ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

COLEGIUL NAȚIONAL DE COMERȚ AL ASEM

„CATEDRA ECONOMIE, TURISM, SERVICII”

Studiu individual ghidat de profesor

la unitatea de curs <------------ >>

cu genericul

<<Produsul Intern Brut si bunastarea populatiei din Republica Moldova

>>

Realizat de:

Ballo Alexandr, elevul grupei TUR183

Coordonat de:

CHISINAU,2021

1
CUPRINS pagina

Introducere………………………………………………………………….…3-4
Capitolul I. Evolutia Produsului Intern brut in Republica Moldova………...5-10
Capitolul II. Evolutiile economice recente…………………………………….11
2.1. Perspectivele economice..........................................................................11
2.2. Banii trimisi in tara de cei care muncesc in strainatate..............................12
Capitolul III. Deficitul comercial si datoria externa........................................13
3.1. Deficitul bugetar....................................................................................13-14
3.2. Alte date.......................................................................................................14
Capitolul IV. Tendintele majore in dezvoltarea Republicii Moldova................15
4.1. Familia și copiii.....................................................................................15-16
4.2. Migrația populației.............................................................................16-18
4.3. Depopularea și îmbătrînirea................................................................18-20
4.4. Starea de sănătate a populației.............................................................20-22

Concluzie......................................................................................................23-24
Bibliografie.....................................................................................................25

2
REPUBLICA MOLDOVA 2020
Populația, milioane 2,64
PIB, miliarde de dolari SUA la cursul actual 11,9
PIB pe cap de locuitor, dolari SUA la cursul actual 4,512
Speranța de viață la naștere, ani (2019)
70,9

Republica Moldova este situata in Europa de Sud-est si se invecineaza cu

Romania la vest si Ucraina la est. Moldova s-a dezvoltat dynamic si a devenit
un nou obiectiv pentru companiile occidentale de a externaliza proiectele IT,
dezvoltarea de software si alte servicii legate de tehnologie. Chisinau, capitala
Moldovei este locul unde se desfasoara majoritatea activitatilor de afaceri.

Republica Moldova are o economie cu venituri mici-mijlocii. Deși este

una din cele mai sărace țări din Europa, Moldova a înregistrat un progres
semnificativ în reducerea sărăciei și promovarea creșterii incluzive de la
începutul anilor 2000. Rata sărăciei în Moldova a scăzut de la 28% în 2010 până
la 13% în 2018. În orice caz, descreșterea ratei de sărăcie s-a oprit în 2019;
nivelul sărăciei a crescut potențial în 2020 în urma pandemiei de COVID-19.

În ultimii 20 de ani economia a crescut în medie cu 4,6% anual, fiind

determinată de consum și alimentată de remiteri. Valoarea celor din urmă se
estimează a fi 10% din PIB.

O integrare mai apropiată cu Europa a ancorat agendele pline de reforme

politice a câtorva guverne succesive; însă reformele realizate pe hârtie
întâmpină dificultăți în procesul de implementare. Cele mai mari provocări de
ordin economic cu care are de a face Moldova sunt următoarele:

- un sistem politic vulnerabil,

- o societate polarizată,
- o productivitate scăzută,
- probleme de ordin demografic,
- dezechilibrul de competențe pe piața muncii
- și o  vulnerabilitate ridicată față de șocurile climatice și cele externe.

Emigrarea pe scară largă din Moldova combinată cu rata de

reproductivitate în descreștere a cauzat o scădere a numărului de populație și a

3
majorat rata vârstnicilor în populația Moldovei. Acest fapt provoacă o presiune
asupra sistemului de pensii și limitează forța disponibilă de muncă și
competitivitatea țării pe termen lung.

Recuperarea rezilientă după criza provocată de pandemia COVID-19 cu scop de

a stabiliza în continuare economia, îmbunătățirea nivelului de trai și crearea
unui mediu de afaceri bazat pe reguli - toate acestea sunt scopurile-cheie ale
Statului.

Pe termen scurt, în pofida instabilității politice, Guvernul actual are sarcina

de a conduce țara prin criza COVID-19 fără a inversa reformele structurale
implementate cu greu, recâștigând încrederea din partea cetățenilor și a
partenerilor internaționali, combătând corupția,  implementând reformele
nefinalizate din cadrul agendei și asigurând o tranziție echitabilă.

