Informatii generale

Localizare geografica
Podgoria Lechinta este situata in regiunea deluroasa a Somesului Mare si Muresului din nord-
estul Podisului Transilvaniei. Ea se dispune de o parte si de alta a paralelei de 47 latitudine
nordica, intre 46°40' (Hodosa) si 47°14' (Dumitra) si are o altitudine in jur de 400 m. Podgoria
inglobeaza orasele Bistrita, Beclean si Reghin si este localizata in judetele Bistrita Nasaud si
Mures.

Cadrul natural
Substratul litologic se caracterizeaza prin faciesuri argiloase, manoase si conglomeratice,
apartinand panonianului, sarmatianului, prezente atat pe culmile dealurilor, cat si pe versanti. Din
aceste depozite s-au format sedimentele de solificar, fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe
versanti, sub forma de deluvii si coluvii

Solurile. Soluri brune argilo-iluviale, brune luvice (podzolite), brune eu-mezobazice,

regosolurile si solurile antropice.

Relieful este exclusiv deluros, cuprinzand in partea estica dealurile de tip subcarpatic (Dealurile
Bistritei si dealurile Muresului), iar in partea vestica colinele inalte ale Campiei Transilvaniei de
est (Dealurile Jimborului, dealurile lechintei, Colinele Comlodului, Colinele Madarasului. Aceste
dealuri si coline au in general la nivelul culmilor altitudini de 450-600 m si versanti moderat sau
puternic inclinati (5°-25°).

Hidrografia. beneficiaza de tronsoanele celor doua importante rauri: Somesul Mare si Muresul.
Ea este completata de stratele acvifere freatice si de buna calitate, intercalate. Intreaga regiune
este bine aprovizionata cu apa.

Climatul este tipic temperat, moderat continental, cu ierni aspre si veri relativ calde si umede,
dar continuate cu toamne calde, pana in octombrie inclusiv.

Perioada Perioada
anuala de vegetatie conventionala
Indicele
de aptitudine
oenoclimatica
T Suma Suma Suma
Insolatia(ore)
med(°) precipitatiilor(mm) T(°) precipitatiilor(mm)

8.6 547 2866 1392 389 4133

Centrele viticole ale podgoriei: Lechinta Teaca Bistrita Batos

Podgoria Lechința este situată în nord-estul Podișului Transilvaniei, în regiunea deluroasă a
Someșului Mare și a Mureșului. Este formată din vii dispuse destul de răzleț pe suprafața
județului Bistrița-Năsăud, cu o mică pătrundere în nordul județului Mureș.

Selecție de vinuri de Lechința, 1988

Podgoria Lechința cuprinde patru centre viticole: Lechința, Teaca, Bistrița și Batoș, cel din urmă
fiind situat în județul Mureș, notează oenologul Mihai Macici în volumul ''Lumea vinurilor.
Vinurile lumii''.

Acest areal viticol se caracterizează prin condiții termice mai puțin prielnice decât în restul
Transilvaniei, ceea ce a condus la alegerea atentă a unor locuri prielnice pentru cultura viței-de-
vie. Astfel, au fost alese coastele sudice ale dealurilor, cu expunere la soare și la lumină. Prin
urmare, viile nu sunt unite pe suprafețe mari, ci mai degrabă dau aspectul unor oaze. Ele au, însă,
o serie de proprietăți comune, ceea ce justifică încadrarea lor în aceeași podgorie.

Cultura viței-de-vie are o lungă tradiție în această zonă. Ea era practicată de către daci și s-a
dezvoltat, ulterior, sub stăpânirea romană, îndeosebi în perioada în care s-au construit drumuri,
care serveau atât scopurilor militare, cât și negoțului, una dintre căi fiind descoperită la Teaca,
important centru viticol. În secolele XII-XIII, viticultura a trecut printr-o nouă perioadă
importantă de dezvoltare, odată cu venirea sașilor din părțile Rinului și Moselei. Se spune că
vinul din această zonă era preferat de Casa Regală austriacă, de unde a și primit numele de ''vinul
împăraților''.

În anul 1361, localitatea era menționată ca vamă, după cum menționează Ilse Schliessleder și R.
Fronius (1989). În Evul Mediu, Teaca devenise deja un important centru viticol, fapt susținut de
Robert Fronius (1989), care afirma că ''din orice direcție veneai spre Teaca te întâmpinau viile în
pantă''. Istoricul Liviu Botezan (1971) susținea că ''Podgoria Lechința s-a conturat la actualele
dimensiuni în perioada de înflorire a feudalismului, impunându-se, ca și podgoria Târnave, în
producerea de vinuri de calitate superioară''.

