Sunteți pe pagina 1din 27

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice


Business şi Administrare

Lucru individual
la Managementul corporativ
Tema: “ Tipuri de uniuni corporative ”

Elaborat: Gudumac Alexandru, Anul III, gr.BA1501


Verificat: Sîrbu Stela., lector univ.

Chișinău, 2017
Cuprins:

Introducere ...........................................................................................3
Tipuri de uniuni corporative................................................................4
Analiza uniunilor corporative în Republica Moldova…………..…21
Concluzie...............................................................................................26
Bibliografie............................................................................................27

2
Introducere
Această temă este actuală deoarece în prezent uniunile corporative şi gradului de transparenţă
informaţională devin unii din cei mai decesivi factori în dezvoltare socială şi economică a unei
ţări de asta este necesar şi important de cunoscut tipurile de uniuni corporative.
Scopul acestui studiu este de a oferi informații adecvate  şi accesibile pentru a înțelege modul
de organizare cooperatist. Sunt scoase în evidență caracteristicile şi specificul uniunilor
corporative.
Pentru realizarea scopului propus au fost determinate următoarele obiective:
1. descrierea formelor organizatorice de asociere a companiilor
2. caracterul relaţiilor de parteneriat între participanţi la „uniunea corporativă”
3. gradul de independenţă a participanţilor
Obiectul cercetării îl constitue studierea particularităţilor desfăşurării uniunilor corporative
în Republica Moldova și impactul acesteia asupra economiei naționale.
Metodologia de cercetare aplicată se bazează pe aplicarea diverselor metode de cercetare cum
sunt: observaţia ştiinţifică, inducţia şi deducţia, analiza şi sinteza, clasificarea şi comparația

3
Tipuri de uniuni corporative
Agenţii economici şi societăţile de mai bine de un secol sunt în căutarea formelor
organizatorice de asociere a companiilor. În practica mondială se evidenţiază o mulţime de
forme de reuniune a firmelor, ce se deosebesc sau  se aseamănă în dependenţă de:
 scopurile cooperării, 
 caracterul relaţiilor de parteneriat între participanţi la „uniunea corporativă”, 
 gradul de independenţă a participanţilor, 
 domeniul de activitate, 
 regiunea şi piaţa dezvoltării intereselor, etc.
Perioada contemporană de dezvoltare a businessului internaţional se caracterizează prin
schimbări considerabile în toate ţările, ce afectează aspectele juridice, politice, economice,
sociale, culturale, etc.
Tendinţa de alege „mijlocul de aur” între centralizare, decentralizare, responsabilitate,
autonomie în timpul reuniunii companiilor ne conduce spre selectarea a aşa forme organizatorice
care ar permite ridicarea eficienţei acesteia.
Astfel exista şi au evoluat pe parcursul anilor urmatoarele forme de asocieri: 
1. uniuni, 
2. concerne,
3. consorţium, 
4. cooperative, 
5. conglomerat, 
6. franchising, 
7. holding,
8. trusturi, 
9. grupa finaciar-industrială, 
10. pul, 
11. alianţă strategică, 
12. cartel, 
13. asociaţii,.
14. sindicat
Este necesar de menţionat că formele de uniuni corporative nu au fost lichidate, înlocuite cu
altele mai noi, ci au fost completate, impuse de necesităţile obiective ale societăţii şi, mai ales, a
agenţilor economici.

4
Astfel, procesul tehnico-ştiinţific, evoluţia necesităţilor a impus şi apariţia unui număr mare de
tipuri de uniuni corporative. Caracterul relaţiilor între participanţii la „uniune corporativă” este
din ce în ce mai complicat, mai complex.
Deosebirile, hotarele acestor forme de „uniuni corporative” sunt deseori greu de depistat, încât
specialiştilor în domeniu le este dificil de a determina dacă o companie sau alta face parte / sau
se numeşte holding, concern, consorţium, alianţă strategică, etc.

1.Uniune de întreprinderi
Uniunile de întreprinderi reprezintă un grup de întreprinderi din aceeaşi ramură sau care se află
în acelaşi spaţiu economic, pentru aşi apăra interesele atât la nivel de stat cât şi la nivel de
organizaţii internaţionale. Uniunile au dreptul să-şi formeze reprezentanţele sale în diverse
regiuni ale lumii, care au un interes pentru uniune. Membrii asociaţiei pot să nu ducă o
activitatea economică împreună. Cu toate că funcţiile uniunii, de obicei, sunt concentrate spre
reprezentare, ele de obicei se amplifică prin interesele acesteia încât uniunile corporative pot
convoca reuniuni internaţionale, pot efectua previziuni atât economice cât şi juridice,
organizează conferinţe, oferă informaţii tuturor participanţilor la uniune. Activitatea uniunii pot
să se bazează pe cotizaţiile membrilor uniunii.
În Republica Moldova crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
 intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de
contractul sau statutul uniunii; 
 respectării legislaţiei anti monopol şi a altor acte normative; 
 organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderile ce fac parte din
uniune.
 societatea-uniune este persoană juridica şi acţionează în baza contractului şi statutului.
Societatea trebuie să fie entitate, care detine patrimoniu separat şi distinct, bilanţ propriu
centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu antet şi alte
elemente caracteristice. Denumirea societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune"
sau "concern"1. 
Statutul societăţii va cuprinde: 
 sediul (adresa juridică), 
 scopul activităţii, 
 lista asociaţilor, 
 condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, 
 modul de luare a deciziilor, 

