Sunteți pe pagina 1din 3

1.

Principiul amenajarii armonioase a conditiilor naturale cu suprafete construite, cu structura serviciilor si cu infrastructura Prin amplasament, dimensiune, culoare, arhitectura si design dotarile turistice trebuie sa se armonizeze cu mediul natural, sa contribuie la sporirea atractivitatii zonei sis a mareasca valoarea resurselor. Constructiile trebuie sa respecte specificul local si sa se integreze armonios. Arhitectura zonei turistice este necesar sa se armonizeze cu resursele naturale si vestigiile trecutului. Integrarea vizeaza si zonele inconjuratoare, regiunea din care face parte si chiar teritoriul national. 2. Principiul flexibilitatii sau al structurilor evolutive O statiune turistica in momentul in care a fost construita nu este definitive ci trebuie sa se adapteze permanent. Nu se construieste la capacitate maxima, pot aparea modificari semnificative ale cererii turistice care sa necesite restrangerea sau marirea statiunii, resursa principal poate sa-si reduca gradul de atractivitate. Structura unei zone turistice este necesar sa reprezinte un sistem multifunctional si transformabil care sa permita o dezvoltare permanenta. 3. Principiul corelarii activitatii principale cu receptia secundara Conceptia traditional in amenajarea statiunilor era orientata catre functiile de baza iar agrementul avea o functie secundara. In prezent situatia s-a inversat in sensul ca functia de agreement este dominant iar serviciile de cazare si masa au devenit secundare. Un obiectiv important al managementului unei statiuni este acela de diversificare a serviciilor tuirstice astfel incat turistul sa-si petreaca cat mai placut timpul liber. Activitatea principal trebuie sa se coreleze cu receptia secundara, fapt care decurge din polivalenta statiunilor. 4. Principiul retelelor interdependente intre constructiile si activitatile turistice si populatia autohtona, cu activitatile ei social-economice Zona turistica face parte dintr-un ansamblu regional mai larg, din structura urbana permanenta a regiunii si este in continuu proces de dezvoltare si de integrare cu ansamblul relatiilor economico-sociale. Intr-o zona turistica se intalneste un sistem de organizare a vietii populatiei permanente peste care se suprapune unul destinat satisfacerii nevoilor turistilor. Prin respectarea ecestui principiu se urmareste integrarea fluxurilor turistice cu populatia statiunilor. 5. Principiul functionalitatii optime a intregului sistem de retele Structurarea corecta a unei zone turistice va asigura o buna functionare a ofertei turistice si se realizeaza in conditiile in care componentele retelei turistice ale unei zone sau statiuni sunt accesibile vizitatorilor. Intalnim mai multe tipuri de retele: ale resurselor natural, antropice, serviciilor, echipamentelor de cazare, infrastructurii. Statiunea va fi conceputa ca un sistem integrat in interiorul caruia sunt repartizate rational zonele de locuit, spatiile verzi, locurile de plimbare, restaurantele, centrele comerciale, instalatiile de agreement. O conditie care trebuie respectata este cea referitoare la fluxurile turistilor care trebuie sa fie separate de cele ale automobilistilor. 6. Principiul eficientei (rentabilitatii) directe sau indirect Are in vedere necesitatea functionarii eficiente a unei statiuni si a tututror echipamentelor si poarta numele de eficienta directa. Eficienta indirecta se refera la efectul pozitiv pe care dezvoltarea unei amenajari trebuie sa-l aiba asupra economiei locale. Eficienta este determinata si in functie de efectul multiplicator pe care-l genereaza dezvoltarea sa asupra celorlalte ramuri ale economiei. Toate tipurile de amenajari turistice sunt simple si complexe