Butoaie cu vin în podgoria Lechința, 1968

Academicianul Valeriu Cotea și colaboratorii consemnează, în

volumul ''Podgoriile și vinurile României'', câteva aspecte relatate
de Robert Fronius în lucrarea ''Tekendorf in Nordsiebenburgen-
Ortsmonographie''. Astfel, înainte de apariția filoxerei, renumele
vinului de Teaca se datora soiului Fetească albă, dar din acesta nu
se obțineau cantități mari. Prin urmare, în ultimii ani, i-au luat
locul soiurile Neuburger și Konigsast (Fetească regală). Pe lângă
acestea, s-au mai cultivat soiurile: Welshriesling (Riesling italian), Rulander (Pinot gris),
Traminer, Muscat Ottonel; Gutedel (Chasselas dore), pentru struguri de masă; Perla de Csaba, ca
strugure timpuriu; Gornescher și Honiger, ca producător de larg consum, în mică măsură, iar ca
soi pentru vin roșu — Oporto.

Referitor la schimburile comerciale dintre Transilvania, pe de o parte, și Muntenia și Moldova,

pe de alta, N. Iorga (1925) aprecia ''...că banul se poate căpăta printr-un spor la vamă, constând
într-un florin de fiecare vas de vin''. Totodată, el consemnează că, pe vremea lui Alexandru
Ipsilante, domn al Țării Românești (1774-1782 și 1796-1797) și al Moldovei (1786-1788),
comerțul cu vin a devenit ''mai liber'', iar Alexandru Lăpușneanu, domn al Moldovei (1552-1561
și 1564-1568), cerea ''...bistrițenilor din Transilvania vin scump pentru hramuri''.

După dezastrul filoxeric de la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a folosit, pentru altoire, vița
americană. Tânărul învățător Ștefan Fronius a fost trimis la întreprinderea ''Teleki'', pentru a
desprinde tehnica altoirii. Ulterior, avea să se înființeze școala viticolă particulară Schuster și
Fronius din Transilvania, iar câțiva ani mai târziu, Johann Hartig a întemeiat o altă școală
viticolă.

Academicianul Valeriu Cotea consemnează, de asemenea, un extras din Monografia economică a

județului Năsăud din 1938, în care se arată că, în perioada 1932-1937, suprafața viticolă totală a
județului era de circa 1.000 ha, din care circa 900 ha erau plantate cu viță nobilă, iar producția
medie de struguri era de aproximativ 5.000 kg/ha. Aceștia erau folosiți îndeosebi pentru
producerea de vinuri. Peste 50% din vinul obținut, de calitate foarte bună, era comercializat în
alte zone, îndeosebi în Bucovina, restul fiind folosit pentru consumul propriu.

În prezent, printre vinurile produse la Lechința, se remarcă Feteasca albă, soi rezistent la
temperaturile mai scăzute din timpul iernii, cu o bună capacitate de acumulare a zahărului în
struguri. Sunt vinuri de înaltă calitate, ce pot fi seci sau demiseci. Acestora li se adaugă vinurile
de Pinot gris, Riesling italian și Muscat Ottonel, aproape întotdeauna de calitate superioară,
precum și cele de Fetească regală, care pot fi vinuri de calitate, dar și vinuri de masă. În comuna
Viișoara din centrul viticol Bistrița, așezată pe un deal cunoscut sub numele de ''Steiniger'', se
cultivă o vie din care se obține un vin de Fetească albă de o calitate excepțională, notează
oenologul Mihai Macici, în volumul menționat anterior.

Toate vinurile din această podgorie se comercializează sub

denumirea zonală ''Lechința'', alături de care mai pot apărea
suplimentar și denumirile plaiurilor viticole: Vermeș, Sâniacob,
Sângeorzu Nou, Teaca, Urmeniș, Dumitra, Viișoara, (Steiniger),
Batoș, Culpiu.

Podgoria Lechința este strâns legată și de momente importante din

istoria poporului român. Printre altele, se spune că retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul
românesc ar fi fost negociată aici. În octombrie 1957, Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist
al României, l-a invitat la o vânătoare de urși pe conducătorul sovietic, Nikita Hrusciov. În
sprijinul acestei afirmații stau notele ambasadorului Olandei la București, C. M. Hanswlick De
Jonge, care a fost invitat de onoare la vânătoarea de urși. Au poposit la cabana Teaca, unde s-a
dat un ospăț copios, încununat cu un vin alb sec, celebrul vin de Lechința. Încântat de această
primire, Hrusciov l-a întrebat pe Dej ce ar putea face pentru România, pentru a se revanșa. Dej l-
a asigurat atunci de loialitatea românilor, dar a insistat asupra faptului că staționarea trupelor
sovietice pe teritoriul nostru nu este necesară, mai mult decât atât, ar putea chiar să știrbească
încrederea românilor în Uniunea Sovietică. Hrusciov i-a promis că va înștiința Sovietul Suprem
asupra acestei probleme și a dat asigurări că, în proporție de 90%, trupele sovietice vor fi retrase
într-un an, ceea ce s-a și întâmplat.

podgoria Lechința

Grupează 36 localități din județul Bistrița Năsăud (Lechinţa, Sângeorzu Nou, Vermeş, Sâniacob,
Herina, Tonciu, Galaţii Bistriţei, Matei, Corvineşti, Enciu, Bidiu, Reteag, Petru Rareş, Braniştea,
Şieu-Odorhei, Bretea, Uriu, Milaş, Teaca, Viile Tecii, Ocniţa, Archiud, Pinticu, Urmeniş, Sieu,
Ardan, Posmuş, Şoimuş, Bistriţa, Ghinda, Viişoara, Dumitra, Cepari, Jelna, Budacu de Jos,
Livezile) și 13 localități din județul Mureș (Batoş, Dedrad, Goreni, Uila, Band, Mădăraş,
Mărăşeşti, Drăculea Bandului, Fănaţe, Negrenii de Câmpie, Fânaţele Mădăraşului, Ceuaşu de
Câmpie, Culpiu).

