Introducere

Trăim cel mai dramatic timp din existenţa Republicii Moldova, cînd statul a
lăsat societatea şi oamenii de izbelişte, îndemnîndu-i făţarnic să se descurce cine
cum poate. Sute de mii de cetăţeni au apucat drumurile străinătăţii în căutarea
unei bucăţele de pîine. Satele, frumoasele şi extraordinarele noastre sate,
adevărate comori de zestre spirituală şi materială sînt uitate de guvernanţi şi
aruncate sub ghilotina demagogiei.
Întrega societate moldovenească este amăgită să stea într-o gară în care trenul
nu va veni niciodată. Este nevoie să ne trezim urgent din nostalgiile
demoralizatoare şi să privim realitatea în faţă, să ne debarasăm de himerile
trecutului şi să ne apucăm fără întîrziere să ne făurim propriul destin într-o
europă prosperă. O şansă reală pentru localităţile rurale din Republica Moldova
ar fi lansarea unor proiecte de dezvoltare şi promovare care ar avea drept
componentă distinctă turismul rural, cultural şi vinicol.
Pentru multe ţări din lume turismul a devenit una din cele mai importante,
profitabile şi prospere ramuri ale economiei. Deşi este o ramură mai tînără decît
cele tradiţionale din punct de vedere al înzestrării infrastructurale, al
modernizării, turismul nu rămîne în urma acestora.
Una din priorităţile principale pe larg recunoscute în privinţa dezvoltării
turismului rural în Republica Moldova este specializarea republicii în viticultură
şi producerea vinurilor.
Pentru atragerea turiştilor străini în Republica Moldova, avem nevoie de un
produs turistic naţional, de o identitate turistică incofundabilă, cum ar fi
piramidele egiptene, bunăoară. Un produs turistic naţional ar putea deveni vini-
viticultura: spre exemplu beciurile de la Cricova, Mileştii Mici, Cojuşa ş.a. Spre
regretul nostru nu există profisionişti care ar putea organiza pentru turiştii străini
excursii la aceste obictive turistice.
 Ajung departe doar cei care pornesc la timp la drum. Cred că şi poporul
moldav poate iniţia şi dezvolta propria afacere în turismul vinicol, fiindcă avem
zeci de întreprinderi vinicole în aşteptarea oaspeţilor.
Scopul tezei constă în elaborarea demersului teoretico-practic al evaluării a
turismului vinicol în Republica Moldova.
Pentru a atinge acest scop, se impune soluţionarea următoarelor probleme:
 relevarea teoretico-practică generală a evaluării procesului de
dezvoltare şi promovare a turismului vinicol în Republica Moldova;
 concretizarea aspectelor practice a rutelor vinicole ca domeniu
specializat al turismului rural;
 evidenţierea perticularităţilor actuale privind cererea şi oferta
turismului vinicol;
 studierea importanţei dezvoltării turismului vinicol pentru economia
Republicii Moldova.
Tema şi obiectul de studiu. Tema lucrării include evaluarea dezvoltării şi
promovării turismului vinicol în Republica Moldova. Ca obiect de studiu a servit
activitatea turismului în Republica Moldova, precum şi proiectul “Drumul
Vinului” privit ca program turistic.
Metodologia şi metodele de cercetare. Temelia teoretică a lucrării o
constituie lucrările fundamentale în domeniul turismului a lui Serafim Florea, si
lucrari în domeniul turismului rural Florina Bran, precum şi unele lucrări şi
publicaţii la tema cercetată în revistele: “Profit”, “Moldova şi Lumea”,
“Economica”, “Экономическое обозрение”, “Moldova Suverană”,
“Dezvoltarea”, etc.
În teză, de asemenea, au fost reflectate elaborările metodice ale unor
organisme internaţionale precum: Organizaţia Mondială a Turismului (OMT),
Center for International Economic Studies, Australia, precum şi rezultatele
cercetărilor unor organizaţii din Republica Moldova (Ministerul Agriculturii).
 Baza informaţională a tezei o constituie datele statistice ale Departamentului
de Analize Statistice şi Sociologice din Republica Moldova despre sectorul viti-
vinicol, informaţiile statistice a organizaţiilor internaţionale despre ramura
turismului publicate în presa economică şi pe site-urile oragnizaţiilor respective.
Volumul şi structura lucrării. Teza de licenţă cuprinde introducerea, 3
capitole, încheierea şi bibliografia. Textul tezei este expus pe 40 pagini
dactilografiate, conţine 3 tabele.
În introducere este argumentată actualitatea, scopul şi sarcinile lucrării.
În CAPITOLUL I sînt dezvăluite fundamentele teoretico-practice privind
dezvoltarea şi promovarea turismului vinicol în Republica Moldova, situţia
privind vinificaţiei la etapa actula.
În CAPITOLUL II este efectuată o analiză a studiului al cererii şi ofertei
privind turismul vinicol. Prin intermediul datelor obţinute prin sondaj s-a făcut o
evaluare mai amplă a cererii şi cerinţelor consumatorilor privind rutele vinicole
posibile în Republica Moldova. În continuare este expusă şi previziunea pieţei
vinicole.
În CAPITOLUL III sînt redate aspecte despre importanţa turismului vinicol
pentru economia naţională.
În încheiere sînt formulate unele concluzii şi idei de dezvoltare şi promovare
a turismului vinicol în Republica Moldova.

