CRIZA FINANCIARĂ IN SUA.

I.ISTORIC
Primele forme ale crizei in SUA au fost semnalate undeva pe la începutul anului 2006, iar efectele acesteia au
fost resimţite că tre sfarşitul anului 2008. Începută iniţial in sectorul creditelor ipotecare, criza s-a extins
relativ repede şi în alte sectoare de activitate afectâ nd atâ t sectorul economic câ t şi financiar cu efecte
imediate asupra pieţei forţei de muncă si a împrumuturilor bancare. Astfel, in Iunie 2009, conform unui
articol online publicat pe http://www.businessweek.com 1 în SUA, erau înregistrate cca. 467000 locuri de
muncă restructurate, reduceri salariale şi a orelor de lucru de 25% respectiv 20% (aspect criticat de altfel în
acest articol) dar şi pierderi financiare importante in sectorul bancar. O centralizare a aestor pierderi uriaşe
a fost publicată pe sit-ul www.reuters.com2 in Noiembrie 2009 pe baza analizei deprecierilor de active si
pierderilor din ipoteci, titluri de valoare, credite neperformate, etc., FMI apreciind că sectorul bancar în SUA
a înregistrat pierderi de cca. 60% comparativ cu 40% pierderi inregistrate in UK si Europa.
Confruntate cu un deficit bugetar important cauzat de situatiile sus-menţionate, SUA au trebuit sa gă sească
soluţii de remediare/limitare a efectelor provocate de criză .

1
http://www.businessweek.com/bwdaily/dnflash/content/jul2009/db20090710_255918.htm
2
http://www.reuters.com/article/2009/11/05/banks-writedowns-losses-idCNL554155620091105?rpc=44
La începutul anului 2007, piaţa imobiliară americană dă dea primele semne de slă biciune. După un maxim
istoric atins în 2006 si o crestere continuă timp de un deceniu, preţurile locuinţelor au intrat în declin pe tot
cuprinsul Statelor Unite. Ca urmare, americanii de râ nd - atrasi anterior de ipotecile cu dobâ ndă iniţială
redusă si convinsi că trendul ascendent al preţurilor le va garanta pe viitor o investiţie profitabilă - au
început să intre în incapacitate de plată , odată cu majorarea dobâ nzilor de referinţă . Din acest moment,
că derea pieţei imobiliare s-a accelerat, intrâ nd într-o spirală care si-a alimentat singură miscarea
descendentă .
Curâ nd, s-a descoperit că multe dintre creditele ipotecare acordate de bă nci - asa-numitele credite
„subprime“ - nu ţineau seama de riscul real asumat, fiind acordate fă ră nicio garanţie unor persoane cu
venituri insuficiente, fă ră a se face în prealabil o verificare adecvată a bonită ţii acestora. Si astfel, la sfâ rsitul
anului 2006, a devenit evident că problemele din sectorul imobiliar american sunt extrem de grave, avâ nd
chiar potenţialul de a arunca economia SUA în recesiune.

Declanșarea crizei financiare poate fi fixată official în 2007 , câ nd American Home Mortgage a dat faliment
din cauza pră bușirii pieței imobiliare din SUA , pră bușire generată în special de scă derea de catre FED a
dobâ nzilor de la 6.5% la 1% într-o perioadă de 3 ani .Practic era o invitație spre creditare si supraconsum
inclusive pentru persoanele cu riscur mari de creditare,care in mod normal sau nu aveau nevoie de credite
sau ar fi fost respinse de normele mai aspre din trecut privind creditarea.Astfel valoarea reala a fost artificial
umflata din cauza revanzarilor efectuate pe un fond speculativ,pacalite fiind in special bancile, care preluau
ipotecile cu un grad mare de risc (subprime)Acesta a fost inceputul sfarsitului constructiilor noi percum si al
bancii Lehman Brothers.

Criza financiara mondialadin 2007-2009 a aparut dupa aproape doua decenii de inflatie relativ scazuta
si stabila. O serie de factori au facut ca inflatia scazuta sa coexiste cu lichiditatea abundenta. Aceasta din
urma si suprasaturarea cu economii au mentinut ratele dobanzii si volatilitatea la niveluri joase. Toate
acestea au dus la crearea unei texturi financiare noi, in care modelul de intermediere bancara s-a schimbat
de la “originate and hold” la „originate and distribute”. Noile produse si institutii care au modificat
materialul din care era facut pana acum 30 de ani sistemul financiar au dus la aparitia crizei financiare
respective..

