UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENTUL ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALITATEA BUSINESS ȘI ADMINISTRARE

Studiu individual la disciplina

Managementul corporativ

Tema: Corporațiile transnaționale. Principiile de organizare

Realizat de:
Pripa Valeria
Grupa BA2001
Profesor: Cosnicean Irina ,
dr., lect. univ.

Chișinău, 2022
 Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................3

CAPITOLUL I. TERMINOLOGIA CORPORAȚIILOR TRANSNAȚIONALE..............4

1.1. Conceptul de corporații transnaționale.........................................................................4

1.3. Extinderea corporațiilor transnaționale pe piață.........................................................9

CAPITOLUL II. SOCIETATEA TRANSNAȚIONALĂ....................................................11

2.1. Societățile transnaționale la nivel global.....................................................................11

2.2. Principiile organizării Companiei ,,Coca-Cola,,........................................................12

Concluzii.......................................................................................................................................14

Bibliografie....................................................................................................................................15

Anexe.............................................................................................................................................16
 Introducere
În economia mondială contemporană, corporațiile dețin un rol din ce în ce mai
determinant. Se observă o creştere continue a influenței capitalului corporativ în procesele
economice şi sociale din toate țările lumii. Corporațiile au apărut ca grupe independente ale
întreprinderilor juridice separate, în scopul ieşirii comune pe piață, a folosirii raţionale a
potențialului productiv, uman şi financiar, coordonării politici ştiinţifico-tehnice (inovaționale).
Prin natura lor, CTN (Corporații Transnaționale) integrează producția la nivel
internațional și, în acest mod, joacă un rol central în creșterea economică. Aceste firme sunt
principalii factori în dezvoltarea și răspândirea tehnologiei care se consideră a fi de o mai mare
importantă ca determinant al competitivității internaționale și progresului națiunilor.
Corporațiile multinaționale sunt înțelese atât din punct de vedere academic, cât şi în
practica mediului de afaceri, ca vectori deosebit de importanți ai dezvoltării economiei mondiale şi
agenți ai furnizării securității economice mondiale. Interesul de cercetare în această lucrare este
impactul acestor firme asupra pieţelor locale în care operează şi asupra ansamblului economiei
mondiale, ceea ce impune o analiza restrânsă a rulajelor corporațiilor multinaționale, din punct de
vedere economic şi social.
Actualitatea și importanța temei constă în analiza profundă a conceptului de corporație
transnațională și determinarea principiilor acestuia pe care se bazează, dezvoltând atât economia
lumii cât și satisfacerea intereselor societății acesteia.
Scopul cercetării constă în determinarea misiunii societăților transnaționale în vederea
dezvoltării economiei la nivel mondial și estimarea nivelului de contribuție în economia statelor
unde au loc aceste activități.
Obiectivele:
  - cunoașterea factorilor care au determinat apariția și dezvoltarea corporațiilor
transnaționale;
    - analizarea, în funcție de indicatorii transnaționalității, gradul de implicare a unei firme
în economia mondială;
    - identificarea comportamentul financiar al societății transnaționale;
    - analizarea expansiunii societății transnaționale și echilibrul economic mondial;
    - analiza unei corporații transnaționale .
Metodologia de cercetare: explicative, de cercetare
Cuvinte-cheie: corporații transnaționale, societate transnațională, producție, comercializare,
societate-mamă, activități economice.
 CAPITOLUL I. TERMINOLOGIA CORPORAȚIILOR TRANSNAȚIONALE
1.1. Conceptul de corporații transnaționale
Transnationalitatea înseamnă o nouă distribuire a activităților productive la scara
internațională. Corporațiile transnationale (multinationale) sunt instituții extrem de puternice și
posedă resurse care le depășesc cu mult pe cele ale majorității statelor membre O.N.U. Ele dețin o
rezerva imensă de talent managerial, active financiare și resurse tehnice și își conduc operațiile
gigantice cu ajutorul unei strategii globale concentrate. Transnaționalitatea înseamnă o nouă
distribuire a activităților productive la scara internațională,de asemenea dă naștere unor spații și
ierarhii de decizie economică și de circulație a informației, fiind vectorul major al integrării
economiei mondiale.
Filialelor corporaţiilor transnaţionale le sunt “trasate” diferite sarcini: unele se ocupă de
producţie în aceeaşi ţară sau o exportă, altele se ocupă numai de comercializare, cumpărand de la
alte filiale, altele se ocupă fie de producţie, fie de distribuţie
O firmă transnaţională acţionează practic în trei spaţii: naţional, internaţional şi global.
Din punct de vedere al spaţiului naţional, acesta reprezintă rădăcinile avantajelor de competitivitate
ale acestor firme.Găsirea proporţiilor corecte între local şi global în activitatea unei corporaţii