Toate vinurile din această podgorie se comercializează sub o singură denumire zonală și anume
„LECHINȚA." Pe etichetă mai pot apărea suplimentar și următoarele denumiri ale plaiurilor
viticole: Vermeş, Sâniacob, Sângeorzu Nou, Teaca, Urmeniş, Dumitra, Viişoara, (Steiniger),
Batoş, Culpiu.

Sortimentul viticol autorizat și/sau recomandat în această podgorie include următoarele soiuri
pentru vinuri albe: Muscat Ottonel, Traminer roz, Pinot gris, Fetească albă, Sauvignon,
Neuburger, Riesling italian, Fetească regală.

Podgoria Lechinta este situata in apropiere de Bistrita. Terenul agricol care tine de aceasta podgorie
este de circa 4 500 ha, din care 6 % este ocupat cu vii. Podgoria este specializata in producerea vinurilor
de masa superioare , seci si de desert.
Lechința (în maghiară Szászlekence, Lekence, în dialectul săsesc Lachenz, în germană Lechnitz,
în trad. "Pârâul uscat") este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Bistrița-
Năsăud, Transilvania, România.

Date geografice

Localitatea este situată în partea de sud-vest a județului Bistrița-Năsăud, la 28 km de municipiul

Bistrița și la 28 km de orașul Beclean, într-o zonă preponderent deluroasă, cu altitudini cuprinse
între 450–550 m.

Istoric

Amplasarea localității în zona de deal-câmpie și climatul favorabil, au condiționat popularea și

apariția unei așezări umane încă din cele mai vechi timpuri. Aici au fost găsite topoare din piatră
găurită și ceramică din epoca neolitică.

Cel mai vechi document istoric care atestă comunitatea săsească de aici datează din anul 1333,
când listele unei conscripții papale înregistrează un Johannes plebanus de Lekenche. Localitatea
făcea parte în acea perioada din comitatul Dăbâca, moșia fiind împărțită între mai mulți
proprietari.

Demografie

 La recensământul din 1941 avea o populație de 2474 locuitori dintre care: 1076 sași, 705
români, 302 țigani, 289 maghiari și 102 evrei.
 La recensământul din 2002 avea o populație de 2795 locuitori dintre care: 2119 români, 566
țigani, 101 maghiari și 9 sași.

Agricultura

Este o zonă cu tradiție în cultivarea viței de vie. Vinul de Lechința a fost premiat cu diferite
medalii

Cadrul natural

Substratul litologic se caracterizează prin faciesuri argiloase, mănoase și conglomeratice,

aparținând panonianului, sarmațianului, prezente atât pe culmile dealurilor, cât și pe versanți. Din
aceste depozite s-au format sedimentele de solificar, fie direct pe acestea, fie prin remanierea pe
versanți, sub formă de deluvii și coluvii

Tipurile de sol: soluri brune argilo-iluviale, brune luvice (podzolite), brune eu-mezobazice,
regosolurile și solurile antropice.

Relieful este exclusiv deluros, cuprinzând în partea estică dealurile de tip subcarpatic (Dealurile
Bistriței și dealurile Mureșului), iar în partea vestică colinele înalte ale Câmpiei Transilvaniei de
est (Dealurile Jimborului, dealurile Lechinței, Colinele Comlodului, Colinele Mădărașului.
Aceste dealuri și coline au în general la nivelul culmilor altitudini de 450–600 m și versanți
moderat sau puternic înclinați (5°-25°).

Hidrografia beneficiază de tronsoanele celor două importante râuri: Someșul Mare și Mureșul.
Ea este completată de stratele acvifere freatice și de bună calitate, intercalate. Întreaga regiune
este bine aprovizionată cu apă.

Climatul este tipic temperat, moderat continental, cu ierni aspre și veri relativ calde și umede, dar
continuate cu toamne calde, până în octombrie inclusiv.

Viticultura acestei zone s-a dezvoltat sub influența unor condiții termice mai puțin prielnice
decât restul Transilvaniei, care au putut fi învinse prin atenta alegere a locurilor de plantare a
vițelor. Din acest motiv, viile Lechinței apar ca adevărate oaze fixate pe coastele sudice ale
dealurilor, cu largi deschideri spre soare și lumină.
La baza vinurilor produse la Lechința, Teaca și Bistrița stă același soi, „Feteasca alba”,
deopotrivă de valoros prin însușirile sale de rezistență la temperaturile mai scăzute din timpul
iernii, prin buna capacitate de acumulare a zahărului în struguri și prin vocația de a produce
vinuri de înaltă calitate.