PROBLEMAR MG Operatiunilor

Academia de Studii Economice din Moldova
Catedra “Management”
Cotelnic A., Portarescu S., Negru I.
Culegere de probleme şi teste la

disciplina “Managementul producţiei”
Chişinău – 2010
Culegere de probleme şi teste la disciplina „Managementul producţiei”
 Cotelnic A., Portarescu S., Negru I.

Aprobată la şedinţa catedrei “Management”

Procesul verbal ,
din .
Aprobată la şedinţa comisiei metodice a facultăţii „Management”

Procesul verbal Nr. ____,
Din ____ __________
2
Cuprins
Introducere...................................................................................................4
Capitolul 1. Întreprinderea - componentă de bază a unui sistem de
producţie.......................................................................................................5
Capitolul 2. Structura de producţie a întreprinderii......................................8
Capitolul 3. Organizarea producţiei în secţiile de bază..............................16
Cpitolul 4. Organizarea secţiilor auxiliare şi de servire.............................26
4.1. Organizarea reparaţiilor...................................................................29
4.2. Organizarea secţiilor energetice.......................................................37
4.3. Organizarea gospodăriei de scule....................................................44
4.4. Organizarea transporturilor..............................................................52
Capitolul 5. Pregătirea tehnică a producţiei...............................................63
Capitolul 6. Managementul calităţii producţiei..........................................68
Capitolul 7. Managementul activităţii de programare, lansare şi urmărire a
producţiei....................................................................................................73
Bibliografie.................................................................................................76
3
Introducere
Prezenta culegere de probleme şi teste este realizată în concordanţă cu
programa disciplinei “Managementul producţiei”.
În cadrul acestui curs studenţii se familiarizează cu particularităţile
manifestării şi utilizării legilor economice în relaţiile interne de producţie, cu
sistemul actual de management şi cu manifestarea funcţiilor de bază ale
managementului - planificarea, organizarea, controlul , motivarea - în cadrul
activităţii de producţie.
Obiectivele de bază ale cursului sunt:
 cunoaşterea obiectivelor întreprinderii industriale;
 cunoaşterea metodelor şi tehnicilor de gestionare cu sisteme de producţie;
 cunoaşterea cum se elaborează un program de producţie operativ;
Rezultate (competenţe):
 Competenţe de cunoaştere: organizarea activităţilor organizaţiei; elaborarea
politicilor şi strategiilor adecvate în cadrul unui mediu schimbător;
 Competenţe de conducere a activităţilor: asigurarea desfăşurării activităţilor în
conformitate cu legile şi normele stabilite; adoptarea unor decizii optime în
condiţii de certitudine, incertitudine, risc; evaluarea eficienţei şi eficacităţii
activităţilor din organizaţie.
 Competenţe de conducere a oamenilor: crearea relaţiilor productive de lucru.
 Competenţe de gestionare a resurselor: asigurarea şi gestionarea utilizării
eficiente a resurselor materiale.
 Competenţe de gestionare a informaţiei: aplicarea metodelor cantitative şi
calitative de analiză a informaţiei;
 Competenţe de cercetare: soluţionarea problemelor din domeniul managementului;
Competenţe de asigurare a calităţii: aplicarea mecanismelor de asigurare a
calităţii.
Datele numerice cuprinse în probleme sunt arbitrare şi nu reproduc cazuri
concrete de la anumite întreprinderi din republică sau din străinătate.
4
Capitolul 1. Întreprinderea - componentă de bază a unui

sistem de producţie
Teste de verificare
Menţionaţi care din afirmaţiile de mai jos sunt adevărate şi justificaţi
răspunsul
1. Un sistem se caracterizează printr-un ansamblu de elemente aflate într-o relaţie
de interdependentă şi interacţiune reciprocă: acesta este caracterizat numai de
sarcinile şi funcţiile sale.
2. Obiectivele unei întreprinderi sunt de doua feluri: economice şi sociale;
obiectivul social este determinat de faptul că întreprinderea face o distribuire a
veniturilor obţinute din procesul de producţie.
3. Obiectivul social se manifestă faţă de producători; faţă de consumatori se
manifestă obiectivul economic.
4. În funcţie de gradul de specializare întreprinderile sunt cu funcţionare continuă
şi sezonieră; întreprinderile mixte sunt o combinaţie dintre întreprinderile mici
şi mijlocii.
Alegeţi varianta corectă de răspuns şi justificaţi răspunsul:
5. Nu pot fi trăsături de bază ale unei întreprinderi industriale:
a) trăsătura tehnico-productivă;
b) trăsătura tehnico-economică;
c) trăsătura administrativ-sociala;
d) trăsătura administrativ-organizatorică;
e) trăsătura social-organizatorică.
6. În funcţie de gradul de specializare al întreprinderii acestea pot fi:
a) întreprinderii sezoniere;
b) întreprinderi universale;
c) întreprinderi mixte;
d) întreprinderi cu funcţionare continuă;
e) întreprinderi specializate.
5
7. Care din afirmaţiile de mai jos sunt juste:

a) în funcţie de gradul de specializare, întreprinderile sunt cu funcţionare continuă şi
sezonieră;
b) întreprinderile mixte sunt o combinaţie dintre întreprinderile mici şi mijlocii.
8. În funcţie de caracterul materiei prime, întreprinderile sunt:
c) extractive;
d) producătoare de bunuri de consum;
e) producătoare de bunuri de capital;
f) extractive.
9. Trăsături definitorii ale firmei sunt:
g) sistem complex;
h) sistem organic adaptiv;
i) sistem continuu;
j) sistem deschis;
k) sistem prelucrător.
6
Capitolul 2. Structura de producţie a întreprinderii

Organizarea structurală a sistemelor de producţie
Menţionaţi în care din situaţiile de mai sus sunt adevărate şi justificaţi
răspunsul:
1) Întreprinderea industrială desfăşoară procese de producţie industrială; rezultatul
obţinut în urma acestor procese este dat de ansamblul bunurilor materiale destinate
satisfacerii necesităţilor de consum ale diferiţilor beneficiari.
2) Activitatea de producţie propriu-zisă conţine procese de fabricaţie a produselor;
alături de aceste procese de fabricaţie mai există şi activităţi de cercetare, laborator şi
asimilare de noi produse.
3) Procesele de producţie nu conţin şi procesele naturale pentru transformarea fizico-
chimică a materiilor prime; ele conţin doar procesele de muncă de transformare a
obiectelor muncii în produse finite.
4) Intrările unui sistem de producţie sunt constituite din resurse umane, energie,
materii şi materiale; ieşirile unui sistem de producţie sunt constituite din produse,
lucrări sau servicii şi energie.
5) Procesele de producţie după modul în care participă la realizarea produsului finit
sunt procese de bază, auxiliare, de servire şi anexe; din urma participării lor corelate
la realizarea procesului de producţie se obţin produsele finite sau lucrările programate
care au fost contractate cu diferiţii consumatori.
6) Procesele auxiliare conduc la obţinerea de lucrări sau servicii necesare celorlalte
tipuri de procese de producţie; procesele de producţie anexe servesc la obţinerea de
produse care nu constituie obiectul activităţii de bază al întreprinderii dar care
condiţionează buna desfăşurare a proceselor de producţie de bază.
7) Procesele de producţie de servire sunt destinate obţinerii de bunuri de producţie
care nu constituie obiectul de bază al întreprinderii; aceste produse pot fi bunuri de
larg consum, obţinute din materiale recuperabile.
8) Procesele de producţie mecanice sunt acele procese de producţie executate parţial
manual şi parţial mecanizat; în acest caz, muncitorul conduce în mod direct acţiunea
diferitelor maşini şi utilaje.
7
9) Procesele de aparatură sunt numai procese de producţie continue; în urma

desfăşurării acestor procese de aparatură continue producţia se obţine sub formă de
şarje.
10) Un criteriu de clasificare a proceselor de producţie este dat de modul de obţinere
al produselor din materiile prime; după acest criteriu procesele de producţie sunt
directe, sintetice şi analitice.
11) Procesele de producţie analitice sunt acele procese de producţie în care produsul
finit se obţine din mai multe materii prime; procesele de producţie directe sunt acele
procese de producţie în care produsul finit se obţine prin prelucrări succesive ale
materiilor prime.
12) Felul materiilor prime utilizate în procesul de producţie este un factor care
influenţează organizarea procesului de producţie; din acest punct de vedere, procesele
de producţie sunt extractive şi prelucrătoare.
13) Un factor de influenţă a procesului de producţie este dat de felul procesului
tehnologic utilizat; din acest punct de vedere se pune problema a alegerii procedeului
optim de fabricaţie (calitate superioară a produselor, investiţii minime, costuri
reduse).
14) Structura de producţie cuprinde numărul şi componenta unităţilor de producţie,
de control şi cercetare; structura de producţie nu se referă şi la modul de amplasare al
acestora sau relaţiile care se stabilesc între ele în desfăşurarea procesului de
producţie.
15) Structura de producţie şi concepţie cuprinde structura organizatorică şi cea
funcţională a unei întreprinderi; Laboratorul de control şi cercetare este o componentă
a structurii funcţionale.
16) Secţia de producţie este veriga de bază a întreprinderii; în cadrul acesteia se
desfăşoară numai faze de proces tehnologic ale produselor care urmează a fi
prelucrate în cadrul întreprinderii.
17) Secţiile de producţie sunt: de bază, auxiliare, de servire şi anexă; un exemplu de
secţie auxiliara este secţia de montaj, într-o întreprindere constructoare de maşini.
8
18) Secţiile de bază sunt secţii pregătitoare, prelucrătoare şi de montaj-finisaj; secţiile

pregătitoare dintr-o întreprindere constructoare de maşini sunt secţiile de turnătorie,
forja şi debitare.
19) Un atelier de producţie este o subunitate de producţie componentă a unei secţii de
producţie de bază; atelierul de producţie nu poate exista ca entitate organizatorică
independentă.
20) Locul de muncă este veriga organizatorică de producţie de bază a unei structuri
de producţie şi concepţie; locurile de muncă pot fi universale, specializate şi mixte.
21) Structura de producţie de tip tehnologic cuprinde secţii de producţie organizate
pentru executarea de faze de proces tehnologic; exemple de astfel de secţii pot fi într-
o întreprindere constructoare de maşini: secţia turnătorie, secţia motor, secţia şasiu,
secţia montaj-finisaj.
22) Structura de producţie şi concepţie de tip "pe obiect" este specifică tipului de
producţie de serie mare sau de masă; principalul sau avantaj constă în asigurarea unui
grad ridicat de productivitate a muncii.
23) Gradul de specializare al locurilor de muncă în structura de tip tehnologic este
foarte ridicat; calificarea muncitorilor este de asemenea ridicată în cadrul acestui tip
de structură.
24) Pentru structura de tip mixt secţiile pregătitoare sunt organizate după principiul
pe obiect, iar secţiile prelucrătoare sunt organizate după principiul tehnologic.
25) Structura de tip tehnologic are cel mai ridicat volum al transporturilor din cadrul
întreprinderii; structura de tip pe obiect are cel mai ridicat nivel de specializare al
locurilor de muncă.
Alegeţi răspunsul corect şi justificaţi răspunsul

