Crâmpoșie selecționată

Introducere

I. Soiuri autohtone românești – scurt istoric

Pe teritoriul țării noastre vița-de-vie se cultiva încă din epoca neoliticului mijlociu, adică cu
aproximativ 3000 de ani î.Hr., la fel de veche cu cultivarea viței-de-vie în Grecia. Ea a fost
introdusă de popoare migratoare – arieni – care veneau prin sudul Mării Caspice și prin sudul
Rusiei (Fregoni M. 1991, citat de Dejeu L. 2010).

Există numeroase dovezi arheologice, epigrafice și lingvistice despre existența viticulturii ca

ocupație de bază a locuitorilor din Dacia. Spre exemplu, săpături arheologice din Dobrogea –
zona vechiului oraș Histria au relevat pietre cu frunze de viță-de-vie încrustate în basoreliefuri și
amfore de toate mărimile care erau folosite pentru păstrarea și transportul vinului. Viticultura în
Dacia preromană se pare că era înfloritoare.

Mai mult decât atât, forma și tipul frunzelor din basoreliefurile de acum cca 2700 de ani atestă
faptul că erau cunoscute nu numai soiurile de struguri de vin, dar și soiuri de struguri de masă,
cele cu bobul mare.

Strabon, cunoscut în ziua de azi ca geograf al antichității, spunea că daco-geții aveau mari
suprafețe cu vie, ceea ce era atestat de ordinul regelui Burebista (84-44 î. Hr.) dat la îndemnul
marelui preot Deceneu pentru defrișarea viilor de pe teritoriul regatului său. Această măsură
urmărea a pune capăt jafurilor populațiilor migratoare, nu neapărat stoparea consumului excesiv
de vin.

În 112 î.Hr. pe medalia Dacia Felix emisă de împăratul Traian, erau reprezentate o femeie cu doi
copii pe genunchi care au fiecare în mână un spic de grâu și un strugure. Romanii au extins
cultura viței-de-vie introducând soiuri noi și unelte perfecționate, spre exemplu „călcătoarele”
(vase de lemn pentru călcarea strugurilor) și teascuri de mare capacitate cu bârnă orizontală și
șurub. (Dejeu L. 2010)

Din punct de vedere lingvistic cuvintele care desemnează planta și termeni legați de obținerea
vinului vin din limba latină: vinea, vinum, vitis, mustum. Primele documente care atestă prezența
viilor în Transilvania datează din prima jumătate a secolului al XI-lea, a celor din Moldova și
Țara Românească de la sfârșitul secolului al XIV-lea (Cotea V.D. și colab., 2000, citat de Dejeu
L., 2010).

Există sortimente de struguri care s-au adaptat podgoriilor românești și au rămas până astăzi. „În
zona Drăgășani soiurile de bază care dădeau vinuri seci, de consum curent, cu gust agreabil de
culoare galbenă-aurie, au fost următoarele: Crâmpoșia, Braghina și Gordanul. Aceste soiuri au
fost amestecate în proporții precise, dând vinuri delicioase, fine și catifelate. Un vechi proverb
din zonă spunea: Crâmpoșia dă tăria, Braghina face spuma și Gordanul umple butea. În
podgorie se cultivau, de asemenea, soiurile Tămâioasă albă de Drăgășani, Coarnă albă și
Razachia, precum și Negru Vârtos și Negru moale pentru vinurile roșii.” (Dejeu L, 2010, p. 11).

Invazia filoxerei de la sfârşitul secolului al XIX-lea a lovit ţările române prima oară la Arad în
1880 şi în Chiţorani, Prahova, în podgoria Dealu Mare în 1884. La fel a în restul Europei, cultura
viţei-de-vie a trebuit să fie reinventată, viticultorii au trebuit sa găsească tehnici noi de altoire a
viţelor. Majoritatea soiurilor noi au fost aduse din Franţa şi s-au acomodat foate bine, rezultând
vinuri de calitate superioară.

Dezvoltarea viticulturii se datorează condiţiilor naturale prielnice de pe tot teritoriul ţării. Clima,
solul şi expoziţia pantelor sunt factori care influenţează pozitiv cultura viţei-de-vie şi calitatea
vinurilor.

Resursele heliotermice bogate din perioada de vegetaţie a viţei-de-vie (lunile aprilie-octombrie)

care cresc dinspre nord înspre sud, toamnele lungi şi însorite, absenţa exceselor climatice fac
posibilă o dezvoltare armonioasă a resurselor viticole pe teritoriul ţării noastre.