Criza economică mondială a început în luna decembrie 2007, moment câ nd pierderea încrederii
investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidită ți ce a determinat o
injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Bă ncii
Angliei și a Bă ncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare perceput în
economia generală ) a să rit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a crescut din nou în septembrie
2008,atingâ nd valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat în 2008, întrucâ t bursele
de valori din lume s-au pră bușit sau au intrat într-o perioadă de instabilitate acută . Un numă r mare de bă nci,
creditori și companii de asigurare au dat faliment în să ptă mâ nile ce au urmat.
 II Cauze fundamentale ale crizei

Creşterea puternică a preţurilor mărfurilor (engl. „commodities”): preţul petrolului a crescut cu mai mult
de 100% de la începutul anului 2007 pâ nă în vara anului 2008; evoluţii similare s-au înregistrat şi în cazul
altor mă rfuri
– preţurile mă rfurilor dinafara sectorului energiei au crescut în fiecare trimestru al anului 2008 comparativ
cu anul precedent (raportare trimestru pe trimestru) cu aproximativ 10%.
Acest fapt a crescut costurile firmelor şi a redus veniturile reale ale salariaţilor,reducâ nd cererea agregată , în
timp ce inflaţia s-a menţinut la un nivel aproximativ de 4%.
Aprecierea puternică a monedei euro: de la începutul anului 2006 pâ nă în vara anului 2008, euro s-a
apreciat faţă de dolar cu aproximativ 33% (de la 1,20 USD la 1,60 USD). De asemenea, a existat o apreciere
paralelă faţă de yen-ul japonez. Rata deschimb efectivă nominală a monedei euro a crescut cu cca. 15% faţă
de media sa în 2005. Dacă aprecierea monedei euro a compensat pe de o parte, creşterea preţurilor
mă rfurilor, pe de altă parte, a îngustat ratele de profit ale firmelor în sectorul bunurilor
comercializabile (engl. „tradable goods”) şi a redus exporturile nete. Drept urmare,comerţul în zona euro şi
soldurile contului curent au trecut de la un oarecare surplus ladeficit iar ordinele de export au ajuns la un
nivel nemaiîntâ lnit de la recesiunea din anii`90.
Efectul întârziat al ratelor de dobândă ridicate: Banca Centrală Europeană a început să ridice nivelul
dobâ nzilor la începutul anului 2006. Opt creşteri succesive au adus la mijlocul anului 2007 dobâ nda la
nivelul de 4% de la 2%, în ciuda creşterii ratei inflaţiei ca urmare a creşterii preţurilor importate. Prin
intermediul canalelor de transmisie obişnuite (incluzâ nd aprecierea monedei deja menţionată ) şi cu
întâ rzierea
specifică , acest fapt a scă zut cererea agregată .
În topul acestor trei factori restrictivi majori care au afectat negativ toate economiile europene în mod
similar (şi în special cele din zona euro), a fost faptul că un numă r de ţă ri s-au confruntat cu probleme
specifice.

Marea Britanie, Irlanda şi Spania, în particular, împă rtă şesc câ teva caracteristici ale economiei americane:
„baloane” imobiliare, datorii crescute ale gospodă riilor şi/sau deficite de cont curent sau probleme legate de
competitivitatea internaţională . Aceste tră să turi au fost, de asemenea, caracteristice unor ţă ri, cu statutul de
nou membru UE, exacerbate de un nivel ridicat al creditelor denominate într-o monedă non-naţională .

III.Interacţiunea factorilor interni cu factorii externi: de la încetinire la criză

Reducerea dramatică a activită ţii economice şi Statele Unite, spargerea baloanelor imobiliare şi financiare,
„îngheţarea” pieţei creditului, ş.a., care au început în vara anului 2007 dar care s-au accelerat rapid, au
guvernat inceperea recensiunii economice. O reprezentare schematică a modului în care contagiunea de
dincolo de Atlantic şi dezechilibrele menţionate au accelerat impactul forţelor restrictive interne în ultimele
luni este înfă ţişată în figura de mai jos
 Spargerea balonului SUA
Securitizare imobiliar şi financiar Cerere în sc ădere
+
Repatrierea
capitalului (pentru
siguran ţă)
FED reduce
Pierderi ale institu ţiilor dobânda
financiare din S.U.A. Suprimarea Deprecierea
(„active toxice”) consumului USD
Pie ţe
emergente

Sc ăderea
cererii pentru
importuri

Default-uri

Presiuni asupra
Restric ţii la credite companiilor din UE
Cre şteri
Pierderi ale institu ţiilor trecute Şocurile
financiare din UE Sc ăderea Sc ăderea ale preţurilor
cererii de investi ţiilor + ratelor de mărfurilor
şomaj
consum dobândă
Restric ţii la credite
UE Presiuni asupra
consumatorilor din UE

