ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODVA

Facultatea: BUSINESS ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Catedra:TURISM ȘI SERVICII HOTELIERE

Traseu turistic național nr.2

Chișinău—Stăuceni—Criuleni—Cricova—Chișinău

Specialitatea Turism

Elaborat:
student gr. T-121,
învăţămînt cu frecvenţă la zi

Profesor:
Platon Nicolae

Chișinău 2014
 Traseu turistic național nr. 2
Chișinău—Stăuceni—Cricova—Chișinău

”Plaiul viței de vie”

Moto:

”Rînduri de vie—rînduri de biografie”.

Tipul traseului: liniar

Tematica excursiei: cultură și tradiții viti-vinicole

Transport: autocar, minibus, autoturism

Complexitatea traseului: deplasare cu transport. Nu exista grad de complexitate. Se va

parcurge pe jos o distanța nesemnificativă.

Vestimentație: pentru iubitorii de speleo-turism este necesar echipament special pentru a face o
excursie in peștera ”Surprizelor”, iar pentru excursia în crama ”orașului subteran Cricova”, unde
temperatura medie anuală este de 12-14 grade, este necesar de avut îmbrăcăminte călduroasă și
încălțăminte comodă.

Destinatarii excursiei: turiști interni, turiști străini, specialiști din domeniul vitivinicol, cavaleri
ai vinului, tineri de la vîrsta de 18 ani în sus.

Durata excursiei: 5-7 ore, în dependență de programul turistic solicitat.

Programul excursiei include: vizitarea Colegiului Național de Viticultură și Vinificație din

Stăuceni, cu fabrica de vinuri și muzeul vinului, obiectivele turistice din or. Criuleni, cramei
”orașului subteran Cricova”.

Agrement: plimbare cu trenul în interiorul cramei ”orașului subteran Cricova”, excursie în

interiorul peșterii ”Surprizelor” .

Alimentație: prînz sau cină în incinta restaurantului combinatului de vinuri ”Cricova” S.A,
degustare de vinuri ordinare și de colecție.

Cazare: nu se oferă servicii de cazare.

Localități de tranzit: nu sunt localități de tranzit.

Lungimea traseului: 95km tur-retur.

Scopul excursiei: informarea turiștilor despre istoria viticulturii și a vinificației naționale,

realizările obținute în sectorul vitivinicol, utilaje folosite în vinificație, procesele tehnologice de
prelucrare a strugurilor, fermetarea strugurilor, cultura consumului și proprietățile benefice a
vinului. De asemenea, turiștii vor face cunoștință cu modalitatea de gregătire a cadrelor în
domeniul vinificației, precum și care au fost și sunt protagoniștii acestui domeniu.

Se va completa cu informație despre:

Raionul Criuleni

Orașul Criuleni

Satul Stăuceni

Satul Cricova

Obiectivele turistice incluse în programul excursiei:

 Criuleni: Muzeul de Istorie și Etnografie din Criuleni, Monumentul Naturii Geologic și

Paleontologic”Peștera Surprizelor”.
 Stăuceni: Colegiul Național de Viticultură și Vinificație, fabrica de vinuri, muzeul
vinului;
 Cricova: galeriile subterane a Combinatului de Vinuri ”Cricova” S.A., vinoteca
națională, sălile de degustare, sala de producere și de păstrare a vinurilor spumante,
splendita colecție vinicola legendară a lui Herman Göring, caze ce aparțin diverșilor
politicieni cum ar fi: vice-președintyele SUA Joe BIDEN, cancelarul german Angela
MERKEL, președintelui rus Vladimir PUTIN etc.

Structuri de cazare:

Structuri de alimentare:

Structuri de agrement:
 Raionul Criuleni

Legendă

Există o variantă locală a legendei cu Romeo și Julieta ca "explicație" etimologică: aici sunt
denumiți Criu și Lenuța. La fel  are un sfârșit tragic: negăsind nici-o soluție, Criu și Lenuța s-au
aruncat în Nistru. În acel loc veneau părinții și rudele celor doi tineri, și îi plângeau, regretând
tragedia pe care au provocat-o. Peste puțin timp părinții și rudele au trecut cu traiul pe malul
Nistrului, dorind sa fie mai aproape de cei dragi, iar localitatea au numit-o Crio-Leana.