5
 precum si modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii

Întreprinderile ce intră în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de


persoană juridică sau fizică. Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi
societatea, indicând apartenenţa lor la aceasta. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile
întreprinderilor care fac parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poarta răspundere
pentru obligaţiile uniunii, dacă documentele de constituire nu prevăd altfel. Înregistrarea şi
reînregistrarea uniunilor, condiţiilor de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora
se efectuează în Republica Moldova conform Legii Republicii Moldova „cu privire la
antreprenoriat şi întreprinderi”, legislaţia antimonopol şi alte acte normative.
Exemple de uniuni:
 Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR, România),
 Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (Geneva, 1992)
 Uniunea Poştală Universală
 Uniunea Europeană de radioteleviziune
 Uniunea Vamală între Republica Moldova şi Ucraina

2.Concern
Concernele în comparaţie cu formele enumerate mai sus este o uniune corporativă mai
centralizată şi mai dură.
Este o formă de asociere ce se caracterizează prin unitatea proprietăţii şi a controlului, in care
exista o fuziune centralizată a tuturor funcţiilor întreprinderilor: de producere, de investiţii,
financiare, tehnice, politicii economice externe.
Conducerea concernelor este compusă dintr-un organ format de toţi fondatorii concernului şi
acest organ este independent de părţile care participă la formarea concernului, ce reprezintă un
factor foarte important pentru concern.
Anume existenţa unui organ de conducere unic este o caracteristică de bază a aşa tipuri de
uniuni corporative.
Relaţiile dintre participanţii la concern sunt destul de severe, cu toate că fuziunea a avut loc
benevol şi sunt formate nu pe bază ierarhică ci pe baze contractuale.
De exemplu fără aprobarea concernului membrii ei nu pot fi şi membri ai altor uniuni
corporative. De asemenea concernele forma propriile corporaţii, centre, departamente, statutul
juridic al cărora îl stabileşte de asemenea concernul. Membrii concernului poartă răspundere de
obligaţiile concernului, iar, respectiv, concernul poartă răspundere de obligaţiile, datoriile

6
membrilor. Concernul este persoana juridică, îşi desfăşoară activitatea în condiţii de
autonomie, dispune de cont în instituţiile bancare, ştampila şi denumirea firmei, precum şi de
marcă de deservire.

Concernele se împart în două categorii principale:


 Concerne verticale;
 Concerne orizontale.
Concernele verticale au o structură foarte complicată şi reunesc organizaţii din diferite domenii
industriale, ce activează în procese tehnologice asemănătoare.
Concernele orizontale după structura sa organizatorică sunt mai simple, deoarece acestea
reunesc companii ce se referă la aceeaşi ramură.
Exemple de foste concerne în Republica Moldova:
1. Concernul de Stat "Inmacom" (an. 1994)
2. . Concernul de Stat "Moldovagaz" (an. 1994, reorganizat în SA an. 1996)5
3. Concernul de Stat pentru Gospodărirea Apelor "ACVA" (an.1995)
4. Concernul republican pentru resurse materiale "Moldresurse" (an.1995)
5. Concernul "Presa", (înfiinţat an.1997, lichidat an. 2001)

Concerne în diferite ţări:


 Concernul „Continental AG”(Germania)
 Concernul „BAYER” (Germania)
 Concernul farmaceutic „Schering” (Germania)
 Concernul „Simson” (Germania)
 Concernul chimic si farmaceutic „Grupul Schering” (Germania)
 Concernul „Merck” (SUA)
 Concernul petrolier „LUKOIL” (Rusia)

3.Consorţiu
Consorţiu - este una din formele de asociere juridico-organizatorica a partenerilor, create, de
regulă, pentru realizarea unor proiecte de mari proporţii, care din motive financiare, comerciale,
tehnice sau din alte motive necesită unirea eforturilor a câtorva parteneri. Aceste tipuri de uniuni
sunt formate pe perioade limitate de timp. Participanţi la consorţiu pot fi atât organizaţiile
particulare, băncile, statul cât şi state întregi. Participanţii la consorţiu îşi păstrează independenţa
deplină.