26) Procesele de producţie se compun din:
a) procese de producţie naturale;
b) procese de muncă.
27) Pot fi considerate ieşiri în cadrul unui proces de producţie:
a) resursele umane;
b) diferite tipuri de energie;
9
c) produse finite;
d) diferite lucrări sau servicii;
e) resurse financiare.
27) După gradul de continuitate al proceselor de producţie acestea pot fi:
a) procese continue;
b) procese intermitente;
c) procese periodice (ciclice);
d) procese discontinue;
e) procese de aparatură.
28) În funcţie de natura operaţiilor tehnologice procesele de producţie pot fi:
a) procese chimice;
b) procese de schimbare a configuraţiei;
c) procese de asamblare;
d) procese de transport.
29) Factorii care influenţează modul de organizare a procesului de producţie pot
fi:
a) felul materiilor prime utilizate;
b) felul produsului fabricat;
c) gradul de complexitate al produselor fabricate;
d) felul procesului tehnologic utilizat.
29) În funcţie de felul proceselor tehnologice care se desfăşoară în cadrul
secţiilor de producţie acestea pot fi:
a) secţii pregătitoare;
b) secţii auxiliare;
c) secţii prelucrătoare;
d) secţii de bază;
e) secţii de servire;
f) secţii de montaj-finisaj;
g) secţii anexa.
30) Este secţia de depozite o secţie auxiliară a întreprinderii?
a) DA b)NU
10
31) Este atelierul de proiectare de produse şi tehnologii o componentă a unei

structuri de producţie şi concepţie organizată după principiul obiectului de
fabricaţie?
a) DA b) NU
32) Atelierul de producţie este o subunitate a secţiei de producţie care poate fi:
a) delimitată teritorial;
b) delimitată administrativ.
33) Structura de producţie de tip "pe obiect" are următoarele dezavantaje:
a) transport intern foarte dezvoltat;
b) stocuri mari de producţie neterminată;
c) flexibilitate redusă la schimbarea nomenclatorului de fabricaţie;
d) durata mare a ciclului de fabricaţie.
34) Structura de producţie de tip tehnologic are următoarele avantaje:
a) permite utilizarea unor locuri de muncă specializate fapt care contribuie la
creşterea productivităţii muncii;
b) asigură fabricarea unei game sortimentale largi de produse;
c) reduce volumul de transport intern;
d) reduce mărimea stocurilor de producţie neterminată.
11
Capitolul 3. Organizarea producţiei în secţiile de bază

Pentru a soluţiona problemele din capitolul ce urmează vom avea nevoie de
indicatorii de funcţionare a liniilor de producţie în flux:
1. Tactul liniei în flux:
unde:
T – tactul liniei în flux, minute;

td – timpul disponibil în perioada dată (ore);
i – întreruperile reglementate în funcţionarea liniei în flux în perioada dată
(în minute);
Pp – cantitatea de produse programată a fi produsă în perioada dată;
Pentru determinarea timpului disponibil în perioada dată se poate utliza
următoarea formulă de calcul
unde:
Nz – numărul de zile lucrătoare;
ns – numărul de schimburi de lucru;
ds – durata schimbului de lucru (ore).
2. Ritmul liniei în flux:
, unde:
R – ritmul liniei în flux;

3. Numărul de locuri de muncă necesar pentru executarea unei operaţii:
, unde:
Nlmi – numărul de locuri de muncă necesar executării unei operaţii ”i”;

Dopi – durata operaţiei ”i”;
Raportul menţionat se rotunjeşte la număr întreg. Ca rezultat poate fi calculat
gradul de încărcare a locului de muncă.
, unde:
12
Nlmcalculat – numărul de locuri de muncă ce rezultă din calcul;
Nlmrotungit – numărul de locuri de muncă rotunjit.
i – numărul operaţiilor, care pot varia de la 1 la „n”.
4. Numărul total de locuri de muncă în cadrul liniei în flux:
, unde:
Nlmtot – numărul total de locuri de muncă în cadrul liniei în flux;

Nlmi – numărul de locuri de muncă necesar pentru o operaţie oarecare “i”;
5. Lungimea liniei în flux:
, unde:
L – lungimea liniei în flux;
d – distanţa medie între centrul a două locuri de muncă;
6. Viteza liniei în flux:
, unde:
V – viteza liniei în flux.
Calcularea duratei ciclului de producţie o vom efectua după formula:

unde
Dcp – durata ciclului de producţie;
ttehn – suma timpilor operaţiilor tehnologice;
tpi – suma timpilor de pregătire-încheiere;
tpn – suma timpilor de proceselor naturale;
tct – suma timpilor de control tehnic al calităţii;
ttr – suma timpilor de transport intern;
tcs – suma timpilor de întreruperi în cadrul schimbului;
trs – suma timpilor de întreruperi în afara schimbului;
Metodele de îmbinare în timp a executării operaţiilor tehnologice
13
Metoda de îmbinare succesivă:
unde
- durata ciclului operativ în îmbinarea succesivă;

n – mărimea lotului de fabricaţie;
ti – durata operaţiei tehnologice “i”;
m – numărul de operaţii tehnologice.
Metoda de îmbinare paralelă:
unde
- durata ciclului operativ în îmbinarea paralelă;

tmax – durata operaţiei tehnologice principale (maximale);
P – numărul de piese din lotul de transport.
Metoda de îmbinare mixtă:
unde
- durata ciclului operativ în îmbinarea mixtă;

D – suma tuturor decalajelor ce apar pentru fiecare pereche de operaţii ale
căror durată se află în relaţia titi+1;
tm – durata ultimei operaţii sau ;
Ti mic – dintre fiecare două operaţii învecinate se ia durata cea mai scurtă.
14
Problema 1.
Un lot din 300 piese se prelucrează conform tipului de mişcare mixt.
Procesul tehnologic de prelucrare a pieselor e format din 7 operaţii, durata căror,
respectiv, este egală cu: t 1=4 minute, t 2=5 minute, t 3=7 minute, t 4=3 minute, t 5=4
minute, t 6=5 minute, t 7=6 minute. Fiecare operaţie se efectuează la câte un utilaj.
Lotul de transport e format din 30 piese. În urma perfecţionării tehnologiei de
fabricare durata operaţiei a 3-a s-a micşorat cu 3 minute, a 7-a - cu 2 minute. De
determinat modificarea duratei ciclului tehnologic de prelucrare a lotului de
piese.
Problema 2.
La o linie în flux se prelucrează o piesă. Procesul tehnologic e format din 4
operaţii. Durata operaţiilor este: t 1=1,9 minute, t 2=1,1 minute, t 3=2,1 minute,
t4=1,3 minute. Programul de producţie lunar este de 12600 bucăţi. În lună sunt 21
zile lucrătoare. Regimul de lucru - 2 schimburi, durata unui schimb - 8 ore.
De calculat tactul liniei în flux. Numărul locurilor de muncă şi gradul de
încărcare a lor.
Problema 3.
În cadrul unei întreprinderi de confecţii, cămăşile se prelucrează în flux în
loturi câte 10 bucăţi. Norma zilnică - 1400 bucăţi. Durata unui schimb - 8 ore.
Regimul de lucru - 2 schimburi, timpul întreruperilor reglementate - 10 minute pe
schimb. Să se determine: tactul, ritmul de lansare.
Problema 4.
În secţia de asamblare care lucrează în 2 schimburi câte 8 ore, sunt
instalate 3 linii în flux. Fiecare se opreşte pentru întreruperi reglementate 5
minute pe schimb. Caracteristicile de bază sunt prezentate în tabel:
Liniile în flux
Indicatorii
1 2 3
Sarcina pentru un schimb, (bucăţi) 200 220 250
15
Numărul locurilor de muncă pe linie 20 22 25

Pasul benzii, (metri) 2 2.1 2.2
Să se determine: tactul, ritmul de lansare, viteza mişcării liniilor, lungimea
lor.
Problema 5.
Programul de producţie pe schimbul de 8 ore al unei benzi de montaj este
de 150 subansamble. Pasul benzii este de 3 metri. Pe bandă se află 10 locuri de
muncă. Banda lucrează cu o întrerupere de 30 minute pe schimb.
Să se determine: tactul, lungimea şi viteza de deplasare.
Problema 6.
Producţia pe schimb a unei benzi de montaj este de 50 aparate. Timpul de
montare a unui aparat este de 4,45 ore. Schimbul de lucru este de 8 ore. Pasul
benzii este de 1,6 metri. Întreruperile reglementate pentru odihnă reprezintă 7%.
Locurile de muncă sunt aşezate pe o singură parte a benzii rulante.
Să se determine:
 tactul benzii de montaj;
 numărul locurilor de muncă;
 viteza de rulare a benzii;
 lungimea de lucru a benzii.
Problema 7.
Într-un atelier se execută montarea pe bandă staţionară a maşinilor.
Operaţia de montare se execută de brigăzi formate din 6 oameni fiecare. Timpul
tuturor operaţiilor de montare este de 320 ore-om. Planul lunar al atelierului este
de 300 maşini. Atelierul lucrează 26 zile pe lună, în 2 schimburi câte 8 ore.
Întreruperile reglementate sunt de 10% din timpul normat de lucru al liniei.
Să se determine:
 numărul locurilor de montare;
 perioada de mişcare a brigăzii de muncitori de la un loc de muncă la altul.
16
Problema 8.
Cutia de viteze se montează pe bandă rulantă. Producţia pe zi este de 370
bucăţi. Se lucrează în 2 schimburi a câte 8 ore, cu o întrerupere reglementată pe
schimb de 30 min.
Procesul tehnologic de montare are 9 operaţii cu următorii timpi operativi:
Operaţia: 1 2 3 4 5 6 7 8 9
Timpul 3 7 2.3 2.6 5 7.45 5 5.1 1.4
(min.)
Să se determine:
 tactul şi ritmul benzii;
 numărul locurilor de muncă şi gradul de încărcare a acestora.
Problema 9.
Sarcina de producţie a unei întreprinderi prevede montarea pe banda
rulantă a patru produse:
Produsul
A B C D
Programul de producţie, (bucăţi) 500 600 600 400
Timpul de montare, (minute) 80 110 70 140
Banda lucrează 25 zile lunar într-un schimb de 8 ore. Întreruperile
planificate sunt de 5% din timpul de lucru.
Să se determine tacturile respective şi numărul respectiv al locurilor de
muncă când montarea s-ar face în paralel pe patru benzi.
Problema 10.
O linie în flux are o productivitate de 1800 bucăţi / schimb. Distanţa între 2
locuri de muncă este de 0,3 metri. Durata operaţiilor: 3 câte 0,5 minute, 2 câte
1,5 minute, 3 câte 0,3 minute.
Să se determine: tactul, lungimea liniei, viteza deplasării, numărul total al
locurilor de muncă.
17
Problema 11.
Timp de o lună la o linie în flux se produc 3 piese: A - 3200 bucăţi, B -
2500 bucăţi, C - 5100 bucăţi. În lună se consideră 24 de zile lucrătoare. Linia
lucrează în 3 schimburi câte 8 ore. Întreprinderile reglementate sunt egale cu 3%
din timpul de lucru.
Să se determine: tactul liniei în flux pentru fabricarea fiecărui produs.
Problema 12.
Procesul tehnologic de fabricare a unei piese este format din 5 operaţii.
Normele de timp unitare, în minute, pentru fiecare dintre operaţii sunt:
Nt1=2, Nt2=4, Nt3=3, Nt4=5, Nt5=1.
Să se determine:
 durata ciclului tehnologic pentru un lot de 4 piese, folosind metoda grafică şi cea
analitică, pentru cele 3 forme de îmbinare în timp a operaţiilor;
 coeficienţii de reducere a duratei ciclului de producţie pentru îmbinare mixtă şi
paralelă faţă de cea succesivă;
 pentru îmbinarea paralelă să se determine timpul de întreruperi pentru fiecare loc
de muncă.
Problema 13.
Norma de timp unitară pentru fiecare operaţie de prelucrare a unei piese
este:
Operaţia: 1 2 3 4 5 6 7
Norma de 5 10.5 11.3 12 3 7 2
timp (min.)
Lotul de fabricaţie este de 210 bucăţi; lotul de transport - 30 bucăţi; timpul

de transport al parţial între operaţii - 60 minute; regimul de lucru - 2 schimburi a
câte 8 ore.
Să se calculeze:
 durata ciclului de fabricaţie în zile lucrătoare, folosind cele trei forme de îmbinare
în timp a operaţiilor;
18
 reducerea procentuală a duratei ciclului de fabricare (pentru cele trei forme de