transnaţionale constituie în prezent cheia competitivităţii acestor firme. Premisele organizării
producţiei în străinătate includ transferul unui complex pachet de resurse financiare, tehnologice,
manageriale, care dau substanţă investiţiilor străine directe.
CTN au propriile lor obiective pe termen lung, când întreprind operații peste frontiere;
înainte de a investi într-o anume țară, ele iau în considerare mărimea și creșterea pieței locale sau
regionale, alte localizari alternative, costurile de producție și climatul general de investire.
În literatura de specialitate au existat şi există preocupări de diferenţiere a acestor
termeni utilizaţi cel mai adesea ca sinonime. Astfel, companiile transnaționale sunt considerate a fi
acele firme de tip holding, cu o anumită pondere a activităţii derulată dincolo de graniţele ţării de
origine prin unităţi operative, fiecare dintre acestea având responsabilităţi în ceea ce priveşte
adaptarea produsului şi a strategiei la caracteristicile pieţei pe care acţionează. Diferenţa dintre
companiile transnaționale şi cele globale este dată de faptul că, in timp ce o firmă transnațională își
formulează strategia bazându-se pe diferenţele dintre pieţele pe care acţionează, pe când cele
globale merg pe standardizarea produselor şi a operaţiunilor, ca în cazul
McDonalds.Dezvoltarea corporațiilor transnaţionale este un proces extrem de complex, care are o
multitudine de determinări. Teoria internaţionalizării consideră că investiţiile în străinătate sunt
apanajul firmelor care au dovedit în spaţiul intern, domestic o superioritate faţă de celelalte
companii în ceea ce priveşte cunoştinţele în domeniul producţiei sau marketingului. Această
superioritate încearcă a fi exploatată şi pe piaţa internaţională în momentul în care costurile
derulării afacerilor între firme independente sunt mai ridicate decât cele legate de administrarea
unei societăţi mixte sau chiar a unei filiale.
În practică, 80% din investițiile străine directe sunt îndreptate spre țările dezvoltate.
Țările în curs de dezvoltare – gazda se confruntă cu o provocare politică privind creșterea
atractivității lor ca localizare pentru investițiile străine directe, precum și în ceea ce privește
asigurarea ca astfel de investiții contribuie la îndeplinirea obiectivelor lor naționale de dezvoltare.
Ca și firmele cu activitate de comerț exterior, corporațiile transnaționale întreprind tranzacții peste
frontierele țărilor lor de origine dar, diferit de acestea, ele dețin proprietatea și controlul facilităților
lor de producție din străinătate. Pe de alta parte, corporațiile transnaționale operează cu două sau
mai multe unități de producție și intermediază tranzacții între aceste unități, dintre care cel puțin
una din aceste unități de producție e situată într-o țară străină, iar piesele sunt mai degrabă
transnaționale decât interne.
Companiile transnaţionale exercită un rol esenţial în sectoare specifice ale activităţii
economice, precum:
● sectorul bancar şi financiar, în care companiile transnaţionale îşi constituie adevărate
monopoluri pe sistemul bancar mondial, cu investiţii directe străine de 200-300 bilioane;
stocurile de investiţii străine directe ale acestora au fost estimate ca fiind de aproape 2000
bilioane; primele 100 de bănci deţin peste 4500 agenţii, sucursale, filiale, dominând piaţa
financiară cu 75-80%;
● în comerţul internaţional, companiile transnaţionale îşi impun produsele lor înalt-competitive
pe toate pieţele naţionale; peste 50% din comerţul global cu bunuri este controlat de ele, ca şi
manipularea nivelurilor de transfer a preţurilor în comerţul intern al agenţiilor, filialelor şi
sucursalelor aceleiaşi companii;
● la nivel tehnologic, prin investiţii străine directe constituind contribuţii la creşterea nivelului
tehnologic de dezvoltare a statului-gazdă;
● pe planul dezvoltării economice a statului gazdă, prin contribuţia cu resurse financiare,
tehnologice, de management, prin crearea de locuri de muncă, prin crearea şi dezvoltarea
întreprinderilor, sau prin retehnologizarea şi modernizarea întreprinderilor;
● în sectorul serviciilor, în special în cel hotelier, bancar, de călătorii, al industriei de transport,
datorită  calităţii de sectoare aducătoare de mare profit al acestora;
● în problemele legate de mediu, prin reducerea emisiunilor poluante sau prin influentarea
adoptării unor legislaţii mai puţin restrictive faţă de investiţiile poluante;
 ● în introducerea unui management modern în statele gazdă , prin pregatirea personalului, prin
furnizarea de experienţă, prin schimburi între companiile transnaţionale şi în cadrul
agenţiilor, sucursalelor şi filialelor acestora;
● în domeniul politic, ca o consecinţă a importanţei lor pentru producţia şi exporturile statului
gazdă şi al statului de origine al societăţii–mamă;
● în plan juridic, ca un subiect de drept controversat, considerat de unii autori ca un adevarat
subiect de drept internaţional dotat cu personalitate juridică internaţională, participând la
codificarea dreptului transnaţional ca parte a dreptului internaţional şi văzut de alţii ca un
subiect de drept intern, supus  legislaţiei naţionale a statului de origine  sau al statului–gazdă.