7
Activitatea uniunii se bazează pe fondurile financiare transferate de către participanţii la uniune.
De asemenea este admis cazul folosirii mijloacelor împrumutate. Conducerii pe care ei o aleg în
comun, ei i se supun numai atunci când activitatea este îndreptată spre realizarea scopurilor
comune.
În Republica Moldova în scopul menţinerii solvabilităţii băncilor, reducerii riscului posibil şi
pierderilor în cazul insolvabilităţii debitorilor, în scopul creditării întreprinderilor şi proiectelor
de proporţii mari, ce necesită cheltuieli mari, băncile comerciale pot asocia resursele
creditare. Debitorul ce doreşte să obţină un credit în suma mare, determină independent banca,
care-şi asumă responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de
conducere în efectuarea de credit. Se alege ca principala bancă mai mare, de regula banca în care
este deschis contul de decontări al agentului economic.
Banca coordonatoare efectuează analiza eficienţei acordării creditului de consorţiu şi la
adoptarea unei decizii pozitive selectează băncile - potenţiali participanţi la creditul de consorţiu.
Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de mărimea
creditului solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodata, fiecare dintre
băncile creditoare urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinând cont de cota sa în
creditul de consorţiu.
Banca coordonatoare exercita funcţii de legătura între debitor şi restul băncilor participante, ce
constau în următoarele:
 organizarea tratativelor referitor la condiţiile afacerii de credit;
 elaborarea, acordarea si perfectarea contractului de credit;
 efectuarea controlului referitor la starea financiara a debitorului si gestionarea
activităţii creditare comune;
 asigurarea prezentării lunare si trimestriale băncilor comerciale participante la
creditul de consorţiu a informaţiei referitoare la starea financiara a agentului
economic şi a dărilor de seama.

Exemple de consorţiu:
 Consorţiul unional "Delovoi mir" (an. 1991)
 Consorţiul interstatal "Uzina de autoturisme din Elabuga"
 Consorţiul european al bibliotecilor ştiinţifice (Consortium of European Research
Libraries)
 Consorţiul pentru gestiunea şi dezvoltarea sistemei de distribuţie a gazului în Ukraina
 Consorţiul „Alfa-Grup” (Rusia)

8
 Grupul financiar-industrial „Consorţiul Rusesc Aerian”
.
4.Cooperativa
Cooperativa este o organizaţie a cetăţenilor asociaţi benevol în calitate de membri pentru a
desfăşura în comun o activitate de antreprenor sau de altă natură pe baza bunurilor ce-i aparţin cu
drept de proprietate, a bunurilor arendate sau primite în folosinţă şi este recunoscută ca persoană
juridică. Membru al cooperativei poate fi oricare cetăţean (în Republica Moldova care a atins
vârsta de 16 ani), cetăţenii altor state, precum şi apatrizii. Important este faptul că persoanele
juridice nu pot fi membri ai cooperativei.
Cooperativa se bucură de drepturi, îndeplineşte obligaţii privind activitatea ei şi are balanţa
proprie.
Cooperativa are dreptul să-şi deschidă filiale şi reprezentanţe, care se înregistrează la locul lor
de amplasare, în modul prevăzut de legislaţie.
În cadrul sistemului cooperatist activează următoarele tipuri de cooperative:
 cooperative de producţie,
 cooperative de consum,
 cooperative mixte.
Cooperativele de producţie produc mărfuri, îndeplinesc lucrări şi prestează servicii
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor.
Cooperativele de consum satisfac necesităţile cetăţenilor în ceea ce priveşte deservirea
comerciala şi socială, precum şi ale membrilor lor privind asigurarea cu locuinţe, cu terenuri
pentru grădinărit, cu garaje şi locuri de parcare a autoturismelor şi privind prestarea serviciilor de
ordin social-cultural şi de altă natură.
Cooperativele mixte îmbină activitatea de producţie cu cea de consum.
Cooperativele pot să se creeze şi să acţioneze în toate ramurile economiei naţionale, având
dreptul să desfăşoare orice tip de activitate, cu excepţia celor interzise de legislaţie sau a celor la
care au dreptul in mod exclusiv întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat. Unele tipuri de
activităţi pot fi practicate de cooperative numai in baza licenţelor.
Cooperativa se organizează şi funcţionează în bază următoarelor principii:
 asocierea benevolă în cooperativa şi retragerea liberă din ea;
 administrarea pe principii democratice a activităţii cooperativei;
 unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi ajutorul reciproc al membrilor
 cooperativei;
 accesul liber la informata privind activitatea cooperativei.

9
Organul superior de conducere al cooperativei este adunarea generală, care alege pentru
dirijarea activităţii curente un preşedinte sau un comitet de conducere. Fiecare membru al
cooperativei are un singur vot, indiferent de aportul lui patrimonial. Adunarea generală este
deliberativa, dacă la ea sunt prezenţi nu mai puţin de jumătate din numărul total al membrilor
cooperativei.
Exemple de cele mai mari cooperative din Republica Moldova (care astazi nu mai exista) au
fost:
 Moldcoop
 Cooperativa de construcţie a locuinţelor "Apartament"
 Asociaţia specializată cooperatistă de stat de proiectări şi construcţii pentru ocrotirea
solurilor

5.Conglomerat
Conglomerate (engl. conglomarate) - reprezintă uniuni corporative formate din corporaţii care
sunt unite reciproc în procesul de producţie. Dar se întâlnesc şi uniuni care nu sunt bazate pe
capacităţi de producţie. Deosebirea conglomeratului de concern este faptul că participanţii la
conglomerat sunt mai autonomi. Această autonomie se datorează faptului că participanţii pot
investi mai efectiv capitalul, fără a avea permisiunea celorlalţi parteneri de la conglomerat.
Această autonomie este benefică pentru conglomerat deoarece investiţiile efectuate aduc
rezultate pozitive atât investitorilor cât şi conglomeratului în parte.
Conglomeratele sunt uniuni diversificate, care funcţionează mai mult decât într-o ramură a
economiei. Decentralizarea este una din caracteristicile de bază ce caracterizează aceste uniuni
corporative.
Din punct de vedere economic conglomeratele se caracterizează prin:
1. amploarea activităţii;
2. independenţa reală;
3. stabilitatea instituţională şi economică;
4. perspective reale de dezvoltare;
5. interdependenţa cu relaţiile de piaţă
6. activitatea pe pieţele interne şi externe.
Conglomeratele au de asemenea şi roluri informaţionale şi politice. Punctul cel mai slab aşa
tipuri de uniuni este responsabilitatea managerilor de a lua decizii pentru domenii foarte diferite
de activitate a companiilor.