4
 I. EVOLUTIA PRODUSULUI INTERN BRUT IN REPUBLICA
MOLDOVA.

În Republica Moldova, ca şi pretutindeni, baza creării PIB-ului o constituie

activitatea organizată pentru producerea bunurilor materiale şi a serviciilor. În
economia de piaţă, majoritatea absolută a acestora îmbracă forma de marfă şi
sunt destinate pieţei. Producţia de bunuri şi servicii destinată pieţei reprezintă
acea producţie, care se schimbă pe piaţă la un preţ care îi permite
producătorului, cel puţin, acoperirea costului de producţie. Toate bunurile sunt
considerate, prin convenţie, a fi destinate pieţei. Producţia de servicii destinată
pieţei este formată din servicii furnizate de administraţia publică şi privată
colectivităţii, în ansamblul ei, sau anumitor grupuri ale gospodăriilor populaţiei,
cu titlu gratuit sau cvasi gratuit. Aşadar, PIB-ul reprezintă rezultatul activităţii
de producţie şi care corespunde valorii bunurilor şi serviciilor produse pentru
consumul personal sau productiv. În cele ce urmează, vom supune analizei
evoluţia dinamicii PIB-ului în Republica Moldova, ponderii principalelor tipuri
de activităţi în crearea acestuia şi structurii PIB-ului pe surse de formare.

Tab.1. Dinamica PIB-ului in ansamblu pe economia nationala sip e locuitor

1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009 2009 fata

de 1995

Produsul Intern Brut (preturi curente) 6479 16020 37652 44754 53354 62922 60045 9,2
milioane lei

Produsul Intern Brut pe locuitor, lei 1493 4402 10475 12483 14916 17605 16839 16,8

Datele statistice cuprinse în tab. 1 atestă că în ultimii 15 ani volumul total al

PIB-ului a crescut de la 6 miliarde 479 milioane lei în 1995 la 60 miliarde 45

5
milioane lei în 2009 sau de 9,2 ori. S-a majorat considerabil PIB-ul şi pe cap de
locuitor – de la 1493 lei în 1995 la 16839 lei în 2009 sau de 16,8 ori.

Dar să nu ne grăbim cu aplauzele. Creşterea în expresie bănească a PIB-ului

în ansamblu pe ţară şi pe cap de locuitor este condiţionată de majorarea pe an ce
trece a preţurilor la materia primă, combustibil, energia electrică, materialele de
construcţie, gazele naturale şi altele, ce se reflectă în creşterea costurilor de
producţie a bunurilor nou create şi/sau a serviciilor.

Datorită unei astfel de situaţii, conţinutul natural-material al PIB-ului

demonstrează o sporire nesemnificativă, iar în unele domenii (agricultură,
industria alimentară ş.a.) - o stagnare şi chiar reducere. Factorul decesiv al
sporirii PIB-ului îl constituie creşterea productivităţii muncii angajaţilor în
activitatea economică.

Nivelul productivităţii muncii este reflectat de valoarea PIB-ului pe cap de

locuitor. Şi la acest capitol ţara noastră înregistrează, în comparaţie cu alte state,
restanţe esenţiale. Exprimat în dolari americani, PIB-ul pe locuitor în Republica
Moldova a constituit în anul 2008 doar circa 1100 USD, pe când în Ucraina -
$2300, Belarus – $3910, Polonia – $9140, Slovenia – $19300, Finlanda –
$39820, Elveţia – $53260, Italia – $32450 ş.a.m.d.

Cu un astfel de PIB pe locuitor este, cel puţin, neserios să se vorbească în

Republica Moldova despre o bunăstare decentă a populaţiei. La crearea PIB-
ului participă diferite ramuri, subramuri şi sectoare ale economiei naţionale. În
Republica Moldova, ponderea principalelor tipuri de activităţi economice la
producerea PIB-ului în intervalul de timp examinat se prezintă astfel.

6
 Tabelul 2. Ponderea principalelor tipuri de activităţi economice în crearea PIB-ului

1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009

Agricultura,economia vanatului si sivicultura 29 25.4 16.4 14.5 9.9 8.8 8.4
Industrie 25 16.3 15.8 14.7 14.8 13.9 13
din care:
Industria prelucratoare 20.7 14.3 13.3 12.5 11.8 11.6 11.5
Industria extractiva 0.3 0.2 0.4 0.5 0.5 0.6 0.4
Energie electrica si termica, gaze si apa 4 1.8 2.1 1.7 2.5 2.6 2.7
Constructii 4 2.7 3.4 4 4.8 4.7
Comert cu ridicata si amanuntul 6 12.5 10.4 11.5 12 13 13
Transporturi si comunicatii 5 9.6 12.2 11.8 12.1 12.1 12.3
Alte activitati 20 23.4 27.8 29.4 32.2 31.7 35.6
Impozite pe produs si import 11 12.5 16 16.6 17 17.7 16
Produsul Intern Brut 100 100 100 100 100 100 100