Lingviștii consideră denumirea de Criuleni drept o deformare a numelui Crinuleni, de la Crin.

Satele de astăzi cu populaţie autohtonă ale raionului Criuleni(24 comune și 18 sate), îşi au

începuturile documentare din sec.XIV, în timpul primilor domnitori din dinastia Muşatinilor.

Dintr-un document vechi al domnitorului Mihail Movilă, datat cu 23 septembrie 1607, aflăm ca
denumirea veche a localității Criuleni a fost Criveni. În alte acte se poate găsi și cu numele
Scriveni. În anul 1812, Criuleni continua să fie un mic sătuc. După anul 1859, localitatea încet,
încet, capătă aspect de tîrg, iar spre anul 1945 era deja centru raional.

     Raionul Criuleni, situat la vest în vecinătatea capitalei ţării, se aşterne de-a lungul malului
drept al bătrînului Nistru. La nord se învecinează cu raionul Orhei, iar la sud cu raionul Anenii
Noi.

Populaţia raionului constituie 72,2 mii persoane Tendinţa creşterii numărului populaţiei de vârstă
înaintată ne demonstrează accentuarea procesului de îmbătrânire demografică.

Orașul Criuleni

Dacă ai luat decizia să-ți indrepți pașii spre ținutul Criulenilor cu gîndul de a te odihni și a-i
cunoaște meleagurile și cele mai de seamă valori ale civilizației și culturii populare, atunci
peregrinările-ți ar trebui sa înceapă exact la Criuleni. Aici se află Consiliul Raional, care este
autoritatea reprezentativă a administrației publice din raionul Criuleni. Tot aici sînt amplasate
principalele instituții de stat care coordoneaza întreaga activitate din teritoriu. Localitățile ce fac
parte din actuala componență a raionului, care pe parcursul existenței sale a suferit mai multe
restructurări, au o istorie bogată în evenimente, iar monumentele de istorie și cultură constituie
dovada unui trecut plin de zbucium și de glorie, dar și a prezentului marcat de căutari creatoare și
speranțe.

În prezent numărul populației orașului conform registrului este de 10300 locuitori, avînd în
componența sa și localitățile Ohrincea și Zolonceni.

Situat în zona de centru a Republicii Moldova într-o regiune de șes și coline orașul Criuleni este
delimitat la nord de satele Ustia și Jevreni, la sud—de teritoriul satului Slobozia-Dușca, la est de
rîul Nistru și la vest de satul Cruglic. Rîul Nistru scaldă marginea estică a Criulenilor pe o
distanță de 3 km. Distanța pînă la capitală este de 45 km. Căile de acces includ drumuri publice
pe o distanță de circa 40 km, inclusiv drumuri naționale pe o lungime de 18 km.

Infrastructura socială a orașului Criuleni include o instituție preșcolară, două instituții de

învățămînt de cultură generală, un liceu și doua instituții profesionale de învățămînt. În oraș
funcționează Biblioteca publică ce poartă numele Tamara Isac, prima bibliografă din Republica
Moldova, originară din Criuleni, o bibliotecă pentru copii, școala de Arte pentru copii, Centrul
de Creație și Agrement pentru copii, Casa de Cultură, Muzeul de Istorie și Etnografie. Orașul se
mai mîndrește cu Școala sportivă pentru copii și stadionul raional. Pe malul drept al Nistrului
este amenajată o plajă, se află stația de salvare și un debarcader, unități comerciale și de
agrement.

În trecut, prin secolul XVII, documentele afirmă existența aici a unui șantier naval.

Agricultura, cultivarea și prelucrarea strugurilor, industria alimentară de producere și prelucrare

a fructelor și legumelor, a uleiurilor vegetale și mezelurilor—sînt doar cîteva coordonate ce
caracterizează potențialul economic local.