îmbinare în timp a operaţiilor), dacă lotul de transport este de 10 bucăţi.
Problema 14.
Se prelucrează un lot de 80 piese, îmbinarea operaţiilor tehnologice
făcându-se succesiv. Timpul de trecere a lotului de la o operaţie la alta este de 10
minute.
Procesul tehnologic de prelucrare este următorul:
Operaţiile: 1 2 3 4 5 6 7
Norma de timp (min.) 4 6 5 8 2 4 8
Numărul maşinilor 1 2 1 2 1 1 2
Să se determine:
 durata ciclului tehnologic şi de fabricare (în ore);
 cum se modifică durata ciclului tehnologic, dacă numărul pieselor din lot se
dublează;
 cum se modifică durata ciclului, dacă operaţiile 2, 4 şi 7 se execută la câte o
maşină.
Problema 15.
Se execută un lot de 60 piese. Normele de timp unitare pe operaţii sunt
(min.): Nt 1=2, Nt2=1,6, Nt 3=3, Nt4=0,6, Nt 5=0,8.
După operaţia 4, piesele sunt trimise pentru centrare şi călire în atelierul de
tratamente termice, unde stau 3 zile lucrătoare. Operaţia 1 se execută la 2 maşini;
la operaţia 3 se prelucrează simultan în dispozitiv 10 piese (norma de timp este
dată pentru 10 piese). Atelierul lucrează în 2 schimburi câte 8 ore, cu excepţia
operaţiei 4, unde se lucrează într-un schimb. Depăşirea normei de timp la
atelierul de prelucrări mecanice este de 110%, iar timpul de transport a pieselor
între operaţii este de 0,5 zile.
Să se determine durata ciclului de producere (în zile lucrătoare), în
condiţiile folosirii îmbinării succesive.
19
Problema 16.
Într-o întreprindere industrială se fabrică produsul A. În legătură cu
fabricarea lui se cunosc următoarele:
 volumul de producţie este de 600 bucăţi;
 piesele trec spre prelucrare de la o operaţie la alta în containere, iar un container
conţine 150 bucăţi;
 timpul necesar reglării utilajului este de 20 minute;
 înainte de a intra în prelucrare piesele trebuie să stea 2 ore pentru a căpăta
caracteristicile necesare prelucrării;
 din fişa tehnologică rezultă că produsul se prelucrează la 6 operaţii tehnologice, a
căror durată este: T1=2, T2=4, T3=2, T4=1, T5=3, T6=2 (oră/container);
 se lucrează într-un singur schimb (în cadrul căruia 30 minute reprezintă pauza la
masa), săptămâna întreruptă.
Să se determine durata ciclului operativ:
 folosind cele 3 tipuri de îmbinare a operaţiilor tehnologice în timp;
 durata totală a ciclului de producere (durata ciclului de fabricare).
Problema 17.
De determinat durata ciclului tehnologic şi de fabricare a prelucrării unui
lot de piese pentru diferite tipuri de mişcare a pieselor pe operaţii, dispunând de
următoarea informaţie: mărimea lotului de fabricaţie este de 12 bucăţi; timpul
interoperaţional este de 2 minute; regimul de lucru: 2 schimburi, durata unui
schimb - 8 ore; timpul necesar pentru decurgerea proceselor naturale - 35 minute.
Procesul tehnologic de prelucrare a piesei e prezentat mai jos:
Procesul tehnologic de prelucrare al pieselor
Nr. operaţiilor Numărul utilajelor, bucăţi Durata operaţiei, minute
1 1 4
2 1 1.5
3 2 6
20
Problema 18.
Numărul pieselor în lotul de fabricaţie este de 12 bucăţi. Tipul acceptat de
mişcare a pieselor pe operaţii - succesiv. Procesul tehnologic de prelucrare a
pieselor e format din 6 operaţii durata prelucrării la fiecare operaţie respectiv
este: t 1=4 minute, t 2=6 minute, t 3=6 minute, t 4=2 minute, t 5=5 minute, t 6=3
minute. Fiecare operaţie se efectuează la un singur utilaj. De determinat cum se
va schimba durata ciclului tehnologic de prelucrare a pieselor, dacă tipul de
mişcare succesiv va fi înlocuit cu cel mixt. Mărimea lotului de transport este 1
bucată.
Problema 19.
Un lot din 10 piese se prelucrează paralel - succesiv. Procesul tehnologic
de prelucrare a pieselor e format din 6 operaţii; t 1=2 minute, t 2=9 minute, t 3=5
minute, t 4=8 minute, t 5=3 minute, t 6=4 minute. Există posibilitatea de a combina
operaţiile a 5-a şi a 6-a în una fără modificarea duratei fiecăreia. Lotul de
transport este egal cu o bucată. De determinat cum se va modifica durata ciclului
tehnologic de prelucrare a pieselor.
Problema 20.
Un lot de 200 piese se prelucrează, utilizându-se tipul de mişcare succesiv -
paralel. Procesul tehnologic de prelucrare a piesei este format din 6 operaţii,
durata fiecărei, respectiv constituie t 1=6 minute, t 2=3 minute, t 3=24 minute, t 4=6
minute, t 5=4 minute, t 6=20 minute. Operaţia a treia se efectuează la 3 utilaje, a
şasea - la două, fiecare din celelalte - la câte unu.
Lotul de transport constituie 20 piese.
De determinat cum se va modifica durata ciclului tehnologic de prelucrare
a pieselor, dacă tipul de mişcare paralel - succesiv va fi înlocuit cu cel paralel.
Teste
Alegeţi răspunsul corect şi justificaţi răspunsul:
21
1. Fiecărei întreprinderi industriale îi este specific un tip de producţie; acesta este

factorul care determină modul de organizare al procesului de producţie în
secţiile de bază. Tipul de producţie nu este influenţat de gradul de specializare
a locurilor de muncă şi nici de modul de deplasare al produselor de la un loc de
muncă la altul.
2. Organizarea producţiei în flux este o metoda de organizare a producţiei de serie
mare sau de masă; pentru tipul de producţie de serie mică sau individuală
metoda de organizare a producţiei metoda de organizare este pe grupe
omogene de maşini.
3. În cazul producţiei individuale, deplasarea produselor de la un loc de muncă la
altul se face, cu mijloace de transport discontinue; cantitatea de produse
transportate cu aceste mijloace de transport este dată de mărimea lotului de
fabricaţie.
4. Pentru tipul de producţie de masă sunt specifice utilaje cu un înalt nivel de
specializare, iar pentru tipul de producţie individuală sunt specifice utilaje
universale.
5. Organizarea producţiei în flux este forma superioară de organizare a procesului
de producţie.
6. Divizarea procesului tehnologic în operaţii egale sau multiple de mărimea
tactului de producţie este o trăsătură de bază a modului de organizare a
producţiei în flux.
7. Tactul de producţie exprimă perioada de timp la care are loc livrarea a două
produse de pe o linie de producţie în flux.
8. Tactul de producţie exprimă timpul necesar pentru executarea unui produs în
unitatea de timp în cadrul liniei de producţie în flux.
9. Factorii care determină tipul de producţie într-o întreprindere industrială
sunt:
a) nomenclatorul produselor de fabricat;
b) modul de amplasare a locurilor de muncă;
c) tipul structurii de producţie şi concepţie existent în cadrul întreprinderii;
d) volumul producţiei executate;
22
e) gradul de specializare al întreprinderii;

f) modul de deplasare al produselor de la un loc de muncă la altul;
10.Există următoarele tipuri de producţie:
a) tipul de producţie de masă;
b) tipul de producţie în serie;
c) tipul de producţie individual;
d) tipul de producţie de unicate ;
e) tipul de producţie în flux.
11.Drept caracteristici ale tipului de producţie de masă pot fi considerate:
a) nomenclatura redusă a produselor fabricate;
b) transportul produselor se face pe loturi de fabricaţie;
c) grad ridicat de specializare a utilajelor;
d) amplasarea locurilor de muncă se face conform metodei verigilor;
e) durata redusă a ciclului de fabricaţie a produselor executate;
f) nivel ridicat al productivităţii muncii.
12.Întreruperile interoperaţionale includ:
a) întreruperi de completare;
b) întreruperi de aşteptare;
c) întreruperi de pregătire;
d) întreruperi legate de lotul de fabricaţie.
13.Există următoarele metode de organizare a producţiei de bază:
a) metoda de organizare în flux;
b) metoda de organizare în masă;
c) metoda de organizare pe comenzi;
d) metoda de organizare în serie;
e) metoda de organizare în unicate;
f) metoda de organizare individual.
14.Perioada de întreruperi a ciclului de producţie reprezintă suma
următoarelor elemente:
a) întreruperi intraschimburi;
b) întreruperi interooperaţionale;
23
c) întreruperi de masă.
15.Care sunt tipurile de mişcare a pieselor pe operaţii:
a. tipul de mişcare în flux;
b. tipul de mişcare succesivă;
c. tipul de mişcare paralel;
d. tipul de mişcare pe obiecte;
e. tipul de mişcare mixt.
16.Perioada de lucru a ciclului de producţie reprezintă suma următoarelor
elemente:
a. ciclul operativ;
b. procese naturale;
c. procese auxiliare;
d. procese de control.
24
Capitolul 4. Organizarea secţiilor auxiliare şi de servire

Calcularea duratei unei reparaţii oarecare se va determina cu ajutorul
relaţiei:
unde:
Tn – timpul normat necesar executării reparaţiei utilajului, în ore;

Nm – numărul muncitorilor din echipa de reparaţii ce lucrează simultan la
utilajul respectiv;
ts – durata unui schimb, în ore;
ns – numărul de schimburi pe zi;
kn – coeficientul de îndeplinire a normei de lucru.
Determinarea necesarului de scule aşchietoare.
Consumul de scule (Cs) se determină prin relaţia:
în care
Q – volumul producţiei, în bucăţi;

nc – norma de consum de scule la 1000 produse.
în care
tp – timpul de prelucrare mecanică a unui produs, în minute;

Tuz – timpul de funcţionare a sculei până la uzarea ei completă, în ore;
în care
L – lungimea stratului activ al sculei, în minute;

l – pierderea din lungimea stratului activ la fiecare ascuţire, în milimetri;
tas – timpul de funcţionare activă între 2 reascuţiri consecutive;
În cazul distrugerii sculei înaintea termenului prevăzut, se foloseşte
relaţia:
Când nu se cunosc L şi l, dar se ştie numărul de reascuţiri Nr:
25
Calculul consumului de energie:
în care
Neteh – necesarul de energie folosită în scopuri tehnologice, (kWh);

Qi – cantitatea de produse planificată pentru fiecare fel de produs;
nci – norma de consum a energiei (kWh/produs)
în care
Nefm – necesarul de energie folosită ca forţă motrice;

Nm – numărul maşinilor de acelaşi tip care urmează a fi puse în acţiune;
Tf – timpul mediu de funcţionare a unei maşini în perioada planificată;
nc – norma de consum a energiei pe oră de funcţionare a maşinii (kWh);
Ks – coeficientul de simultaneitate a folosirii maşinilor de acelaşi tip;
Kp – coeficientul de corecţie în dependenţă de pierderile de energie în
reţea;
R – randamentul maşinii.
în care
Neil – necesarul de energie folosită pentru iluminare (kWh);