O ţară se numeşte agrară sau industrială în dependenţă de ponderea

agriculturii sau a industriei în componenţa PIB-ului. Dacă ponderea agriculturii
depăşeşte 50 la sută în structura PIB-ului, ţara se numeşte agrară şi, invers,
atunci când producţia industriei constituie mai mult de 50 la sută, este vorba de
o ţară industrială.
Secole de-a rândul Moldova a fost o ţară agrară. În ultima treime a secolului
XX, în perioada dezvoltării intense a ramurilor industriale, Republica Moldova
devenise o ţară industrial-agrară, deoarece ponderea producţiei industriale în
componenţa PIB-ului atinsese 52-54 %.
În anii tranziţiei la economia de piaţă s-au produs schimbări radicale în
participarea agriculturii, industriei şi a altor domenii în crearea PIB-ului.
Compararea datelor statistice incluse în tab. 2 demonstrează că ponderea
agriculturii a scăzut de la 29% în anul 1995 la 25,4% în anul 2000 şi la 8,4 - în
anul 2009. În acelaşi interval de timp ponderea industriei s-a redus de la 25% la
13% sau de două ori. De la 6 la 13% sau de două ori a sporit ponderea
comerţului cu ridicata şi amănuntul, a transportu- Administrarea publică: teorie
şi practică Economie şi finanţe publice 67 rilor şi comunicaţiilor. Ponderea altor
activităţi (remitenţele sau transferurile de bani ale emigranţilor la muncă) s-au
majorat de la 20% în 1995 la 35,6% în anul 2009.

7
 În ultimii ani, peste o treime din PIBul Republicii Moldova este alcătuit din
remitenţele emigranţilor. Deci evoluţia ponderii principalelor tipuri de activităţi
economice în formarea PIB-ului atestă că în prezent Republica Moldova este o
ţară nici agrară, nici industrială şi nici agrar-industrială, ci mai degrabă un
conglomerat de activităţi economice în care predomină exportul forţei de muncă
şi importul de bunuri şi servicii. Importăm nu numai ceea ce este strict necesar
pentru consumul productiv şi personal, dar şi ceea ce s-ar putea produce cu
costuri mult mai reduse în interiorul ţării noastre (de ex., pălării, umbrele,
bastoane, flori artificiale ş.a.). Nu întâmplător, în ultimii ani, gradul de acoperire
a importurilor cu exporturi constituie doar 32-34%.
În viziunea mea, o astfel de situaţie va exista până atunci, până când
guvernarea Republicii Moldova va aplica măsuri concrete cu privire la stoparea
declinului agriculturii şi industriei naţionale şi readucerea lor la cerinţele
contemporane de dezvoltare. Schimbări esenţiale s-au produs şi în structura
PIB-ului pe categorii de resurse de formare. Despre astfel de schimbări
demonstrează datele statistice prezentate în tab. 3.

Tabelul 3. Evolutia structurii PIB-ului in Republica Moldova pe categorii de resurse

1995 2000 2005 2006 2007 2008 2009
Produsul Intern Brut 100 100 100 100 1000 100 100
Din care:
Bunuri materiale 54.3 41.7 32.2 29.2 24.7 22.7 21.5
Servicii 36.5 45.6 52.8 54.2 58.3 59.6 60.7
Impozite nete pe produs si import 13.2 12.7 16 16.6 17 17.7 17.8

Datele prezentate în tab. 3 atestă că în ultimii 15 ani au avut loc modificări

esenţiale în raportul dintre resursele de formare a PIB-ului.
Astfel, ponderea bunurilor materiale în structura acestui important indicator
macroeconomic s-a redus de la 54,3% în anul 1995 la 32,2% în anul 2005 şi la
21,5 la sută în anul 2009. În acelaşi timp, ponderea serviciilor a sporit de la 36,5

8
la sută în 1995 la 60,7 la sută în anul 2009 sau de 1,7 ori. De 1,3 ori a crescut
ponderea impozitelor pe produs şi import.
Aşadar, în prezent circa 80% din PIB-ul Republicii Moldova sunt constituite
din valoarea serviciilor şi din impozitele directe şi indirecte. Cauza
fundamentală se datorează, în opinia noastră, reducerii considerabile pe an ce
trece a producţiei autohtone de bunuri materiale în sectorul agrar şi cel
industrial.
Dacă în timpul apropiat guvernarea ţării noastre nu va interveni cu măsuri
radicale în vederea creşterii producţiei agricole şi industriale autohtone, ne
putem pomeni în situaţia în care PIB-ul în forma sa valorică va fi format doar
din valoarea serviciilor şi a ipozitului pe venit şi import. Însă o astfel de situaţie
poate avea un impact foarte negativ asupra securităţii economice şi sociale a
ţării.
După cum am menţionat, capacitatea PIB-ului de a reflecta dezvoltarea
economică şi socială în ansamblu este limitată. De aceea, pentru a măsura
rezultatele finale ale activităţii economice dintr-o ţară se calculează produsul
intern net (PIN) şi produsul naţional net (PNN). PIN-ul la preţurile pieţei
(curente) se determină prin eliminarea din PIB a cheltuielilor de capital
circulant şi a amortizării capitalului fix sau însumând valoarea nou creată netă şi
impozitele indirecte. Un important indicator macroeconomic este PNN, denumit
şi venit naţional (VN).
Importanţa PNN constă în faptul că el evidenţiază mărimea producţiei ce
poate fi consumată fără a micşora capacitatea de producţie. Raportat la numărul
de locuitori, VN caracterizează nivelul de dezvoltare şi constituie condiţia
esenţială a progresului unei ţări. Mărimea venitului naţional este dată de munca
productivă a lucrătorilor ocupaţi în sfera materială de producţie şi constituie
principala sursă de satisfacere a nevoilor de consum curent ale populaţiei şi
celor de dezvoltare şi modernizare a bazei tehnico-materiale de producţie.
Evident că o parte din nevoile de consum curent şi productiv pot fi acoperite

9
prin aplicare la împrumuturile instituţiilor financiare internaţionale, dar, după
cum se ştie, aceste împrumuturi trebuie achitate la un termen stabilit şi cu o
dobândă corespunzătoare.