Avem o ţară frumoasă, dar trăim prea modest, neştiind noi înşişi ce ar trebui
să promovăm pentru a atrage atenţia atît a călătorilor străini, cît şi a celor
autohtoni. O activitate din cele mai eficiente în acest sens poate deveni
turismul.[8,p.16]

Ce reprezintă turismul?
Turismul, ca fenomen economic şi social, a cunoscut dezvoltări
spectaculoase, explozive în cea de-a doua jumătate a sec.XX. Dorinţa de a
călători şi de a cunoaşte lucruri noi este cunoscută încă din antichitate, chiar
dacă la început aceste dorinţe aveau ca scop principal războiul, cuceririle de noi
teritorii sau schimburile comerciale. După cum afirma M.P. Deborg “turismul
reprezintă acţiunea, dorinţa, arta de a călători pentru propria plăcere”. În 1880 E-
Guy Frenler preciza că “turismul, în sensul modern al cuvîntului, este un
fenomen al timpurilor noastre, bazat pe cunoaşterea necesităţii de refacere a
sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, cultivarea sentimentului pentru
frumuseţele naturii, ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei, precum al
perfecţionării mijloacelor de transport”.

Definiţia dată de Legea Turismului Republicii Moldova (nr.798 - XIV)

din 11.02.2000 Turism- domeniu al economeie naţionale, cu funcţii complexe,
ce reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor
care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi
al căror motiv este altul decît exercitarea unei activităţi remunerate în locul
vizitat.

R. Moldova, stat independent în sud-estul Europei, poziţionat la intersecţia

unor importante căi de comunicaţie, avînd ca vecini România în vest şi Ucraina
în est, dispune de un potenţial turistic variat, care împreună cu poziţia
geografică, infrastructura generală şi alte elemente, permite dezvoltarea şi
promovarea unui turism competitiv pe piaţa internă şi pe alte pieţe.

Turismul este astăzi activitatea cea mai dinamică şi mai eficientă care ar
putea semnificativ completa bugetul naţional, fiind un factor important al
dezvoltării economice. Conform previziunilor savanţilor viitorologi, în secolul
XXI vor lua amploare, devenind principale, trei domenii economice:
telecomunicaţiile, tehnologiile internaţionale şi turismul.

În general, cred că studierea acestui sector ar trebui să înceapă cu o întrebare

pe cît de simplă, pe atît de logică: “ Avem noi oare nevoie de turism? “ Chiar
dacă Moldova tradiţional a fost o destinaţie turistică foarte slab cunoscută,
oricum noi avem nevoie de turism. În primul rînd, pentru că aduce bani. În al
doilea rînd, pentru că turismul creează locuri noi de muncă. Şi în al treilea rînd,
dar nu şi ultimul, turismul în Moldova ar putea fi o alternativă turismului
practicat în ţări ca Elveţia, Italia etc. Pot afirma acest lucru ţinînd cont de mai
ales de faptul că aceste destinaţii turistice sînt deja cunoscute de turişti, iar în al
doilea rînd - pentru turistul get-beget caută să viziteze locuri noi (iar noi pentru
ei sîntem chiar noi), iar turistul occidental, de exemplu, caută să fugă de
aglomeraţia în care trăieşte, aglomeraţie ce a năvălit deja şi în locurile
nominalizate mai sus. Astfel noi, împreună cu cîteva ţări din această zonă,
sîntem o oază de linişte şi pace, de echilibru ecologic etc., unde ar veni să se
odihnească mulţi.