Pui – puterea becurilor instalate (W);
Tef – timpul iluminării în perioada planificată (ore);
Ksi – coeficientul de simultaneitate a iluminării.
în care
Netot – necesarul total de energie folosită în perioada planificată;
Neinc – necesarul de energie folosită pentru încălzirea încăperilor;
Nea – necesarul de energie folosită în alte scopuri.
Determinarea necesarului mijloacelor de transport
Durata unui ciclu de transport (Tc):
unde
t1 – timpul de încărcare;
t2 – timpul de descărcare;
t3 – timpul pierdut cu staţionarea pe parcurs;
26
t4 – timpul de parcurs la dus;

t5 – timpul de parcurs la întoarcere.
Numărul de curse Nc într-un schimb:
unde
Ts – timpul unui schimb;

Tg – timpul intrării şi ieşirii din garaj.
Numărul mijloacelor de transport date în exploatare:
unde
Q – cantitatea de materiale ce trebuie transportată în perioada Tz (dată în

zile);
q – capacitatea de transport a vehicolului dat;
k1 – coeficientul de utilizare a capacitatea.
Parcul inventar de mijloace de transport (Ni):
unde
k2 – coeficientul de majorare a parcului pentru asigurarea cu mijloace de
transport de rezervă (k2=1,21,3).
27
4.1. Organizarea reparaţiilor

SE POATE DE DAT CONDIȚIILE DIN TABEL SEPARAT LA
FIECARE PROBLEMĂ!!!
Problema 1.
Se consideră un strung paralel de tip mare. Reparaţiile planificate sunt
prevăzute în extrasul de normative de reparaţii din tabelul 4.1.
Să se determine graficul ciclului de reparaţii planificate pentru acest
strung.
Tabelul 4.1
Extras din normativul pentru reparaţii la maşini de lucru
Totalul orelor Tipul Nr. Nr. orelor de Nr. orelor de
de funcţionare reparaţiilor reparaţiilor funcţionare între funcţionare necesare
pe ciclu din ciclu de acelaşi tip reparaţii de efectuării reparaţiei
Denumirea DE SCOS!!! acelaşi tip respective (ore-normă)
Rt 9 1450 32
RC.I 6 2900 230
Strung paralel 26100
RC.II 2 8700 690
RK 1 26100 1140
Rt 9 1450 12
Maşină universală RC.I 6 2900 80
26100
de frezat RC.II 2 8700 220
RK 1 26100 420
Rt 12 750 15
Ciocan de forjare în RC.I 3 2250 150
13500
matriţă RC.II 2 4500 300
RK 1 13500 1000
Să se determine Nit de fiecare TIP
Problema 2.
Se consideră maşină universală de frezat având datele din tabelul 2.1 (poziţia
2). Reparaţiile planificate ale acesteia se fac astfel:
 Revizia tehnică: echipă de 2 muncitori, 1 schimb de 8 ore.
 Reparaţia curentă de gradul I: echipă de 2 muncitori, 2 schimburi, a câte 8 ore.
 Reparaţie curentă de gradul II: echipă de 3 muncitori, 2 schimburi a câte 8 ore.
 Reparaţia capitală: echipă de 4 muncitori, 2 schimburi a câte 8 ore.
Să se determine:
28
 durata fiecărui tip de reparaţie planificată;

 durata totală de staţionare a maşinii datorită întregului ciclu de reparaţii efective.
Problema 3.
Într-o întreprindere este necesar să se facă într-un minim de zile lucrătoare
reparaţia capitală a unui ciocan de forjare în matriţă, de tipul celui prevăzut în
tabelul 2.1 (poziţia 3). Pentru urgentarea ei, reparaţia se va face lucrându-se în 3
schimburi, cu echipe a câte 4 lucrători, adică şef de echipă şi 3 muncitori
calificaţi.
La această reparaţie se folosesc totodată piese de schimb în valoare de 31%
şi materiale auxiliare în valoare de 10% din costul manoperei.
Să se determine:
 numărul zilelor lucrătoare cât va trebui sistată producţia ciocanului de forjare în
scopul reparaţiei capitale, ştiindu-se că în schimbul 3 se lucrează numai 7 ore, dar
se plătesc 8 ore;
 costurile parţiale ale acestei reparaţii (costul pieselor de schimb şi costul
materialelor auxiliare), cât şi costul total al lucrării. Pentru costul manoperei se
consideră retribuţia în regie a muncitorilor cu 29 lei/oră, iar a şefilor de echipă -
35 lei/oră plus o primă de conducere 10%.
Problema 4
Durata ciclului de reparaţii este de 9 ani. Structura ciclului de reparaţii
include: 1 reparaţie capitală, două reparaţii curente de gradul II, câteva reparaţii
curente de gradul I şi revizii tehnice. Numărul orelor de funcţionare a utilajelor
între două revizii tehnice este de 6 luni, iar între două reparaţii curente de gradul
I de 1 an. De determinat numărul reparaţiilor de gradul I şi a reviziilor tehnice
efectuate pe parcursul ciclului de reparaţii.
29
Teste
Menţionaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează următoarele

afirmaţii şi justificaţi răspunsul:
1) În procesul de producţie utilajele sunt supuse proceselor de uzură fizică şi morală.
2) Ca urmare a procesului de uzură fizică are loc pierderea treptată a valorii de
întrebuinţare a utilajului; acest proces nu este însoţit şi de o pierdere a valorii
acestuia.
3) Folosirea utilajului în procesul de producţie necesită luarea unor măsuri de
întreţinere; acestea sunt necesare pentru preîntâmpinarea uzurii excesive a utilajului
şi ieşirea prematură din funcţiune.
4) În sistemul de întreţinere şi reparare a utilajelor se stabilesc termenele de ieşire din
funcţionare a diferitelor utilaje, dar nu se stabileşte conţinutul reparaţiilor care vor fi
efectuate.
5) Sistemul de reparaţii pe baza constatărilor nu permite elaborarea unui plan de
reparaţii pe o perioadă mare de timp;
6) Sistemul de reparaţii preventiv planificat permite efectuarea activităţilor de
întreţinere şi reparare la termene calendaristice dinainte stabilite şi adoptarea unor
măsuri de întreţinere şi control care să prevină ieşirea prematură din funcţiune a
utilajelor.
7) Metoda standard de reparare a utilajelor stabileşte volumul unor lucrări de
întreţinere şi reparare pe baza unor constatări ale stării de funcţionare a utilajelor de
către echipe de specialişti; din această cauză nu se pot cunoaşte din timp termenele de
intrare în reparaţie a utilajelor.
8) Metoda de reparare a utilajelor după revizie constă în faptul că volumul şi
conţinutul activităţilor de reparare se determină în urma unei revizii tehnice; felul
reparaţiilor care vor fi executate se stabileşte pe baza unui ciclu de reparaţii al
utilajelor.
9) Revizia tehnică a unui utilaj îşi propune să determine starea tehnică a utilajului şi a
principalelor operaţii care se vor face cu ocazia primei reparaţii a utilajului; cu ocazia
30
reviziei tehnice nu vor avea loc operaţii de reglare şi consolidare a unor piese din
componenta utilajului.
10) Reparaţia curentă a unui utilaj presupune înlocuirea unor piese componente
defecte ale utilajului; în funcţie de mărimea intervalului de funcţionare între două
reparaţii curente, acestea sunt reparaţii curente de gradul I şi de gradul II.
11) Reparaţia capitală se efectuează după expirarea duratei unui ciclu de reparaţii;
această intervenţie tehnică nu îşi propune prelungirea duratei de viaţă a utilajului.
12) Durata ciclului de reparaţii reprezintă timpul necesar dintre două intervenţii
tehnice ale utilajului; structura ciclului de reparaţii este dată de numărul, felul şi
modul de eşalonare a diferitelor intervenţii tehnice din cadrul ciclului de reparaţii.
13) Sistemul de reparaţii centralizat constă în repararea utilajelor de către echipe de
muncitori aparţinând compartimentului mecano-energetic; acest sistem este specific
întreprinderilor ce au în componenţa lor utilaje specializate din punctual de vedere al
lucrărilor de întreţinere şi reparare.
14) Modernizarea utilajelor se efectuează în scopul înlăturării atât a uzurii morale cât
şi a uzurii fizice; această activitate se execută numai cu ocazia efectuării unei
reparaţii capitale.
Alegeţi răspunsul corect şi justificaţi răspunsul

15) Organizarea reparării utilajelor se face conform următoarelor sisteme de
întreţinere şi reparare:
a) sistemul de reparaţii pe subansamble;
b) sistemul pe baza constatărilor;
c) sistemul preventiv-planificat.
16) Sistemul preventiv planificat se caracterizează prin următoarele
particularităţi:
a) profilactic;
b) preventiv;
c) planificat.
17) Dintre reparaţiile care nu fac parte din sistemul preventiv-planificat de
întreţinere şi reparare a utilajelor menţionam:
31
a) reparaţiile curente;
b) reparaţiile accidentale;
c) reviziile tehnice;
d) reparaţiile de renovare;
e) reparaţiile de avarii.
32
4.2. Organizarea secţiilor energetice
Problema 1.
În secţia mecanică puterea utilajului instalat este de 448,2 KW;
randamentul motoarelor electrice - 0,9; coeficientul mediu de încărcare a
utilajului - 0,8; coeficientul de simultaneitate - 0,7; coeficientul solicitării
energiei electrice de către secţiile consumatoare - 0,6. Programul de lucru a
secţiei - 2 schimburi câte 8 ore. Pierderile de timp legate de reparaţiile planificate
sunt de 5%. În an sunt 111 zile de odihnă. De calculat economia anuală de
energie electrică a secţiei.
Problema 2.
De determinat necesarul secţiei în energie electrică ca forţă motrice pentru
perioada de gestiune.
Datele iniţiale: În secţie sunt instalate 100 de utilaje, puterea medie a
motoarelor - 5,50 KW, fondul disponibil al utilajelor 4000 ore; coeficientul de
încărcare a utilajului - 0,9, coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil
- 0,8, randamentul motorului - 0,8. Coeficientul de pierderi de energie electrică
în rețea constituie 0,05.
Problema 3.
De calculat necesarul de energie electrică în scopuri de iluminare, reieşind
din următoarele date iniţiale: numărul becurilor - 25; puterea medie a becurilor -
200 W, timpul mediu de iluminare 3500 ore. Coeficientul de simultaneitate este
0,9 și pierderile energiei electrice în reţea - 0,1.
Problema 4.
De determinat necesarul unităţii economice în energie electrică după datele
tabelului:
Norma de consum a energiei Livrarea producţiei după variante
Produsul
electrice pentru 1 bucată, KW/oră I II III IV V
A 2 250 210 200 300 350
B 4 100 300 250 210 100
C 3 350 150 300 150 250
33
În cadrul întreprinderii funcţionează 2000 de utilaje, fondul de timp

disponibil - 4015 ore. Puterea medie a motoarelor electrice - 5 KW. Coeficientul
de utilizare a puterii electrice - 0,95, A timpului disponibil - 0,7, randamentul -
0,8, pierderile energiei electrice în reţea - 0,099.
Problema 5.
Într-o întreprindere de mobilă sunt instalate un număr de maşini pentru
prelucrarea lemnului, acţionate individual prin electromotoare. Puterile nominale
ale electromotoarelor montate la aceste maşini sunt:
 strung pentru lemn - P1=6.5 KW/h;
 maşină de frezat lemn - P2=6.2 KW/h;
 maşină de rindeluit - P3=5,0 KW/h;
 maşină de prelucrat muchii de canale - P4=4,6 KW/h;
 ferestrău circular - P5=5,8 KW/h;
 ferestrău cu panglică - P6=6,4 KW/h;
 maşină de găurit lemn - P7=4,0KW/h;
 maşină de frezat profile speciale - P8=5,2KW/h;
 maşină de ascuţit scule - P9=4,4 KW/h;
 maşină de curbat lemn - P10=4,2 KW/h;
 maşina pentru tăiat placaje - P11=3,7 KW/h;
 maşină de prelucrat lemn prin copiere - P12=5,2 KW/h;
 maşină universală pentru prelucrat lemnul - P13=8,3 KW/h.
Maşinile nu lucrează toate simultan, folosirea lor făcându-se cu un factor
de simultaneitate k s=0,65. Pierderile electrice în sistemul reţelei interioare se
consideră P0=4%. Întreprinderea lucrează într-un singur schimb şi numai în zile
lucrătoare (307 zile pe an).
Să se determine consumul zilnic de energie electrică şi costul anual al
acesteia, dacă preţul 1 KW energie este de 1 leu 50 bani.
Teste
34
Menţionaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează

următoareleafirmaţii şi justificaţi răspunsul:
1) Consumul de energie în cadrul unităţilor industriale are două particularităţi
principale; existenţa unei perioade mici de timp dintre momentul producerii şi cel al
consumului de energie, este una din particularităţile consumului de energie.
2) Consumul neuniform de energie din cadrul unei zile de muncă este o
particularitate a consumului de energie;
3) Activitatea de stabilire a necesarului de energie pe total întreprindere
constituie cuprinsul balanţei energetice a întreprinderii; în cadrul balanţei energetice
nu este specificat necesarul de energie pe fiecare tip de energie în parte.
4) La nivel de întreprindere se elaborează balanţe energetice parţiale şi
generale; balanţa de energie electrică este o balanţă energetică parţială.
6) Sursa de acoperire a necesarului de energie se constituie numai din unităţile
proprii de producere a energiei; pentru consumul de energie electrică folosită în
scopuri tehnologice, necesarul energetic este influenţa de timpul de funcţionare a
instalaţiilor tehnologice.
7) Mărimea normelor de consum progresive de energie se stabileşte în funcţie
de unitatea de produs fabricată; aceasta nu se stabileşte pe ora de funcţionare a
utilajului.
8) Pentru determinarea necesarului de energie electrică pentru forţa motrice nu
poate fi utilizată norma de consum de energie electrică pentru o oră de funcţionare a
utilajului; în acest caz necesarul de energie electrică poate fi determinat numai dacă
se cunoaşte puterea instalată a motoarelor acţionate electric.
9) Pentru determinarea necesarului de energie electrică pentru forţa motrice se
va lua în considerare randamentul motoarelor acţionate electric;

10) Consumul de energie electrică are următoarele particularităţi:
a) simultaneitatea producerii şi consumului acesteia;
b) este însoţit de pierderi pe reţelele de transport;
c) consumul neuniform pe parcursul unei zile de muncă;
35
d) este influienţat de avariile din sistemul energetic;

e) îi sunt proprii şi unele caracteristici calitative.
11) În cadrul întreprinderii de producţie se întocmesc:
a) balanţe energetice pe secţii de producţie;
b) balanţe energetice parţiale;
c) balanţe energetice generale;
d) balanţe energetice ale locurilor de muncă.
36
4.3. Organizarea gospodăriei de scule
Problema 1.
În perioada planificată, anume - în primele 9 luni ale anului, se vor executa
500000 axuri pentru role, prin strunjire din oţel rotund în bare.
Cuţitul de strung are lungimea părţii active de 10 mm. La o ascuţire se
pierd 2 mm. din această dimensiune.
Fiecare ax de rolă este prelucrat pe strung timp de 12,5 minute. Timpul de
folosire efectivă a sculei între două ascuţiri consecutive - 11 ore.
Să se determine consumul de cuţite de strung pentru executarea comenzii
de mai sus, ştiindu-se că o uzură prematură a sculelor e puţin probabilă.
Problema 2.
Volumul producţiei fabricate la o întreprindere cu producţia în masă se
caracterizează prin următoarele date:
Programul de producţie pe variante, mii bucăţi
Produsul
I II III IV V VI
A 3000 3100 2500 2800 3200 2800
B 1000 1100 1200 1400 1500 1300
C 2000 2400 250 1300 1200 1600
Timpul de prelucrare efectivă este: pentru produsul A - 3 ore, B - 4 ore, C -
6 ore. Timpul de prelucrare efectivă a sculei între două ascuţituri consecutive
este de 4 ore. Simultan se prelucrează 6 strunguri. De calculat necesarul
întreprinderii în scule.
Problema 3.
La o întreprindere de electromotoare planul anual comportă 75000
electromotoare de un anumit tip. La fiecare electromotor se prelucrează la maşina
de găurit câte 4 găuri cu un burghiu de o anumită tipo-dimensiune. O operaţie de
găurit durează 75 secunde, iar burghiul suportă până la completa epuizare
tehnologică 19 reascuţiri. Timpul de funcţionare efectivă a burghiului între două
reascuţiri consecutive este de 5 ore. Să se determine necesarul de consum de
burghie de tipo-dimensiunea respectivă.
37
Teste
Menţonaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează următoarele

afirmaţii şi justificaţi răspunsul:
1) Există întreprinderi specializate în executarea de SDV-uri; fabricaţia SDV-urilor la
nivelul întreprinderii se utilizează doar pentru situaţii speciale când nu este posibilă
achiziţionarea de SDV-uri de la întreprinderile specializate.
2) Sistemul de clasificare a SDV-urilor utilizat în Republica Moldova este sistemul
zecimal; conform acestui sistem SDV-urile sunt grupate în 10 grupe numerotate de la
0 la 9.
3) După gradul de specializare SDV-urile sunt speciale şi universale; SDV-urile
speciale sunt utilizate pentru executarea unei anumite categorii de lucrări indiferent
de produsul sau piesa prelucrată.
4) Pentru planificarea necesarului de SDV-uri nu este necesară cunoaşterea
nomenclatorului de SDV-uri existent în cadrul întreprinderii; este necesară însă
cunoaşterea metodelor de calcul a necesarului de SDV-uri pentru fiecare tip de SDV
în parte.
5) Metoda statistică nu este o metodă de calcul a necesarului de SDV-uri; metoda
coeficienţilor este o metodă de calcul a necesarului de SDV-uri.
6) Metoda statistică de calcul a necesarului de SDV-uri porneşte de la datele obţinute
în perioada de bază; necesarul de SDV-uri conform acestei metode stabileşte
consumul de SDV-uri la 1000 ore de funcţionare a utilajului.
7) Metoda statistică nu întodeauna se aplică cu bune rezultate; aplicarea acestei
metode oferă bune rezultate când structura producţiei în perioada de bază este mult
modificată faţă de producţia din perioada de plan.
8) Stocul total de SDV-uri din cadrul unei întreprinderi este format din stocul din
depozitul central, stocul din cadrul unităţilor de producţie şi stocurile de pe locurile
de muncă; stocul din depozitul central este format din stocul curent şi stocul de
siguranţă.
9) Stocul curent este egal cu cantitatea de SDV-uri necesară asigurării continuităţii
procesului de producţie în cazul apariţiei unor anomalii în desfăşurarea procesului de
38
producţie; stocul de siguranţă este egal cu cantitatea de materii şi materiale necesară

consumului de SDV-uri între două livrări.
10) Stocul de scule din cadrul unităţilor de producţie este format din stocul de scule
din magazia unităţii de producţie şi din stocul aflat pe diferite locuri de muncă; stocul
din magazia de scule a secţiei depinde de consumul anual de scule şi de numărul de
zile după care se reînnoieşte stocul din magazia unităţii de producţie.
11) Stocul de SDV-uri din depozitul central este format din:
a) stocul de SDV-uri aflat în cadrul unităţilor de producţie;
b) stocul curent de SDV-uri;
c) stocul de siguranţă.
12) Aprovizionarea cu SDV-uri se face prin:
a) executarea în unităţile proprii de fabricare a SDV-urilor;
b) prin închiriere de la unităţi similare;
c) executarea lor în unităţile specializate.
13) Un SDV are codul 407623 cifra 0 reprezintă conform sistemului zecimal de
clasificare:
a) grupa;
b) subgrupa;
c) clasa
d) subclasa
e) felul;
f) varianta
14) Codul unei scule este format din:
a) 4 cifre;
b) 6 cifre;
c) 8 cifre;
d) 10 cifre.
15) În funcţie de gradul de gradul de specializare SDV-urile se clasifică în:
a) universale;
b) speciale;
39
c) mixte.
16) Stocul de SDV-uri din depozitul central este format din următoarele
componente:
a) stocul iniţial de la începutul anului;
b) stocul curent;
c) stocul de siguranţă;
d) stocul de SDV-uri de pe locurile de reparare şi reascutire.
40
4.4. Organizarea transporturilor
Problema 1.
O întreprindere de conserve are o producţie zilnică de 90 tone, pe care o
transportă de la hala de producţie la depozitul de produse situat la 200 metri
distanţă.
Transportul se face cu electrocarele cu baterie de acumulatoare de 0,4 tone
capacitate, deplasându-se cu o viteză medie de 18 km/oră, coeficientul de
utilizare a capacităţii electromotorului este de 0,8, operaţia de încărcare durează
9 minute, iar cea de descărcare – 7 minute. De fiecare ciclu de transport se vor
considera 3 minute drept timp accidental pierdut. Întreprinderea lucrează într-un
singur schimb. Să se determine:
a) durata unui ciclu de transport intern;
b) numărul de electrocare necesar parcului inventar al întreprinderii.
Problema 2.
Să se determine necesarul de mijloace de transport în condiţiile organizării
acestuia după sistemul ciclului cu flux constant şi indicele mediu de circulaţie,
cunoscându-se următoarele date:
1. Întreprinderea are în componenţa sa 5 secţii de producţie, care se
aprovizionează de la 4 depozite cu materiale prime necesare.
Cantitatea de materie prime şi materiale cu care se aprovizionează cele 5
secţii de la depozite respective sunt prezentate în tabel:
Depozitul 1 Depozitul 2 Depozitul 3 Depozitul 4

Secţia 1 120 2200 1500 630
Secţia 2 350 3500 2200 840
Secţia 3 1100 7500 3200 950
Secţia 4 750 2500 4300 530
Secţia 5 550 3300 7000 850
2. Cantitatea de materii prime şi semifabricate ce se deplasează între secţiile de