II. EVOLUȚIILE ECONOMICE RECENTE

10
 Pandemia și seceta gravă au afectat majoritatea sectoarelor economiei. PIB-
ul a scăzut cu 7,0 la sută. Principalele cauze ale decelerației sunt scaderea în
2020 cu 7% a consumului habitual și investițiile combinate cu lichidarea
stocurilor.

Măsurile de carantină au redus comerțul și producția industrială, iar seceta

gravă a cauzat un declin în agricultură cu peste 26%.  Credem si speram ca
odata cu cu sfârșitul perioadei de carantină economia va începe treptat să se
restabilească, iar majoritatea indicatorilor pe termen scurt sa rămâna negativi.

Rata inflației s-a decelerat în 2020, menținându-se din august sub limita
minimă a coridorului de 5 la sută (+/- 1,5 la sută).  Drept răspuns, Banca
Națională a micșorat rata dobânzii până la un nou record de 2,65 la sută.
Contractarea importurilor s-a soldat cu o îmbunătățire a deficitului de cont
curent, marea parte a căruia a fost finanțată prin valută străină și depozite.

În pofida acestor circumstanțe, poziția fiscală s-a deteriorat semnificativ. În

comparație cu nivelul pre-COVID-19, veniturile fiscale au crescut cu
aproximativ 0,3 puncte procentuale ale PIB-ului, în timp ce  cheltuielile au
crescut cu 4,1 puncte procentuale. Așadar,  deficitul fiscal a ajuns în 2020  până
la 5,1 puncte procentuale ale PIB-ului. Cheltuielile majorate au protejat nivelul
de trai pe parcursul recesiunii, în timp ce veniturile disponibile s-au majorat cu
3,6  la sută în 2020.

II.1. Perspectivele economice

Incertitudinile cu privire la evoluția pandemiei vor menține economia mai

jos de potențialul ei. Se preconizează că creșterea economică va reveni la 3,8 la
sută în 2021, luând în considerare circumstanțele favorabile datorită vaccinării.
Majoritatea sectoarelor speră să revină  la un regim normal de funcționare, deși 
se preconizează că doar în anul 2022 vor ajunge la nivelul anului 2019.

11
 Chiar dacă deficitul de cont curent s-a micșorat în 2020,  acesta treptat se va
majora datorită accelerării economiei. Se așteaptă că în anii 2021-2022 inflația
va rămâne sub coridorul de 5 la sută (+/- 1,5 puncte procentuale), dar se va
majora pe măsura recuperării economiei. Autoritățile planifică un deficit fiscal
de 6,5 puncte procentuale ale PIB-ului în 2021, mai mare decât mediile istorice
pe termen mediu, din cauza micșorării veniturilor deoarece afacerile încearcă să
se mențină și gospodăriile suferă din cauza insuficienței locurilor de muncă.

Se pare că reducerea sărăciei s-a oprit în 2020,  și ar mai putea fi necesar de

a menține protecția socială, ceea ce ar provoca mai multă presiune pentru
finanțele publice deja ineficiente.

Instabilitatea politică și punctele slabe ale instituțiilor accentuează riscurile

interne, amânând reformele judiciare și structurale importante.

În continuare țara va fi nevoită să soluționeze problemele sistemului

economic fragil  și ale productivității scăzute prin accelerarea creării locurilor
de muncă în sectorul privat.

II.2. Banii trimisi in tara de cei care muncesc in strainatate

In anul 2018, moldovenii care munceau in strainatate au trimis in tara 1,5

miliarde dolari sau echivalentul a 25% din PIB, suma scazand apoi la $1,1
miliarde in 2019. Practic, o treime din populatia apta de munca a republicii
Moldova lucreaza in alte tari. Pentru a intelege cat de mare este aceasta suma in
raport cu economia, sa spunem ca romanii care lucreaza in strainatate trimit in
tara echivalentul a 3-5% din PIB. Acesti bani stimuleaza consumul populatiei,
insa contribuie si la adancirea deficitului comercial, care in cazul Moldovei are
o valoare absolut ireala.

III. DEFICITUL COMERCIAL SI DATORIA EXTERNA

12
 Anul trecut, importurile Republicii Moldova au totalizat 3,5 miliarde dolari,
iar exporturile doar 1,7 miliarde dolari, astfel incat diferenta a fost egala cu
echivalentul a 38,6% din PIB. In perioada 2007-2008, cand noi ne faceam griji
ca deficitul comercial atingea 13-14% din PIB, in Moldova deficitul a depasit
50% din PIB.

