Colegiul Național de Comerț al ASEM

Istoricul aparitiei si metodele

de servire a vinului

Realizat de: Ballo Alexandr, TUR 183

Verificat de:
 Consumul vinului reprezintă un complex
cultural de mare reprezentanță,
manifestîndu-se în rituri, obiceiuri și
ceremonii – conținuturi de mare profunzime
ale unei filozofii și etici populare, marcate
de gîndirea mitică, credințe și datini.
Vin produs cu grijă și pasiune

Cu talent artizanal, vinul se produce cu grijă,

din struguri colectați manual, de pe podgorii
alese, din soiuri autohtone și din cele
adaptate terroir-ului local, exprimînd
autenticitatea și stilul tradițional de
vinificație, pentru consumatorii pasionați de
descoperiri surprinzătoare.
Moldova - cetatea vinului
Având forma unui strugure pe hartă, Republica Moldova este
situată în sud-estul Europei, între Ucraina și România, în bazinul
Mării Negre, locul de origine al viței-de-vie. 
Republica Moldova dispune de 112 mii ha de viță de vie,
plantate cu peste 50 de tipuri de soiuri tehnice. Arealul viticol este
repartizat în 3 regiuni vitivinicole istorice: Valul lui Traian (sud-
vest), Ștefan Vodă (sud-est) și Codru (centru), destinate producerii
vinurilor cu indicație geografică protejată.
Fiece popor constituindu-şi identitatea culturală
se bazează pe mai multe simboluri, inclusiv pe
o băutură, care este și băutura națională a
respectivului popor. Moldovenii consideră drept
băutură națională − vinul produs din struguri.
Pînă a căpăta acest statut, vinul a trecut prin
cîteva etape: de băutură istorică, băutură
religioasă și băutură preferată la nivel național:
1. Vinul − băutură istorică. 
2. Vinul băutură religioasă.
3. Vinul – băutura naţională a moldovenilor. 
1. Vinul − băutură istorică. Dacă e să trecem în revistă istoria consumului vinului pe teritoriul ţării
noastre, trebuie să spunem că cultivarea viţei de vie şi fabricarea acestuia este anterioară, conform
mărturiilor timpului, chiar cultivării grîului. Geto-dacii, locuitorii străvechi, preţuiau vinul în mod
deosebit, iar viţa de vie era una dintre cele mai de seama bogăţii a lor. Ei obişnuiau să bea vinul
turnat în coarne de bou, în ulcele sau chiar în tigve.
Xenopol menţionează, preluînd informaţia de la Homer, că „bărbaţii şi femeile beau vinul după moda
scitică, neamestecat cu apă, slujindu-se, în loc de pahare sau căni, de cornuri mari de cerb sau de
bou, care treceau din mînă în mînă”. Istoricul Diodor din Sicilia (sec. I î.Hr.) relatează despre
ospăţul dat de Dromicheites, conducătorul unei puternice uniuni de triburi geto-dacice, în cinstea
prizonierului său, generalul macedonean Lisimah, înfrînt în anul 292 î.Hr., la care oaspeţii au fost
serviţi cu vin în cupe de aur şi argint, în timp ce gazdele au băut din vase de lemn şi din cornuri de
vite, pentru a demonstra simplitatea şi sobrietatea localnicilor.
Prima menţiune scrisă despre viticultura dacică o avem de la geograful antic Strabo (66 î. Hr). Ea se
referea la măsura adoptată de marele rege Burebista (82-44 î.Hr.), acel care a reuşit crearea statului
centralizat dac, privind defrişarea viilor. Se presupune, că decizia luată de Burebista, în urma
sfatului marelui preot Deceneu, urmărea nu atît ca populaţia să înceteze să consume vin în exces,
cît mai ales să facă să dispară tentaţia pe care viile din Dacia o aveau asupra populaţiilor străine
care veneau aici, mai cu seama din răsărit, atrase de roadele viilor. Dacii nu numai beau vinul, ci îl
şi mîncau, posedînd tehnologia de îngheţare a vinului. Faptul că am moştenit de la daci cultura
consumului vinului la diverse ceremonii, ritualuri este incontestabil.
Am moştenit, mai cu seamă, noţiunea că pîinea şi vinul reprezintă „hrana totală”, într-o varianta a
legendei despre Baba Dochia, aceasta îi cere lui Dumnezeu de mîncare, subînţelegîndu-se prin
aceasta pîine si vin − elemente definitorii ale mîncarii omului din cele mai vechi timpuri.
2. Vinul băutură religioasă. Pîinea şi vinul, grîul şi viţa de vie apar spre
exemplu în ceremonialul funerar atît înainte de creştinism cît, mai ales în cel
creştin, avînd o semnificaţie deosebită. Mîncînd pîinea şi bînd vinul
transformate, în timpul Sfintei Liturghii, în trupul şi sîngele lui Hristos,
creştinul se uneşte cu Acesta, făcînd să crească, în acelaşi timp, relaţiile
dinlăuntrul unităţii Bisericii ca trup al lui Hristos: „Caci o pîine şi un trup