10
Pentru a evidenţia particularităţile conglomeratului este necesar de a da câteva exemple,
formând astfel o viziune mult mai clară decât doar de a numi unele momente specifice. În
legislaţia Republicii Moldova aşa formă uniuni practic nu este întâlnită.
Exemple de conglomerate:
 The Supervision of Financial Conglomerates (SUA)
 Conglomeratul Bakrie & Brothers (Indonezia);
 „General Electric” (SUA)
 „Textron Inc” (SUA)
 „United Technologies Corp” (SUA)
 „Hanson” (M.Britanie)
 „Philips Electronics” (Olanda)
 „Hyundai” (Coreea de Sud)[17]
 „Thakral Group” (Singapore)
 Daewoo Group (Coreea de Sud)
 „Elektrim” (Polonia)

6.Franchising
Franchisingul - reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea
denumită franchiser acordă parţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a
comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu
marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnica şi organizatorică a
acestuia.
Franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumita piaţă, care dispune de
marcă proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă întreprindere.
Franchiser poate fi o persoana fizica sau juridică:
 din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o
întreprindere autohtonă sau străină;
 din alta ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere
autohtonă.

Franchisee poate fi o persoana fizica sau juridica:


 din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o
întreprindere autohtonă sau străină;

11
 din altă tara care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere
autohtonă.

7.Holding
Holdinguri (eng. holding) - funcţia principală costă în deţinerea participaţiilor financiare în alte
întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora, fără să-şi asume ea însăşi exploataţia.
Deci, holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind valorificarea capitalului investit.
Holdingul este companie în componenţa activelor căreia intră pachetele de control a altor
întreprinderi (affiliate).
Deci, holding este compus din o societate mamă, una sau mai multe societăţi filiale, una sau
mai multe societăţi subfiliale, una sau mai multe participaţii, una sau mai multe societăţi „aliate”.
Societatea-mamă are următoarele caracteristici:
 capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,
 posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.
Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.
Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale. Participaţiile -
sunt inferioare proporţiei de 50% şi ele pot oferi holdingului posibilitatea de a controla
societăţile cu capital dispersat. Societăţile afiliate deţin relaţii tehnice, comerciale cu holdingul.
Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie, activitatea
investiţională, economica externa şi alte genuri de activitate.
Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândă hârtii
de valoare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:
 holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şi
administrare;
 holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi
administrare, ţine şi activitatea de antreprenoriat;
 holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţin
statului;
Holdingurile sunt considerate uniunile de întreprinderi, nu atât benevole cât impuse spre
uniune, din cauza situaţiei economico-financiare pentru a supravieţui. Deseori, sub formă de
holdinguri sunt reunite diferite departamente, ministere, întreprinderi de stat.

12
 Holdingurile pot fi create:
 La divizarea întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor
subdiviziuni în calitate de persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);
 La comasarea pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din punct
de vedere juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;
 La constituirea noilor societăţi pe acţiuni şi altor întreprinderi.
Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat în ramurile
(subramurile) economiei.
Fondatori (cofondator) al holdingului nestatal pot fi oricare persoane juridice sau fizice, daca
aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare.
Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte forme
organizatorice-juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi cu
răspundere limitata, societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.
Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează
independenţa juridică, financiara şi economică.
Exemple de holdinguri:
 Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)
 Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)
 MONTTEHSAN Holdingul S.A., CHIŞINĂU (R. Moldova)
 Holdingul ROKURA CSR(România)
 Holdingul Zepter (Germania)
 Holdingul Porsche (Germania)

8.Trust
Trusturile (din engl. trust – încredere, răspundere, tutelă) reprezintă o uniune de corporaţii, care
se deosebeşte prin trăinicia relaţiilor economice şi organizaţionale. Corporaţiile care participă în
trusturi îşi pierd individualitatea juridică, deoarece în trusturi unirea are loc după toţi parametrii
de activitate
Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:
 una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;
 sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;
 trusturile se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;
 în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producere, comercială;

