6

Noir. Domeniul Purcari a fost o colonie viti-vinicola germană, care a dus faima unor
vinuri rare, fine, renumite de tip Russillions- Landnedoc.
3) Sudică. Aici s-au evidenţiat cunoscutele soiuri franceze, adaptate condiţiilor
moldave: Pinot gris, Muscat blanc, Traminer roz, Gamay freaux, Cabernet ş.a. Zona de
Sud a viticulturii Moldovei se slaveşte şi cu vinurile roşii de înaltă calitate, fiind
adeseori comparată cu zona Bordeaux din Franta.
4) Nordică. În aceasta zona sînt cultivate în special plantaţii de viţa de vie, recolta
cărora e destinata pentru pregatirea materialului vinicol primar folosit la producerea
cognacurilor. Printre soiurile cultivate pot fi remarcate cele albe de tip Aligote, Pinot,
Feteasca, Traminer, Sauvignon, Riesling si Chardonnay.

Condiţiile climaterice caracteristice Moldovei, dar şi ale reliefului specific, alcatuit

de regula din dealuri şi văi, au permis crearea unor condiţii unice de cultivare a viţei de
vie în aşa numitele cupe, locuri dintre dealuri sau costise, orientate catre soare.
Repartizată uniform în cerc, ridicată de la pamînt pe haragi din lemn, "cupa" naturala a
viţei de vie seamănă cu un radiolocator verde, care în modul cel mai receptiv capteaza
caldura soarelui ziua, şi a solului, la vreme de noapte. În acelaşi timp ea ocroteşte de
vînturi, reci sau fierbinţi, viţa de vie ajutînd-o să-şi împlineasca misiunea de elixir al
vieţii şi bucuriei de a trai.
Arta de a face vin din bobiţe, locuitorii acestor meleaguri o posedă din vremuri
străvechi. Popoarele tracice (Geto-Dacii) au cultivat dintotdeauna viţa-de-vie, furnizînd
şi altor popoare secretul preparării vinului.
Astfel un vers din "Iliada" (sec. VIII î. Hr.) spune: "Războinicii greci s-au dus în
Tracia să găsească vinul". Cu mult înainte de cultul lui Dionysos, viţa-de-vie era bucuria
popoarelor preistorice care locuiau în acest spaţiu. Timp de secole vinul a constituit
pentru localnici bogăţia, mîndria şi marfa prestigioasă de schimb cu alte popoare. Poetul
roman Ovidiu (43. î.Hr.-17 d. Hr.), care a fost exilat în aceste locuri, vorbeşte de metoda
 7

de concentrare a vinului prin îngheţare, practicată de localnici. Astfel vechii daci, nu

doar beau vinul, ci şi îl "mîncau" în sensul direct al cuvîntului, la vreme de iarnă
păstrîndu-l în stare solidă. [1]
Extinderea viilor era atît de mare pe timpul regelui Burebista (82-44 i. Hr.), încît
bogăţiile vinurilor atrăgeau popoarele migratoare. Atunci Burebista, povesteşte istoricul
grec Strabo, prin glasul marelui preot Deceneu, a dat ordin a fi stîrpite toate viile de pe
întinsurile ţării. Dar, cum zice un proverb: "Viţa-de-vie tot învie". Cînd românii
anexează această ţară (sec. I d. Hr.) descoperă aici o viticultură înfloritoare şi o
vinificaţie cu tradiţii.
Odată cu constituirea Moldovei ca stat înşişi domnitorii ţării stăpînesc podgorii
întinse. Primele instituţii de cultivare a viţei-de-vie şi de vinificaţie au fost şi mănăstirile
Moldovei. Vinul de împărtăşanie presupunea înalta calitate a licorii, considerate în
aceste locuri de provenienţă dumnezeiască. Vinul, alături de cereale, a figurat printre
primele articole de export. Dimitrie Cantemir (1673-1723) menţionează în "Descrierea
Moldovei" că în secolul al XVIII-lea vinurile moldoveneşti erau foarte căutate de
negustorii ruşi, polonezi, cazaci, unguri şi transilvăneni. Vinul era păstrat şi exportat în
vase de stejar. Stejarul moldovenesc, apreciat de străini pentru că nu făcea cari, era
folosit la prepararea vaselor, ce prelungeau viaţa vinului, de la o recoltă la cealaltă.
Acest mariaj simbolic al viţei-de-vie şi a tulpinii de stejar, stă şi astăzi la baza producerii
vinicole. De regulă, este folosit doar stejarul care a împlinit sau e pe cale a împlini cel
puţin o sută de ani. Calităţile acestui arbore, se zice, se transmit astfel prin intermediul
băuturii şi celui care o consumă. Vinul de calitate e păstrat şi azi în butoaie de stejar, sau
– dacă e vorba de cantităţi mari – în vase de oţel inoxidabil cu aplicarea materialului
lemnos de stejar.
La cele 142 mii hectare cultivate cu viţă-de-vie, în ansamblu pe Republica Moldova
funcţionează peste 150 de întreprinderi vinicole, făcînd abstracţie de faptul că fiecare
 8