Există sortimente potrivite vocaţiei fiecarei podgorii din care fac parte câteva soiuri autohtone
care au supravieţuit invaziei filoxerice şi soiuri străine cu aptitudine oenologice recunoscute.
Dintre soiurile autohtone, cele mai valoroase şi mai cultivate sunt:

- Pentru vinuri albe: Fetească albă, Fetească regală, Grasă de Cotnari, Galbenă de
Odobeşti.
- Pentru vinuri roşii: Fetească neagră, Băbească neagră;
- Pentru vinuri aromate: Tămâioasă românească, Busuioacă de Bohotin.
 II. Podgoria Drăgăşanilor – zona viticolă dealurile Munteniei şi Olteniei

După cum descrie marele nostru oenolog, Mihai Macici în lucrarea sa Lumea vinurilor. Vinurile
lumii, podgoria Drăgăşani are o istorie îndelungată, existând încă din perioada geto-dacilor. Este
o zonă plină de legende legate de soiurile care cresc aici. Spre exemplu, numele soiului Braghină
ar proveni de la „Bagrina”, numele uneia dintre fiicele regelui Burebista, cel care a ordonat
defrişarea viilor – cum povesteam într-un capitol anterior. Numele soiului Gordan ar veni de la
numele unui luptător dac ale cărui fapte de vitejie deveneau foarte curajoase după ce el bea
câteva pahare de vin.

Podgoria Drăgăşani cuprinde plaiurile ce se întind de la Subcarpaţii getici la nord şi Câmpia

Română la sud şi sud-est. Fiind situată între paralele 44˚30ʹ - 44˚55ʹ latitudine nodică. Teritoriul
podgoriei se desfăşoară pe terasele şi versanţii subunităţii Podişul Olteţului. Vechimea viilor nu
este cunoscută cu exactitate.

În secolele XVI-XVII suprafaţa viticolă se întindea până la Râmnicu Vâlcea, adică ocupa un
areal mult mai extins decât în ziua de astăzi. Există documente datând din secolul al XVI-lea
care se referă la „acte de danie” făcute mânăstirilor de către Mihai Viteazul, iar o vie numită
„Bărăţia” a aparţinut domnitorului Matei Basarab între 1512 şi 1522 şi a dat material de plantare
pentru viile din zonă. Nemaivorbind de faptul că, la Drăgăşani au avut podgorii mari familii
boiereşti printre care amintim: Banul Buzescu, Banul Ghica, principii Bibescu şi Ştirbei, ale
căror vii legendare sunt deţinute astăzi de Domeniile Stirbey.

Din cele mai vechi timpuri , plantaţiile au fost realizate cu varietăţi de struguri autohtone-locale,
existene în număr mare. Populaţiile de viţă-de-vie adoptate ocupau în plantaţii proporţii bine
stabilite printr-o practică îndelungată. În acest mod s-au împământenit în podgorie un sortiment
tradiţional format din: Crâmpoşie (Băldoaie, Cârlogancă), Gordan, braghină, Moroştină, Slaviţă,
Mierleasă, Tămâioasă românească. În proporţii mici se cultivau şi soiuri de struguri negri, pe
care, de altfel, i-am amintit şi ulterior: Negru vârtos (părintele Negrului de Drăgăşani şi al
Novacului de astăzi), Bătută neagră, Coarnă neagră.

În perioada prefiloxerică, chiar dacă se cultivau numai soiuri autohtone în mare proporţie albe,
vinurile de Drăgăşani au fost apreciate pozitiv la expoziţiile universale de la Paris din anii 1867,
1889, 1900; Milano – 1908. Vinuri obţinute din Tămâioasă românească au obţinut medalii la
Concursul internaţional de vinuri de la Bodeaux din 1898. Se consideră, astfel, că „Tămâioasa
românească (sau Tămâioasă de Drăgăşani) a dat dintotdeauna strălucirea viticulturii ormâneşti,
dar mai cu seamă podgoriei Drăgăşani” (Teodorescu Şt., 1986, citat de Gheorghiţă M. şi colab.
2016).

Soiurile erau culese împreună şi dădeau un vin cu o tărie alcoolică nu foarte ridicată de 9-10%
volume alcoolice şi „prezenta o prospeţime dată de un anumit conţinut în dioxid de carbon,
cracteristică vinurilor cu fermentaţie incompletă rămase uşor dulcegi. Aceste vinuri se obţineau
din struguri culeşi târziu, în urma unei fermentaţii lente şi prelungite, la temperaturi scăzute şi îşi
păstrau însuşirile de perlare până la începutul primăverii. Un vin caracteristic pentru Drăgăşani a
fost şi în mică măsură mai este, «tulburelul» care se bea în lunile de toamnă târzie, cu pastramă
de berbec sau friptură de oaie.” (Macici M., 2008, p.98).