sîntem cei mulţi; căci toţi ne împărtăşim dintr-o pîine” (I Cor. 10, 17).
Mîncînd din trupul lui Hristos şi bînd sîngele Lui, creştinul gustă din
împărăţia Cerurilor încă în timpul vieţii. Deci Vinul este simbolul Sfintei
împărtăşanii − al nemuririi. Pîinea fiind prin urmare, viaţa. De asemenea, mai
tîrziu vinul se bea cu apă, alt element, care ne duce cu gîndul la „apă vie”, la
„rîul şi apa vieţii” (Apocalipsa (22, 1-2)).
Vinul mistic, sîngele lui Hristos, viţa de vie mai sînt şi simbol al fecioriei. Cu
atît mai frumoasă peste ani pare asemuirea omului cu viţa de vie, cu ciclul
vegetal al acesteia odată încolţită şi îngrijită, dă rod, dar mai ales cu formula
vieţii omului şi rostului acestuia pe pămînt: naşterea, căsătoria şi moartea −
toate nu fără trudă şi străduinţă.
3. Vinul – băutura naţională a moldovenilor. Odată cu formarea statului moldovenesc, importanţa vinului, a viticulturii continuă să
rămînă prioritară ca şi în timpurile precreştine. Arta fabricării vinului în acele timpuri venea mai cu seamă de pe la mănăstiri, din
gospodăriile boiereşti, dar şi răzeşii fabricau vin de consum curent.
În secolele al XVIII-XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea în mediul țărănesc se producea atîta vin cît să asigure
necesitățile familiei și doar în cazuri deosebite – comercializării. Fiecare familie pregătea o cantitate anumită de vin, cît putea obține
din viile pe care le deținea. Acesta ajungea pentru necesitățile cotidiene și sărbătorești ale familiei, corelate direct proporțional.
Chiar dacă familia consuma zilnic vin − „cîte un pahar, de poftă de mîncare” sau „cîte un pahar de sănătate, că sporește sîngele”,
mai ales iarna, cînd e frig, totuși, cea mai mare cantitate era păstrată pentru consum de sărbători. Vinul era rezervat pentru a face
nunți, cumetrii, pentru a marca toate sărbătorile de peste an, a face clăci și pentru rînduiala înmormîntărilor și pomenirilor.
În context social vinul este o băutură care unește oamenii. Conform moralității populare „numai bețivul bea singur”. Ceilalți cinstesc
vinul cu oamenii, de dragul oamenilor. Toate obiceiurile și ceremoniile sînt însoțite de cinstirea vinului ca parte a ospitalității. În
plus oamenii din acest spațiu, fiind purtători ai ospitalității, găsesc întotdeauna un motiv pentru a închina un pahar de băutură, prilej
de cinstire a unui pahar de vin poate fi orice intrarea unui om în gospodăria altuia. Viața comunitară oferă o sumedenie de asemenea
motive în zilele de sărbătoare și în cele obișnuite. Întărirea relațiilor de rudenie, de prietenie, stabilirea unor noi relații, discutarea
unor probleme, căutarea soluțiilor, limpezirea sau depășirea vechilor supărări, elaborarea înțelegerilor, realizarea unui împrumut,
finalizarea unei activități și multe altele intră în acest repertoriu. Vinul se cinstește, întîi de toate, cu oamenii cunoscuți, dragi, cu cei,
care predispun la o stare sufletească deosebită.
Fiecare dintre obiceiuri, ritualuri au o anumită măsura în ce priveşte consumul băuturii, fiind foarte importantă. Pe vremuri vorniceii
invitau oamenii la nuntă, propunîndu-le celor mai de seamă să bea vin din ploscă, în semn de mare respect. Conform etichetei
tradiționale nici bărbații și cu atît mai mult femeile, nu aveau voie să bea mult. În secolele precedente, mesenii erau serviți cu un
singur pahar (paharul era de 50 g sau mai tîrziu 100 g, numit stopcuţă sau degetar) dintr-un capăt al mesei în celălalt. Cu timpul
acest obicei s-a schimbat și fiecare mesean avea paharul său. Au existat multe reguli care normau cinstirea vinului, acestea
deosebindu-se mai mult sau mai puțin de la localitate la localitate. Cu atît mai mult era reglementat comportamentul față de băutură
al principalilor actanți ai acestor rituri. Ca etapă de trecere de la vechea rînduială a paharelor, chiar dacă pe masă erau vase cu
băutură, se considera rușine să-ți torni singur în pahar. În același timp, cei care nu se pot reține, pentru că nu mai predomină
moralitatea de altă dată, își permit libertatea de a bea mai mult, pînă întrec măsura, adică se îmbată. Dar „cine bea pînă la îmbătare,
nume bun în lume n-are”.
 Ne place să savurăm vinul tuturor. Dar este bine
să știm că pentru a o face corect, trebuie să avem
câteva cunoștințe minime despre servirea vinului,
care sunt esențiale pentru a putea evidenția
calitatea unui vin la adevăratul potențial.