locuitor al satului moldav are şi el în gospodăria lui toate cele necesare – teasc, cadă,
butoaie – pentru producerea vinului.[15,p.9]
Republica Moldova produce la ora actuală 12-14 milioane de decalitri de vinuri
brute. Pe teritoriul ei sînt delimitate 29 de centre vinicole ce prezintă un interes turistic
major.[15] Cei care vor alege să cunoască republica prin intermediul “Rutei Vinului” nu
vor regreta, ei vor putea aprecia la justa valoare diverse vinuri tinere, de consum curent,
de calitate superioară, de colecţie, spumante clasice, băuturi tari etc., conform
preferinţelor fiecăruia dintre Dumneavoastra.
Vinotecile Moldovei sînt o adevărată bogaţie a ţării, prezentînd în mod special istoria
noastră exprimată prin istoria viţei-de-vie şi a produselor ei. Semnificativ e faptul că
generaţiile se schimbă, iar vinurile rămîn să vorbească despre bogăţia, calităţile şi istoria
meleagului. Anume aceste "biblioteci" ale vinurilor păstrează cronografia unui popor
harnic şi păstrător de datini. Amplasate în beciuri vechi, în caverne şi hrube, în galerii
subterane vinurile şi divin-urile de colecţie obţin prin păstrare lentă (la temperaturi
scăzute, fără accesul oxigenului şi luminii) calităţi organoleptice de o fineţe rară: culori
aurii la vinurile albe şi rubinii-cărămizii la cele roşii, arome de pîine coaptă în cuptor cu
lemne, de fructe uscate, stafide, un gust de mărar într-un Traminer vechi sau Muscat sec,
un gust de fagure de miere de albină în vinurile de desert, precum Grătieşti, Nectar,
Trifeşti, Trandafirul Moldovei, Auriu, Muscat moldovenesc. Un Cahor vechi poartă
arome şi gusturi de ciocolată, de cafea, de prune afumate-uscate, de dulceaţă din cireşe
negre.
Turiştii şi oaspeţii vor putea alege 15 vinoteci. Printre cele mai valoroase şi
cunoscute se recomandă Cricova, Milestii-Mici, Cojuşna, Stăuceni (Colegiul Naţional de
Viticultură şi Vinificaţie), Chişinău (Institutul Naţional al Viei şi Vinului, "VISMOS",
"Aroma"), Ialoveni, Bălţi, Peresecina, Hînceşti, Bardar, Taraclia, Comrat, Borceag,
Ciumai, Tiraspol ş.a.
 9

Cantităţile stocate aici variază de la 10-50 de mii la 1 mln. de sticle de vinuri şi divin-
uri alese. La Cricova, spre exemplu, se află într-o vecinătate unică: colecţia de vinuri
tinere cu cea de vinuri vechi, între care sticle de vin religios evreiesc din 1902.
Tot la Cricova vizitatorii vor vedea o parte din colecţia lui Ghering, vinuri de pînă la cel
de-al II-lea Război Mondial, din anii ’50 etc. Colecţionarii vor putea, de asemenea,
procura multe din alte vinuri rare ca amintire. La Cricova şi Mileştii Mici vizitatorii au
posibilitatea de a se plimba pe străzile unor adevărate oraşe subterane, situate la o
adîncime variind între 150 şi 30 de metri, unde lungimea străzilor cavernicole este de
peste 60 km şi, respectiv, 90 km.[15,p.17].
În spaţiul dintre Prut şi pînă dincolo de Nistru obiceiul de a sărbători sfîrşitul
recoltării strugurilor şi naşterea vinului tînăr e cunoscut din vechime.
Aceste sărbători sînt celebrate în fiecare familie care creşte viţa-de-vie. Cînd vine
toamna, fiecare curte de gospodar e o mini-fabrică de producere a vinului: strugurii
culeşi sînt puşi în teasc, sînt striviţi, mustul scurs – răvacul – e pus în butoaie pregătite
din timp.
Fiecare locuitor de la ţară îşi mai are pe lîngă casa sa un beci în care păstrează un
butoi-două de vin: pentru oaspeţi, pentru sărbătorile anului, pentru buna dispoziţie,
pentru nuntă, cumătrie, jubileu, etc.
La anumite datini – degustarea mustului dulce, sărbătoarea vinului nou, numit
"tulburel" – orice oaspete e binevenit. Gospodarul îl invită în ograda lui şi-l serveşte cu
rodul podgoriei sale.
În R. Moldova a fost instituită Sărbătoarea Naţională a Vinului (în fiecare a doua
duminică a lunii octombrie). E oficializarea unei tradiţii vechi: pentru că în Moldova,
atunci cînd vinul tînăr se opreşte din fiert, podgoreanul îşi invită prietenii, rudele să-i
aprecieze şi gustul.[15]
 10