În primele decenii ale secolului al XX-lea, concomitent cu refacerea plantaţiilor cu viţe altoite
din sortimentul tradiţional, la marile proprietăţi viticole ale boierilor Brătianu, Simulescu,
Teodorini, Daravari, Râmniceanu etc. au fost aduce şi soiuri străine de calitate superioară:
Sauvignon, Riesling italian, Pinot gris, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot noir – soiuri de
provenienţă franceză, care s-au adaptat foarte bine. Mai târziu au venit în podgorie şi Feteasca
regală (din Ardeal).

Viile Drăgăşaniului se întind paralel cu râul Olt, pe o lungime de circa 65 de km, între Strejeşti,
la sud şi Ioneşti, la nord, pe când pe latura est-vest se întinde pe aproape 20 de km.

Centrul viticol Drăgăşani este format din plaiurile: Dealul Olt, Mitrofani, Dobruşa, Creţeni,
Prundeni, Călina, Zăvideni, Orleşti şi Suteşti. Mai este centrul viticol Iancu-Jianu, la sud, cu
plaiurile Cârlogani şi Strejeşti şi centrele Guşoieni şi Cerna (Tetoiu-Măciuca), spre vest.
Fig.1 – Dealul Viilor şi râul Olt

Climatul este moderat continental, generat de poziţia geografică, cu influenţe mediteraneene din
sud şi sud-vest, care generează o apropiere sub aspect climatic cu podgoria Dealul Mare, în
special în ceea ce priveşte resursele heliotermice.

Provocările cu care se confruntă zona sunt legate de excesul de precipitaţii din perioada toamnei
care favorizează atacul de putregai cae în unii ani duce la diminuarea producţiei cu aproximativ
50%. Cu o frecvenţă foarte mare se manifestă şi grindina.

În ceea ce priveşte aspectul pedologic, există o varietate mare de soluri, de la brun-roşcate de pe

terasele din partea de sud a podgoriei, la brune argilo-iluviale şi brune eumezobazice din nord
(Stroe M., 2012, p.106).
 III. Crâmpoşia selecţionată – caracteristici ampelografice

Fig. 2 – Butaşi de Crâmpoşie selecţionată

Crâmpoşia mai este este cunoscuta şi sub numele de Cârlogancă (numele vine de la satul
Cârlogani din apropierea orașului Drăgășani) sau Băldoaie în zona Olteniei și sub numele de
Ciolan în zona Dealu Mare.

Crâmpoșia fiind un soi autosteril (florile nu pot da rod cu polen propriu) se planta în sortiment cu
soiul românesc Gordan care era un bun polenizator. Un grup de cercetători de la Stațiunea de
cercetări viti-vinicole de la Drăgăşani condus de Dr. Ing. Mircea Mărculescu, după ani de
cercetari şi studii au creat soiul de Crâmpoșie Selecționată (1972) prin hibridare sexuată directă
între Crâmpoșie şi Gordan.

III.1. Caracteristici morfologice ale soiului Crâmpoșie

Fig. 3 – Crâmpoşie

Crâmpoșia se caracterizează prin: rozeta pufoasă, alb-verzuie, cu marginile violacee. Lăstarul

verde, ușor cafeniu, striat, scămos. Inflorescența este cilindro-conică, de mărime mijlocie-mare.
Floarea este hermafrodită normal funcțională femelă. Staminele în număr de 5 sau 6 sunt mici,
cu tendința de recurbare. Ovarul are 2-3 loji cu 4 până la 6 ovule, este bombat, cilindric și gros.
Polenul este steril. Cârceii sunt verzi, bifurcate. Frunza adultă este mare și asimetrică, întreagă
sau trilobată, rar cu lobul terminal alungit, colorată verde închis pe partea superioară și puternic
scămoasă pe partea inferioară. Sinusurile laterale sunt superficiale, slab schițate, iar sinusul
pețiolar are formă de lira. Dinții sunt șterș, cu baza lățită și marginile drepte. Nervurile sunt
verzi, iar pețiolul este de culoare verde vineție.

Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie, aripat, cu o așezare a boabelor rară care
prezintă de cele mai multe ori boabe neomogene ca mărime. Bobul este mijlociu, de frmă sferică,
având la maturitatea deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este cărnos, crocant,
nearomat. Sămânța este mijlocie ca mărime, ușor rotundă, cu șalaza rotunda slab aparentă și
rostru scurt și ascuțit.