Default-uri
Astfel, s-au manifestat patru mecanisme principale de transmisie a problemelor financiare care au
condus la criza generală:
Suprimarea consumului în Statele Unite (şi stagnarea investiţiilor în afaceri) afectat
direct de oportunită ţile de vâ nză ri ale exportatorilor europeni, restrâ nse ca urmare a aprecierii trecute a
monedei.
Sistemul financiar european a fost un cumpărător important de „active toxice” din
portofoliile băncilor americane. Reducerea drastică a valorii acestora sau încetarea tranzacţionă rii
acestor active a condus la pră buşirea în lanţ a sistemului bancar european, ceea ce a afectat apoi companiile
europene (şi, într-o mă sură mai mică , consumatorii).
Reducerile masive ale dobânzii de către FED ca ră spuns la criză au generat o depreciere
puternică a dolarului în raport cu euro, ceea ce a exacerbat presiunea concurenţială asupra producă torilor
europeni. În final, cu o mică întâ rziere, criza a lovit şi economiile emergente (şi nu în ultimul râ nd China ale
că rei rapoarte recente indică probabilitatea unei creşteri majore a şomajului), ceea ce a determinat o
scă dere a cererii acestora pentru importuri.

Pră bușirea Administrației Federale pentru Locuințe (S.U.A.) este adesea fă cută responsabilă pentru
producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele și operațiile
financiare complicate și supuse efectului de pâ rghie, politica monetară a S.U.A. stabilind un preț neglijabil
pentru credit și astfel favorizâ nd o cotă foarte ridicată a efectului de pâ rghie și, conform economistului
american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.

Ț ă rile afectate drastic de criză au avut creșteri semnificative ale salariului minim, impuse prin legislație

Administrația SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007, care a intrat în vigoare în 25 mai 2007 și a
prevă zut creșterea salariului minim în trei etape: - începâ nd cu 24.07.2007 la 5,85$ pe oră , - începâ nd cu
24.07.2008 la 6,55$ pe oră , - începâ nd cu 24.07.2009 la 7,25$ pe oră .

Același efect poate fi observat și în ță rile europene, cele mai afectate ță ri fiind exact acelea care au avut
creșteri semnificative ale salariului minim în anii premergă tori crizei.

Cea mai afectată țară de criza economică a fost Letonia. Extrem de interesant este că această țară a avut, în
anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor minime din Uniunea Europeană : 1) de la 1
ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună ; 2) de la 1 septembrie 2006, la 170 Euro pe lună ; 3) de la 1 iulie 2007, la
227 Euro pe lună .
Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariția unei crize extrem de puternice cu șomaj ridicat.
 Un alt exemplu concludent este Irlanda: 1) începâ nd cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a crescut de la
7,65 Euro pe oră la 8,30 Euro pe oră ; 2) începâ nd cu 1 iulie 2007 salariul minim a crescut la 8,65 Euro pe
oră .
Consecința a fost creșterea galopantă a șomajului ajungâ nd în scurt timp la 12,8%.
Spania, de asemenea una dintre ță rile cu o rată foarte mare a șomajului, atingînd un nivel de 20,5% în
aprilie 2010 , a avut o creștere a salariului minim de la 490 Euro/lună în 2004 la 700 Euro/lună în 2008.

Pe de altă parte, singura țară din U.E. care a intrat în clasamentul ță rilor cel mai puțin afectate de criză a fost
Suedia, una dintre cele 6 ță ri europene care nu au salariu minim.

Retrospectiva crizei economice

– februarie 2007 – Din ce în ce mai multi clienți din SUA nu își mai achită creditele de tip “subprime”
(credite ipotecare foarte riscante), ceea ce provoacă primele falimente ale unor instituții bancare
specializate.

– august 2007 – Cad bursele. Bancile centrale intervin pe piețe cu lichidită ți.
– 17 februarie 2008 – Banca britanică Northern Rock este naționalizată .

– 16 martie 2008 – JPMorgan Chase anunță achiziționarea bă ncii de investiții Bear Stearns, la un preț
scă zut și cu ajutorul FED.
– 8 septembrie 2008 – Trezoreria americană decide naționalizarea bă ncilor Fannie Mae și Freddie Mac,
după ce acestea au suferit pierderi financiare importante.
Secretarul general al Trezoreriei Statelor Unite, Henry Paulson, a declarat că Fannie Mae și Freddie Mac
“sunt atâ t de mari încâ t pră bușirea oricareia dintre ele ar fi cauzat mari probleme în piețele financiare din
întreaga lume”.Ele dețineau aproape jumă tate din creditele ipotecare acordate consumatorilor americani,
aproximativ 5.000 de miliarde de dolari.