Muzeul de Istorie și Etnografie

În anul 2001 la Criuleni s-a desfășurat ceremonia de deschidere a Muzeului de Istorie și

Etnografie în actuala clădire. Anterior la Onițcani și Jevreni, prin eforturile muzeografilor Petru
Ciubotaru și Alexandru Moraru, au fost adunate valoroase exponate, constituind temelia
patrimonială a actualului muzei. În anul 1993 colecția muzeului a fost transferată într-un local
nou, dar neadecvat. De remarcat că Direcția raională de cultură și în perioada 1988-1992 a depus
eforturi deosebite pentru a menține viabilă zestrea de patrimoniu din muzeu. După 1997, prin
strădaniile susțitune ale actualei direcții a muzeului în frunte cu Elena Frumosu, specialist-
muzeograf consacrat, au fost întreprinse proiecte originale incluzînd obiecte și investigații ce țin
de valorificarea și propagarea tradițiilor locale, cu referință la meșteșuguri, ocupații tradiționale,
istoria întemeierii localităților, expoziții tematice, completarea fondurilor, colaborarea cu
instituții de învățămînt și socioculturale, restaurarea pieselor de muzeu, sistematizarea fondurilor
și amenajarea noilor săli, susținerea unor cicluri de lecții și seminare despre patrimoniul
etnografic, participarea cea mai activa la manifestări cultural-artistice împreună cu direcția
culturii și instituțiile de profil.

Muzeul de Istorie și Etnografie din Criuleni și-a cîștigat o binemeritată faimă, se bucură de
prețuirea și considerația miilor de vizitatori din țară și de peste hotare care îi pășesc pragul. De
fiecare dată turistul regretă că are prea puțin timp la îndemînă pentru a mai arunca o privire într-o
sala ori alta, pentru a medita asupra obiectelor expuse. Fiind organizat în baza unor criterii
științifice, care stipuylează cunoașterea aprofundată a valorilor etnografice, întotdeauna rămîi cu
senzația că va trebui să mai revii la Criuleni pentru a mai poposi în sala de muzeu Locuința
moldovanului cu faimoasa Casa mare și Căsoaia, pentru a admira vestigiile istorice de la geto-
daci și romani, valoroasa colecție de ceramică, modele de țesături, vestimentația națională,
împletituri în fibre vegetale, inventar agricol și obiecte de uz casnic, cuptorul tradițional și sofca,
lada de zestre, colecțiile de monede și multe altele.

Monumentul Naturii Geologic și Paleontologic„Peștera Surprizelor”

Legenda spune că din această peșteră Voievodul Ștefan cel Mare și Sfint avea un tunel sub
albia Nistrului în celălalt mal, atacînd hoardele tătare sau retrăgîndu-se pentru a-și reface
oastea.

Dacă aveți o pregătire fizică satisfăcătoare și mai și sînteți amator al drumețiilor... subterane,
vă invităm sa faceți cunoștință cu un nou obiectiv turistic— Peștera surprizelor situată în
extremitatea nordică a orașului Criuleni. Această excursie cu spirit de aventură urmează să
fie făcută numai sub îndrumarea unui specialist-speolog, cu echipament special din care nu
lipsesc funiile și lanternele. Descoperită prin anii șaptezeci ai secolului trecut, ascunsă sub un
val de mister de către autoritățile din epoca de tristă faimă, în zilele noastre Peștera de la
Criuleni este tot mai des explorată de specialiști, dar și de curioși neavizați, chiar și de
căutătorii comorilor ascunse de turci. În acest context de menționat că Peștera surprizelor
ascunde și în continuare multe... surprize pentru știință, istorie și cultură în special. Cu
siguranță, printre cele peste douăzeci de monumente de acest fel de la noi din țară despre
Peștera de la Criuleni se cunosc cele mai puține informații.
Temperatura medie a aerului din peșteră este constantă, de circa +12 +14 grade C.