Iată câteva sfaturi pentru a putea savura pe deplin

un vin bun:
Vinurile sunt considerate produse digestive, cu buchet de
maturare ele se servesc dupa masa si nu se recomanda
amestecarea cu nimic (gheata, apa tonica etc.), si nici
decorarea paharului (cu margine de zahar etc.).
Se folosesc pahare cu forma speciala tip „balon“, care permit
preluarea caldurii mainii prin tinerea in podul (causul) palmei.
Exista o metoda de a grabi incalzirea usoara a produsului:
Sambrarea, care consta in incalzirea paharului prin umplere
cu apa calda si apoi varsarea apei si folosirea paharului astfel
incalzit in care se toarna vinul.
Servește vinul la o
temperatură moderată.
Un vin prea rece
estompează aroma sau îi
reduce luminozitatea, în
timp ce un vin servit
prea cald pare plat,
obosit și tare.
Toate vinurile albe cer a fi consumate racoroase dar nu reci. La temperaturi prea
joase vinul „amorteste” si isi ascunde frumusetile; asa se intampla cu buchetul care nu incepe sa se
degajeze decat la o temperatura vecina cu 10°C. In general, vinurile albe este bine sa se consume la
temperatura de 10-12°C. Daca vinul are o temperatura inferioara celei indicate pentru a fi
consumat, este necesar sa folosim mijloace prin care sa ridicam temperatura pana la nivelul dorit.
Nu este indicat ca ridicarea temperaturii vinului sa se realizeze utilizand diferite surse de caldura.
A pune o sticla cu vin sa se incalzeasca de la o sursa de caldura (soba, resou, calorifer etc.) este de-a
dreptul barbar. Vinul este un produs delicat si foarte sensibil la variatiile si mai ales la salturile
bruste de temperatura. Folosind aceste mijloace, din vinurile mari, cu reputatie, devenite celebre
obtinem in cateva momente vinuri fara personalitate, cu buchetul alterat, iar cei ce asteapta cu
nerabdare sa le cunoasca se vor intrista dupa ce vor gusta din pahar, apreciind de buna seama ca
protectorul vinului nu stapaneste regulile elementare de prezentare a vinului si nici nu da dovada ca
stie sa-l respecte.
Cel mai indicat mijloc utilizat pentru ridicarea temperaturii vinului, la temperatura camerei de 18-20°C,
este aducerea sticlelor din pivnita si lasarea lor suficient timp, uneori chiar 48 ore in camera unde
vor fi consumate, timp in care urcarea temperaturii vinului se face lent si discret.
Pentru fraparea vinului nu se utilizează niciodată congelatorul, sticla de vin se răcește in frigider iar
pentru servirea la o temperatura mai scăzută a vinului ( 4-8 grade) se folosește un amestec de
gheata in care sticla de vin se răcește treptat. Aducerea vinurilor la temperaturile optime de consum
se realizează încet deoarece variațiile bruște dezechilibrează buchetul vinului.
 Indiferent de imprejurari, nu trebuie admisa fraparea paharelor cu vin sau introducerea cuburilor de
gheata in vinul din pahare. Aceste practici ar dovedi lipsa de pretuire a eforturilor facute
de viticultor si vinificator pentru a oferi in pahar cea mai mare cantitate de energie solara inglobata