Numai aici veţi înţelege pe deplin urarea noastră tradiţională: "Noroc!" (care adună
mai multe sensuri într-un singur cuvînt: bună ziua, să vă meargă în viaţă, să fiţi fericiţi,
să vi se împlinească dorinţele, la revedere etc.).

Proiectul “Drumul Vinului” este un program turistic nou pentru R. Moldova necătînd
la faptul că ceea ce întruneşte el, adica vizitarea vinăriilor, beciurilor şi hramelor are o
istorie seculară. Deşi oferta pentru o astfel de rută este mai săracă avem totuşi o cerere
mai clară, mai pronunţată din partea localnicilor, şi nu numai, chiar şi turiştii străini
doresc să ea parte la o astfel de rută, motivul fiind renumele internaţional al republicii în
ramura viti-vinicolă.
În 2002 numărul vizitatorilor R. Moldova a fost de 20 mii persoane, înregistrînd o
creştere de 4,4 mii, sau cu 28,5% în comparaţie cu 2001. Cei mai mulţi vizitatori au fost
din Rusia, urmaţi de turiştii din Ucraina, Turcia şi România. În funcţie de obiectivul
urmărit, vizitele cetăţenilor străini în Moldova sînt: de agrement şi recreere – 39,7%, de
afaceri – 57,2%, în alte scopuri – 3,1%. Incasările de pe urma “industriei de turism” au
constituit în 2002 60,5 mln. lei, înregistrînd o creştere de circa 62%, comparativ cu anul
2001. În acelaşi timp, în anul trecut, numărul moldovenilor care au întreprins călătorii în
străinătate a fost de circa 52 mii persoane, ceea ce este cu 21 mii mai mult decît în 2001.
[10,p.55]
Situaţia acestui sector pe plan internaţional
În 1998, în lume au fost înregistraţi peste 625 mil. de turişti, din care aproape 60% îi
reveneau Europei. În topul mondial al statelor receptoare de turişti pe primele locuri se
situau Franţa, Spania, SUA, Italia, Marea Britanie, China, Mexic, Polonia, Canada,
Austria, cărora le reveneau circa 56% din numărul lor total. [3,p.4]
 11

Tabelul 1.

Ţara receptoare Ponderea turiştilor sosiţi din

num total, %

Franţa 11,2
China 8
Spania 7,6
SUA 7,5
Italia 5,6
Marea Britanie 4,1
Mexic 3,1
Polonia 3
Canada 3
Austria 2,8

În 1999, pe seama acestei ramuri s-au obţinut 12% din produsul naţional brut
mondial. În Europa, în sfera turismului activează fiecare a 16-a persoană angajată în
cîmpul muncii. Veniturile anuale ale statelor din zona Sud-Est Centrală a Europei aduse
de turism oscilează de la 445-500 mil. dolari în România şi Bulgaria (cîte 2 – 4 mil. de
turişti) pînă la 1,8 – 2 mild. Dolari în Cehia, Ungaria, Croaţia (cîte 17 – 20 mil. turişti).
[3,p.5]
Succese deosebit de însemnate în dezvoltarea turismului în ultimele decenii a obţinut
Turcia (ţară în fond asiatică, însă mai mult europeană prin provinienţa turiştilor şi
relaţiile sale economice), care în prezent încasează anual cîte 3 mild. Dolari (9 – 10 mil.
de vizitatori). [3,p.5]
Indicatorul de încasări turistice pe cap de locuitor pe la mij. anilor ’90 (sec. XX) au
fost de 1625 dolari în Austria, 1352 – în Elveţia, 674 – în Spania, 565 – în Belgia, 475 –
în Franţa, fapt ce se explică prin diferenţa de preţuri şi calitatea serviciilor turistice.
Conform statisticilor Organizaţiei Mondiale a Turismului, cheltuielile medii ale unui
turist străin a fost în Belgia de 1024 dolari, în Spania – 564 şi în Franţa – 458. [11]
 12