producţie analizate este prezentată în tabelul de jos:
41
Secţii 1 2 3 4 5
1 - 350 530 - 250
2 770 - 720 230 -
3 - 420 - 350 430
4 550 - - - 200
5 - 600 500 400 -
3. Cantităţile de produse finite şi materiale recuperabile ce se realizează în
cadrul secţiilor:
Secţii Cantitatea de produse finite Cantitatea de materiale
recuperabile
1 4100 450
2 6200 250
3 12900 300
4 8100 175
5 10800 200
Mijloacele de transport folosite de întreprindere au capacitatea medie de
1300 kg. Timpul de încărcare este 20 minute, timpul mediu de parcurs este de 15
minute, timpul de descărcare – 10 minute.
Mijloacele de transport lucrează 4500 ore pe an. Capacitatea acestora este
folosită în proporţie de 90%.
Problema 3.
O întreprindere de construcţii de materiale în montaj are de efectuat
transportări permanente, aproximativ 48000 tone anual, lucrându-se într-un
singur schimb (8 ore) pe zi. Transportul se face de la rampa de descărcare a
staţiei de cale ferată până la locul de depozitare în întreprindere, pe o distanţă de
8 kilometri de şosea normală, dar cu circulaţie intensă, cu o viteză medie de
parcurs de 40 km/h. Timpul de încărcare a unui autocamion este de 30 minute,
timpul de descărcare – 20 minute, timpul de staţionare pe parcurs – 10 minute.
Capacitatea unui autocamion este de 4 tone. Coeficientul de utilizare a
autocamioanelor – 0,9.
Să se determine numărul de autocamioane din care este format parcul de
mijloace de transport al întreprinderii.
42
Problema 4.
Un combinat chimic având volumul anual de producţie de 245320 tone, se
aprovizionează cu materii prime şi desface 87% din produsele sale finite cu
ajutorul vagoanelor de cale ferată de 30 tone. Coeficientul de utilizare a
vagoanelor este de 0,85. Pentru fiecare tonă de produse finite combinatul
consumă în mediu 1,4 tone de materii prime și materiale auxiliare.
Combinatul lucrează 307 zile pe an.
Să se determine necesarul zilnic de vagoane de cale ferată.
Problema 5.
Cargourile administraţiei unui port întreţin curse regulate cu un port străin
la 3700 mile distanţă, navigând încărcate la ducere şi la întoarcere. Viteza medie
de deplasare este de 14 noduri, iar capacitatea maximă de încărcare este de 9500
tone. Norma de încărcare egală cu cea de descărcare a unei nave este de 1500
tone mărfuri în 24 ore. Timpul necesar pentru formalităţi este de 24 ore în fiecare
port.
Durata totală de staţionare pentru revizii tehnice şi reparaţii este de 40 zile
pe an, la care intră şi staţionările neprevăzute.
Durata medie a unei curse dus-întors este:
- încărcare port de reşedinţă 6 zile;
- formalităţi vamale plecare 1 zi;
- deplasare port de reşedinţă – port destinaţie 11 zile;
- descărcare port de destinaţie 6 zile;
- formalităţi vamale şi portuare – sosire 1 zi;
- încărcare port de destinaţie 11 zile;
- formalităţi vamale şi portuare – plecare 1 zi;
- deplasare port de destinaţie – port reşedinţă 11 zile;
- descărcare port de reşedinţă 6 zile;
- formalităţi vamale şi portuare - sosire 1 zi.
Total: 50 zile.
Să se determine cantitatea de mărfuri transportată anual de o navă,
considerând că la dus (cât şi la întors) se fac 95% din capacitatea maximă de
încărcare.
43
Problema 6.
La întreprindere de la staţia cale ferată trebuie să transporte 100.000 tone
încărcătură. Distanţa de la staţia cale ferată până la uzină este de 10 km în
ambele direcții. Pentru transportarea încărcăturii vor fi utilizate autocamione cu o
capacitate de 5 tone. Viteza deplasării autocamionului este 50 km/h. Timpul de
încărcare este de 20 minute, timpul de descărcare - 25 minute. În an sunt 255 zile
lucrătoare. Întreprinderea lucrează în 2 schimburi câte 8 ore. Pierderile de timp
pentru repararea planică a autocamioanelor sunt de 4%. Coeficientul de utilizare
a capacităţii autocamionului este de 0,8.
De determinat numărul mijloacelor de transport necesare întreprinderii.
Problema 7.
Cantitatea zilnică de încărcătură este de 14 tone. Sistemul de organizare a
transportului este pendular bilateral. Viteza medie de mişcare a autocarului este
de 60 metri/minut. Capacitatea de încărcare a autocarului este de 1 tonă. Distanţa
între secţii - 300 metri. Timpul de încărcare - descărcare a autocarului în secţia
întâi - 16 minute, în a două - 18 minute. Coeficientul de utilizare a capacităţii
autocarului - 0,8. Coeficientul de utilizare a timpului disponibil a autocarului -
0,85. Programul de lucru - în 2 schimburi câte 8 ore. De calculat necesarul de
autocare şi productivitatea pe parcursul unui ciclu de transport.
Problema 8.
Aprovizionarea zilnică de la depozitul central al uzinei cu 10 tone metal a 5
secţii se efectuează cu electrocare cu o capacitate de 1 tonă. Itinerarul inelar cu
flux descrescător constituie 1000 metri. Viteza de deplasare a electrocarului este
de 40 metri / minut. Timpul de încărcare a fiecărui electrocar la depozit e de 10
minute, timpul de descărcare în fiecare secţie este de 5 minute. Depozitul
lucrează într-un singur schimb. Coeficientul de utilizare a timpului de lucru a
electrocarului este 0,85, coeficientul de utilizare a capacităţii - 0,8. De calculat
numărul electrocarelor şi gradul de încărcare a lor.
Problema 9.
Transportarea pieselor din secţia prelucrătoare în cea de montaj se
efectuează cu electrocare cu capacitate de 1 tonă.
44
Cantitatea zilnică de încărcare e de 15 tone. Itenerarul inelar cu flux

crescător e de 1200 metri. Viteza de mişcare a electrocarului e de 40 metri/minut.
Încărcarea în fiecare secţie în mediu ocupă 5 minute, iar descărcarea în secţia
montaj - 15 minute. Secţiile lucrează în 2 schimburi. Coeficientul de utilizare a
capacităţii mijlocului de transport e de 0,8. De calculat necesarul mijloacelor de
transport, gradul lor de încărcare.
Teste
Menţionaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează următoarele afirmaţii
şi justificaţi răspunsul:
1) Manipulare se numeşte activitatea legată de micile deplasări ale materialelor în
raza locului de muncă; conţinutul transportului intern şi de manipulare definesc
noţiunea de mişcare a materialelor în interiorul întreprinderii.
2) Un obiectiv de bază al sistemelor de organizare a activităţii de transport intern îl
constituie reducerea volumului de muncă necesitat de efectuarea transportului intern;
pe această bază va avea loc o reducere substanţială a costurilor de producţie.
3) Un criteriu de clasificare a transportului intern este dat de locul de desfăşurare al
acestuia; conform acestui criteriu transporturile interne sunt: pe sol, pe apă, pe cale
ferată, aeriene.
4) După modul de efectuare transporturile sunt interne şi externe; transporturile
externe servesc pentru aprovizionarea tehnico-materiala şi desfacerea produselor
către consumatori.
5) Transporturile aeriene se efectuează cu ajutorul podurilor rulante, funicularelor,
monoraiurilor; au dezavantajul ca pe tot parcursul deplasării lor nu trebuiesc
amplasate mijloace de producţie, pentru a se evita cât mai mult accidentele de muncă.
6) Pentru întreprinderile cu producţie de serie mică sau unicate transporturile au un
caracter neregulat, atât ca direcţie cât şi ca volum al încărcăturii; pentru acest motiv
fluxurile de transport au un caracter variabil.
7) Pentru întreprinderile cu producţie de serie mică sau unicate transportul intern se
face pe baza de grafice de transport; în întreprinderile cu producţie de serie mare sau
de masa fluxurile de transport au un grad mare de regularitate.
45
8) Transporturile efectuate în întreprinderile cu producţie de serie mare sau de masă

se numesc transporturi marsrutizate; ele sunt de două feluri: pendulare şi inelare.
9) Transportul pendular presupune existenţa a mai multor puncte de descărcare şi a
unui punct de încărcare; dacă transportul se efectuează în ambele direcţii cu
încărcătură, atunci acest transport este pendular în dublă direcţie.
10) Transportul inelar se caracterizează prin aceea ca mijlocul de transport trece pe la
diferite puncte de transport, înapoindu-se în mod obligatoru în punctul de plecare;
transportul inelar este de două feluri: cu flux crescător şi descrescător.
11) Transportul inelar crescător se caracterizează prin faptul că mijlocul de transport
încarcă cantităţi variabile de materiale la fiecare punct de pe traseo, şi se întoarce gol
la punctul de plecare; transportul inelar descrescător se caracterizează prin aceea ca
porneşte încărcat de la punctul de plecare şi se întoarce gol în acelaşi punct.
12) Distanta medie de transport se determina pentru fiecare obiectiv în parte al
întreprinderii, dar şi pe total întreprindere; distanta medie de transport pe total
întreprindere se determina numai pe baza mediei aritmetice simple a distantelor medii
pentru fiecare obiectiv de transport în parte.
13) Timpul unei curse de transport intern este:
a) timpul necesar parcurgerii distanţei de la furnizor la consumator;
b) timpul necesar parcurgerii distanţei dus-întors între furnizor şi consumator;
c) timpul necesar parcurgerii distanţei de la furnizor la toţi consumatorii.
14) După locul de desfăşurare transporturile sunt:
a) interne;
b) pe sol;
c) pe calea ferată;
d) externe;
f) aeriene.
15) Transporturile marşrutizate sunt:
a) transporturi în evantai;
b) transporturi pendulare;
c) transporturi inelare.
46
16) Transporturile pendulare sunt:

a) transporturi cu flux aproximativ constant;
b) transporturi într-o singură direcţie;
c) transporturi cu flux crescător;
d) transporturi cu flux descrescător;
e) transporturi în dublă direcţie;
f) transporturi în evantai.
17) În transportul inelar cu flux aproximativ constant, mijlocul de transport
pleacă din punctul de expediţie încărcat şi se întoarce gol?
a) DA;
b) NU.
18) Timpul unei curse reprezintă timpul necesar parcurgerii unei distante de
transport până la unul din punctele de descărcare?
a) DA; b) NU.
19) În stabilirea necesarului de mijloace de transport este necesar să se ţină
seama de coeficientul de utilizare a fondului de timp disponibil a mijlocului de
transport?
a) DA;
b) NU.
47
Capitolul 5. Pregătirea fabricării noilor produse
Problema 1.
O întreprindere de conserve foloseşte o maşină universală care sterilizează

1000 borcane în 14 minute şi se propune înlocuirea ei cu o maşină modernă care
execută aceeaşi succesiune de operaţii în 10 minute.
Retribuţia tarifară a muncitorilor care servesc maşina este aceeaşi - la
ambele maşini câte 1,4 lei/h. Costul orei de funcţionare a maşinii vechi este de 7
lei, iar a celei noi - 2 lei.
Producţia anuală de borcane sterilizate - 14000000 bucăţi. Investiţia la
maşina veche este de 5000 lei, iar la cea nouă - de 12000 lei. Care este economia
realizată sau care sunt cheltuielile suplimentare necesare în cazul în care se
înlocuieşte maşina veche prin cea nouă, considerându-se că efectul economic al
investiţiei este de 0,2.
Problema 2.
În stadiul de pregătire tehnică a producţiei se propune tipizarea a trei

ansambluri în unul singur. Proiectarea ansamblului unificat se face în condiţiile
de funcţionare a ansamblului celui mai solicitat dintre cele trei. Cheltuielile
pentru materiale sunt aceleaşi pentru tipurile existente, cât şi pentru cel unificat.
Economia se face numai la manoperă datorită reducerii timpului de
pregătire tehnică a noului produs (celui unificat).
Cheltuielile şi cantităţile cuprinse în plan:
Ansamblul
Denumirea cheltuielilor
1 2 3 tipizată
Cheltuieli anuale variabile în lei/bucată 1100 1120 1200 1100
Cheltuieli anuale fixe, în lei 25000 28000 35000 40000
Planul anual, în bucăţi 150 120 250 520
Să se determine: dacă este justificată din punct de vedere economic
tipizarea unificată a ansamblurilor; economia anuală realizată prin unificarea.
48
Problema 3.
În scopul de a se crea 4 întreprinderi specializate în fabricarea produselor,

în loc de patru tipodimensiuni diferite care se produceau în 4 întreprinderi, s-a
conceput un produs unificat care să se execute într-o singură întreprindere.
Cheltuielile fixe la fiecare din cele 4 întreprinderi sunt în medie de 40000 lei pe
an. Cheltuielile variabile şi programa anuală de producţie sunt următoarele:
Tipodimensiunea
Indicatorii
1 2 3 4 Unificată
Cheltuieli variabile, lei/buc. 600 340 500 700 310
Planul anual de producţie, buc. 120 180 130 100 530
Determinaţi valoarea maximă admisă a cheltuielilor fixe la întreprinderea
specializată la fabricarea produsului unificat.
Problema 4.
Să se determine timpul cât durează perioada de pregătire tehnică a

producţiei care are ca obiectiv elaborarea desenelor de execuţie a unui produs,
cunoscându-se următoarele date: sunt necesare 485 desene, pentru elaborarea
unui desen se consumă în mediu 6,4 h normă, iar în atelierul de proiectare
lucrează un efectiv de 20 proiectanţi într-un schimb de 8 ore pe zi. Se consideră
în această lucrare un coeficient de îndeplinire a normelor k 1=1,05 şi un coeficient
de consum de timp suplimentar k 2=1,1.
Problema 5.
În etapa de proiectare a S.D.V.-urilor pentru un produs complex se

elaborează desenele de execuţie pentru: 890 scule, 600 dispozitive şi 770
verificatoare. Normele medii de timp pentru elaborarea desenelor sunt: 12 ore-
om pentru scule, 28 ore-om pentru dispozitive şi 11 ore-om pentru verificatoare.
Pentru studii şi alte consumuri suplimentare de timp se prevede un total de 3450
ore-om, întregul atelier de proiectare lucrează lunar 204 ore. Îndeplinirea normei
se consideră 105%. Să se determine numărul de proiectanţi pentru ca etapa de
proiectare a S.D.V. - urilor să se termine în timp de două luni.
49