intr-un aliment. Sau, altfel spus, nu merita a se depune atata truda daca tot este sortita dispretului.
Decantarea vinului este absolut necesara pentru ca licoarea bahica sa-si arate
adevarata valoare. Procesul este simplu, dar trebuie sa avem in vedere cateva principii
pentru a descoperi toate aromele vinului.
 Decantarea vinului reprezinta procesul de limpezire necesar anumitor tipuri de vin rosu.
Se realizeaza cu ajutorul decantorului, un recipient special din sticla, cu gatul ingust si
baza larga.
 Producatorii de vinuri folosesc diverse tratamente specifice pentru a limpezi vinul –
tratarea cu bentonita in general – insa acestea nu sunt suficiente pentru a separa toate
micile fragmente din fructe de vin. Indiferent daca vinul a fost baricat sau a fost invechit
in sticle, decantarea este absolut necesara soiurilor taninoase sau vechi, folosind si la
aerarea vinului si descoperirea tuturor subtilitatilor sale.
 Odata ce vinul a fost decantat, el nu trebuie niciodata pus inapoi in sticla sau pastrat
pentru o servire viitoare, deoarece isi pierde aroma.
 Decantarea vinului este, asadar, un procedeu necesar pentru a putea vedea nuanta speciala
a unui vin rosu, dar si pentru a-i simti toate aromele. Daca vrei sa te bucuri de un vin rosu
taninos sau invechit la adevarata lui valoare, decantarea este absolut necesara.
 Cand iti place sa te rasfeti cu preparate alese, stii ca asocierea
corecta a vinului cu mancarea este primul pas catre o
experienta culinara completa.
Reguli de baza in asocierea vinurilor cu mancarea
Asocierea vinului  cu mancarea are rolul de a potenta gustul si aroma
mancarii, dar si a vinului. Daca facem asocierile corecte, putem descoperi noi
nuante ale mancarii, in vreme ce, cu o alegere gresita a vinului, intregul
preparat s-ar putea sa ni se para tern si lipsit de farmec. 
 
Una din regulile generale este ca la carnea alba - peste, pui, curcan - se
serveste, de obicei, un vin alb sau roze, iar la carnea rosie se serveste un vin
rosu. Combinatiile amar - amar sau acid – acid, nu sunt recomandate in
asocierile vin - mancare, in schimb, se recomanda asocierile: dulce - sarat
sau amar si acid - mancaruri bogate in grasimi.
 
O alta regula de baza este potrivirea mancarurilor rafinate cu vinuri rafinate,
iar mancarurile uzuale/traditionale pot fi imbinate si cu vinuri de casa sau
vinuri tinere. 
Ingredientul dominant al unui fel de mancare, un factor
important pentru alegerea vinului
 
Ingredientul dominant din mancare dicteaza si asocierea cu vinul.
In functie de acest aspect, combinam mesele astfel: 
- Main dish-urile cu carne de vita, miel, iepure sau vanat (cerb, fazan),
carne de rata, de gasca se asociaza cu vinuri rosii, corpolente
- O mancare cu carne de pui sau curcan se asociaza cu vinul alb 
- Mancarurile care au ca ingrediente dominante legumele se
asociaza si ele cu vinurile albe 
- Sosurile din mancaruri pot fi asociate dupa criteriul cromatic: sosul
alb, pe baza de branza si smantana, merge cu vinul alb, sosul rosu,
pe baza de tomate, cu vinul rosu. 
Mancarurile rafinate cer vinuri rafinate
 
Mancarea gourmet merita cu siguranta incununata de un vin pe masura ei.
Cateva exemple de asocieri pe care le-ar face un somelier sunt: 
 