Din totalul exporturilor, 38% se indreapta catre tarile membre CSI, si

52% catre tarile UE. Exporturile catre Romania totalizau 240 milioane dolari in
2019 (dublu fata de 2015), iar importurile din Romania insumau 311 milioane
dolari. Deficitul de cont curent s-a situat la 450-490 milioane dolari in 2009 si
2012, fiind acoperit prin investitii straine in proportie mai mica de o treime.

In ce priveste datoria externa, la sfarsitul anului trecut, aceasta era de 4,78

miliarde dolari sau 77% din PIB, suma din care 1,1 miliarde dolari reprezinta
datoria publica.

In cazul Romaniei, datoria externa totala a fost de 75% din PIB in 2010,
datoria publica externa avand o pondere in PIB de 14,6% (22% daca includem
banii de la FMI directionati catre BNR).

III.1. Deficitul bugetar

Spre deosebire de guvernele din Romania, guvernele Republicii Moldova

au fost in ultimii 11 ani mult mai responsabile in ce priveste cheltuirea banului
public. Astfel, intre 2000 si 2010, romanii nu au inregistrat niciodata excedent
bugetar, in timp ce moldovenii au reusit aceasta performanta in 2001, 2003,
2004 si 2005, pentru ca in 2006 si 2007 deficitul sa fie nesemnificativ.
Bineinteles, se poate discuta in ce masura este de preferat ca o tara saraca
sa aiba excedent bugetar, insa se poate usor observa ca, spre deosebire de
romani, moldovenii nu au facut excese. Anul trecut, moldovenii au avut un
deficit de 6,5%, iar romanii de doar 2,5%.

13
 III.2. Alte date
- Salariul mediu in luna martie 2020, pe economie, a fost de 7953 lei
moldovenesti.
- Salariul minim in sectorul bugetar este de 2935 lei ;

Inflatie: cresterea preturilor a fost de 0% in 2009, si de 7,4% in 2019;

Rata somajului BIM: 7,4% in 2010, similara celei din Romania (7,3%)
Cursul de schimb: un euro este egal cu 21.37 lei moldovenesti, iar in perioada
2005-2011 cursul a variat intre 12,8 (octombrie 2008) si 17,98 (decembrie
2009);

Stocul de ISD: 2,8 miliarde dolari, sau echivalentul a 43% din PIB (45% in
Romania);

Rezervele valutare: 1,9 miliarde dolari, sau 29% din PIB (27% din PIB in RO)

IV. TENDINȚELE MAJORE ÎN DEZVOLTAREA REPUBLICII

MOLDOVA

14
 Dezvoltarea umană în Republica Moldova, de la obținerea independenței, a
fost în mare parte determinată de o serie de factori demografici, sociali,
economici, climatici și de guvernare. Evaluarea obiectivă a acestor tendințe este
importantă pentru a evidenția principalii factori și influențe care caracterizează
dezvoltarea Republicii Moldova pe termen lung

4.1.Familia și copiii

Republica Moldova trece printr-o tranziție demografică, caracterizată de

schimbări majore în modelul familiei și al fertilității. Tinerii creează familii tot
mai tîrziu pe parcursul ciclului de viață, iar rata divorțurilor a crescut esențial.

În anii 1996-1998 vîrsta medie la care bărbații se căsătoreau pentru prima

dată era de 24 de ani, iar a femeilor – 22 de ani, în timp ce în anul 2016 vîrsta
medie pentru bărbați a fost de 28 de ani, iar pentru femei – 26 de ani. Ponderea
copiilor născuți în afara modelului tradițional al căsătoriei a crescut de la 15% la
22%, în aceeași perioadă. Rata nașterilor la adolescente continuă să fie de două
ori mai mare în Republica Moldova (27,9 la 1 000 de adolescente de 15-19 ani
în anul 2015) decît în UE , cu disparități mari între zonele rurale și cele urbane.

A continuat tendința seculară de scădere a fertilității feminine: rata totală

de fertilitate a scăzut de la circa 1,6 la 1,3. Modelul reproductiv rural,
caracterizat anterior printr-un număr mai mare de copii născuți de femeile din
sate decît al celor din orașe, a convers tot mai mult către cel urban (figura 1).
Familiile au devenit mai compacte, atît în sate, cît și în orașe.

Figura1, Evolutia ratei totale de fertilitate in Republica Moldova in perioada 1978-2016, in

mediul urban si in cel rural

15
În deceniile viitoare declinul demografic va continua cu ritmuri rapide.

Conform prognozei demografice (2015-2035), scăderea anuală a

populației va constitui circa 1,1-2,0%. Efectivul numeric al nașterilor va fi
foarte mic și nu va putea recupera declinul populației, acest fenomen fiind
determinat atît de fertilitatea scăzută, cît și de scăderea numărului populației
feminine de vîrstă fertilă (15-49 de ani). Pînă în anul 2035 efectivul populației
țării ar putea să scadă pînă la 2085,8 mii (cu 28,4%)3 .