– 15 septembrie 2008 – Banca americană Lehman Brothers cere începerea procedurilor de declarare a
falimentului “pentru a-și proteja activele”.

Mișcarea vine pe fondul pierderilor de peste 60 de miliarde de dolari și după ce acționarii bă ncii au eșuat în
tentativa de a gă si un salvator.
Bank of America ajunge la un acord pentru cumpararea bă ncii de investiții americane Merrill Lynch
pentru 50 de miliarde de dolari. Merrill Lynch este a treia bancă de investiții americană , dupa Goldman
Sachs și Morgan Stanley.

– 16 septembrie 2008 – Compania de asigură ri AIG (American International Group) este salvată de
Guvernul american, care îi oferă 85 de miliarde de dolari în schimbul a 79,9% din capital.
BCE injectează pe piață 70 de miliarde de euro pentru a reduce efectele crizei.
– 17 septembrie 2008 – Bursele din lume cad. Bă ncile centrale intensifică operațiunile pentru injectarea de
lichidită ți pe piață .

În Româ nia, premierul Calin Popescu Tă riceanu declara, în cadrul conferintei de prezentare a bilanțului
guvernului, că Româ nia nu va fi în nici un fel afectată de criza din Statele Unite.

– 18 septembrie 2008 – Banca britanica Lloyds TSB cumpara HBOS, instituție financiară concurentă .
Totodată , bă ncile centrale mondiale încheie un acord ce prevede acțiuni concertate ale bancilor din Japonia,
Canada, Anglia, Elveția, Statele Unite și Uniunea Europeană .

Acordul permite bă ncilor centrale să se împrumute reciproc cu lichidită ți pe termen scurt, necesare pentru
stabilizarea sistemului financiar intern.

Acțiunea concertată a bă ncilor centrale are ca scop stoparea panicii care a cuprins piețele financiare
internaționale.
– 22 septembrie 2008 – Morgan Stanley și Goldman Sachs, grupuri financiare americane, anunță că se vor
transforma din banci de investiții în holdinguri bancare, acțiune care le va permite accesul la împrumuturi
cu dobâ nzi mici și garantarea depozitelor de că tre FED.

– 25 septembrie 2008 – Într-un discurs ținut în fața Congresului, președintele George Bush a pledat pentru
acceptarea planului Paulson.

George Bush afirma că SUA se află în mijlocul unei crize financiare majore și că întreaga economie americană
este în pericol.
Președintele Româ niei, Traian Bă sescu, anunța că agravarea situației financiare la nivel internațional nu
va afecta economia româ nească pentru că “pe piața bancară nu există filiale ale marilor bă nci din SUA”.

Traian Bă sescu preciza la momentul respectiv că economia Româ niei va înregistra, în 2008, o creștere de 5-
7%.
– 26 septembrie 2008 – JPMorgan preia controlul asupra Washington Mutual, cu ajutorul autorită ților
federale.

– 28 septembrie 2008 – Banca britanică Bradford and Bingley este naționalizată .

Congresul SUA ajunge la un acord în privința planului Paulson. “Actul de Urgență pentru Stabilizare
Economică 2008” acordă secretarului Trezoreriei SUA autoritatea și resursele necesare implementă rii
planului.

– 29 septembrie 2008 – Belgia, Olanda și Luxemburg anunță naționalizarea parțială a uneia dintre cele mai
mari bă nci europene, Fortis.

În schimbul sumei de 11,2 miliarde de euro, ele vor prelua o parte din activele filialelor naționale ale bă ncii.

– 30 septembrie 2008 – Banca Dexia este naționalizată de autorită țile franceze și belgiene.

Guvernul Irlandei introduce o garanție bancară care acoperă datorii de 440 miliarde € ale bancilor irlandeze
și societă ților de constructii.

– 3 octombrie 2008 – Limitarea de garantare a depozitelor bancare din Marea Britanie este ridicată la
50.000 de lire.

– 4 octombrie 2008 – Reuniune de urgență , la Paris, a liderilor membrilor europeni ai G8 (Germania,

Franta, Italia, Marea Britanie), care nu reușesc să ajungă la un acord privind înființarea unui fond european
pentru– 5 octombrie 2008 – BNP Paribas preia Fortis în Belgia și Luxembourg, devenind cea mai mare bancă
de depozite din Europa.

– 6 octombrie 2008 – Germania anunță o intervenție de 50 de miliarde de euro pentru salvarea bă ncii Hypo
Real Estate.