Principalele cauze ale stagnării şi chiar ale regresului ramurii turismului în

R. Moldova ar fi următoarele:[10“Profit” V. Nr. 3, martie 2003,“Drumul
Vinului” – între a fi şi a nu fi , pag. 55.]
 Lipsa unei imagini turisrice a republicii în Europa şi în general în lume;

 Lipsa unor studii complexe despre strategia dezvoltării turismului şi

despre aprecierea potenţialului turistic al R. Moldova;
 Starea deplorabilă a unui număr mare de monumente şi obiective de
interes turistic;
 Lipsa unei infrastructuri turistice moderne;
 Preţul înalt al vizei de intrare în republică (75 dolari, pe cînd în Turcia
viza costă numai 10 dolari, în Egipt – 15, în Israel – 23, etc.);
  Nivelul nesatisfăcător al managementului ramurii, neglijarea ei din partea
statului.

Pentru atragerea turiştilor străini în R. Moldova, avem nevoie de un produs

turistic naţional, de o identitate turistică inconfundabilă, cum ar fi piramidele
egiptene, bunăoară. Un produs turistic naţional ar putea deveni viniviticultura:
beciurile de la Cricova, de la Cojuşna, Mileştii Mici, Ialoveni. Turismul nostru
ar putea obţine profituri importante şi de la vizitarea de către străini a
gospodăriilor ţărăneşti, unde s-ar bucura de mare succes bucatele naţionale.[9,
“Observatorul economic” V. Nr.9 (34) septembrie 2001, Moldova – o destinaţie
turistică necunoscută,pag. 32 – 33.p.24]
Conform relatărilor cunoscutului muzician, iscusitului meşter de instrumente
muzicale naţionale din Chişinău, Liubomir Iorga, care a colindat mult prin lume,
R. Moldova e mai frumoasă ca Olanda, Belgia şi Luxemburg (dar poate şi mai
frumoasă decît Danemarca, Lituania, Letonia, Finlanda, Belarus şi alte ţări, s-ar
mai putea de adăugat), însă comorile naturale şi antropice, frumuseţile plaiului
nostru deocamdată sînt încă slab studiate şi cunoscute în lume. Astăzi R.
Moldova este cunoscută peste hotarele ei doar prin vinurile sale de marcă, prin
turneele teatrale chişinăuene: de Operă, “Eugene Ionescu”, “Satiricus”,
“Guguţă” şi ale ansamblului “Joc”, întreprinse în unele ţări apusene şi din
Orientul Apropiat, şi prin cei cîţiva savanţi (A. Gulea, V. Rudic, I. Bostan, G.
Duca) care au obţinut mai multe medalii de aur şi de argint pentru invenţiile în
domeniile chimiei, biotehnologiei, tehnicii, protecţiei mediului, prezentate la
saloanele mondiale de invenţii. Şi cam atît.

Turiştii străini (majoritatea fiind din Turcia, România, Ucraina şi Rusia)