13
 toate companiile, unite în trust sunt subordonate unei Companii-conducătoare, acre
îndeplineşte toate funcţiile – planificarea unică, planurile de aprovizionare şi desfacere
unice; organizarea, controlul, motivarea – unice pentru toată compania.
Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din
modalităţile de concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru
finalizarea proiectului stabilit. Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce
influenţează doritorii (companiile) de se uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt
necesitatea în decentralizare, în posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice
pentru companie – nu acceptă fuziunea cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu
au posibilitatea de a participa, având unul din voturile decisive (cum are loc în cadrul unei
corporaţii); pe când managerii care pun planurile şi interesele corporaţii mai presus decât
autorealizarea sau dorinţa ne putere sunt de acord să se unească – principalul fiind rezultatul
prognozat. La momentul actual trusturile activează în foarte multe domenii.
Companiile fiduciare (trusturile) publică darea de seamă despre activitatea sa o dată pe an, nu
mai târziu de 3 luni după sfârşitul anului financiar.
Exemple de trusturi:
 Trustul de Constructii (România)
 Compania fiduciară "Europa-trust" (R.Moldova)
 "Green Hills" Trust (R.Moldova)
 Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)
 Central European Trust
 SPDR Trust (SUA)
 CF "Trust-petrol" (R.Moldova)
 CF "Mobiastrast" (R.Moldova)
 CF "Fond" (R.Moldova)
 CF "Codru" (R.Moldova)
 Trustul "Nord", (amplasat în Rusia, aparţine R.Moldova)
 Trustul de Presă „Agenda“ (România)
 Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)
 Trustul Editorial LIDER (România)
 Trustul de presa ADEVARUL (România)
 Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)

9.Grupa financiar-industrială (GFI)


14
Grupa financiar-industrială (GFI) este o reuniune de persoane, ce activează ca întreprindere de
bază şi întreprinderi-fiice, care parţial sau total au unit activele materiale şi nemateriale în baza
contractelor de formare a acestei Grupe (GFI) în scopul integrării economice şi tehnologice
necesare pentru realizarea proiectelor şi programelor, orientate spre ridicarea competitivităţii şi
dezvoltării pieţelor de desfacere a produselor şi serviciilor, ridicarea capacităţii şi eficienţei
producerii, formarea noilor locuri de muncă.
În Republica Moldova compania centrală a grupei financiar-industriale –persoană juridică,
instituită de către toţi participanţii la contractul de constituire a grupei financiar-industriale sub
forma juridica de organizare "societate pe acţiuni", care reprezintă interesele membrilor grupei,
şi abilitata cu gestiunea afacerilor6.
Compania centrală a grupei financiar-industriale răspunde pentru obligatiile sale cu întreg
patrimoniul ce îi aparţine cu drept de proprietate şi nu răspunde pentru obligaţiile membrilor
grupei financiar-industriale. Particularităţile răspunderii companiei centrale şi a membrilor
grupei financiar-industriale se stabilesc în contractul de constituire a grupei. Rezultatele
activităţii grupei financiar-industriale pe parcursul exerciţiului financiar se dau publicităţii.
Membri ai grupei financiar-industriale sunt recunoscute persoanele juridice cu orice tip de
proprietate şi formă juridica de organizare rezidente sau nerezidente în Republica Moldova, care
au semnat contractul de constituire a grupei. Printre membrii grupei financiar-industriale trebuie
sa fie organizaţii ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii, precum şi bănci sau
alte instituţii financiare. Băncile străine participă la grupa financiar-industrială numai prin
filialele şi sucursalele lor, care funcţionează în baza licenţei Băncii Naţionale a R. Moldova.
În Rusia grupele financiar-industriale pot fi compuse din organizaţii comerciale, necomerciale,
inclusiv şi nerezidente cu excepţia organizaţiilor obşteşti şi religioase; dar participarea în mai
multe grupe financiare este interzisă.
Majoritatea întreprinderilor japoneze sunt reunite în diferite uniuni financiar-industriale, ce
includ bănci, companii de asigurări, companii comerciale, corporaţii industriale, de transport, etc.
După cum ştim în centru sunt situate băncile. Dar Grupele Financiar-industriale (după cum sunt
în Republica Moldova, Rusia, Ukraina, Belorusia s.a.) nu au un statut aparte în Japonia şi de
asemenea nu au un organ unic de control, fapt ce le scoate din zona de influenţă a legislaţiei
antimonopoliste.
Coordonarea activităţii acestor grupuri se efectuează în baza întrunirilor preşedinţilor
corporaţiilor şi băncilor – membri ai acestui GFI. La aceste întruniri se iau decizii referitor la
politica GFI în domeniul preţurilor, investiţiilor şi dezvoltării, a relaţiilor cu alte grupe (inclusiv
GFI), corporaţii, organizaţii statale, partide politice, companii de peste hotare, etc.

15
Unitatea grupurilor in Japonia (aceleaşi keiretsu) este bazat pe deţinerea reciprocă de hârtii de
valoare, posturi cheie, aprovizionarea reciprocă cu materii prime, materiale, utilaje şi,
caracteristic, pe importanţa camerelor (caselor) de comerţ.
În Japonia putem menţiona 6 GFI principale:
1. “Mitsubishi Group”
2. “Mitsui Group”
3. “Sumitomo Group”
4. “Fuyo Group”
5. “Dai-Ichi Kangyo”
6. “Sanwa Group”

Exemple Grupe financiar-industriale în diferite ţări:


1. Finance Industrial Group „Dragotsennosti Urala” (Rusia)
2. Grupa Financiar-industrială "Rushim", (Rusia)
3. Grupa Financiar-industrială "Evrozoloto,
4. Grupa Financiar-industrială "Avico-М", (Rusia)
5. Grupa Financiar-industrială Interros (Rusia)
6. Grupa Financiar-industrială "Mobila Grup" SA (Moldova)
7. Grupa Financiar-industrială „Incon” SA (Moldova)
8. "Transnatsionalinaya aliuminievaiya companiya" ("TANAKо"), (Rusia)