1. Modele de amenajare turistica a litoralului Conceptia de organizare a statiunilor se realizeaza in concordant cu asigurarea conditiilor pt practicarea curei helio-marine. Un rol important in dimensionarea si amplasarea echipamentelor revine conditiilor naturale exprimate prin: lungimea, latimea si orientarea plajei; regimul eolian; inaltimea falezei; comoditatea la intrarea in apa; inaltimea valurilor; adancimea apei; accesul la plaja; prezenta mareelor etc. Procesul de amenajare vizeaza doua probleme: stabilirea dimensiunilor noilor localizari (pt plaja se folosesc 2mp nisip+8mp pentru un loc de cazare sau 58mp plaja pt un loc de cazare sau 100 paturi/ha suprafata amenajata; pt sporturi nautice: 8 ambarcatiuni/ha apa, la o statiune de 50 000 loc. de cazare trebuie sa existe obligatoriu un port de agrement), alegerea modelului de amplasare destribuirea in teritoriu a noilor localizari. In practica localizarii implanturilor in zonele de litoral se remarca doua solutii principale: 1.amenajari de tipul urbanizarilor sau microurbanizarilor: amenajari integrate in centru locuit si amenajari independente, autonome, situate nu prea departe de un centru locuit. Si 2. Amenajari punctiforme, isolate cu structure exclusive turistice si amplasate la distante nu prea mari de urbanizarile existente sau esezarile umane. 2. Modele de amenajare turistica a zonelor balneare Formula urbanizarilor caracterizata prin concentrarea echipamentelor turistice in imediata invecinatate a resurselor. Amenajari izolate, punctiforme sub forma unor complexe balneare polifunctionale situate nu departe de centre urbane. O cerinta importanta este reprezentata de materializarea formulei totul sub acelasi acoperis care presupune realizarea unor dotari care sa asigure caracterul permanent al statiunii. In functie de configuratia zonei si cerintele urbanizarii, se pot delimita urmatoarele forme particulare de amenajare a zonelor balneare : localizare sub forma de table de sah este cea mai simpla forma de organizare in conditiile terenurilor plate, fara denivelari sau in cazul litoralului. Are avantajul comoditatiii in desfasurarea activitatilor. Localizare sub forma de panza de paianjen - adecvata terenurilor accidentate, pe dealuri, in vai foarte largi marcate de inaltimi sau cursuri de rauri. Avantajul fiind ca ofera un punt de concentrare al activitatilor. Localizare radiocentrica este modelul cel mai evoluat al amenajarilor balneare, fiind present in toate statiunile noi.are avantajul distantelor mai scurte catre cntrul statiunii reprezentat de un punct care polarireaza interesul. 3. Modele de amenajare turistica a zonelor montane In functie de apropierea fata de masivul montan, exista trei modele de amenajare: Localizare periferica considerate formula clasica realizata in jurul masivului, la distante nu prea mari de masiv, pe caile de access au in vecinatatea lor. Sunt statiuni mari cu activitate bisezoniera sau permanenta. Localizarea periferica limita exterioara situate mai departe de munte. Localizarea periferica de contact constituita din statiuni de mai mici dimensiuni care sunt amplasate la poalele muntelui in vecinatatea acestuia. Localizarea periferica limita inferioara de releu statiuni sau puncte isolate amplasate pe vaile de acces in munte. Localizare liniara dezvoltarea de statiuni de-a lungul cursurilor raurilor sau a vailor de penetratie in munte Localizarea terminal realizata sub forma unor puncte izolate, de mici dimensiuni, caracterizandu-se prin faptul ca de aici calatoria nu mai poate continua.

4. Amenajarea punctelor de intrare a turistilor in ariile protejate Centre didactice - constructii care reprezinta expozitii mai riguroase. Dispun de instalatii, echipamente pt organizarea de cursuri sau dezbateri si sunt echipate cu material audio-video. Gradini botanice sau orfelinate pr animale sunt locuri unde vizitatorii pot vedea de aproape plante si animale specifice rezervatiei. Simple contacte intre administratorii parcului si turisti toti membrii personalului parcului trebuie sa fie competenti in a recunoaste animale salbatice, sa fie bine informati cu privire la istoria naturala a parcului sis a sties a comunice cu turistii. Pareri si reactii ale vizitatorilor comunicarea este un proces cu dublu sens. Administratorii parcului vor sa stie daca mesajul lor a fost bine inteles, vor sa cunoasca parerile, observatiile, reclamatiile turistilor. In acest sens ei pun la dispozitia turistilor o carte de aur a parcului. Pentru amenajarea unei expozitii in interiorul unei arii protejate trebuie sa se tina cont de: alegerea unei teme, identificarea publicului si incercarea de ai satisface nevoile, definirea obiectivelor, decizia cu privire la tipul de expozitie. Pentru amenajarea de itinerarii trebuie sa se tina cont ca : itinerariul sa fie scurt, sa fie sub forma de circuit, sa fie instructive, sa aiba aspect atragator, sa fie curat si bine intretinut. 5. Amenajarea zonelor periurbane Solutiile de amenajare a zonelor de week-end trebuie sa respecte unele cerinte: selectia zonelor si stabilirea amplasamentelor viitoarelor amenajari in zonele limitrofe oraselor se amplaseaza fie centrele comerciale, fie dotari pentru practicarea turismului, fie industria sau ferme de crestere a animalelor sau legumicole. Accesul spre zonele respective zona trebuie sa fie accesibila din cle putin doua directii pentru a se evita aglomeratia, atat pentru mijloacele de transport in comun cat si pt autoturismele personale. Dimensiunile mari se coreleaza cu suprafata posibil de amenajat si trebuie sa absoarba cel putin 20% din populatia orasului. Dotarile zonelor de week-end trebuie sa contina: echipamente de cazare, unitati de alimentative, instalatii de agreement. 6. Amenajarea pesterilor In Romania sunt inventariate aprox. 12 500 de pesteri din care amenajate in scop turistic sunt doar 12 pesteri. Se interzice utilizarea neautorizata a pesterilor iar activitati se pot desfasura numai cu avizul Academiei Romane. Elementele de amenajare a unei pesteri sunt: drumul de acces la gura pesterii : ar trebui sa fie asfaltat, necesitatea construirii de parcari, cand zona este accidentata pot fi construite funiculare, telescaune, telecabine. Gura pesterii : ar trebui sa existe case de bilete, magazine care sa comercializeze carti postale, pliante, brosuri dar si produse alimentare si bauturi, precum si servicii sanitare. Drumul propriu-zis prin pestera: problema iluminatului, care de obicei este electric, amenajarea traseului. Trebuie amenajate podete sau poduri, platform in consola, pasarele, balustrade.