– 8 octombrie 2008 – Londra anunță un plan de salvare care include o naționalizare parțială a bancilor.

Fondul Monetar Internațional (FMI) revizuiește în scă dere previziunile privind creșterea economică
mondială , în condițiile în care bursele sunt în scadere.

– 12 octombrie 2008 – Cele 15 tari din Zona euro ajung la un acord privind un plan de actiune: garantarea
creditelor interbancare si posibila recapitalizare a bă ncilor.

– 13 octombrie 2008 – Creștere spectaculoasă a burselor, în replică la mobilizarea guvernelor.

– 15 octombrie 2008 – Bursele cad din nou. Wall Street înregistrează cea mai mare scă dere de după 1987.

Europenii, reuniți la un summit la Bruxelles, cer organizarea unui summit mondial înainte de sfâ rșitul
anului, pentru reformarea sistemului financiar internațional. Prețul petrolului scade sub 70 de dolari barilul.
– 24 octombrie 2008 – Islanda cere oficial FMI un ajutor de două miliarde de dolari pentru a face față crizei
care îi distruge sistemul bancar.
– 26 octombrie 2008 – FMI anunță că acordă un împrumut de 16,5 miliarde de dolari Ucrainei.
– 27 octombrie 2008 – Ț ă rile membre G7 critică “volatilitatea excesivă” a ratei de schimb a yenului, care
atinge cel mai ridicat nivel în comparație cu dolarul din ultimii 13 ani.
– 28 octombrie 2008 – FMI, UE și Banca Mondială anunță că acordă 20 de miliarde de euro împrumut
Ungariei.

– 4 noiembrie 2008 – Barack Obama câ știgă alegerile, devenind primul președinte de culoare al SUA.
– 17 noiembrie 2008 – Japonia intră în recesiune economică .
– 18 noiembrie 2008 – GM, Ford și Chrysler cer Congresului o noua extindere a alocarilor din bani publici,
avertizâ nd ca industria auto este în pragul dezastrului.

Acțiunile General Motors și Ford se depreciază , cunoscâ nd o scă dere de 90%, respectiv 80%, în ultimele 12
luni.
– 20 noiembrie 2008 – UE acorda Ungariei un împrumut de 6,5 miliarde euro. Statele din Nordul Europei
vor acorda Islandei un împrumut în valoare de 2,5 miliarde de dolari pentru a ajuta țara să -și revină din
criza financiară cu care se confruntă .
– 23 noiembrie 2008 – Ministrul polonez al finanțelor anunță ca aderarea la zona euro ar putea fi întâ rziată
din cauza crizei (programată inițial pentru 2012).

Guvernul federal aprobă planul de salvare al Citigroup, care include o injecție de capital de 20 de miliarde de
dolari și garantarea activelor “toxice” în valoare de 306 miliarde de dolari.

– 25 noiembrie 2008 – Președintele asociației bancare italiene anunță că primele zece banci din Italia ar
putea primi ajutor guvernamental.
Fitch coboară ratingul pentru credite pe termen lung al Citigroup.
Banca Mondială estimează că China va avea cea mai scă zută creștere economică din ultimii 19 ani.

FED pune la bă taie 800 de miliarde de dolari pentru economia americană .

– 26 noiembrie 2008 – Comisia Europeană propune un plan de susținere a economiilor statelor membre în
valoare de 200 miliarde de euro.
– 28 noiembrie 2008 – Suedia intră oficial în recesiune.
– 30 noiembrie 2008 – Polonia adoptă un program de combatere a crizei de 24 de miliarde de euro.
– 1 decembrie 2008 – SUA anunță că erau de un an în recesiune.

Care este impactul crizei asupra economiei Republicii Moldova?