10.Pul (Pool)
Pul (Pool) – uniune temporară a unor companii pentru atingerea unor scopuri anumite.
Există mai multe tipuri de pool-uri în dependenţă de domeniul de activitatea, specificul activităţi
etc.
Pool bursier – poolul format pentru coordonarea afacerilor speculative cu hârtiile de valoare.
Pool de patent – înţelegerea mai multor companii întru utilizarea comună a patentelor sau a
unui grup de patente. Membrii poolului de patent primesc profitul de la utilizarea, în
corespundere cu cota de participare stabilită la intrarea în pool, a patentelor.
Pool nevăzător (Blind pool) – parteneriat limitat, ce nu anunţă din timp care va fi obiectul
investiţiei.
Pool specific (Specified pool) - parteneriat limitat, ce anunţă din obiectul investiţiei.
Pool de asigurare – o formă de parteneriat benevol a companiilor de asigurarea, care încheie
acorduri, în baza cărora fiecare din ei ia asupra sa o anumită cotă parte din riscurile de anumită

16
categorie. De obicei, poolurile de asigurarea se formează pentru asigurarea riscurilor aviatice,
atomice, militarea, medicale, etc.
Pool de reasigurarea: fiecare membru are o asigurarea independentă, utilizând poolul ca
metodă suplimentară de asigurarea a responsabilităţii primite. Poolul de reasigurarea intervine ca
intermediar, ce repartizează riscul asumat între participanţi.
Pool regional – pool de asigurarea, format cu scopul de mărire a sumei totale de asigurarea şi
menţinerea în regiunea dată a sumei maxime. Poolul regional este gestionat din una din
companiile-membre, sau de o companie special formată pentr aceste necesităţi.
Pool de piaţă – format între companiile de asigurări în cadrul unei ţări, în domeniul stabilit cu
scopul de acoperire a riscurilor naţionale specifice. Acest tip de pool activează ca persoană
juridică independentă şi emite poliţe de asigurarea din numele tuturor participanţilor.
Pool ipotecar – formarea portofoliului ipotecar cu caracteristice specifice: tipuri de proprietăţi
gajate, termenele de scadenţă, cote procentuale.
Pool ipotecar gigant (Jumbo) – poolul ce constă din ipoteca a mai mulţi emitenţi. De obicei
aceste organizaţii au o arie geografică de activitate foarte mare. Cotele procentuale deosebindu-
se de obicei, în limitele a câtorva procente (+/-1,2%).
Pool cu mai mulţi emitenţi (Multiple-issuer pool) - poolul cu mai mulţi emitenţi, în SUA se
formează prin intermediul agregării pachetelor creditare a emitenţilor individuali în ramurile
proiectelor de stat a Asociaţiei Ipotecare Naţionale de Stat.

11.Alianţa strategică
Alianţele strategice (Stategic Alliance) – sunt înţelegerile de cooperare între două sau mai
multe companii independente pentru atingerea anumitor scopuri comerciale, pentru obţinerea
unei sinergii în utilizarea resurselor strategice a companiilor.
Uniunile strategice sunt una din cele mai importante forme ce au o perspectivă foarte mare de
dezvoltarea, fiind o modalitate foarte rapidă de apărare a intereselor „corporative” şi de formare
a acestor uniuni fără anunţarea organelor ce au în competenţă lupta antimonopol, fără trecerea
peste anumite bariere birocratice, ce sunt legate de formarea unor noi uniuni.
În calitate de trăsături caracteristice ala alianţelor strategice putem menţiona:
 aceste cooperări au loc între firmele care formează legături foarte
puternice dar nu merg spre fuziune;
 aceste alianţe sunt bazate pe încheierea contractelor pe perioade
medii şi lungi de activitatea (3-5-10 ani);
 în alianţa strategică pot intra nu numai partenerii ci şi concurenţii
(Grundig şi Philips au reunit forţele în domeniul înregistrărilor
17
video; Honda şi Rover în domeniul telefoniei mobile; Parteneriatul
în industria auto este ceva obişnuit: DAIMLER-CHRYSLER cu
MITSUBISHI MOTORS, GENERAL MOTORS cu FIAT,
SUBARU cu SAAB, FORD MOTORS cu MAZDA şi VOLVO,
NISSAN cu RENAULT. Singurii independenti sunt HONDA si
BMW: http://www.angelfire.com)
 în limitele alianţei strategice se efectuează o coordonare comună a
planurilor strategice, ceea ce permite elaborarea planurilor
strategice de lungă durată;
 alianţa de obicei nu este persoană juridică independentă;
 companiile pot fi membre a mai multor alianţe strategice;
 alianţele sunt lichidate atunci când necesitatea acestora este
depăşită;
 alianţele se formează pentru orientarea puterilor spre concurenţi şi
nu pentru lupta între participanţi;
 este o modalitate care nu este limitată de legislaţie, ceea ce permite
promovarea politicii şi produselor pe noi pieţe, fără mari limite
birocratice, legislative, etc.
Alianţele deseori sunt ascunse şi nu sunt răspândite aşa tipuri de informaţii public.
Motivele principale ce influenţează formarea alianţelor sunt:
 profitabilitatea;
 utilizarea în comun a capacităţilor de producere;
 uniunea capacităţilor în producerea unor componente sau pentru asamblarea
producţiei finite;
 micşorarea nedeterminabilităţii mediului şi creşterea stabilităţii pieţei;
 micşorarea riscurilor;
 obţinerea accseului la pieţe;
 transmiterea tehnologiilor, inovaţiilor;
 producerea produselor ce necesită tehnologii complexe şi complicate
 ş.a.
Uniunile corporative care sunt prezentate mai sus sunt foarte greu de depistat, chiar având mai
multe informaţii despre una sau mai multe uniuni, membrii ai acestor uniuni.