1. Pregătirea fabricaţiei noilor produse are două etape: pregătirea tehnică şi pregătirea
tehnologică; în pregătirea tehnologică este cuprinsă etapa de pregătire material-
organizatorică.
2. Asimilarea în fabricaţie se face după concepţie proprie şi după licenţa de fabricaţie;
asimilarea după licenţa de fabricaţie oferă cele mai bune rezultate în procesul de
vânzare a noului produs, datorită cunoaşterii a acestuia pe piaţă, anterior producerii
sale.
3. Proiectarea noilor produse cuprinde elaborarea proiectului tehnic şi a desenelor de
execuţie; studiul tehnico-economic se regăseşte în cuprinsul etapei de pregătire
material-organizatorică.
4. Costul tehnologic unitar este un indicator de apreciere a variantei tehnologice
optime; costul tehnologic total nu poate fi folosit în aprecierea variantei tehnologice
optime.
5. În costul tehnologic nu se includ cheltuielile cu salariile muncitorilor direct
productivi; se includ însă cheltuielile cu amortizarea utilajelor.
6. Prototipul este executat în vederea verificării comportării produsului în probele de
anduranţă şi fiabilitate; seria zero este executată pentru a verifica respectarea
îndeplinirii parametrilor tehnico-economici proiectaţi.

7. În etapa de pregătire tehnică a producţiei, proiectarea noilor produse
cuprinde:
a) elaborarea temei de proiectare şi a studiului tehnico-economic;
b) elaborarea procesului tehnologic;
c) stabilirea echipamentului tehnologic,
d) elaborarea proiectului tehnic,
e) elaborarea desenelor de execuţie.
8. În aprecierea variantei tehnologice optime se utilizează următoarele metode:
a) compararea indicatorilor în expresie naturală;
50
b) compararea indicatorilor de cost tehnologic;

c) compararea indicatorilor de rentabilitate.
9. În aprecierea variantei tehnologice optime se utilizează următoarele metode:
a) compararea indicatorilor de fiabilitate a instalaţiilor tehnologice;
b) compararea indicatorilor de cost tehnologic;
c) compararea indicatorilor de rentabilitate;
d) compararea indicatorilor de cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri;
e) compararea cheltuielilor directe pe produs.
10. Omologarea noilor produse se realizează numai prin omologarea finală?
a) Da; b) Nu.
11. Alegerea variantei tehnologice optime se realizează prin folosirea
următoarelor metode:
a) metoda costului tehnologic unitar, varianta analitică;
b) metoda costului tehnologic total, varianta analitică;
c) metoda costului tehnologic unitar varianta grafică;
d) metoda costului tehnologic total, varianta grafică.
12. În planificarea calendaristică a duratei de pregătire a fabricaţiei se pot
executa în paralel mai multe etape?
a) Da; b) Nu.
51
Capitolul 6. Managementul calităţii producţiei

Indicatorii care exprimă ponderea produselor de calitate superioară în
totalul produselor de acelaşi fel se folosesc în acele ramuri la care produsele pot
fi încadrate în funcţie de caracteristicile lor de calitate, pe clase de calitate sau
sorturi şi exprimă, în procente raportul dintre valoarea produselor de calitate
superioară şi valoarea produselor de calitate superioară şi valoarea producţiei ce
se realizează în mai multe calităţi.
Pentru producţia omogenă se foloseşte ca indicator în acest sens,
coeficientul mediu de calitate, care se calculează ca o medie aritmetică
ponderată, luându-se în calcul clasele de calitate sau sorturile şi cantitatea de
produse corespunzătoare fiecărei clase de calitate sau sorturile şi cantitatea de
produse corespunzătoare fiecărei clase sau sort, conform formulei:
în care
C – reprezintă coeficientul mediu de calitate;

C – cifra care exprimă clasa de calitate sau sortimentul (0 – pentru calitatea
extra, 1 – pentru calitatea 1, 2 – 2 ş.a.m.d.);
Q – cantitatea de produse, corespunzătoare fiecărei clase sau sortiment.
Dacă se notează cu qx, adică ponderea produsului fiecărei calităţi faţă
de total producţie, coeficientul mediu de calitate se mai poate calcula şi astfel:
În acest caz, cu cât valoarea coeficientului mediu de calitate este mai mică,
cu atât calitatea produselor este mai ridicată.
52
Pentru a compara situaţia calităţii efective a produselor cu situaţia

preconizată, se calculează indicele coeficientului mediu de calitate ( Ic), ca raport
între coeficientul mediu de calitate efectiv ( ) şi cel preconizat ( ), conform
următoarei relaţii:
Indicatorii lipsei calităţii.

a) unde
Rv – valoarea producţiei rebutate;
qrd – produsele rebutate definitiv;
c – costul iniţial al produsului;
qrm – rebuturile remaniate;
crm – costul unitar al remanierii.
c) unde
rp – procentajul producţiei rebutate;

q – cantitatea producţiei bine fabricate.
d) unde
Pr – pierderile valorice înregistrate din rebutarea producţiei;
Srec – sume recuperate din valorificarea rebuturilor, suma reţinute de la cei
vinovaţi de rebut.
53
Problema 1.
În cadrul unei întreprinderi din industria uşoară se cunosc un şir de date

referitoare la coeficientul mediu de calitate şi valoare producţiei realizate la 3 din
produsele unităţii.
Coeficientul mediu de calitate (c) Structura producţiei (%), V
Produsul
sem.I 1998 sem.I 1999 sem.I 1998 sem.I 1999
A 0.18 0.17 0.7 0.7031
B 0.75 0.75 0.2 0.1466
C 0.5 0.3 0.1 0.1563
Datoria unor deficienţe existente în procesele tehnologice în această
perioadă a fost necorespunzătoare calitativ o producţie de 1500 metri ţesătură, al
cărei cost de producţie este de 5 lei/metru. Pentru remanierea unor rebuturi s-au
cheltuit 240 lei. Datorită calităţii necorespunzătoare a întregii producţii s-au
efectuat cheltuieli în sumă de 125 lei. Costul total al întregii producţii-marfă -
450000 lei, o parte din producţia necorespunzătoare calitativ a fost valorificată -
200 lei.
Să se determine indicatorii de apreciere a calităţii, folosind datele
prezentate:
 coeficientul de calitate medie generalizat;
 producţia rebutată;
 procentul de rebuturi;
 pierderi din rebuturi;
 cheltuieli din cauza calităţii necorespunzătoare.
Problema 2.
Datele referitoare la activitatea întreprinderilor de încălţăminte “A”, “B”,

“C” sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Total mil. perechi Indicatorii pe categorii de calitate
Indicatorii prima a doua
A B C
A B C A B C
Programul de livrare a 14.0 18.5 17 7 10 12 5 7 4
încălţămintei
Livrarea efectivă 16.5 18.5 16 9 9 11.5 6.5 6 3.5
54
Preţul unei perechi, lei - - - 30 32 28 25 27 23

De calculat:
a) coeficientul mediu de calitate a articolelor pe întreprinderi (plan şi efectiv);
b) venitul (cheltuieli) de la modificarea pe categorii de calitate.
Teste
1) Asigurarea calităţii prin control este specifică anilor '50; asigurarea calităţii prin
metode statistice conduce la accentuarea controlului pe fluxul tehnologic.
2) Asigurarea calităţii prin motivarea personalului în Japonia a condus la apariţia
cercurilor de calitate, iar în SUA au fost abordate programe "zero defecte";
3) Calitatea totală este o politică sau o strategie a întreprinderii; conceptul de calitate
totală nu este echivalent cu managementul calităţii totale.
4) Componenta de bază a organizării structurale o reprezintă funcţiunea
întreprinderii; funcţiunea de personal este specifică organizării procesuale.
5) Funcţiunea de calitate este o funcţiune verticală; celelalte funcţiuni sunt orizontale.
Alegeţi răspunsul corect:

1. Alegeţi variantele corecte:
a) caracteristicile de ordin social general vizează efectele pe care le au sistemele
tehnologice asupra mediului natural;
b) mentenanţa reprezintă activitatea depusă în vederea repunerii produsului în
funcţiune;
c) mentenanţa este proprie caracteristicilor tehnice.
2. Alegeţi variantele corecte:
a) caracteristicile economice se exprimă într-o serie de indicatori cum ar fi: costul
produsului, cheltuieli de mentenanţă ş.a.
b) mentenabilitatea ţine de capacitatea unui produs de a-şi îndeplini funcţiile fără
întreruperi datorate defecţiunilor într-o perioadă de timp dată
c) conceptul de mentenabilitate este propriu caracteristicilor de disponibilitate.
55
d) caracteristicile tehnice sunt: primare, secundare, terţe;

e) caracteristicile psiho-senzoriale vizează efecte de ordin estetic, organoleptic;
f) fiabilitatea ţine de repunerea în stare de funcţionare a unui produs după o primă
cădere.
3) Nu este etapa specifică a activităţii de asigurare a calităţii:
a) asigurarea calităţii prin control;
b)asigurarea calităţii prin organizare structurală;
c)asigurarea calităţii prin metode statistică;
d)asigurarea calităţii prin motivarea personalului;
e)concepte integratoare de asigurarea calităţii.
4) Nu este atribuţie a compartimentului Control Tehnic al Calităţii:
a)coordonarea analizelor de calitate;
b)pregătirea produselor în vederea certificării;
c)coordonarea auditurilor interne;
d)coordonarea auditurilor externe;
e)coordonarea activităţilor de instruire în domeniul calităţii.
5. În activitatea practică se utilizează o serie de termeni pentru definirea calităţii şi
anume:
a) calitatea proiectată, calitatea fabricaţiei şi caitatea livrării;
b) calitatea fabricaţiei şi caitatea livrării;
c) calitatea tuturor mijloacelor economice si sociale de fabricaţie;
d) calitatea informaţiilor deţinute de întreprindere;
e) calitatea proiectelor şi a negocierilor realizate de întreprindere.
6. În funcţie de natura şi efectul pe care îl au în procesul de utilizare, caracteristicile
de calitate se grupează în următoarele tipuri:
a) tehnice, economice şi sociale;
b) tehnice, de disponibilitate, economice, cu caracter social-general;
c) tehnice, psiho-senzoriale, de disponibilitate, economice, cu caracter
social-general;
d) emoţionale, senzoriale şi sociale;
e) comportamentale, tehnice, economice şi sociale.
56
7. Dintre indicatorii pentru calculul nivelului calităţii fac parte:

a) ponderea producţiei de calitate superioară în valoarea producţiei
realizate;
b) ponderea producţiei defecte de calitate în totalul producţiei fabricate;
c) punctajul defectelor;
d) punctajul pierderilor;
e) punctajul calităţii.
8. Costul calităţii producţiei unei întreprinderi se poate stabili prin luarea
în consideratie a următoarelor categorii de cheltuieli;
a). cheltuieli pentru prevenirea defectelor şi asigurarea calităţii;
b). cheltuieli pentru reparaţii;
c). cheltuieli pentru evaluarea calităţii;
d). cheltuieli cu noile tehnologii;
e). cheltuieli aferente pierderilor datorate noncalităţii.
9. În desfăşurarea activităţilor privind calitatea produselor sau a
producţiei se pot determina următoarele etape:
a) activităţi referitoare la calitatea: materiilor prime, a produselor de
fabricaţie, a produselor finite şi a relaţiilor cu clienţii;
b) activităţi referitoare la calitatea: materiilor prime, a produselor de
fabricaţie, a produselor finite şi a relaţiilor cu beneficiarii;
c) activităţi referitoare la calitatea: materiilor prime, a produselor de
fabricaţie şi a produselor finite;
d) activităţi referitoare la calitatea: materialelor, a muncii prestate şi a
proceselor de execuţie;
e) activităţi referitoare la calitatea: tuturor factorilor de producţie.
57
Capitolul 7. Managementul activităţii de programare,

lansare şi urmărire a producţiei (Planificarea operativă)
Problema 1.
O întreprindere a primit comandă să execute 20 de utilaje. Procesul de
fabricare a unui utilaj se prezintă astfel:
Denumirea operaţiei Manopera pe utilaj Durata de executare a Decalajul lansării
tehnologice (ore-normă) comenzii (zile) comenzii (zile)
Turnare 55 15 12 faţă de prelucrări
mecanice
Forjare 23 10 61 faţă de montajul
general
Strunjire 36 16 51
Frezare 25 11 35
Rabotare 12 4 24
Rectificare 12 6 20
Montaj subansambluri 28 14 14
Montaj general 35 18 -
Regimul de lucru al întreprinderii este de două schimburi pe zi. Reparaţiile
se fac în cadrul schimbului neprogramat.
Să se determine:
 producţia neterminată ciclică exprimată valoric, dacă costul unui utilaj este de
13600 lei, iar coeficientul de corectare pentru calculul producţiei neterminate este
0,65;
 necesarul de locuri de muncă pe fiecare tip de prelucrare pentru executarea
comenzii şi coeficientului de încărcare a locurilor de muncă;
 să se întocmească graficul de lansare a comenzii în timp.
Problema 2.
Atelierul Nr.1 predea piesele sale atelierului Nr.2 spre prelucrare cu o

devansare de 8 zile. Atelierul Nr.2 trebuie să livreze zilnic în luna curentă câte 5
piese, iar în luna următoare câte 6 piese pe zi. Regimul de lucru al atelierului este
de 25 zile lunar.
Să se stabilească programul de producere pe luna curentă pentru atelierul Nr.1
58
Problema 3.
Programul lunar de lucru al unei secţii este de 8000 piese. Rebutul se

planifică de 5%. Stocul de rezervă în secţie creşte cu 300 piese. Regimul de lucru
al secţiei este de 26 zile pe lună, cu 2 schimburi a câte 8 ore.
Să se determine planul de lansare lunar, cât şi sarcina secţiei pe zi şi pe oră.
Problema 4.
Durata ciclului de prelucrare în atelierul mecanic este de 7 zile, iar în

atelierul de montaj - de 10 zile. Stocul de siguranţă în faţa atelierului de montaj
este de 20 complete. Necesarul zilnic de montaj - 4 complete.
Să se determine termenul de lansare a lotului în atelierul de prelucrare.
Problema 5.
Pe linia de montaj general a unei secţii se lucrează 4000 subansambluri pe

trimestru. Stocul de rezervă este format dintr-un subansamblu pentru fiecare 5
subansambluri. Stocul de subansambluri între linii creşte cu 100 bucăţi.
Să se determine planul trimestrului de lansare al liniei de montaj
subansambluri în condiţiile în care rebutul este de 2%.
Problema 6.
O întreprindere a primit comandă să execute 20 de utilaje. Procesul de
fabricare a unui utilaj se prezintă astfel:
Denumirea operaţiei Manopera pe utilaj Durata de executare a Decalajul lansării comenzii
tehnologice (ore-normă) comenzii (zile) (zile)
Turnare 55 15 12 faţă de prelucrări
mecanice
Forjare 23 10 61 faţă de montajul general
Strunjire 36 16 51
Frezare 25 11 35
Rabotare 12 4 24
Rectificare 12 6 20
Montaj subansambluri 28 14 14
Montaj general 35 18 -
59
Regimul de lucru al întreprinderii este de două schimburi pe zi. Reparaţiile

se fac în cadrul schimbului neprogramat.
Să se determine:
 producţia neterminată ciclică exprimată valoric, dacă costul unui utilaj este de
13600 lei, iar coeficientul de corectare pentru calculul producţiei neterminate este
0,65;
 necesarul de locuri de muncă pe fiecare tip de prelucrare pentru executarea
comenzii şi coeficientului de încărcare a locurilor de muncă;
 să se întocmească graficul de lansare a comenzii în timp.
Teste
Alegeţi varianta corectă şi justificaţi răspunsul.
1. Evidenţiaţi, din cele enumerate mai jos, componentele activitiăţii de

planificare operativă de producţie:
a) Planificarea propriu zisă a producţiei;
b) Verificarea producţiei;
c) Lansarea în fabricaţie;
d) Urmărirea şi controlul cantitativ al îndeplinirii programei de producţie
2. Programarea producţiei realizează, in principal, următoarele activitaţi:
a). primirea, preluarea şi lansarea comenzilor;
b). întocmirea programelor de producţie;
c). realizarea comenzii;
d). verificarea comenzii;
e). respectarea termenelor de livrare.
3. Elaborarea programelor lunare de fabricaţie trebuie să aibă în vedere
următoarele cerinţe:
a). elaborarea programelor operative;
b). respectarea termenului final de respectere a livrării;
c). utilizarea raţională a factorilor de producţie;
d). minimizarea stocurilor de producţie neterminată;
e). simplificarea lucrărilor de programare, lansare şi urmărire a proucţiei.
60
4. Principalele documente care se întocmesc în cadrul lansării în fabricaţie

sunt următoarele:
a). avizul de însoţire al mărfii;
b). bonuri de materiale, de lucru pe operaţie, de manoperă, de materiale;
c). fişa de însoţire a piesei sau a produsului;
d). graficul salariaţilor;
e). graficul de avansare a postului.
5. Activitatea de urmărire şi control trebuie să asigure:
a). stabilirea programului general de fabricaţie tinând cont de disponibilul
de mijloace de producţie;
b). culegerea, prelucrarea şi scoaterea în evidenţă a unor neconcordanţe
între programe şi realizări;
c). coordonarea mişcării obiectelor muncii între locurile de muncă;
d). preîntâmpinarea unor dereglări în procesul de producţie;
e). stabilirea unor măsuri corective dacă apar întârzieri.
6. Urmărirea producţiei în mod eficient trebuie să se facă la următoarele
niveluri ierarhice:
a) la nivelul sectorului de producţie, a compartimentului de programare şi a
conducerii întreprinderii;
b) la nivelul secţiei, sectorului şi compartimentului de producţie;
c) la nivelul mediului, sectorului şi compartimentului de producţie;
d) la nivelul secţiei, sectorului şi la nivel de întreprindere;
e) la nivelul departamentului de producţie şi a sectorului de control-
evaluare.
61
Bibliografie
1. Badea, F. Managementul productiei. Editura ASE, Bucureşti, 2005

2. Cotelnic A. Portarescu S. Culegere de probleme la disciplina
Managementul unităţilor economice, Chişinău, 1999
3. Cotelnic A. Managementul activităţii de producţie, Chişinău, 2003
4. Cotelnic A. Sisteme de planificare în afaceri, Chişinău, 2009
5. Pârvu, F., Olaru, S., Managementul întreprinderii, Lumina Lex,
Bucuresti, 2006
6. Новицкий Н.И. Основы менеджмента: организация и планирование
производства. Задачи и лабораторные работы, Москва, 1998
62
Pentru notiţe:
63

PROBLEMAR MG Operatiunilor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROBLEMAR MG Operatiunilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Academia de Studii Economice din Moldova

Cotelnic A., Portarescu S., Negru I.

Culegere de probleme şi teste la

 Cotelnic A., Portarescu S., Negru I.

Aprobată la şedinţa catedrei “Management”

Aprobată la şedinţa comisiei metodice a facultăţii „Management”

Capitolul 1. Întreprinderea - componentă de bază a unui

7. Care din afirmaţiile de mai jos sunt juste:

Capitolul 2. Structura de producţie a întreprinderii

9) Procesele de aparatură sunt numai procese de producţie continue; în urma

18) Secţiile de bază sunt secţii pregătitoare, prelucrătoare şi de montaj-finisaj; secţiile

Alegeţi răspunsul corect şi justificaţi răspunsul

31) Este atelierul de proiectare de produse şi tehnologii o componentă a unei

Capitolul 3. Organizarea producţiei în secţiile de bază

T – tactul liniei în flux, minute;

2. Ritmul liniei în flux:

R – ritmul liniei în flux;

Nlmi – numărul de locuri de muncă necesar executării unei operaţii ”i”;

gradul de încărcare a locului de muncă.

Nlmcalculat – numărul de locuri de muncă ce rezultă din calcul;

Nlmrotungit – numărul de locuri de muncă rotunjit.

i – numărul operaţiilor, care pot varia de la 1 la „n”.

4. Numărul total de locuri de muncă în cadrul liniei în flux:

Nlmtot – numărul total de locuri de muncă în cadrul liniei în flux;

V – viteza liniei în flux.

Calcularea duratei ciclului de producţie o vom efectua după formula:

Metodele de îmbinare în timp a executării operaţiilor tehnologice

Metoda de îmbinare succesivă:

- durata ciclului operativ în îmbinarea succesivă;

- durata ciclului operativ în îmbinarea paralelă;

- durata ciclului operativ în îmbinarea mixtă;

tm – durata ultimei operaţii sau ;

Numărul locurilor de muncă pe linie 20 22 25

Lotul de fabricaţie este de 210 bucăţi; lotul de transport - 30 bucăţi; timpul

 reducerea procentuală a duratei ciclului de fabricare (pentru cele trei forme de

1. Fiecărei întreprinderi industriale îi este specific un tip de producţie; acesta este

e) gradul de specializare al întreprinderii;

Capitolul 4. Organizarea secţiilor auxiliare şi de servire

Tn – timpul normat necesar executării reparaţiei utilajului, în ore;

Q – volumul producţiei, în bucăţi;

tp – timpul de prelucrare mecanică a unui produs, în minute;

L – lungimea stratului activ al sculei, în minute;

Când nu se cunosc L şi l, dar se ştie numărul de reascuţiri Nr:

Calculul consumului de energie:

Neteh – necesarul de energie folosită în scopuri tehnologice, (kWh);

Nefm – necesarul de energie folosită ca forţă motrice;

Neil – necesarul de energie folosită pentru iluminare (kWh);

t4 – timpul de parcurs la dus;

Ts – timpul unui schimb;

Q – cantitatea de materiale ce trebuie transportată în perioada Tz (dată în

4.1. Organizarea reparaţiilor

Să se determine Nit de fiecare TIP

 durata fiecărui tip de reparaţie planificată;

Menţionaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează următoarele

Alegeţi răspunsul corect şi justificaţi răspunsul

4.2. Organizarea secţiilor energetice

În cadrul întreprinderii funcţionează 2000 de utilaje, fondul de timp

Menţionaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează

Alegeţi răspunsul corect şi justificaţi răspunsul:

d) este influienţat de avariile din sistemul energetic;

4.3. Organizarea gospodăriei de scule

Menţonaţi în care din situaţiile de mai sus se încadrează următoarele

producţie; stocul de siguranţă este egal cu cantitatea de materii şi materiale necesară

4.4. Organizarea transporturilor