Factorii care impulsionează dezvoltarea companiilor transnaţionale sunt:

✔ dezvoltarea investiţiilor internaţionale;
✔ localizarea producţiei lângă sursele de materii prime;
✔ crizele  energetice şi  ecologice orientând aceste companii către ţări cu legislaţii non-
restrictive în materie de protecţie a mediului sau bogate în resurse energetice naturale;
✔ creşterea  angajărilor; monopolurile hi-tech deţinute de un mic grup de companii
transnaţionale.
În linii generale, o corporație transnațională poate fi definită ca orice firmă ce
controlează operațiuni într-o altă națiune decât cea în care se constituie piața principală a firmei,
chiar dacă aceste operațiuni sunt foarte mici relativ la operațiunile ei interne. În principiu,
corporațiile transnaționale sunt definite ca fiind entități economice formate din unități legate între
ele prin relații de proprietate sau de altă natură, care operează în două sau mai multe țări, după un
sistem de luare a deciziilor (într-unul sau mai multe centre) permițând elaborarea unor politici
coerente și a unei strategii comune, în cadrul cărora una sau mai multe dintre respectivele unități
exercită o influență importantă asupra activității celorlalte, în special pe linia utilizării resurselor, a
asumarii responsabilitatilor, a folosirii informațiilor.