Criza financiara internationala a afectat in special bursele si economiile americane, europene si din Asia de
Sud-Est. Acest fenomen este pe deplin explicabil: multe caderi ale burselor, care adesea au la baza factori
emotionali, sunt urmate de faza in care investitorii incep sa analizeze rational evenimentele petrecute,
precum si viitoarele efecte ale acestora. In aceasta faza, investitorii inteleg ca, spre deosebire de alte piete
emergente, Europa de Est nu este foarte dependenta de economia americana. Adaugand acestui factor o
buna diversificare a portofoliului si mizand pe investitii pe termen lung, viitorul fondurilor axate pe tarile
Europei de Est ar putea fi mai optimist.
In Republica Moldova sunt foarte putini investitori straini, actiunile carora se coteaza la bursele financiare
internationale. Cat priveste companiile autohtone, doar doua erau cotate la bursele unor state din UE.
Totodata, pentru Republica Moldova este specific un coeficient redus de monetizare a economiei, absenta
unei piete de capital dezvoltate, integrarea limitata a fluxurilor financiare nationale pe piata financiara
internationala, precum si interdependenta slaba a cererii si ofertei de capital cu piata financiara
internationala, sporirea volumului de bani al sectorului privat si al populatiei, detinuti in euro, si conditii
mult mai severe de creditare (dobanda, gajul). De aceea, nu exista riscuri serioase de perpetuare a crizei
pentru economia nationala.
Pe de alta parte, cursul valutar supraestimat denota amploarea si profunzimea dezechilibrelor
structurale din economia moldoveneasca, in situatia cand exporturile sunt de peste 2 ori mai mici ca
importurile. Problema este deci deficitul de cont curent.Datorita cresterii comertului cu UE, cat si deprecierii
dolarului american, ponderea valutei americate pe piata interna s-a diminuat.
Cota inalta a pietei valutare in numerar denota volumul sporit al incasarilor din munca de peste
hotare, transferate prin bancile comerciale, convertite adesea in numerar, precum si al acestuia in valuta,
intrat de peste hotare.In contextul devalorizarii dolarului american, datorita dificultatilor economiei SUA,
autoritatile Republicii Moldova, prin politica monetara, trebuie sa contribuie la reducerea incertitudinei
monetare si la crearea unor conditii prielnice de desfasurare a activitatii economice si totodata a posibilitatii
de aparare contra riscurilor economice, obiectivul major fiind sporirea rezervelor valutare si diversificarea
lor. Masurile-cheie ar fi: evaluarea pierderilor potentiale, conform prognozei dinamicii cursurilor valutare
pentru luarea deciziilor aferente oportunitatii cheltuielilor de hedging valutar, realizarea unei politici
monetare si fiscale care ar permite companiilor sa dispuna de resurse financiare aferente asigurarii
riscurilor economice externe. precum si diversificarea rezervelor valutare internationale, prin diminuarea
ponderii dolarului american in acestea.