12.Cartel
18
Cartel - (Cartel, ital. Carta – document) Reprezintă uniuni de corporaţii care sau unit pentru
rezolvarea problemelor de realizare a producţiei. Formarea cartelului se formează pe baze
contractuale şi de bună-voinţă. De asemenea ele sunt formate pentru rezolvarea problemelor cum
ar fi: găsirea pieţelor de desfacere, regularea preţului pe pieţe, determinarea sferelor de influenţă.
Cartelul se formează de obicei sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere
limitată. Membrii cartelului îşi păstrează independenţa comercială şi de producere, totodată
făcând înţelegeri / contracte ce afectează volumul de producere, condiţiilor de realizarea a
produselor, divizarea / împărţirea pieţelor de influenţă, aprovizionarea cu materie primă şi
materiale, stabilirea politicii de preţ ş.a.

13.Asociaţia de producere
Asociaţiile de producere (lat. associatio – asociere, eng. - economic union) - Reprezintă o
grupare de întreprinderi reunite pentru un interes comun şi pa baza liberei iniţiative. Asociaţiile
gospodăreşti sunt foarte apropiate după organizarea sa de uniuni, deoarece are foarte multe
puncte tangente.
Acestea la rândul său se formează tot după apartenenţă la ramură a participanţilor şi, la rândul
său, participanţii pot să fie membri şi a altor asociaţii. Asociaţiile, uniunile mai au un scop
comun care este reprezentarea intereselor în faţa societăţii, statului.
Dar în asociaţiile gospodăreşti - de producere principalul este că ea constituie o formă de
organizare a utilizării în comun a tuturor factorilor de producţie aflaţi în proprietate sau a unei
părţi a acestora în vederea satisfacerii în condiţii mai bune a cerinţelor de bunuri şi servicii ale
populaţiei, prin folosirea eficientă a resurselor de materii prime şi materiale, precum şi prin
creşterea gradului de utilizare a resurselor de muncă.
Asociaţiile pot fi:
 de producţie, se creează pentru fabricarea producţiei şi constau din câteva verigi
conducătoare;
 de producţie ştiinţifică, pentru elaborarea şi fabricarea în perioadă scurtă de timp a
complexurilor de utilaje;
 tehnice şi de producţie, în frunte se află o organizaţie de producere.

Deseori asociaţiile după o perioadă scurtă de activitate se transformă în / sau înfiinţează


tovărăşii sau alte societăţi comerciale.
Exemple de foste Asociaţii de producere:
 Asociaţia Republicană de Producţie "Termocomenergo"

19
 Asociaţia de Stat de Producţie pentru Combustibil
 Asociaţia de producţie "Vibroaparat"
 Asociaţia de producţie „Aroma” (la moment societate pe acţiuni)

14.Sindicat
Sindicate (engl. syndicate, germ. syndikat, din greacă syndikos – în vigoare) – uniuni de
antreprenori, producători cu scopul de realizarea a produselor, pentru asigurarea unei politici de
preţ unice şi a altor activităţi comerciale, păstrând totodată independenţa juridică şi de producere.
Sindicatul anderraiterilor (Underwriting syndicate) – grupa băncilor de investiţii, formată pe
perioade neîndeplungate de timp pentru asigurarea realizării unei emisii noi de hârtii de valoare
la preţul stabilita în contractul anterior.
Sindicat de asigurări – o grupă de companii de asigurare, ce efectuează împreună underwriting
în care fiecare din asigurători poartă răspundere doar pentru cota parte a sa de risc.
De asemenea sindicatul reprezintă uniunea, a cărei membri - corporaţiile îşi pierd autonomia
comercială. Cea mai importantă funcţie a sindicatului este rezolvarea problemelor de realizare.
Pentru realizarea acestor scopuri în sindicate se formează departamente de realizare. Dar
activitatea lor nu este limitată doar la procesul de desfacere a producţiei, ei se pot ocupa şi cu
probleme de gospodărie, de reprezentare, de formarea a politicilor unice, a strategiilor de
dezvoltare, care pot să nu fie obligatorii pentru membrii acestei uniuni corporative.
Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" (România)