1.2. Componentele corporației transnaționale

Orice firmă transnațională se manifestă concomitent în trei spații economice : cel
național, autohton (societatea-mamă); cel străin, în cazul filialelor; cel internațional, ori de câte
ori este vorba despre schimburile dintre unitățile care o compun sau dintre acestea și restul lumii.
Factorii care au determinat apariția și dezvoltarea societăților transnaționale pot fi astfel
sintetizați:
❖ concentrarea la nivel înalt a producției și capitalului;
 ❖ revolutia tehnico-stiintifica, lumea fiind angrenata într-o teribilă cursa a inovațiilor;
❖ restricțiile de aprovizionare - specializarea industrială necesită asigurarea resurselor de
materii prime din afară;
❖ diversificarea geografică - barierele protecționiste tarifare și netarifare, avantajele
financiare sau fiscale (ex. zonele libere), diminuarea riscurilor mai ales a celor politice;
❖ structura oligopolistă internațională - o mare parte a corporațiilor transnaționale aflându-
se în situația de oligopol pe piața internă;
❖ costurile de producție - costurile salariale fiind un factor determinant în comparație cu
costurile transportului;
❖ liberalizarea piețelor naționale și internationale de capital - creează posibilitatea
cumpărării de firme și valută putând fi controlate riscurile;
❖ criza datoriilor externe - crește importanța infuziei de capital străin.
❖ Marketingul internațional a stimulat uniformizarea cererii facilitând mult procesul de
internaționalizare.
Deși standardizarea este tentantă pentru orice firmă, ea nu este posibil de realizat
întotdeauna. Adaptarea produselor se impune atunci cand condițiile unei piețe locale o cer. De
aceea, firma trebuie sa analizeze cu atenție factorii care încurajează standardizarea și adaptarea și
apoi să studieze criteriile de alegere a uneia din aceste politici pentru a lua decizia cea mai
corespunzătoare.
Acesti factori care incurajeaza standardizarea pot fi:
            - economia de scara în producție;
            - economii la cheltuielile privind marketingul;
            - economii la cheltuielile de cercetare-dezvoltare;
            - recuperarea investițiilor;
            - mobilitatea consumatorului;
            - convergenta gusturilor;
            - imaginea țării de origine etc.
Companiile transnaţionale, ca actori globali, îşi impun, folosind aceste forţe economice
transnaţionale, strategiile, scopurile şi normele lor  proprii de organizare şi funcţionare,  care
alături de deciziile organelor de conducere ale societăţii-mamă, contravin de multe ori 
intereselor  statului – gazdă. Pentru a rezista expansiunii economice transfrontaliere, statele sunt
nevoite, de multe ori în cadrul politicii lor de atragere a investiţiilor directe, să realizeze concesii
în detrimentul economiilor naţionale cu riscul de a  crea în acest mod o tensiune între interesul
economic naţional şi interesele marilor firme  transnaţionale, pentru a  rezista  caracterului
economic transfrontalier al interdependenţelor globale .
 Reducând barierele schimburilor comerciale prin înțelegeri bilaterale sau  multilaterale,
statele au creat implicit pentru companiile transnaţionale pieţe largi de desfacere şi oportunităţi
pentru ca aceşti actori non-statali să se dezvolte şi să îşi adapteze scopurile lor economice
private  la exigenţele unei economii globale în care actorii decidenţi nu mai sunt statele.
Principalele cauze identificate în procesul de creştere a puterii companiilor transnaţionale
sunt:
✔ reducerea intervenţiei statale în economie,
✔ creşterea exporturilor în ţările în care s-au redus  taxele de vamă
✔ expansiunea comerţului liber.
Alţi factori care au influenţat dezvoltarea corporaţiilor transnaționale pot fi grupaţi astfel:
⮚ Restricţiile de aprovizionare. Majoritatea ţărilor industrializate dispun de un spectru
nemărginit în care resursele naturale sunt uneori foarte limitate şi în care specializarea
industrială necesită aprovizionarea din afară cu materii prime .(cazul cel mai elocvent
este cel al Japoniei).
⮚ Diversificarea geografică. Barierele protecţioniste atât cele tarifare (taxe vamale) cât şi
cele netarifare (limitarea cantităţilor importate, fixarea unor reglementări referitoare la
norme de securitate, de igienă, de poluare) au determinat interesul pentru producţia în
spaţiul în care se vând rezultatele ei, care permite şi adaptarea produselor la gusturile
consumatorilor locali. În afară de aceasta, statele gazdă pot oferi o serie de avantaje
financiare, fiscale care constituie stimulenţi pentru societăţile aflate în căutare de noi
locuri de instalare. Diversificarea geografică poate corespunde şi unei strategii de
diminuare a riscurilor în special cel de ţară.
⮚ Structura oligopolistă internaţională. Majoritatea corporaţiilor se află în situaţie de
oligopol pe piaţa internă Blocarea expansiunii pe piaţa naţională duce în primă fază la
export, iar apoi la producţia la locul vânzării, adică la globalizare.
⮚ Costurile de producţie. Contrar unor păreri scăderea costurilor de transport nu joacă decât
un rol secundar în explicarea procesului de delocalizare a activităţii economice având
importanţă numai pentru anumite cazuri : produse alimentare cu durată de conservare
redusă, sau produse cu ambalaj greu şi costisitor ( exemplu gaz).
⮚ Scăderea costurilor sociale. Reprezintă un factor determinant, investitorii străini caută din
totdeauna ţările cu salarii mici şi zonele scutite de taxe din aceste ţări.
⮚ Liberalizarea pieţelor naţionale şi internaţionale de capital . Liberalizarea acestor pieţe
crează posibilitatea cumpărării de firme şi valută şi pot fi controlate riscurile financiare.
Din cele de mai sus reiese că între corporaţii şi statele naţionale există colaborare pe
diverse planuri care este reciproc avantajoasă. Un exemplu este statul american, care încurajează
expansiunea marilor săi „Generali” (Electric, Motors, Dynamics), dar şi a celor consacrate (Ford,
Exxon, IBM, ATT), precum şi a noilor veniţi ( Microsoft, Wall-Mart Stores, Pfizer, Lucent
Technologies). În schimb transnaţionalele au „grijă” ca SUA să ajungă şi să rămână prima putere
economică, politică şi militară a lumii.