În anul 2000, turismul mondial a avut o creştere de 7,4%. S-au înregistrat 698
milioane de călătorii în scopuri turistice, ceea ce e cu circa 50 mil. mai mult decît în
1999.
La aceasta au contribuit indiscutabil aşa evenimente atractive pentru turişti cum au
fost jocurile Olimpice de la Sydney, Cupa Europei la fotbal din Belgia şi Olanda, Expo-
2000 din Hanovra şi jubileul creştin de la Roma. Cea mai însemnată creştere a
deplasărilor turistice (14,5%) s-a înregistrat în Asia de Est şi în zona Pacificului. Cel mai
mare număr de vizitatori a înregistrat în acest an Franţa (74,5 mil.), urmată de SUA
(sporul a fost cu 8,7% faţă de an. 1999), care s-a deplasat pe locul doi, depăşind indicile
Spaniei. Veniturile turistice mondiale în 2000 au atins aproximativ 476 mild. De dolari –
cu 4,5% mai mult decît în 1999. [6]

Turismul vinicol este un fenomen nou şi vechi deopotrivă

În prezent, viticultura R. Moldova în ansamblu, ca şi celelalte ramuri ale economiei,
este supusă unui proces continuu de degradare. Anual se defrişează 9-10 mii de
hectare de viţă-de-vie, plantîndu-se în schimb cu mult mai puţin. Îngrijorător este nu atît
faptul micşorării suprafeţelor de vii (care ar fi bine să nu întreacă limitele de 125-150
mii hectare), ci nivelul scăzut al gospodăriilor. Capacităţile suprafeţelor existente ale
viilor se folosesc slab, obţinîndu-se recolte de struguri de numai 20-27 chintale la hectar.
Cu toate că volumul producţiei scade, recolta de struguri din sectorul particular nu se
colectează de către organele de stat, astfel gospodăriile ţărăneşti pierzînd mult.
Republica întîmpină mari greutăţi în comercializarea producţiei de vinuri, 90% din care
este orientată pe piaţa instabilă din est, ceea ce complică şi mai mult situaţia economică
a producătorilor de struguri şi de vinuri. [3,p.65-66]
În privinţa dezvoltării ramurii vinicole şi dezvoltării pe seama ei a turismului vinicol,
R. Moldova are rezerve semnificative.
 13

Orientarea spre pieţele din est, fabricile din republică produc vinuri prin combinarea
mai multor soiuri de struguri, lucru inacceptabil pentru consumatorii occidentali, care
sînt deprinşi cu vinuri de soiuri pure. Capacităţile pentru depozitarea şi maturizarea
vinurilor nu sînt suficiente. Deşi republica dispune de un număr mare de beciuri
spaţioase, deseori vinul este păstrat în butoaie de beton şi de oţel suflate cu aluminiu,
fapt care influienţează negativ asupra calităţii vinurilor. [4] Pentru prosperarea ramurii,
aceste şi alte lacune trebuie lichidate.
În fiecare caz “Ruta Vinului” în R. Moldova ar putea include numai cîteva
întreprinderi vinicole, fiind prevăzute şi vizitarea obiectivelor turistice de alt gen
(diferite monumente, locuri de agrement sau tratament, activităţi etno-folclorice etc.). De
exemplu, în zona Orheiului, turiştii pot vizita fabrica de vinuri de la Peresecina cu sala
de degustare, parcul de agrement de aici, muzeul şi biserica de la Ivancea, subsolurile de
vinuri de la Brăneşti, complexul monastic Orheiul Vechi, mănăstirea Curchi şi oraşul
Orhei. Itinerarul din această zonă necesită investiţii pentru construcţia unui drum
modern spre Tribujeni de la şoseaua Chişinău – Cernăuţi, pentru reconstrucţia mănăstirii
Curchi, construcţia de hoteluri, baruri, alte localuri de agrement pentru turişti.
În privinţa sporirii rolului viticulturii şi vinificaţiei în dezvoltarea turismului, inclusiv
a celui rural, pentru R. Moldova prezintă interes practica ţărilor Balcanice – Greciei,
Bulgariei, precum şi din vecinătatea lor – României, Ungariei, Turciei, Ciprului, în care
cota-parte a acestor ramuri ale economiei este mai redusă decît în republica noastră, însă
unde consumul vinurilor de către turişti aduce venituri mai mari. Un exemplu elocvent
în această privinţă poate servi practica şi părerea businesmanului turc Giundiuz Arel,
care a vizitat Republica Moldova în 1996. [3]
În condiţiile unui relief foarte fragmentat din regiunea coastelor Mării Egee, G. Arel
cultivă 200 hectare de viţă-de-vie (cu precădere soiurile Cabernet, Merlot, Chardonay,
Sauvignon), producînd anual cîte 2 milioane sticle de vin, cea mai mare parte din ele
fiind vîndute în hoteluri de prestigiu la un preţ de 13 dolari sticla. Venitul din aceste
 14