vizitează Chişinăul, mănăstirile rupestre de pe Nistru şi Răut (Saharna, Ţîpova,
Orheiul Vechi), cîteva complexe mănăstireşti (Căpriana, Noul Neamţ, Hîncu) şi
beciurile de vin de la Cricova, Mileştii Mici şi Cojuşna, mai rar cetatea Sorocii.
 Este inexplicabil şi de neînţeles faptul că sub cele mai diferite pretexte se
tot amînă dezvoltarea unei ramuri pentru care există posibilităţi de obţinere a
unor beneficii palpabile. E timpul să înţelegem că amînarea familiarizării
cetăţenilor republicii şi a conaţionalilor noştri din spaţiile naţionale limitrofe cu
tezaurul de monumente de care dispunem, este o stagnare periculoasă în
dezvoltarea culturală a populaţiei. În egală măsură aceasta se referă şi la faptul
cunoaşterii slabe de către locuitorii Basarabiei, ai Bucovinei de Nord a
monumentelor din Ţară. O atare stare de lucruri influenţează negativ asupra
educţiei spiritului naţional în rîndurile tineretului şi ale populaţiei întregi de pe
ambele maluri ale Prutului. Nu poţi să iubeşti cu adevărat acest patrimoniu fără
să-l cunoşti, să-l admiri în mod vizual. Turismul poate contribui într-o măsură
hotărîtoare la întregirea cunoştinţelor despre plaiul natal, la formarea şi
maturizarea spritului civic şi a simţului de înalt patriotism.[3, Alexandru
Jolondcovschi, Serafim Florea. Turismul ecologic şi rural: realităţi şi
perspective. Editura Prometeu, Chişinău 2001.p.26-28]

Și nu intimplator. Conturul Republicii Moldova seamană cu un strugure de

poamă pe harta lumii.

Viticultura e o adevarată carte de vizita a ţarii noastre. Vinurile ei unice au

facut-o cunoscută în lume din cele mai vechi timpuri.

Şi azi producţia de vinuri moldave e exportată in Rusia, Belarusi, Ucraina,

Kazahstan, în alte republici din spaţiul ex-sovietic, dar şi în ţari precum:
Germania, SUA, Olanda, China, Coreia de Sud ş.a.

Sectorul vinicol este unul dintre cele mai importante pentru Republica
Moldova – producator tradiţional de vinuri, afirmat pe parcursul mai multor
ani. Pe seama vinificaţiei revine o pătrime din exportul tarii si 9% din Produsul
Intern Brut, în ramura sunt antrenate 25% din resursele de munca industriale.
Viile moldoveneşti cu suprafata totala de 147 de mii de hectare ocupă 7,4% din
terenurile agricole ale republicii, constituind în acelasi timp 2,3% din totalul pe
glob al spaţiilor plantate cu vita-de-vie.

La momentul actual există perspective de dezvoltare a ramurii vinicole din

aspecte economico-legislativ si tehnologice.

Referitor la prima direcţie este stricta necesitate de reorganizare sau

restructurare a relaţiilor dintre viticultori si vinificatori, care astazi sunt
contrarii. Astăzi este nevoie de a crea o noua sistemă de cooperare dintre
producătorii de struguri, vinificatori şi cei care comercializeaza vinurile pe
pietele de Est şi Vest. Experienţa ţarilor europene demonstrează viabilitatea
structurilor cooperatiste , care unesc într-un singur organism viticultorii si
vinificatorii. Asemenea experienta este şi în Moldova şi a fost bazată pe sovhoz-
fabricile din a.1970-1980 şi a arătat perspectivele şi avantajele acestor formaţii.

Tot la aceasta direcţie se referă şi întrebările legate de sistema de

impozitare a producţiei alcoolice, care astăzi nu este îndreptată spre
producatori. Creşterea în fiecare an a impozitelor la producţia alcoolica
stopeaza procesele de perfectionare tehnologică şi dezvoltarea în întregime a
întreprinderilor vinicole. Schimbarea regulilor de joc legate de exportul
producţiei vinicole în Federatia Rusa, face ca business-ul cu vinurile din
Moldova să fie riscant şi nu permite patrunderea investitiilor de peste hotare în
ramura vinicolă a Moldovei.

O datorie importantă a statului faţă de ramura vinicolă este lupta cu

falsificarea vinurilor si divinurilor, precum şi vinurilor spumante. Astăzi
activitatea industriei vinicole ilegale aduce cheltuieli enorme statului şi
stopeaza în mare masură activitatea întreprinderilor vinicole legale.