1.3. Extinderea corporațiilor transnaționale pe piață

Extinderea pe o piaţă sau alta depinde de o serie de factori, ce ţin atât de produsul oferit
de firma transnaţională, cat şi de piaţa în sine. Printre factorii pieţei, pot fi amintiţi:
✔ ritmul de dezvoltare al pieţei. Dacă dezvoltarea pieţei înregistrează un ritm scăzut,
firma poate obţine rezultate foarte bune prin intermediul diversificării produsului,
deoarece fiind prezentă pe mai multe pieţe, aceasta îi permite să beneficieze de o
cerere mai amplă;
✔ stabilitatea pieţei. Dacă cererea este instabilă, firma poate reduce riscul prin
intermediul diversificării, crescând numărul pieţelor pe care intră pentru o mai mare
stabilitate a vânzărilor;
✔ timpul de imitare a produsului din partea concurenţilor . Firmele care lansează
produse noi pe o anumită piaţă ştiu că produsul este destinat imitaţiei într-o anumită
perioadă de timp. Durata acestui timp este foarte importantă pentru a alege strategia
de expansiune externă. Dacă timpul de imitare este scurt, este preferabil să adopţi o
strategie de diversificare, ca urmare a faptului că este necesară intrarea pe mai multe
pieţe, pentru a ţine la distanţă concurenţa. Dacă timpul este mai lung, poate fi
adoptată o strategie de concentrare;
✔ cererea derivată. Firmele care vand pe o piaţă situată aproape din punct de vedere
geografic de o altă piaţă sau care este legată prin tradiţie sau diverse acorduri de alte
pieţe, se pot orienta către o strategie de diversificare;
✔ necesitatea adaptării produsului. Este cunoscut faptul că firmele care reuşesc să
crească producţia mai rapid decât concurenţa, pot reduce costurile unitare. Dacă
aceste costuri sunt foarte ridicate, este mai dificil să adopţi o strategie de
diversificare, ca urmare a vulnerabilităţii în faţa concurenţei;
✔ adaptarea comunicaţiei. Dacă costurile pe care firma transnaţională le suportă pentru
a modifica mesajele publicitare este foarte crescut, aceasta înseamnă că nu este
justificată opţiunea către o strategie de diversificare;
✔ economiile de scară obţinute în cadrul distribuţiei. Strategiile de concentrare permit
realizarea unor economii de scară la nivelul distribuţiei. Cu cat sunt mai mari
 volumele de vanzare, cu atât sunt mai mici costurile de distribuţie pe unitatea de
produs;
✔ controlul pieţei. Produse de tehnologie înaltă, care necesită servicii post-vanzare,
reclamă un control susţinut din partea companiei mamă;
✔ experienţa. Acest lucru se referă mai ales la tinerele societăţi transnaţionale, aflate în
plin proces de expansiune, care se află în faza de formare a experienţei, dar şi la
“giganţii” pieţei mondiale, care-şi folosesc din plin experienţa pentru a cuceri noi şi
noi pieţe;
✔ barierele intalnite. Cu cat acestea sunt mai numeroase, cu atat o firmă este, pe de o
parte, descurajată să pătrundă pe acea piaţă, iar dacă se decide, totuşi, să o abordeze,
va opta mai degrabă pentru o strategie de concentrare;
✔ raportul riscuri-beneficii. Atunci cand întreprinderile decid să dezvolte o strategie de
export, dezvoltă şi criteriile care privesc distribuţia riscurilor şi raportul acestora cu
beneficiile obţinute.
În linii generale o corporație transnațională este o organizație comercială extinsă, cu
filiale care operează în mai multe țări. corporațiile transnaționale reprezintă extinderea în afara
granițelor a marii firme, alcătuind un ansamblu format din societatea mama si un numar de
filiale implantate în diferite tări. Pentru o serie de teoreticieni, termenul de corporație
transnațională este întrebuințat atunci când producția în străinătate a atins un procent de 25-30%
din producția totală sau să dețină instalații industriale în mai mult de 60 de țări străine. O
corporație transnațională va lua decizia de a investi într-o anumită țară numai în cazul în care
condițiile de aici îi vor permite sa obțină cel mai mare câștig din internaționalizarea
cunoștințelor sale și din avantajul de monopol. Dacă o țară nu are suficiente condiții, corporația
transnațională încearcă să-și valorifice aceste avantaje prin export sau licențiere.
 CAPITOLUL II. SOCIETATEA TRANSNAȚIONALĂ
2.1. Societățile transnaționale la nivel global