vînzări este de 26 milioane dolari. După părerea D-lui Arel, posibilităţile de dezvoltare a
unei viticulturi avansate şi a unui turism prosper în R. Moldova, sînt excelente, chiar şi
după defrişarea unor însemnate suprefeţe de viţă-de-vie, au mai rămas peste 150 mii ha
de plantaţii (inclusiv în sectorul particular 44 mii ha), ea dispunînd şi de un aşa obiectiv
unic în felul său ca beciurile de la Cricova. Avantajele menţionate trebuie să fie puse în
toate plinătatea lor în serviciul turismului. În această privinţă, R. Moldova ar putea
deveni o a doua Elveţie. [12] Businesmanul turc a fost mirat de faptul că combinatul de
la Cricova produce 40 milioane dec. de vin, care în majoritatea cazurilor se vinde la un
preţ de nimic – 20 cenţi sticla, pe cînd nici apa nu se vinde nicăieri în lume aşa de ieftin.
În republică se poate produce de 2 – 3 ori mai puţin vin, însă de calitate şi de vîndut la
preţuri rezonabile. După părerea oaspetelui din Turcia, pentru a deveni o ţară prosperă,
R. Moldova trebuie să creeze o economie liberalizată, cu impozite minime, cu un sistem
bancar şi sferă de deservire dezvoltată, păstrînd frumuseţile naturii.
Un aport însemnat în dezvoltarea ramurii vini-viticole o au expoziţiile “Vin
Moldova” care se organizează periodic la Chişinău. La expoziţia “Vin Moldova 2001”
(a zecea la număr), au participat 100 de companii din R. Moldova şi din alte ţări.
R. Moldova participă cu vinurile sale şi la expoziţiile şi tîrgurile care au loc în alte
ţări. De exemplu, la tradiţionalul tîrg al vinurilor care s-a desfăşurat în perioada 12 – 15
iunie 2001 la Sankt-Petersburg, la standul naţional “Vin Moldova” au fost expuse peste
100 mărci de vinuri produse la 10 întreprinderi din republică.
Punerea în funcţie pentru turişti a “Rutei Vinului”, cu vizitarea întreprinderilor
vinicole din R. Moldova, ar crea o bună premisă şi pentru organizarea turismului rural în
ansamblu.
În sistemul “Rutei Vinului”, pentru turişti şi excursionişti (interni şi străini) un interes
sporit preizintă întreprinderea de la Cricova – un adevărat oraş subteran al vinului, care
după condiţiile sale microclimatice nu are seamăn nici în republică nici peste hotare.
Chintesenţa calităţilor vinurilor de la Cricova, care pot fi comparate şi pot concura în
 15