Foie Gras - se asociaza cu vinuri la fel de rafinate ca el, precum: Sauternes,
Bergerac (ambele vinuri albe dulci), Grand Cru, Graves (vinuri albe seci).
Stridiile si melcii - merg cu vinuri albe seci - Sauvignon Blanc - sau vinuri
spumoase usoare, chiar si sampanie. 
Scoicile - vor fi bine evidentiate de vinuri albe precum Pinot Grigio, dar si
de unele vinuri rosii precum Pinot Noir, Merlot, Dolcetto.
Prosciutto - este mai aromat langa un Riesling, Sauvignon Blanc,
Chardonnay sau un Sangiovese.
Sushi si fructele de mare - sunt complimentate de vinuri albe seci precum
Pinot Grigio, Chardonnay sau de vinuri rosé.
Vinurile fructate si mancarurile care le evidentiaza
aromele
Vinurile fructate se asociaza cu mancaruri care sa le scoata
in evidenta aceste arome.
Preparatele acide, cat si cele acre se potrivesc perfect langa
un vin fructat. Totodata, o asemenea aroma este
evidentiata si langa un preparat la fel de usor - mancaruri
gatite la abur sau mancaruri vegetariene. 
 
Un vin fructat va sublinia, totodata, si un desert pe baza de
fructe sau cu o crema usoara. Un cheesecake cu fructe si
tartele cu fructe sunt potrivite pentru vin in acelasi ton. 
Asocierea mancarurilor si vinurilor din aceleasi regiuni geografice
 
O regula pe care o urmeaza multi oameni este cea cu privire la regiunile geografice.
Cand ne dezmierdam papilele cu un preparat italienesc, un vin din aceeasi regiune ii
va reliefa aromele asa cum un vin din alte zone nu o va putea face niciodata. 

Asadar, urmand aceasta regula, vom asocia:

 
La preparate frantuzeti - supa crema de ceapa, melci, branzeturi din Franta - alaturam
vinuri de Bordeaux sau Bourgogne.
Mancarurile italienesti - paste, preparate cu prosciuto, pizza - au o aroma aparte cand
sunt savurate cu un Lambrusco, Montepulciano, Moscato, Chianti.
Cu un vin de Porto savuram mancaruri din Portugaltia, precum  Caldeirada sau
Alcatra. 
Mancarurile noastre traditionale - sarmalute, platouri cu aperitive romanesti,
chiftelute - vin cel mai bine langa vinuri moldovenesti precum Cabernet Sauvignon,
Chardonnay, Feteasca Neagra
 Sfaturi de asociere corecta
a vinului cu diverse tipuri
de mancare
Exista mai multe criterii dupa care putem face
asocierile - ingredientul dominant, modul de
preparare, specificul mancarii, corpolenta vinului
si textura mancarii. Cel mai simplu este, insa, sa
gandim aceste asocieri in ansamblul lor si sa
avem in minte o mica harta care ne spune ca,
daca vom gati paste, trebuie sa punem langa si un
vin italienesc. 

Iata cum ar arata un ghid simplu de inteles (si de

retinut): 
Vinuri asociate cu diverse tipuri de branzeturi

Servirea branzeturilor alaturi de vin este uzuala si reprezinta o gustare potrivita

dupa sau inainte de cina.
Asocierile corecte sunt:
Branza Camambert si Gruyere - Chenin Blanc
Gorgonzola si Roquefort (blue chesses) - Vinul de Porto, Barolo, Malvasia
Parmezan - Prosecco
Gouda - Cabernet Sauvignon
Ricotta - Riesling
Cheddar - Malbec
Brie - Pinot Noir
Feta - Beaujolais
Monterey Jack - Merlot
Mozzarella - Pinot Grigio
Branza de capra - Sauvignon Blanc
Vinuri asociate la deserturi

La deserturi se beau vinuri dulci, albe sau rose si vinuri

spumante, in general, insa, la deserturile pline de ciocolata, se
potrivesc si vinurile rosii. Cateva asocieri ar fi: 
 
Custard si deserturi cu vanilie - Riesling, Prosecco, sampanie
Prajituri cu fructe - mere, pere - si aromate cu scortisoara -
Sauternes sau sampanie rose
Deserturi cu ciocolata sau caramel - Shiraz, Pinot Noir,
Grappa, Porto
Deserturi cu bezea - Pinot Blanc, Moscato
Vinuri asociate la mancarea traditionala moldoveneasca
 
Mancarea traditionala rmoldoveneasca va avea un gust desavarsit
langa un vin moldovenesc.
Astfel, vom asocia: 

Sarmale - Feteasca Neagra

Mamaliguta cu branza si smantana - Feteasca Alba
Ciulama, pilaf si orice mancare cu sosuri albe - Sarba
Clatite cu branza dulce si stafide – Cramposie
Friptura de vita sau de vanat  - Plavai, Rara Neagra, Feteasca Regala
Aperitive - pastrama, carnati, salam uscat - Feteasca Neagra si vinuri
rosii, corpolente, in general 
Vinuri asociate cu diverse tipuri de peste
 