În lume există şi funcţionează cel puţin 80.000 de societăţi multinaţionale, având peste
8 000 000 de filiale de producţie, cercetare sau comercializare în alte state decât cel de origine.
⮚ ele au ajuns să ofere peste 30% din produsul naţional brut mondial, 3/5 din comerţul
mondial cu produse non-agricole;
⮚ deţin 3/4 din capacitatea de inovaţie a întregii omeniri;
⮚ în cadrul corporațiilor sunt direct angajate peste cateva sute de milioane de persoane,
iar
⮚ efectele indirecte produse asupra ocupării şi specializării forţei de muncă sunt cel puţin
tot atât de importante ca şi cele directe;
⮚ fluxurile anuale de investiţii directe în străinătate au înregistrat în ultimii 10 ani ritmuri
de creştere valorică mai mari decât ritmurile de creştere a schimburilor comerciale
internaţionale;
⮚ între primele 100 entităţi economice ale lumii (măsurate prin diverşi indicatori
economici), 51 sunt în prezent societăţi multinaţionale şi abia 49 sunt economii naţionale;
⮚ treime din comerţul mondial reprezintă, de fapt, tranzacţii economice între diferitele
unităţi teritoriale ale aceleiaşi corporaţii multinaţionale (comerţ intrafirmă);
Țările gazdă privesc societatea transnațională ca o sursă suplimentară de investiții,
tehnologie, inovație, angajare, modernizare a managementului, calificare a forței de muncă,
creștere a puterii concurențiale naționale, o mai mare integrare în economia mondială și
oportunitatea unor noi piețe de export, precum și venituri din încasări și taxe. Majoritatea
guvernelor au redus sau au eliminat restricțiile asupra investițiilor directe spre interior și au
introdus noi stimulente fiscale sau de altă natură pentru a le atrage.
Alegerea strategiei competitive pe pieţele externe este o decizie pe care o firmă
transnaţională o ia în două faze principale, şi anume: în prima fază stabileşte dacă există
oportunitatea de piaţă, în a doua fază, se examinează strategiile posibile pe care întreprinderea le
poate adopta. Astfel, pieţele mai multor ţări sunt considerate o singură piaţă.
Dezvoltarea corporațiilor transnaţionale este un proces extrem de complex, care are o
multitudine de determinări. Teoria internaţionalizării consideră că investiţiile în străinătate sunt
apanajul firmelor care au dovedit în spaţiul intern, domestic o superioritate faţă de celelalte
companii în ceea ce priveşte cunoştinţele în domeniul producţiei sau marketingului. Această
superioritate încearcă a fi exploatată şi pe piaţa internaţională în momentul în care costurile
derulării afacerilor între firme independente sunt mai ridicate decât cele legate de administrarea
unei societăţi mixte sau chiar a unei filiale.
 Unele companii transnaţionale se orientează în funcţie de costuri şi își internaționalizare
operaţiile prin integrarea pe verticală. Companiile transnaţionale ce se dezvoltă pe verticală au ca
specific filialele atelier, specializate pe un anumit segment al procesului de producţie, conducând
la formarea pieţei interne a companiei şi la internalizarea schimburilor internaţional.
Cele mai cunoscute exemple sunt cele ale marilor firme petroliere, care, pentru a putea
întări controlul asupra materiilor prime strategice din domeniul petrochimiei din întreaga lume,
s-au extins în domeniul extracţiei peste hotare încă de la începutul secolului, cu scopul de a
aduce pe pieţele ţărilor de origine petrolul brut, ce urma să fie rafinat şi apoi vandut.
Altele urmează calea integrării prin conglomerare, respectiv cuprinderea în „obiectul de
activitate” al corporaţiei a unor activităţi ce nu au legătură între ele pe linie tehnologică,
urmărind exploatarea costului redus al forţei de muncă din anumite regiuni sau ţări. Produsele
finite astfel obţinute, mai ieftin, sunt exportate către ţările de origine.
În consecinţă, firmele transnationale distribuie capacităţile de producţie în funcţie de
exigenţele reţelei de distribuţie şi de diferenţele costurilor de producţie care există între ţări,
adoptă o politică de marketing orientată în funcţie de exigenţele unui consumator multinaţional şi
strange mijloacele financiare de unde condiţiile pieţei sunt mai favorabile şi le distribuie pe
diverse pieţe, în funcţie de necesităţi.