Mulți exploratori afirmă că au reușit să parcurgă în interiorul ei circa 2000 metri prin sălile,
grotele și labirintele accesibile. Însă anume surprizele te așteaptă la fiecare pas, fiindcă
strecurîndu-te cu greu peste vreun prag, întîmplător descoperi spații neexplorate încă.

Localnicii afirmă că aerul dintr-o grotă de aici ar avea calități ce ajută la tratarea unor boli ca
bronșitele, astmul bronșic etc. prin șederea timp de o jumate de oră zilnic pe o perioadă de
doua săptămîni respirînd cu ochii închiși. Însă știința medicală încă nu și-a propus cuvîntul în
privința asta.

Nu se recomandă această excursie celor care suferă de claustrafobie (frica de spații închise).

Peștera se întinde în amonte pe direcția sud-nord și a rezultat în urma spălării straturilor

calcaroase naturale subterane de către curenții de apă în urma mișcărilor tectonice și a
proceselor eczogene din Sarmațianul inferior și mediu, cu vîrsta relativă de 11-13 milioane
de ani. Golurile ce formează diverse tunele, avene și săli ar putea fi divizate convențional în
cel puțin trei etaje. Speleologii locali au și botezat cele două intrări, cerdacul, sala cu oaspeți,
sala prieteniei cubaneze, sala de cinema, sala olarilor, pivnița, sala liliecilor etc.

Satul Stăuceni

Săpăturile arheologice de pe teritoriul comunei Stăuceni au scos la lumină o aşezare

străveche, din care s-au cules fragmente ceramice din neolitic  ce aparţin culturii Cucuteni şi
un tezaur monetar din evul mediu timpuriu.Denumirea satului vine de la cuvântul de origine
slavă- „stav", care înseamnă iaz sau heleşteu. Prima atestare documentară a satului Stăuceni
datează de la 14 octombrie 1588 cînd Domnitorul Moldovei de atunci, Petru Schiopul
dăruieşte Mânăstirii Putna moşiile celor 4 sate.O însemnare inedită din acest document „satul
să rămînă aşa cum a fost din veacurile trecute şi pămînturile din toate părţile pe unde au fost
stăpânite..." demonstrează că existenţa aşezării este mult mai veche.
 În pădurea Rediu ce mărgineşte comuna, simţi mai mult ca oriunde firul tainic  ce-i leagă pe
locuitorii acestor meleaguri de Ştefan cel Mare. 

Legenda spune că după izbînda Marelui Domnitor de la Codrii Cozminului asupra leşilor
(1497), cete răzleţe din oastea craiului Albert, prădau satele Moldovei. Aceştia au fost prinşi
deasupra Botoşanilor, pe Dealul Târguluişi osîndiţi să are înjugaţi la pluguri şi să semene
ghindă. Şi a răsărit mândreţe de pădure căreia unii îi spuneau Dumbrava Roşie iar alţii Rediu,
adică... pădure tânără.

Sub aspect geostructural, comuna Stăuceni este amplasată în întregime pe unitatea de

platforma veche, numită Platforma Moldovenească.

Hramul localităţii - 21 septembrie, Sfânta Maria

Populație -7500 persoane.

Colegiul Național de Viticultură și Vinificație

Un popor poate fi civilizat și emancipat numai dacă are un sistem de învățămînt bine
perfectat, acordat la cerințele și posibilitățile timpului respectiv.

Basarabia a în tîrziat mult în acest domeniu. Atunci cînd în Europa exista o rețea largă de
universități și licee, de academii, societăți și publicații științifice, la noi, prin anul 1800, abia
se înfiripau cîteva școli, care cu greu puteau fi numite secundare. Apoi, un secol întreg am
vegetat în întunericul imperiului țarist. Iar cînd suflul civilizației a ajuns și pe la noi, acesta
era îmbrăcat în haina unei limbi străine.

Înființarea la 2 iunie 1842 a Școlii de Horticultură de gr. II din Basarabia a constituit un

eveniment remarcabil pentru dezvoltarea învățămîntului în domeniile pomiculturii,
viticulturii, floriculturii, dendrologiei, apiculturii, apoi și a industrializării și valorificării
produselor agricole în spațiul pruto-nistrean.