Totodată, se anticipează că numărul copiilor care trăiesc în familii

monoparentale va crește esențial, în mare parte din cauza emigrării și
schimbărilor culturale privind modelul familiei tradiționale.

4.2. Migrația populației

În ultimii 20 de ani, migrarea internă și, în special, cea externă au devenit

fenomene caracteristice pentru Republica Moldova, cu multiple consecințe
demografice, sociale, culturale și economice. Migrația internă este greu de
urmărit, deoarece obligativitatea vizei de reședință a fost anulată, însă anumite
tendințe pot fi întrezărite în urma recensămîntului general al populației și
locuințelor din 2014. Astfel, în doar doi ani anteriori recensămîntului circa 56
mii de oameni și-au schimbat locul de trai – municipiile Chișinău și Bălți şi
orașele Anenii Noi, Cahul, Căușeni, Ialoveni, Soroca și Taraclia fiind principalii
receptori ai populației.

Cel mai mult sînt afectate de un sold negativ al migrației interne

comunitățile care deja se confruntă cu probleme economice și sociale majore,
cum ar fi cele din raioanele Cantemir, Cimișlia, Fălești, Glodeni, Nisporeni,
Șoldănești și Telenești.

16
 Cu referire la măsurarea migrației externe, au fost înregistrate progrese
semnificative, fiind accesibile date complexe care descriu fenomenul respectiv,
precum şi impactul asupra diferitor domenii ale societății .

În anul 2014, stocul emigranților „autorizați” pe parcursul ultimilor 20 de

ani era de 104 mii de persoane , acesta crescînd la 109 mii la sfîrșitul anului
2016.

Procesul de imigrare a prins contururi mai clare în ultimii 10 ani, iar în

2013, pentru prima dată, numărul de imigranți a depășit numărul emigranților
autorizați. Însă emigrarea autorizată este doar un segment foarte mic al
fenomenului, provocarea majoră cu care se confruntă Republica Moldova este
migrația externă în scop de muncă. Conform estimărilor oficiale ale Biroului
Național de Statistică, în anul 2016 circa 320 mii de persoane cu vîrsta de 15+
ani erau la lucru sau în căutare de lucru peste hotare, marea majoritate pe
termen scurt (migrație circulară). Însă și aceste estimări par destul de
conservative. Conform recensămintelor naționale derulate în principalele țări de
destinație alese de emigranții moldoveni în anul 2011, circa 584 mii de originari
din Republica Moldova locuiau permanent peste hotare, față de 357 mii în anul
2016.

Emigrarea, însoțită și de mutațiile în modelul fertilității și familiei, a dus

la scăderea mărimii medii a gospodăriilor casnice – de la circa 3,0 membri în
1996 la 2,3 membri în 2016, dar și la proliferarea gospodăriilor în care
reprezentanții generațiilor de mijloc lipsesc.

În următorul deceniu va continua migrarea de la sat la oraș. Satele mici și

medii vor rămîne principalele surse de populație tînără care se va stabili cu
traiul în zonele urbane, în special în municipiile Chișinău și Bălți. Cel puțin
100-150 mii de oameni, în special tineri, se vor muta cu traiul din sate în orașe
în următorii zece ani. Evoluția emigrării este greu de anticipat, dar există riscul

17
ca emigranții pe termen scurt să treacă în categoria emigranților definitivi. Una
din principalele incertitudini este legată de politica imigrațională a Federației
Ruse – principala destinație a muncitorilor moldoveni angajați în migrația
circulară. Dacă politica imigrațională rusă va comuta spre modelul imigrației pe
termen lung, este foarte mare riscul ca pînă în anul 2030 populația Republicii
Moldova să scadă cu încă cel puțin vreo 250-300 mii de cetățeni doar din contul
emigrației. Totodată, procesul de imigrare, cel mai probabil, va ajunge la cote
de circa 4-5 mii de oameni anual pînă în anul 2030. Astfel, persoanele de
origine străină vor avea o prezență socială, culturală și economică mult mai
vizibilă decît în prezent.

4.3. Depopularea și îmbătrînirea

Dacă rata natalității în Republica Moldova se înscrie în tiparul

predominant al Europei de Est, atunci rata mortalității este neobișnuit de înaltă,
în special în rîndul bărbaților din cauza bolilor cardiovasculare. Din această
cauză, în ultimii 20 de ani sporul natural al populației din Republica Moldova a
fost puternic negativ, în special în mediul rural. În combinație cu emigrarea,
aceasta a dus la scăderea rapidă a numărului populației. Dacă recensămîntul din
1989 arăta o populație de 3,658 milioane de oameni locuind pe teritoriul țării,
fără raioanele de est și municipiul Bender, atunci conform rezultatelor
recensămîntului din 2004, populația era de 3,383 milioane de locuitori, iar
conform celui din 2014 – 2,998 milioane. Respectiv, numărul oficial al
populației de 3,5 milioane, utilizat în prezent în statistica oficială, urmează a fi
recalculat, ținînd cont de fluxurile migraționale.