Printre prioritaţile şi perspectivele cu caracter tehnologic pentru dezvoltarea

ramurii vinicole trebuie de mentionat urmatoarele:

o Restabilirea bazei materiei prime, sădirea soiurilor europene preţioase de

struguri şi obţinerea unor recolte de struguri la nivelul de 80-100 chent/ha.
Aceasta va permite de a comercializa strugurii ţi vinul la preţuri
convenabile pe pieţele de Vest şi de Est.
o Urgenta reutilare tehnologica a întreprinderilor de vinificaţie primară.
Astăzi este imposibilă producerea vinurilor calitative la utilajul învechit
produs în a.1970-1980.
o Creşterea volumelor de producere a vinurilor de calitate superioara şi mai
ales a vinurilor cu denumire de origine. Prioritate au vinurile roşii şi cele
albe cu un grad înalt de alcool (12-13 % vol.) obţinute din soiuri pure
europene.
o Perfecţionarea procedeelor tehnologice şi elaborarea unor noi tehnologii
de tratare a vinurilor naturale în scopul asigurării stabilitaţii garantate pe
un termen îndelungat (2-3 ani) a vinurilor destinate exportului.
o Ameliorarea produsului igienic şi indicilor de securitate a producţiei
vinicole finite conform cerinţelor internaţionale şi asigurarea controlului
calitaţii la toate etapele tehnologice.
o Valorificarea raţionala a produselor secundare vinicole în scopul
micşorarii
sinecostului produselor vinicole.
Realizarea acestor direcţii prioritare va permite dezvoltarea ramurii vinicole,
care va ramîne faima Republicii Moldova.[18]
 Una din priorităţile principale pe larg recunoscute în privinţa dezvoltării
turismului rural în R. Moldova este specializarea republicii în viticultură şi
producerea vinurilor. Vinificaţia este considerată una dintre cele mai productive
ramuri din R. Moldova, care contribuie esenţial la promovarea imaginii ţării
peste hotare. Ne-am convins de nenumărate ori că diversitatea produselor
noastre viti-vinicole (struguri, must, sucuri, băuturi nealcoolice şi alcoolice),
trezeşte un viu interes în rîndul străinilor care vizitează Moldova.

În ultimul timp, guvernanţii acordă o atenţie tot mai mare viei şi vinului.
Preşedintele Vladimir Voronin a declarat, cu diferite ocazii, că “conducerea
republicii a susţinut şi va continua să susţină ramura viti-viniculă, care are o
pondere semnifivativă în economia naţională”.[10,p.55] Întru ilustrarea acestei
idei, se organizează expoziţii, seminare, iar anul trecut a fost instituit un festival
al vinului, care va fi sărbătorită anual pe 12 octombrie. Cea mai proaspătă
iniţiativă a şefului statului în acest domeniu este crearea itinerarului turistic
“Ruta Vinului”. Proiectul în cauză are drept scop atragerea turiştilor în Moldova.
De fapt, ideea constituirii acestui itinerar a fost lansată încă în 1994, însă atunci
nu a fost transpusă în fapt, cauza, probabil, fiind lipsa de bani.

Moldova întruneşte toate condiţiile necesare pentru a deschide preconizatul

“Drum al vinului”. Ştim că vinurile noastre sînt de o calitate superioară şi
posedă proprietăţi curativ-dietetice. În plus, R. Moldova există foarte multe
întreprinderi producătoare de vin, beciuri şi hrube vechi, posibilităţi de a caza
turiştii în localităţile rurale şi de a le asigura agrementul în locurile unde este
permis vînatul şi pescuitul.

R. Moldova are toate şansele de a fi inclusă în ruta turistică a vinului, la

proiectul căreia ea participă din 1996. Condiţiile pedoclimatice pentru cultivarea
viţei-de-vie în republică sînt favorabile. În această privinţă ea dispune de indici
analogici sau apropiaţi de cei înregistraţi în România, Ungaria, Bulgaria,
Macedonia, Serbia, fiind în urma Spaniei, Portugaliei, Franţei, Italiei, Greciei
(unde aceste condiţii sînt mai favorabile), însă avînd priorităţi faţă de Ucraina,
Federaţia Rusă (ţinutul Krasnodar), Austria, Cehia, Elveţia, Germania.

Din 1996 în republică se fac unele cercetări şi calcule pentru a înainta cereri
de finanţare comună din partea unor organisme internaţionale (Banca Europeană
de Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Mondială) în scopul de a crea
infrastructura necesară în cadrul acestei rute.