Întreprinderea de stat Colegiul Național de Viticultură și vinificație din Chișinău este o

instituție de învățămînt mediu de specialitate, creată în scopul pregătirii specialiștilor pentru
activități de organizare și execuție în domeniul agriculturii și industriei alimentare și alte
ramuri ale economiei naționale, precum și producerii, prelucrării și comercializării
producției agricole și viti-vinicole, prestării serviciilor.

Fondatorul Colegiului Național de Viticultură și Vinificație din Chișinău—Ministerul

Agriculturii și Industriei Alimentare al Republicii Moldova.

Colegiul Național de Viticultură și Vinificație cuprinde în structura sa trei subdiviziuni:

- de studii;
- gospodăria agricolă;
- fabrica de vin;

Această veche forjerie de cadre a parcurs o cale lungă, cunoscînd atît succese performante,
cît și vremuri de regretabile decăderi. Cert este faptul, că în diferite perioade de timp Școala a
contribuit considerabil la dezvoltarea ramurilor de bază ale economiei tării noastre:
pomicultura, viticultura, vinificația etc.

Chiar de la începutul activității sale, în Școală se efectua o imensă muncă științifică,

experimentală și practică, referitor la introducerea celor mai bune soiuri de plante agricole și
decorative, aplicarea tehnologiilor de uscare și conservare a fructelor, experimentarea celor
mai bune soiuri de duzi, pentru creșterea viermilor de mătase etc.

Dovadă a succeselor școlii sunt cele peste 70 de diplome, medalii de aur și argint, obținute la
expozițiile naționale și internaționale din Sankt-Petersburg, Paris, Moscova, Viena,
București, Londra, Philadelfia etc.

Remarcabil este faptul că în diverse perioade de timp în fruntea Școlii s-au aflat mari
personalități, renumiți savanți horticultori, viticultori, vinificatori, printre ei: A. Denghink,
M. Cotelinikov, I. Kircorov, A. Frolov-Bagreev, D. Ștefănescu, I. Fulga ș.a.

Colegiul Național de Viticultură și Vinificație, cea mai veche instituție de învățămînt de

specialitate din Moldova, și-a cîștigat autoritatea prin pregătirea a peste 25 mii de specialiști
pentru ramurile de bază a economiei țării. În întreaga lume au fost înalt apreciate cercetările
științifice executate în Școală, baza cărora a fost pusă de absolvenții Școlii—savanți cu
renume mondial: P. Ungureanu, I. Dicusar, N. Moghileanschi, D. Bernaz, Gh. Balțatu, A.
Subotovici, T. Martin, Gh. Cozub ș.a.

Colegiul la etapa actuală dispune de un corp didactic profesionist, de o solidă bază materială,
are frumoase perspective pentru viitor, care pot fi materializate prin stăruința și elanul
tinerilor, prin povața înțeleaptă a dascălilor lor, prin efortul întregului colectiv al Colegiului.

Muzeul vinului

Cultivarea plantelor pomicole și a viței de vie pe teritoriul dintre Nistru și Prut își are
originea în negura vremurilor.
După părerea paleontologilor, fermecata plantă a lui Ampelos și Dyonisos a apărut într-o
perioadă mult anterioară însăși existenței omului—la începutul erei terțiare. Se consideră că
cele dintîi urme de activitate viticolă pe acest teritoriu datează din neolitic. Triburile de
culegători și de vînători devin stabile, iar în grădinile ce luau naștere pe locul pădurilor tăiate,
butucii de viță de vie erau păstrați datorită strugurilor lor mustoși și gustoși. Faptul că această
plantă nu era pretențioasă, se înmulțea pe diferite căi vegetative, se prindea ușor și dădea
rădăcini puternice, avînd apoi o viață lungă, a făcut ca ea să fie ușor acceptată drept cultură.
Înteresant e, că omul, odată ce i-a plăcut rodul viței de vie, a început să o cerceteze cu atenție.
De exemplu, gonind prin pădure turmele de capre, el a observat că butucii, care erau roși de
aceste animale pînă la temelie, anume ei dădeau în anul următor cea mai bogată și cea mai
dulce roadă de struguri. Atunci el a conștientizat că vița de vie trebuie tăiată numaidecît, dacă
dorea să rodească bine. Apoi, omul a mai observat că, spre deosebire de alte băuturi
cunoscute de el pînă atunci, cea din struguri (vinul) era singura care îl făcea să-și exprime
mai ușor sentimentele: necazul, bucuria, dragostea ș.a.