2.2. Principiile organizării Companiei ,,Coca-Cola,,

Guvernanța corporativă este un element constitutiv important pentru promovarea
dezvoltării economice durabile. Coca-Cola HBC Moldova a fost înregistrată în Moldova în 1994.
Incepand cu anul 2000, Coca-Cola Imbuteliere Chișinău SRL a devenit membru al Coca-Cola
Hellenic Company Group. Coca-Cola Hellenic Company este unul din cei mai mari imbuteliatori
de băuturi non-alcoolice din Europa. Compania operează în 28 de tari cu o populatie totala de
mai mult de 550 de milioane locuitori. Coca-Cola Hellenic a fost creata in August 2000 la
fuziunea companiilor din Atena, Hellenic Bottling Company S.A. cu Coca Cola Beverages plc.
Linia de produse Coca-Cola Hellenic include bauturi racoritoare carbogazoase și
necarbogazoase, sucuri, apa, bauturi pentru sport și energizante, băuturi gata pentru consumat
cum ar fi ceaiuri și cafele. Cu o zona geografica care se întinde din Republica Irlanda pana la
părțile de est ale Rusiei, și din Estonia până în Nigeria, Coca-Cola Hellenic este concentrată sa
acopere cerintele și gusturile locale pe toate piețele pe care le acoperă.

Ingredientul cheie al companiei este performanța și devotamentul, entuziasmul si dedicatia totala

a fiecarui membru de management și a mai mult de 41.000 de angajați ai Coca-Cola Hellenic.
Coca-Cola Hellenic este devotată sa cultive o cultura diversă și cu rezultate care încurajează
oamenii sa isi dezvolte întreg potențialul.