Politicile de răspuns la criza financiară

 Încă din vara anului 2007, autorită ţile monetare au început să implementeze diferite mă suri cu scopul
de a îmbună tă ţi lichiditatea instituţiilor financiare. Atunci câ nd împrumuturile interbancare s-au blocat
culminâ nd cu pră buşirea bă ncii Lehman Brothers în septembrie 2008, bă ncile centrale au procedat la
injecţii masive de lichidită ţi în sistemul bancar, relaxâ nd cerinţele privind garanţiile operaţiunilor de
refinanţare. În general, se consideră că Banca Centrală Europeană a acţionat prompt şi efectiv în direcţia
aceasta, mai ales în comparaţie cu acţiunea Bă ncii Angliei, în care caz obiecţiile cu privire la preluarea
activelor nelichide ale bă ncilor au fost, parţiale, determinante pentru colapsul bă ncii Northern Rock (Buiter,
2007). Criza financiară din 2007-2009 reclamă soluţionarea a trei probleme centrale:
-lipsa lichidită ţii din pieţe,
-incertitudinea cu privire la valoarea activelor „îndoielnice” şi
-insuficienţa capitalului.
Atâ t în Europa câ t şi în alte state ale lumii s-au adoptat mă suri de urgenţă ca ră spuns la şocurile
financiare. Plafoanele de garantare a depozitelor au fost ridicate preventiv în majoritatea jurisdicţiilor, chiar
dacă nu într-un mod consecvent. De asemenea, au fost interzise/limitate vâ nză rile în lipsă (engl. „short-
selling”). Cu toate acestea, nu s-a reuşit restabilirea încrederii în pieţele financiare şi condiţiile de piaţă au
continuat să se deterioreze. În acest context, ţă rilor le-a fost recomandat să adopte un pachet pro-activ
multilateral, incluzâ nd mă suri pentru relansarea credită rii interbancare şi ajutorarea recapitaliză rii bancare.
Un astfel de plan era considerat mai puţin costisitor şi mai eficace decâ t o abordare fragmentată . În plus, s-a
fă cut un apel pentru creşterea cooperă rii internaţionale. S.U.A. a fost prima care a anunţat pachetul de
salvare multilateral care, în primă fază , s-a focalizat pe cumpă rarea activelor problematice privind ipoteci.
Câ teva să ptă mâ ni mai tâ rziu, planul a fost completat cu injecţii de capital. Marea Britanie a intervenit
concentrâ ndu-se asupra injecţiilor de capital şi asupra facilită rii accesului bă ncilor la surse de lichiditate.
Ulterior, ţă rile din zona euro au stabilit liniile de acţiune care au servit drept bază pentru
conturarea politicilor naţionale de soluţionare a crizei. Principalele aspecte tratate au vizat garanţia de stat
temporară pentru activită ţile de finanţare interbancară şi injecţiile de capital la cererea instituţiilor. În plus,
regulile de contabilizare la valoarea de piaţă trebuiau să fie suspendate sau rectificate, iar BCE şi-a lă rgit
sistemul garanţiile fă ră să ajungă însă la cumpă rarea de titluri de credit, aşa cum au fă cut Statele Unite. Chiar
dacă planurile de salvare anunţate consecutiv în alte ţă ri europene au adresat probleme şi conjuncturi
specifice economiilor naţionale, au împă rtă şit tră să turi similare planului britanic. În majoritatea ţă rilor
europene, intervenţiile s-au bazat pe „ţintirea” unor componente specifice de bilanţ ale bă ncilor prin
intermediul instrumentelor financiare/structurale (Tabel 1). Garantarea depozitelor are efecte asupra
pasivului bă ncilor, pe câ nd garantarea creditelor interbancare are impact atâ t asupra creditelor acordate câ t
şi asupra celor primite. Teoretic, injecţiile de capital afectează activul prin intermediul numerarului şi al
obligaţiunilor şi pasivul prin intermediul numerarului. În general, ţă rile au anunţat că vor cumpă ra pă rţi din
Principalele direcţii ale pachetelor de mă suri stabilite în Marea Britanie În octombrie 2008, guvernul
britanic s-a oferit să injecteze capital prin intermediul acţiunilor preferenţiale într-o serie largă de instituţii
eligibile.
 Aceste instituţii eligibile erau reprezentate de bă nci din Marea Britanie (incluzâ nd subsidiarele
bă ncilor stră ine) care susţineau o cotă importantă din afacerile ţă rii. Utilizarea acţiunilor preferenţiale
permitea plă titorilor de taxe să câ ştige dacă bă ncile salvate şi-ar fi revenit în final. Mai mult, exista o
condiţionare specifică între politicile de dividend, schemele de compensaţie ale executivului şi politicile de
creditare. Volumul injecţiilor de capital se ridica la aprox. 50 miliarde de lire sterline. Imediat după aceasta,
guvernul a anunţat ca va realiza investiţii de capital în banca RBS şi după fuziunea cu HBOS şi Lloyds TSB
pentru un total de 37 miliarde de lire. Schema specială a Bă ncii Angliei privind lichiditatea se dubla în
mă rime, astfel că, peste 200 miliarde de lire în bilete de trezorerie deveneau disponibile bă ncilor prin
intermediul operaţiunilor swap pentru activele lor mai puţin lichide. Pâ nă câ nd pieţele aveau să se
stabilizeze, Banca Angliei continua să organizeze licitaţii pentru împrumuturi în lire sterline pentru trei luni
şi în dolari pentru o să ptă mâ nă , contra unui colateral extins. Trezoreria urma să garanteze în limita a 250
miliarde de lire noile fonduri obţinute de bă nci, contra unui comision. Acest pachet a fost completat de un al
doilea pachet de salvare pe 19 ianuarie 2009 pentru a relansa creditarea bancară . Creditorii trebuie să
identifice activele lor cele mai riscante pe care le pot asigura cu ajutorul guvernului pentru un comision. De
asemenea, Trezoreria a extins schema de garantare a creditelor pentru a cuprinde datoriile bă ncilor
capitalizate de guvern pâ nă la sfâ rşitul anului 2009 şi a creat o schemă de garantare a obligaţiunilor cu
active colateralizate. Criza financiară 2007-2008: cauze şi consecinţe 13 capital, în schimbul acţiunilor
preferenţiale fă ră drept de vot. În unele ţă ri, guvernele au încurajat fuziunile şi achiziţiile instituţiilor
financiare „slă bite”
 Instrumente monetare Instrumente de soluţionare a crizei
tradiţionale
Injecţii Modificarea Creştere Garan Funduri Cumpărar Interzicerea/l Injecţii de capital* Cumpărar
de ratelor de a ţii pentru ea imitarea ea de
lichidit dobândă garanţiei pentr cumpărar obligaţiuni vânzării lipsă active
ăţi depozite u ea lor toxice
lor credit titlurilor ipotecare
ele şi de credit
datori
ile
băncil
or
S.U.A.  reducere       
Zona  reducere 
Euro
Germani     
a
Franţa deja la un   
nivel
ridicat
Italia   
Marea  reducere      
Britanie
Austria    
Belgia    
Cehia reducere
Danemar  creştere/reduc    
ca ere
Finlanda   
Grecia   
Ungaria  creştere   
Irlanda   
Luxemb  
urg
Olanda    
Slovacia reducere 
Polonia  reducere 
Portugali   
a
Suedia  reducere    
Spania    