Muzeul viti-vinicol a fost fondat în 1974. La colectarea materialelor legate de istoria viței de
vie și vinului și-au adus aportul profesorii și elevii Colegiului Național de Viticultură și
Vinificație. Frecventînd muzeul, turistul se va convinge că pe meleagurile dintre Prut și
Nistru, ocupațiile vitivinicole se pierd în negura vremurilor.

Calitatea strugurilor și vinurilor moldovenești au încîntat de-a lungul veacurilor numeroși

istorici și călători.

Napoleon Bonaparte, gustînd vinurile Moldovei a apreciat că: ”Este cel mai bun vin pe care
l-a băut vreo dată”.

În muzeu sunt prezentate diverse exponate: butucul viței de vie ”forma moldovenească”,
instrumente pentru sădirea și îngrijirea viței de vie, vechi zdrobitoare(călcător), teasc, amfore
de origine greco-romane, ulcioare și ulcele, căni, cești, vase etalon (ocă mare, ocă mică) etc.

În cîteva săli ale muzeului sunt prezentate exponate foarte vechi, cît şi cele moderne, care
povestesc despre Moldova ca ţară cu vechi tradiţii în viticultură şi vinificaţie. Frunza de viţă
de vie întipătită pe o piatră din epoca neolitică – este o dovadă că această cultură creştea încă
în epoca de piatră.Craterele romane largi la gură pentru amestecarea apei cu vinul, amforele
greceşti pentru păstrarea acestuia, găsite la Nordul Moldovei, mărturisesc despre existenţa
acestei ocupaţii pe pământurile noastre încă din timpurile antice. Instrumentele de muncă a
viticultorilor şi vinificatorilor cu vîrsta de 100 de ani – sunt dovezi vădite ale istoriei. Aici
sunt şi pluguri metalice, şi un teasc din lemn, produs în anul 1907, dar care uimeşte şi azi
specialiştii prin funcţionalitatea sa, un spirtometru vechi şi vase de măsurat care au ieşit din
uz, utilaje simple de sădire a viţei de vie, folosite şi azi în unele gospodării. Este şi un vas, în
care tradiţional se mustuiau strugurii cu picioarele. 

Există în muzeu şi o secţie dedicată succeselor vinificatorilor din Stăuceni. Mostrele unei
mici părţi din asortimentul băuturilor produse de întreprindere, unde fac practica studenţii
colegiului, ocupă un stand enorm. Sunt prezentate şi o parte dim menţiunile primite la
diferite expoziţii. Mai înainte aici era şi o sală de degustaţii, care acum se reconstruieşte, dar
e deschisă „casa mare” unde pot fi primiţi oaspeţii, unde poate fi demonstrată producţia. 

Pe pereţii sălii principale pot fi văzute diplomele îngălbenite de timp, care mărturisesc despre
succesele instituţiei de învăţământ, care pregăteşte viticultori şi vinificatori pentru ţara
noastră de mai bine de o sută de ani. Prima înaltă menţiune a performanţelor a fost primită
încă în anul 1845 – după 3 ani de la fondarea colegiului. Muzeul istoriei Colegiului de
Viticultură şi Vinificaţie, unde se păstrează multe documente istorice, este amplasat aparte, în
blocul de studii al colegiului. Despre acesta vom povesti curând. 

În anii 1985-1992 responsabil de muzeu a fost Nelly Sonic, actualmente unul din patronii
firmei ”Lion Gri”

Sistematic în muzeu se petreceau lecții practice, excursii pentru viitorii viticultori și

vinificatori.