Politicile și procedurile corporative înființate de către Coca-Cola HBC Moldova,

ajutându-l să asigure cele mai înalte standarde de guvernanță corporativă, responsabilitate și
gestionare a riscurilor. În Republica Moldova, principalul organ de conducere împuternicit cu
responsabilități clar definite de asigurare a creșterii și dezvoltării durabile este Senior
Management Team . Senior Management Team, care este format din 6 membri (2 femei și 4
bărbați) și include toți directorii de la fiecare departament operațional și Directorul General al
Coca-Cola HBC Moldova.
Structura organizatorică a Coca-Cola HBC Moldova este orizontală în același timp
aceasta beneficiază și de o structură organizațională matriceală, care permite comunicarea fluidă
între departamente. Eficiența guvernanței corporative ale acesteia este evidențiată prin lipsa unor
amenzi semnificative și a unor sancțiuni nemonetare impuse în cursul perioadei de raportare
pentru încălcarea oricăror legi sau reglementări sociale și economice. Principalele
responsabilități ale Coca-Cola HBC Moldova SMT sunt de a analiza și executa, anual, planurile
de afaceri pentru fiecare departament prin raportare la evaluările riscurilor și impactul asupra
economiei, mediului, sănătății sociale și ocupaționale și probleme de siguranță.
Cei 6 membri ai Senior Management Team sunt împuterniciți cu alte responsabilități
importante, cum ar fi atribuirea de indicatori de performanța fiecărui departament specific care
să reflecte impactul economic, social și de mediu și asigurarea creșterii economice durabile în
strânsă colaborare cu departamentul financiar. Fiind o afacere responsabilă, Coca-Cola HBC
Moldova aderă și încorporează în strategia sa de dezvoltare și cultura organizațională
În același timp, Senior Management Team este responsabilă de crearea unui mediu de
lucru sigur și incluziv, care să permită dezvoltarea echipei, îmbunătățirea competențelor
angajaților prin diverse cursuri și evenimente de formare profesională. O atenție deosebită este
acordată oricăror potențiale, percepute sau reale conflicte de interese.
Au fost elaborate și puse în aplicare politici și proceduri adecvate pentru prevenirea și
eliminarea conflictelor de interese prin cursuri de formare în domeniul conduitei în afaceri și al
eticii profesionale în rândul angajaților, dar fără a se limita la acestea.
 Concluzii
În concluzie, analizînd ideile expuse pe parcursul lucrării afirm faptul că aceste corporații
transnaționale, sunt actori non-statali din ce în ce mai importanți în sistemul internaţional, unii
teoreticieni fiind de părere că acestea paliază puterile statului definit de sistemul westfalian20.
Corporațiile transnaționale se poate defini ca o firmă care exercită control managerial
asupra operațiunilor efectuate în mai mult de o piață națională. O corporație poate exercita control
managerial efectiv și asupra firmelor unde deține un pachet minoritar de acțiuni, sau chiar asupra
firmelor străine unde nu deține nici o acțiune dar operează pe baza contractelor de management sau
a altor tipuri de contracte.
Cele mai îndrăzneţe corporaţii se transformă în adevăraţi brokeri de know-how, adunând
laolaltă specialişti din toate colţurile lumii. Funcţionarea complexelor transnaţionale permite ca
informaţiile şi cunoştinţele acumulate într-o zonă a lumii să fie valorificate pentru obţinerea de
avantaje în alte spaţii geografice. Acţiunea la scară globală a firmelor permite realizarea unei
eficienţe sporite în utilizarea resurselor şi a unui spor de competitivitate. Un alt avantaj al
globalizării constă în disiparea riscului. Ceea ce nu poate pătrunde pe o piaţă la alta, eşecul fiind
mai uşor absorbit.
Potrivit  statisticilor ONU, companiile transnaţionale  sunt adevaraţi lideri ai producţiei
de bunuri şi servicii în comerţul internaţional determinând totodată prin activitatea lor şi fluxurile
transnaţionale de capital. Impulsul globalist este dat de alianţa între companiile transnaţionale,
burse şi  bănci, cu o tendinţă de a avea avantaj asupra  politicilor statelor, în special în sectorul
economic-financiar.
În timp ce unii văd corporațiile transnaționale ca exploatatori de resurse umane și
materiale fără rezultate majore pentru țară sau comunitate, oponenții consideră aceste firme gigant
ca un triumf al capitalismului global, ca un aport în scăderea costurilor de producție și întroducerea
în țările sărace de tehnologii noi.
Totodată, începând cu seccolul XXI, companiile transnaţionale sunt considerate ca una
din cele mai mari provocări pentru actuala ordine internaţională economică. Potrivit experţilor,
90% din acestea sunt plasate în ţările dezvoltate din triada strategică : USA, Japonia, Uniunea
Europeană- şi deţin pieţe specializate precum industria de masini, industriile de cercetare şi chimie
sau industria de petrol.
 Bibliografie
1. https://conspecte.com/geoeconomia/managementul-societatii-transnationale.html
2. extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://ibn.idsi.md/sites/default/files/
imag_file/308_312_Specificul%20formarii%20corporatiilor.pdf
3. https://revistasferapoliticii.ro/sfera/170/art17-Albescu.php
4. extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://mfinante.gov.ro/documents/
35673/253746/articol_oct2011.pdf
5. https://en.wikipedia.org/wiki/Michael_Porter

6. https://www.data2b.md/ro/companies/1003600136646/intreprinderea-cu-capital-strain-
coca-cola-imbuteliere-chisinau-srl
 Anexe
Tabel 2:
Date statistice ale companiei Coca-Cola HBC Moldova

Indicatorii de performanță

627.65
555.39

296.39

131 128 125

46.18 46.97 55.96

2019 2020 2021

Venitul din vânzări (mln lei) Profit net (mln lei) Nr. de angajați (persoane)

Sursa:https://www.data2b.md/ro/companies/1003600136646/intreprinderea-cu-capital-strain-
coca-cola-imbuteliere-chisinau-srl