Datorită neajunsului creat de alcătuirea morfologică și funcțională a florilor la acest soi, a fost
creat la S.C.V.V. Drăgășani Crâmpoșia selecționată - prin fecundarea liberă a soiului. (Stroe
M., 2012, p.238).

III.2. Caracteristicile morfologice ale soiului Crâmpoșie selecționată

Fig. 4 – Crâmpoşie selecţionată

Frunza adultă este mijlocie, întreagă sau ușor trilobată, colorată verde închis și puternic
scămoasă pe partea inferioară. Limbul este gros și gofrat. Sinusurile laterale sunt superficiale,
iar sinusul pețiolar este o liră. Dinții sunt mijlocii, cu marginile rotunjite și mucronați.
Nervurile sunt verzi, iar pețiolul este de culoare verde-vineție, mai lung decât lungimea nervurii
mediane.

Strugurele este cilindro-conic, de mărime mijlocie spre mare, cu o așezare a boabelor foarte
densă, astfel încât acestea de deformează. Bobul este mijlociu, sub formă sferică, având la
maturitatea deplină o culoare verde-gălbuie cu pete ruginii. Miezul este zemos, iar sămânța este
mijlocie ca mărime, ușor rotundă.

Din punct de verde agrobiologic Crâmpoșia selecționată se caracterizează printr-o vigoare

mijlocie de creștere, strugurii se maturează în epoca a V-a, are o fertilitate bună manifestată
printr-un procent de aproximativ 70% lăstari fertili. Soiul nu meiaza și nu mergeluiește și are o
bună rezistență la boli și dăunători.

Acumulează zaharuri între 186-209 g/l, în funcție de arealul de cultură, iar aciditatea este în
medie de 4,5-4,6‰, Vinul poate ajunge la 11,6% vol. alcoolice, cu o aciditate de 4,6 g/l H2SO4
și 22,3 g/l extract sec nereducător. (Stroe M., 2012, p. 239)

Se cultivă numai pe teritoriul României, iar strugurii din soiul Cramposie fac parte și din
categoria strugurilor de masă.

Crâmpoșia selecționată dă producţii mari (16.500 kg/ha) și constante de la an la an, dar nu mai
are însușirile de soi mixt ale Crâmpoșiei vechi, în sensul că strugurii soiului Crâmpoşie
selecţionată nu mai au aceleaşi caracteristici de calitate pentru strugurii ce se consumă în stare
proaspătă (sursa online: http://www.muzeuldragasani.ro/vie/cramposie-selectionata) .

Maturitatea deplină a soiului Cramposie selecţionată are loc în a doua jumătate a lunii
septembrie, când acumulează între 190 şi 205 g/l zaharuri în must şi o aciditate totală medie de
5,0 g/l. Vinurile albe obţinute sunt, în general, seci, echilibrate, fructuoase, producând prin
prospeţimea şi supleţea lor, în cavitatea bucală, o plăcută răcoare.
Tăria alcoolică a vinurilor obţinute din soiul Crâmpoşie selectionată este de 11,4-11,8% şi o
aciditate totală de 4,5-4,7 g/l. Soiul Crâmpoşie selecţionată este inclus în sortimentul de bază al
podgoriei Drăgăşani, unde a înlocuit în cultura soiul vechi românesc Crampoşie. Fiind un soi
apreciat, Crâmpoşia selecţionată este cultivat şi în alte podgorii din România, printre care:
Murfatlar-Medgidia, Panciu, Odobesti etc.

IV.1. Potenţialul oenologic al Crâmpoşiei selecţionate

Vinificarea Crâmpoşiei selecţionate ca soi pur în zona Drăgăşani s-a făcut cu precădere după anii
90 când au fost introduse tehnici moderne de vinificaţie şi a fost introdusă tehnica macerării
peliculare. Discutând cu oenologii din zonă, această tehnică este potrivită pentru vinificarea
Crâmpoşiei pentru a extrage mai multe arome din fruct, Crâmpoşia fiind un soi neutral. Tehnicile
moderne au permis obţinerea de vinuri fructate cu macerare pe o perioadă între 6 şi 8 ore.

Caracterul unic al Crâmpoşiei este dat de aciditatea ridicată a strugurilor (poate ajunge până la
6,5 g/l în acid tartric) , atât de bună încât vinul de până în 12 luni se păstrează uşor frizant în mod
natural, deşi pare că încă fermentează şi că există un rest carbonic. Pe măsura înaintării în vârstă,
apar esterii de învechire şi îşi pierde propeţimea. De aceea majoritatea cramelor din zona
Drăgăşani scot pe piaţa Crâmpoşia începând cu luna noiembrie, ca un vin primeur.