Populația scade în toate regiunile, raioanele și localitățile. Se constată

concentrarea populației în municipiul Chișinău și raioanele centrale . În mod
deosebit se evidențiază scăderea din ultimul deceniu al populației în raioanele
Basarabeasca, Cimișlia, Dondușeni, Soroca și Nisporeni, precum și în

18
municipiul Bălți, cu rate de scădere a populației de circa 20%. În prezent circa
5% din populația țării locuiește în comune rurale foarte mici (sub 1000 de
oameni) și relativ izolate, în care o bună parte din gospodării sînt abandonate,
preponderent din motivele migrației, atît externe, cît și interne. Conform datelor
recensămîntului din 2014, circa 18% din casele și apartamentele din țară nu sînt
populate.

Combinația dintre fertilitatea în scădere, emigrarea continuă și creșterea

duratei de viață a populației a rezultat într-o îmbătrînire vertiginoasă a
populației. Dacă în anul 1996 vîrsta medie era de 32,6 ani, atunci la începutul
anului 2017 aceasta era de 38 de ani. Piramida vîrstelor s-a subțiat puternic
(figura 2), anunțînd o creștere a coeficientului îmbătrînirii populației de la
17,2% în 2016 la circa 25%, estimată pentru anul 2030. În mediul urban,
perspectiva îmbătrînirii populației este mai accentuată (figura 3). Indicele de

19
îmbătrînire activă demonstrează că îmbătrînirea activă și în condiții sănătoase
este inaccesibilă pentru mai bine de 70% din populația în vîrstă de 55 de ani și
peste din Republica Moldova, indicele fiind de două ori mai mic în raport cu
obiectivul-țintă de 57,5 puncte ale țărilor UE.

Una dintre cauze este speranța de viață mică a populaţiei în comparație

cu țările UE (practic cu zece ani mai mică). Printre alți factori se numără nivelul
scăzut de studii și bunăstare mintală al populației în vîrstă (51,1% și, respectiv,
62%), nivelul redus al conexiunii sociale al acestei categorii de populație
(32,2%) spre deosebire de vîrstnicii din țările UE (49%). Vîrstnicii din
Republica Moldova au deprinderi limitate în utilizarea tehnologiilor
informaționale (2,9%, comparativ cu 40,8% – media înregistrată pentru țările
UE) și de învățare continuă pe parcursul întregii vieți (0,3%, comparativ cu
4,5% în țările UE). Recentele estimări sugerează că Republica Moldova este pe
cale de a rata valorificarea primului dividend produs de tranziția demografică,
iar politicile ar trebui să țintească valorificarea celui de al doilea dividend
demografi

4.4. Starea de sănătate a populației

Starea de sănătate a populației țării a înregistrat anumite îmbunătățiri pe

parcursul ultimelor două decenii. Speranța de viață a crescut de la 63/70 de ani
pentru bărbați/femei în 1996 la puțin peste 68/76 de ani în 2016, iar rata
mortalității infantile a scăzut de la 21 cazuri/1000 nou-născuți vii la 9,3
cazuri/1000. Ambii indicatori sînt foarte buni pentru grupul de țări cu niveluri
de venituri comparabile cu cel al Republicii Moldova, dar plasează Republica
Moldova sub standardele regionale, în special pentru mortalitatea infantilă și
speranța de viață a bărbaților. În ultimii ani incidența HIV are tendința de
creștere (20 de persoane HIV+ noi depistate la 100 mii de populație în 2015), o
situație alarmantă fiind înregistrată în rîndul tinerilor de vîrsta 15-24 de ani –

20
incidența HIV la 100 mii de persoane de această vîrstă aproape s-a dublat de la
12,2 în anul 2000, la 20,3 în anul 2015. Rata incidenței tuberculozei în 2014 a
fost de 10 ori mai mare în Republica Moldova față de media UE. Deși
HIV/SIDA și tuberculoza au o incidență înaltă și se află în atenția instituțiilor de
sănătate publică și a donatorilor, profilul morbidității și mortalității generale al
populației este dominat de bolile necomunicabile (în special boli
cardiovasculare, oncologice și ale aparatului digestiv). În anul 2015 maladiilor
necomunicabile le reveneau 83% din numărul total de ani de viață de
incapacitate, în timp ce celor transmisibile – 11%, iar incapacității cauzate de
accidente – doar 6% (figura 4). Fumatul și consumul excesiv de băuturi
alcoolice – doi din factorii esențiali asociați cu bolile necomunicabile – au o
incidență foarte înaltă în Republica Moldova. Estimativ, 45% din bărbați
fumează, în comparație cu 35% în medie globală, 44% în Bulgaria, 39% în
România și 34% în Ungaria. Conform celor mai recente estimări ale
Organizației Mondiale a Sănătății, în anul 2014 în Republica Moldova s-a
consumat un volum de băuturi alcoolice echivalent cu 10 l de alcool pur per
capita, puțin peste media istorică de 9,5 l în perioada 2000-2013. Aceste nivel
de consum este mult peste media globală de 6,3 l per capita, dar reflectă o
cultură a abuzului caracteristică regiunii – Bulgaria consumă circa 12 l per
capita, România – 9,6 l per capita, iar Ungaria – 10,9 l per capita