Pe baza plantaţiilor viticole în R. Moldova funcţionează circa 150 de fabrici

de vin (dintre care 50 îşi îmbuteliază singure producţia) cu o capacitate de
prelucrare pe sezon de 1,8 mil. tone de struguri. Majoritatea întreprinderilor
vinicol (peste 80%) sînt situate în localităţi rurale. [3,p.50]

Cele mai multe întreprinderi vinicole se găsesc în partea centrală şi cea de

sud a republicii, unde sînt situate şi cele mai întinse plantaţii viticole. Din
unităţile teritorial-administrative, întîietatea în privinţa numărului de
întreprinderi o deţin judeţele Chişinău (inclusiv municipiul Chişinău) şi
Lăpuşna, în care se află 1/3 din numărul lor total. Şampania se produce la 8
întreprinderi, divinul – la 5 (fabricile din Călăraşi, Chişinău, Bardar, Bălţi şi
Tiraspol). [3,p.57]

Cele mai bune condiţii de păstrare a vinurilor există la întreprinderile de la

Cricova, Mileştii Mici, Brăneşti şi Cojuşna, unde se află imense beciuri-galerii
formate prin exploatarea pietrei de construcţie. Aproape toată cantitatea de
vinuri la aceste întreprinderi cu capacităţi de zeci de milioane decalitri, precum
şi la cea din Ialoveni, se păstrează în butoaie de stejar. Peste 20 de fabrici de vin
din republică dispun de vinoteci – colecţii de vinuri din recolte diferite, care
măresc atractivitatea lor pentru vizitatori. Vinurile din vinoteci se păstrează în
poziţie orizontală pe stelaje speciale nu prea mari. Pe fiecare poliţă se păstrează
anumite mărci de vinuri cu vechime diferită. Sticlele nu sînt etichetate. De
aceea, pe fiecare etajeră sînt fixate paşapoarte cu date despre numărul sticlelor,
anul culesului strugurilor din care este produs vinul, data punerii lui la păstrare.
Vinotecile întreprinderilor vinicole au dreptul să comercializeze o parte din
colecţiile de vinuri, cu condiţia că mai apoi vor lua măsurile respective de
completare a acestora.

Există păreri (îndeosebi din partea specialiştilor în vinificaţie – oenologilor)

că cel mai bun cadou pentru un jubiliar ar fi o sticlă de vin din anul în care el s-a
născut. Aceasta este o tradiţie veche. În statele cu viticultură dezvoltată există
obiceiul de a pune la păstrare o sticlă de vin din anul naşterii fiului sau a fiicei.
Ea este destupată în ziua cînd persoana respectivă ajunge la vîrsta majoratului
sau în ziua nunţii. [3,p.53]

În Moldova, cultivarea viţei de vie este una dintre cele mai străvechi
indeletniciri. De pe podgoriile moldoveneşti se obţin roade bogate de struguri
de masa, cu valoroase calitaţi curativ-dietetice, precum şi vinuri naturale
pentru cele mai rafinate gusturi. Fiecare oaspete poate aprecia, pe linga vinuri
din soiuri europene recunoscute, cum sint Chardonnay, Pinot, Riesling,
Cabernet, Aligote, si vinuri de calitate autohtone, din struguri de Rara Neagra,
Feteasca, Plavai. Denumirile acestor bauturi cu nerv provin fie de la soiurile de
vita de vie, fie de la numele unor vinarii vestite de pe harta ţarii: Purcari,
Cricova, Ciumai, Romanesti, Cojusna, Milestii Mici. Vinurile Moldovei s-au facut
cunoscute pe numeroase meridiane, fiind deopotriva preţuite la mesele regale,
în saloanele de lux şi la expoziţii.