Aceste planuri de salvare au ajutat la stabilizarea pieţelor financiare, chiar dacă nu s-a înlă turat complet
stresul. Este importantă implementarea rapidă a acestor mă suri şi, în special, recapitalizarea rapidă a
bă ncilor viabile.
De asemenea, au fost puse în aplicare politici de stabilizare macroeconomică . Bă ncile centrale au redus
masiv ratele de dobâ ndă de politică monetară , pentru ca în unele ţă ri să ajungă la nivele apropiate de zero.
Temporizarea reducerilor de dobâ ndă a fost în unele cazuri coordonată la nivel internaţional2 . În acelaşi
timp, unele bă nci centrale au crescut lichiditatea disponibilă prin licitaţii obişnuite şi/sau au lă rgit gama de
active acceptate drept colateral. De asemenea, s-a facilitat accesul la lichiditate şi s-au stabilit aranjamente
bilaterale privind facilită ţi de tip swap între Sistemul Federal de Rezerve sau BCE şi economiile mici.

Strategia de ieşire din criză şi necesitatea reformei pe termen lung

Blundell-Wignall et. al (2008) argumentează că , pe termen lung, pe mă sură ce vom depă şi criza, este
necesară focalizarea asupra unor politici sustenabile în sistemul financiar. Sunt aduse în discuţie trei
domenii care trebuie avute în vedere după relaxarea sau înlă turarea mă surilor de urgenţă :
1. Reformarea schemelor de compensaţie care au stat la baza declanşă rii crizei
2. Adecvarea influenţei reglementă rilor asupra costului capitalurilor la riscurile reale asumate de
instituţiile financiare
3. Renunţarea la acţionariatul de stat în bă nci şi la angajamentele de asigurare realizate prin
intermediul tehnicilor de vâ nză ri de active şi de management al datoriei

LECȚII ESENȚIALE ALE CRIZEI FINANCIARE DIN 2008-2009

1. Un nivel scă zut al inflației s-a dovedit a nu fi o condiție suficientă pentru asigurarea stabilită ții
financiare pe termen lung.
2. Periodic, cadrul de reglementare și de supraveghere tinde să ră mâ nă în urma evoluției piețelor.
3. Criza financiară a ară tat că din Uniunea Europeană (UE) lipsesc unele instituții.
4. Evoluția veniturilor salariale din companiile private nu a fost adecvat corelată cu procesul de
gestionare a riscului.
5. În perioadele de prosperitate oamenii tind să uite de apariția crizelor și neglijează frecvent conceperea
de mecanisme de gestiune a crizei.
6. Mă surile expansioniste trebuie acompaniate de la început de strategii de ieșire.
7. Dezechilibrele macroeconomice este absolut necesar să fie evitate, simultan cu urmă rirea unei pante
de creștere sustenabile, sprijinită de reforme structurale riguros definite

BIBLIOGRAFIE
1. Andrew W. Lo – „Hedge Funds, Systemic Risk, and the Financial Crisis of 2007– 2008”, Prepared for the
U.S. House of Representatives Committee on Oversight and Government Reform November 13, 2008
Hearing on Hedge Funds
2. Blundell-Wignall, A., Atkinson, P. şi Se Hoon Lee – „The Current Financial Crisis: Causes and Policy Issues”,
în Financial Market Trends, OECD, 2008
3. Board of Governors of the Federal Reserve System – „Policy Statement on Payments System Risk”, Docket
No. R-1107, 1–13. Washington, D.C., May 30, 2001
4. Buletin lunar BNR nr. 3/2009 (www.bnro.ro)
5. Crockett, Andrew – „Why Is Financial Stability a Goal of Public Policy?”, In Maintaining Financial Stability
in a Global Economy, Kansas City, Mo.: Federal Reserve Bank ofKansas City, 1997
6. Dă ianu, D. -“What This Financial Crisis Tells Us”, Editorial in Review of Economic and Business Studies,
The Journal of the Faculty of Economics and Business Administration, "Alexandru Ioan Cuza" University of
Iaşi, Romania, No. 2/2008
7. De Bandt, O. and P. Hartmann – „Systemic Risk: A Survey”, ECB Working Paper No. 35, Frankfurt, 2000
8. Desmet, Cherles – „Reforming financial szstems: building anew, or tinkering?”, April 2009, articol publicat
pe site-ul Hayek Institut (www.fahayek.org)