21
Maladiile necomunicabile sînt în mare parte determinate de stilul de viață și
alimentație, de nivelul general de stres, de fumat și abuzul de băuturi alcoolice
și de profilul demografic. De aceea, dacă ținem cont de tendința pregnantă de
îmbătrînire a populației și prevalența fumatului, se poate anticipa că pînă în anul
2030 acestea vor fi și mai dominante decît în prezent, incapacitatea cauzată de
maladiile necomunicabile urmînd să ajungă la 87% din total. Din perspectiva
opțiunilor de politici, această tendință impune dezvoltarea mai degrabă a
soluțiilor de profilaxie și prevenire decît soluții centrate pe tratamentul uneia
sau altei maladii specifice. Speranța de viață sănătoasă înregistrează diferenţe
semnificative pe sexe, pentru bărbaţii din grupul de vîrstă de 15-19 ani speranţa
de viaţă a fost estimată la 54,1 ani, iar speranța de viață sănătoasă – 47 de ani,
proporţia timpului trăit în stare de sănătate foarte bună, bună și satisfăcătoare
constituind 87%, pe cînd femeile, avînd speranţa de viaţă mai mare – 62 de ani,
pierd mai mulţi ani în stare rea/foarte rea de sănătate, proporţia timpului
petrecut în stare bună de sănătate constituind doar 82%, iar oamenii de la sate
trăiesc mai puţin și au speranţa de viaţă sănătoasă mai mică decît cei din orașe.

22
Concluzie:

În perioada care a urmat după obținerea independenței, Republica Moldova

s-a confruntat cu multiple provocări de dezvoltare. Țara a făcut față unor riscuri
majore, a utilizat cu succes mai multe oportunități, ratînd, în același timp,
valorificarea altora. Cu certitudine, a fost acumulat un bagaj vast de experiențe
și lecții care, însușite în mod corespunzător, ar putea ghida țara în eforturile sale
de dezvoltare continuă. În ceea ce privește planificarea politicilor de dezvoltare,
experiența Republicii Moldova este una ambivalentă. Pe de o parte, a fost
acumulată o vastă practică prin elaborarea mai multor documente de planificare
strategică la nivel național. Pe de altă parte, după cum arată și Raportul de
evaluare a Strategiei naționale de dezvoltare „Moldova 2020”, o evaluare
riguroasă a impactului acestor documente ar putea să nu ducă la concluziile cele
mai îmbucurătoare. Niciuna din strategiile al căror scop central a fost cel de a
contribui la dezvoltarea națională – Strategia preliminară de reducere a sărăciei
din anul 2000, Strategia de creștere economică și reducere a sărăciei (2004-
2006), Strategia națională de dezvoltare pe anii 2008-2011, Strategia națională
de dezvoltare „Moldova 2020” – nu a avut impactul scontat, cel de îmbunătățire
a vieții oamenilor. Într-o măsură destul de moderată, aceste eșecuri pot fi
atribuite calității documentelor de planificare propriu-zise. Printre punctele
slabe ale documentelor de planificare strategică elaborate pe parcursul ultimilor
25 de ani, următoarele trei sînt definitorii:

- focalizarea excesivă pe fenomenul creșterii economice.

- stabilirea arbitrară a priorităților de dezvoltare
- calitatea limitată a datelor și indicatorilor (Lipsa unor prognoze
oficiale ale populației face dificilă proiectarea unor ținte în lipsa
datelor cu privire la dinamica populației în următoarele decenii.)
- deficitul generalizat de resurse umane profesioniste în administrația
publică.

23
 Mi-as dori foarte mult ca Republica Moldova sa devina o țară în care
oamenii vor dori să trăiască, vor vedea oportunități pentru dezvoltare
individuală și de care își vor lega aspirațiile, o țară pe care părinții o vor vedea
ca loc bun de trai și de dezvoltare pentru copiii lor. Pentru materializarea acestei
viziuni este necesară atingerea unui progres palpabil în sporirea calității vieții
oamenilor, progres verificabil atît prin datele statistice obiective, cît și prin
percepțiile și experiențele subiective ale oamenilor.

24
 BIBLIOGRAFIE

1. Anghelescu Carolina (coordonator). Dicţionar de economie, editura

„Economica”, Bucureşti, 2001. – P. 348.

2. Blanovschi Andrei ş.a. Dicţionar de economie, editura enciclopedică

„Gheorghe Asachi”, Chişinău, 1996. – P. 172.

3. Anuarul statistic al Republicii Moldova, Chişinău, 1999, p. 241; 2008,

p. 258, 271; 2010, p. 263-277.

25