La Cricova se gaseste cel mai mare beci din lume unde calatorul se poate
plimba pe strazile unui adevarat oras subteran al vinificatorilor. Lungimea
totala a strazilor cavernicole numara peste 100 km. Aici se gaseşte una dintre
cele mai impunatoare colecţii de vinuri de origine din ţara (de peste 3000000
dal.) şi sali spaţioase de degustare. "Calitatea este o tradiţie", sustin vinificatorii
de aici, ajutînd pe fiecare oaspete să înteleaga rostul minunatei bauturi. Şi, rar
turist în Moldova care să nu fi vizitat cramele de la Cricova... Vizitatorul va fi
întimpinat cu bunavoinţa şi ospitalitate în fiecare din cele cîteva zeci de vinarii
incluse în Drumul moldovenesc al vinului. Astfel, fiecare are posibilitatea de a
aprecia, într-o atmosfera dionisiaca, vinul care i se potriveste cel mai bine.
Pentru că, în Moldova, nici un vin nu îl repeta pe altul. De exemplu, vinurile din
Mileştii Mici, pe parcursul anilor, obţin în subteranele de piatra de circa 50 km
lungime un gust înnobilat.

La Cojuşna, cunoscatorii vor descoperi un buchet de vinuri care aminteşte

de tandreţea şi dinamismul unui joc moldovenesc. La Purcari sau Ciumai
degustarile devin o adevarată şezatoare pentru cel care a încercat macar o clipa
să patrundă în tainele acestor bauturi dumnezeieşti... În Moldova o bautură
tare se numeste divin avînd un gust şi buchet nemaipomenit. Acesta este
păstrat mai multă vreme în butoaie de stejar, pîna cînd obţine culoarea
chihlimbarului, prospeţimea licarului din roua matinală, puritatea naturală,
vigoarea solului bogat şi o aroma împlinită. Divinurile moldoveneşti de la
Chişinau, Calaraşi, Bardar, Balţi, Tiraspol sau de la alte vinarii confirma
maiestria vinificatorilor din Moldova.

Drumul Vinului vă va ajuta să cunoaştem cel mai bine Moldova - unica ţara
de pe harta lumii care seamănă cu un strugure de viţa de vie!

Se spune ca initial viţa de vie crestea doar in rai. Primele "haine"

întrebuinţate de Adam si Eva constau din cite-o frunza de vie. Dupa izgonirea
acestora din paradis, legenda povesteste ca Celui de Sus i s-a facut mila de
primii oameni şi le-a daruit viţa de vie, pe care cultivînd-o ar obţine din strugurii
ei secretul nemuririi.

Poate de aceea vinul este considerat pe aceste meleaguri licoare a vieţii. Iar
ca bautura a împartaşaniei, alături de pîine, purifică şi aminteşte de sacrificiul
lui Hristos. Moldovenii zic: "Viţa de vie, aduce bucurie", cu condiţia să posezi
arta consumului bauturii divine provenite din viţa de vie.

Înca pe vremea marelui Voievod Ştefan cel Mare şi Sfînt, Statul

Moldovenesc producea vinuri de origine cunoscute în toate ţările din jur.
Distinsul domnitor şi savant al ţarii moldave Dimitrie Cantemir menţiona în
mod special rolul important al viticulturii pentru economia statului în secolul
XVIII.

Dupa condiţiile climaterice Moldova poate fi împarşită în 4 zone, care de

fapt au şi determinat specializarea zonelor viti-vinicole:

1) Centrală sau Zona de Codru. În aceasta zonă sunt concentrate mai mult
de 50% din viţa de vie cultivată în Moldova. Pădurile, colinele şi landşaftul
specific zonei date, protejează plantaţiile de îngheţurile iernii şi de seceta în
timpul verii. În special aici sunt cultivate astfel de soiuri precum Chardonnay,
Feteasca, Sauvignon, Riesling, Traminer roz, Cabernet. Tot aici se gaseşte o
microzonă, renumitul "cru" – "Romaneşti", fostul domeniu imperial vinicol al
dinastiei Romanov. Aici turiştii vor putea savura fine vinuri albe şi roşii de
origine. Aici se produc unele din cele mai renumite vinuri de calitate superioară
din ţară, asemanatoare celor din Garonne.

2) Sud-Vestică sau Zona Purcari. Zona respectivă se întinde ca o fişie îngustă pe

partea vestică a rîului Nistru. Anume aici este amplasat centrul vinicol Purcari,
faima căruia este cunoscută peste hotarele ţării. Specificul zonei constă în
obţinerea unor vinuri remarcabile din soiuri roşii Merlot, Cabernet, Sauvignon,
Rara neagra şi Pinot