Strugurii se culeg cel mai târziu la jumătatea lunii septembrie, când ating maturitatea deplină.
Dacă sunt lăsaţi la supracoacere (adică pieliţa devine ruginie), strugurii sunt buni pentru a fi
consumaţi ca struguri de masa, întrucât acizii suferă procesul de combustie, aciditatea se pierde.
Practic când ating 210-215 g zahăr/l strugurii sunt optimi de a fi culeşi, dacă sunt lăsaţi să
acumuleze mai mult zahăr, îşi pierd potenţialul oenologic, ţinta fiind obţinerea unui vin vioi, cu
aciditatea natural ridicată.

Aromele din vinul de Crâmpoşie sunt destul de discrete, neutrale, merg înspre flori de câmp,
floare de viţă-de-vie, măr verde, pere necoape, coajă de lămâie galbenă, note minerale
pronunţate.

Prin folosirea de drojdii selecţionate se obţin vinuri între 11-12,5% vol. alcool. Este indicată
producerea de vin spumant.
În arealul Drăgăşani, zonă certificată DOC, se produc 8,5-9 t struguri / ha şi pentru Crâmpoşia
selecţionată se obţine DOC-CMD (cules la maturitate deplină).

IV.2. Crame producătoare de Crâmpoşie selecţionată din zona Drăgăşani

Crama Ştirbey

Dintr-o fructouzitate fină la miros şi gust, sprijinită de

aciditate vioaie şi mineralitate fină, rezultă un vin tânăr de
care te poţi îndrăgosti, ideal ca vin de inspiraţie pentru
ocazii de socializare, dar şi ca însotitor la peşte fin si
sparanghel.
https://www.stirbey.com/vinuri/
„Deja la începutul secolului al XIX-lea, experţii din Franta
şi Germania au constatat că Crâmpoşia este un soi potrivit
pentru a fi vinificat ca spumant. Produs din struguri de
Crâmpoşie, vinificat conform metodei tradiţionale
“champenoise”: după prima fermentare a vinului de bază,
s-a făcut a doua fermentare în sticle, vinul maturând 4 ani
pe drojdie în sticle. Urma remuajul manual timp de 2
săptămâni, urmat de degorjare şi dozare, dar fără adaos de
zahăr, folosind pentru dozaj numai acelaşi vin spumant.
Din aciditatea lui ridicată, împreună cu mineralitatea fină
şi fructuozitatea proaspată şi elegantă rezultă un vin
spumant care trezeşte toate simţurile, de o uşurinţă şi
fineţe seducătoare, reflectând geniul locului unde s-a
născut şi al oamenilor care l-au creat.”

https://www.stirbey.com/vinuri/
Crama Avincis

„Crâmpoşia Selecţionată de la AVINCIS este un vin potrivit oricărei

ocazii, cu o culoare galben, foarte luminos, cu discrete reflexii verzi.

Are un buchet proaspăt și expresiv de pară și măr verde. Gustul său

este persistent și plin de viaţă, cu note citrice, însoţite de o plăcută
mineralitate.
Este un vin uşor de consumat!

A se servi rece la 7 ˚C. Este un vin potrivit oricărei ocazii”

http://www.avincis.ro/vinuri

Crama Casa Isărescu

„«Țărăncuța care place boierilor» – cum o numea Păstorel Teodoreanu – Crâmpoșia este un
vechi soi local, care a rezistat în podgoria Drăgășanilor de pe vremea dacilor.

Excelent vin de cursă lungă, prietenos, cu personalitate distinctă și o prospețime de invidiat, se

servește foarte rece (9°-10°C), alături de pește, carne de pasăre sau mâncăruri tradiționale
românești.” (www.casaisarescu.ro)
Casa de vinuri Iordache

„Este un vin autohton din podgoria Drăgăşani, cu o aroma proaspătă şi o aciditate fermă. Se
serveşte la o temperatură recomandată de 8-12˚C.” (https://cvi-dragasani.ro/vinuri)

Crama Cepari

„Cu multă vreme în urmă, Crâmpoşia, în locul ei de origine,

Cepari-Cârlogani, se culegea după cea de-a treia zi de la
căderea brumei, când strugurele atingea culoarea galben-
ruginie, iar gustul era desăvârşit. Cu respect faţă de tradiţie şi
pasiune pentru relansarea soiurilor autohtone, am obţinut un
vin care încântă prin aroma strugurilor de odinioară şi gustul
complex, remanent şi savuros.”