare parte, in proprietatea privata a locuitorilor din spatiul rural, participanti (in calitate de prestatori)
la activitatile turistice.

Reteaua turismului rural prezinta cea mai buna organizare in cadrul statelor Uniunii Europene. Aceasta
datorita:

conditiilor de organizare create;

a organismelor neguvernamentale nationale si internationale existente;

sprijinul primit din partea statului (credite pe termen lung, cu dobanda de 3-5% - Franta, Germania,
Austria- scutite de impozit pe activitatea turistica, sprijin logistic, formare de cadre si indrumare), a UE,
prin intermediul programelor PHARE;

experientei castigate si dorintei de perfectionare manifestate permanent ( Nistoreanu, 1999).

In general, in domeniul turismului practicat in mediul rural, se utilizeaza in mod frecvent o terminologie
diversa, dominata, in principal, de cele trei notiuni: agroturism, turism rural, ecoturism.

1.2. Agroturismul

Agroturismul  este definit prin deplasarea unor persoane intr-o localitate rurala nepoluata, asezata
intr-o zona pitoreasca, finalizata prin sederea a cel putin 24 ore si prin consumul de produse
alimentare si nealimentare specifice, completata cu coabitarea si integrarea in societatea rurala
privita in toata complexitatea sa.

Aceasta forma de turism cuprinde doua mari componente: activitatea turistica propriu-zisa, concretizata
in cazare, servicii de masa, agrement (calatorie, pescuit, echitatie), alte servicii curente, iar pe de alta
parte, activitatea economica, (agricola) prestata de proprietarul fermei (pensiunii) agroturistice gazda,
concretizata in producerea si prelucrarea primara a produselor agroalimentare in gospodarie si
comercializarea lor direct la turisti sau prin alte retele comerciale.

Agroturismul joaca, fara indoiala, un rol important in metamorfoza de ansamblu a spatiului rural, cu


deosebire a satelor si a oraselor mici cu grad sporit de ruralitate si un potential turistic valoros.

Asezarile cu un trecut istoric indelungat, cu cladiri in stil arhitectonic caracteristic regiunii, cu obiceiuri,
traditii si un mod de viata propriu, atrag turistii care doresc sa cunoasca pe viu aceste aspecte.

Nu este de ajuns sa spunem ca Romania este frumoasa, ca poate oferi multe posibilitati pentru
practicarea turismului rural si agroturismului, ci este necesar sa dezvoltam aceste doua activitati
complementare pe principiul rentabilitatii (Buianu, 2001)
Zonele pentru agroturism reprezinta in numeroase tari ale lumii o creatie mai recenta, aparuta din
nevoia de evadare in spatii de liniste, dincolo de zidurile orasului sau de aglomeratia unor statiuni
turistice. Ele pun in evidenta specificul unor zone rurale (cadrul natural, constructii, obiceiuri, activitati,
traditii gastronomice) diferite de la o zona la alta. Exista spatii geografice extrem de generoase, mai mult
sau mai putin extinse, in care odihna se imbina cu recreatia, plimbarea, activitatile practice, lectura in
unele situatii valorificandu-se chiar unii factori naturali de cura balneara. Pot apare in teritoriu in mod
unitar (ca in culoarul Bran- Rucar, Depresiunea Dornelor, Valea Ariesului sau dispersate sub forma
satelor turistice (statiuni verzi), precum: Poieni (jud.Cluj); Geoagiu Bai (Hunedoara), Tismana (Gorj);
Murighiol (Tulcea); Botiza (Maramures); Bala (Mehedinti).