această privinţă cu cele mai cunoscute vinuri din lume, cum ar fi “Bordeaux”,
“Beaujolais”, “Burgogne”, “Reisling”, vinurile de Rin şi de Moselle (fapt prin care
vinurile moldoveneşti sînt cunoscute în multe ţări – în ultimii ani fiind exportate în
Olanda, Elveţia, SUA, Marea Britanie etc), constă anume în condiţiile excelente de
păstrare a lor. Există păreri că astăzi Combinatul de vinuri de la Cricova poate avea
pentru R. Moldova aceeaşi însemnătate pe care o are Turnul Eiffel din Paris pentru
francezi sau piramidele pentru egipteni. Conform spuselor unui bancher din Anglia, “în
palatul de basm al Cricovei se păstrează o minune a lumii, o comoară de vinuri… care
numai în poveşti poate exista… ”[7] Problema este de a valorifica posibilităţile existente
cu aceste vinuri întotdeauna competitive ale minunatei întreprinderi de la Cricova,
inclusiv prin intermediul turismului rural pentru prosperarea republicii.
Trebuie de menţionat că în “Ruta Vinului” din republică pot fi incluse nu numai cele
mai importante, vestite întreprinderi de producere a vinurilor, ci şi multe gospodării
ţărăneşti practică viticultura. Este vorba despre vinul de casă, produs în condiţii mai
simple şi păstrat în beciuri casnice în butoaie de stejar, calitatea cărora de cele mai multe
ori este foarte înaltă. Dacă vinurile fabricate cîştigă de obicei prin maturizare, vinurile de
casă cîştigă prin prospeţime şi varietate. Prospeţimea vinului, ca şi prospeţimea
bucatelor ţărăneşti, sînt deosebit de ademenitoare, calităţi specifice care pot fi întîlnite
numai la sat.
Revin nemijlocit la tema lucrării – turismul vinicol. Realizarea proiectului “Ruta
Vinului” ar putea fi zădărnicit de lipsa de bani. Investiţii din bugetul central pentru
implimentarea proiectului, deocamdată, nu sînt prevăzute, deşi, nu este exclus ca, pe
parcurs, statul să aloce în acest scop ceva finanţe. Deocamdată, se mizează doar pe
investiţiile nemijlocite ale întreprinderilor incluse în acest itinerar. [10,p.55]
 16

Moldova vă oferă calitate.

Concluzie

În prezent, turismul este unul din cele mai dinamice sectoare socio-economice din
lume, care reprezintă o bună alternativă de diversificare economică pentru multe ţări, şi
în mod special pentru cele în curs de dezvoltare.

Turismul vinicol este una din formele de turism în plină expansiune, cucerind
ponderi de ce în ce mai importante pe piaţa turistică în ultemii ani. Numeroase
întreprinderi vinicole din mediul rural (care au anumite tangenţe şi cu cele din mediul
urban) se includ (şi pot fi incluse) în aşa numita “Ruta Vinului”, care există de mai mult
timp în Europa şi care s-a extins şi în sud-estul continentului, incluzînd şi R. Moldova.

În Europa, “Ruta Vinului” formează un lanţ neîntrerupt cu o lungime de cîteva mii de

kilometri, unind cele mai vestice regiuni viticole, începînd cu Portugalia şi continuînd cu
Spania, Franţa, Italia, Slovenia, Croaţia, Serbia, România, R. Moldova şi poate fi
prelungită în Ucraina (partea de sud a acestei ţări, inclusiv Crimeea) şi în Federaţia Rusă
(Caucazul de Nord).

Cele mai vechi segmente ale acestei rute în Europa au apărut cu peste jumătate de
secol în urmă în Italia şi Franţa. În Italia, de exemplu, agricultura şi turismul rural s-au
apropiat într-atît, încît multe gospodării individuale se numesc agroturistice. Costul pe zi
al cazării unei familii din trei persoane, cu masa de dimineaţă (micul dejun) constituie
30 dolari de persoană (90 dolari pentru trei persoane). După standardele europene asta
nu e prea scump. Pentru o plată suplimentară, turiştilor li se oferă bucate locale şi vinuri.
Mulţi gospodari individuali (fermieri) au muzeele lor cu vinuri locale vechi. O atmosferă
deosebită pentru turişti este creată şi de faptul că multe săli de degustare şi a vinotecilor
(să zicem, în Italia de Nord) sînt situate în castele medievale.
 17

O atenţie deosebită se acordă calităţii vinurilor şi etichetelor. Pe fiecare butelie este

prinsă cu o aţă de mătase o mică cărticică cu înfăţişarea hărţii locurilor unde a fost
produsă băutura. În ea este indicată informaţia despre soiurile de viţă-de-vie, timpul
culesului strugurilor, tipul solului de pe terenul respectiv, expoziţia lui, sistemul de
formare a butucilor, mărimea recoltei, principalele procedee de pregătire a vinurilor,
data îmbutelierii lor. O butelie de acest vin costă 30 de dolari şi mai mult. Practic,
vinurile fiecărei gospodării sînt unicale.

Numărul de turişti ce vizitează anual “Drumul Vinului” european este impunător.

Totodată, anume pe această cale, ţările europene comercializează circa 40 % din
producţia lor vinicolă. Bunăoară, în Franţa şi în Germania, zilnic, turiştii lasă în
buzunarele vinificatorilor circa 200 EURO de persoană.