Pestele se serveste in general cu vin alb, aceasta este regula de
baza, insa exista si tipuri care merg cu un vin rosu. Cateva
asocieri clasice sunt:
Biban, biban de mare, lup de mare, calcan - Pinot Grigio, Muscadet
Sparide, limba de mare, tilapia, eglefin - Cava, Sauvignon Blanc,
Verdejo, Chardonnay
Pastrav, stiuca, salau - Feteasca Regala, Sauvignon Blanc, Aligote
Somon, ton, macrou, rechin - Lambrusco, Chardonnay, Sauvignon
Vert, Viognier
Ansoa, sardine, hering - Pinot Noir, Riesling, Cava
Crap - Sauvignon Blanc, Feteasca Alba
Vinuri asociate cu paste
 
Cand vorbim despre asocierea pastelor cu vinul vorbim, de fapt,
despre sosurile cu care sunt preparate si potrivirea lor cu vinul.
Cateva combinatii corecte sunt:

Paste cu sos rosu (din tomate si aromatizat cu busuioc) -

Montepulciano, Syrah
Paste cu sos din branzeturi - Chardonnay
Paste cu fructe de mare - Pinot Grigio
Paste cu legume (primavera) - Greco di Tufo, Sauvignon
Blanc 
Vinuri asociate cu pizza sau lasagna
 
Pizza se asociaza cu vinul, in functie de topping. Luand in
considerare acest aspect avem: 
Pizza cu toppinguri cu branza (Quatro Formaggi) - Montepulciano,
Syrah
Pizza cu Pepperoni - Cabernet Franc
Pizza Margherita - Grenache si vinuri rose seci
Pizza Hawaiiana - Riesling, Lambrusco

Reteta clasica de lasagna, cu carne de vita si porc, se asociaza cu

vinuri italienesti, de obicei, si vinuri rosii, in general. Merge cu
Montepulciano, Chiani, Sangiovese dar si cu Rioja. Lasagna cu
peste sau cu pui se asociaza cu un Chardonnay. 
Vinuri asociate cu salate

La salate alaturam vinul in functie de ingrediente. Cele mai populare

salate se potrivesc in general cu vinuri albe. Iata cateva exemple de
asocieri corecte:
 
 Salata Caesar - Chardonnay, Sauvignon Blanc
 Salata greceasca - Sauvingnon Blanc
 Salata Niçoise - rose de Provencal

 
In functie de ingredientele predominante din salata facem si asocierile.
Daca avem o salata cu multe verdeturi, mergem pe un vin dulce,
demidulce, tanar. O salata cu branzeturi merge cu vinuri albe, iar o
salata cu carne de vita ar putea fi complimentata de un vin rosu. 
Dincolo de regulile anterior indicate si de asocierea in functie de ingrediente,
trebuie sa mai tinem cont si de alte aspecte, la fel de utile pentru o masa
delicioasa.
In primul rand, ne ghidam dupa ordinea de servire a vinurilor. Vinurile albe se servesc intotdeauna inaintea
celor rosii, vinurile tinere inaintea celor invechite, vinurile usoare inainte celor mai corpolente, vinurile seci
inaintea vinurilor dulci. 

Temperatura de servire este si ea importanta, pentru ca aromele sa se deschida. Regula generala este ca vinul
rosu se serveste la temperatura camerei, iar cel alb se serveste racit, iar ordinea de servire este vinul rece
inaintea vinului la temperatura camerei.

Vinurile se aleg si in functie de anotimp si de temperatura de afara. Un vin rosu corpolent nu este cea mai
potrivita alegere pentru zilele toride de vara, de pilda, mai potrivite fiind vinurile usoare sau cele spumante.
Iarna, in schimb, cand si bucatele de pe masa sunt mai consistente, un vin tare si dens este alegerea perfecta. 

Infinal, nu uita ca tu ar trebui sa savurezi combinatiile care iti plac, chiar daca incalci regulile de baza. In
definitiv, tu stii cel mai bine ce iti place, insa nu strica sa afli si recomandarile cunoscatorilor si sa le incerci.
S-ar putea sa descoperi arome noi, care te vor cuceri iremediabil!