20
Analiza uniunilor corporative în Republica Moldova
Franciză KFC în Republica Moldova
Restaurantul KFC a intrat în luna decembrie 2008 în Chisinau, dupa ce operatorii acestora, US
Food Network, respectiv American Restaurant System, controlate de firme înregistrate în Cipru,
au obţinut franciza şi pentru Republica Moldova.
Costurile și taxele de franciză KFC
Data înființării: 1939
Franciza De la: 1952
Sediul central: Louisville, Kentucky
Descrierea afacerii: Deschiderile KFC pregătesc și vând puiul, snacksurile și alte elemente de
meniu aprobate utilizând anumite mărci comerciale și secrete comerciale deținute de KFC
Corporation. Francizorul este KFC Corporation (KFCLLC) al cărui părinte este YUM! Brands,
Inc.
Oferta de franciză: acordul de franciză acordă francizatului o licență de a utiliza (i) anumite
mărci comerciale KFC, denumiri comerciale, mărci de servicii, logo-uri și simboluri comerciale
pe care francizorul le autorizează periodic, inclusiv mărcile KFC și Kentucky Fried Chicken; și
(ii) formatele, metodele, procedurile, desenele, modelele, standardele și specificațiile de afaceri
ale proprietarului, autorizate de francizor, numai în legătură cu funcționarea Outlet.
Asistență financiară: Compania mamă YUM oferă trei programe de finanțare. Cu excepția
celor descrise mai jos, KFCC nu oferă, direct sau indirect, niciun fel de aranjament pentru
finanțarea investiției inițiale a francizatului sau pentru funcționarea continuă a activității KFC.
1.Programul de finanțare de capital YUM: Finanțarea acoperă: (1) construcția de noi puncte de
desfacere (inclusiv punctele de vânzare recent construite care au fost deschise cu mai puțin de
trei luni înainte de data cererii); (2) achiziționarea de puncte de vânzare existente; și (3) remodele
și upgrade-uri ale punctelor de vânzare (inclusiv refinanțarea datoriilor existente la un Outlet, cu
condiția ca partea refinanțată să nu depășească 500.000 de dolari sau 100% din costul total de
remodelare / upgrade). Suma maximă care poate fi împrumutată de un francizat este de
5.000.000 $, iar suma minimă a împrumutului este de 200.000 $.

21
2.Programul de Asistență pentru Împrumuturile Minorităților YUM: Programul de Asistență
Minorităților YUM acoperă finanțarea noilor francizați minoritari care achiziționează un Outlet
existent, achiziționează un Outlet deținut de Companiile existente sau dezvoltă un nou serviciu.
YUM va garanta 25% din suma de până la 12 milioane USD a directorului împrumutului de
afaceri franciza, până la un maxim de 3.000.000 de dolari pe împrumut sau francizat.
3.Programul de finanțare a echipamentelor Wells Fargo: a fost organizat un program de
finanțare prin Wells Fargo Equipment Finance, Inc., în virtutea căruia Wells Fargo și băncile
participante (dacă există) vor acorda credite anumitor francizați KFC pentru o perioadă limitată
de timp pentru punctele de vânzare existente în legătură cu programul de accelerare a showroom-
urilor americane al KFC și în conformitate cu specificațiile KFCLLC.
 Instruire și asistență: Francizii (sau, dacă aceștia sunt o entitate, persoana de control) trebuie să
participe și să finalizeze, la satisfacția francizorului, programul de pregătire inițială oferit de
KFCLLC privind funcționarea unui punct de lucru. Francizii pot desemna un operator cheie
pentru a finaliza pregătirea pentru restaurantul operatorului principal. Toate programele de
instruire vor fi programate, după caz, la birourile naționale, regionale sau divizionare desemnate
de KFCLLC sau în alte locuri pe care francizorul le poate desemna. Programele de formare
includ formarea bazată pe calculator prin programul Zonei de învățare, material scris, formare la
locul de muncă la alte puncte de desfacere și instruire în clasă. Persoana care completează
pregătirea pentru restaurantul operatorului principal v-a pregăti angajații la Outlet. Francizorul
poate solicita francizelor și angajaților săi să participe și să finalizeze cursuri de perfecționare
suplimentare, în curs de desfășurare, programe și seminarii la acele momente și locuri pe care
KFCLLC le cere în mod rezonabil.
Teritoriu: Francizii nu vor primi un teritoriu exclusiv. Cu toate acestea, atâta timp cât
francizorii sunt în conformitate cu Acordul de franciză, aceștia vor avea un teritoriu protejat de
cel mai mic din (i) o rază de 1,5 mile de la Outlet sau (ii) o zonă în jurul Outletului unde locuiesc
30.000 de locuitori, sau, în cazul unei zone metropolitane care conține mai mult de 100.000 de
persoane, în care 30.000 de persoane locuiesc sau lucrează. Drepturile francizatului cu privire la
teritoriul protejat nu vor depinde de realizarea unui anumit volum de vânzări, de penetrare a
pieței sau de alți factori de performanță. În cadrul Teritoriului protejat, KFCLLC nu va folosi sau
nu permite altor persoane să utilizeze în vânzarea produselor alimentare niciunul dintre mărcile
pe care francizatul are dreptul să le utilizeze în cadrul acordului de franciză, cu excepția (a)
vânzărilor de evenimente speciale și (b) în unele cazuri, produse alimentare (altele decât puiul în
bucăți întregi) folosind numele sau imaginea colonelului Sanders. Francizii pot vinde numai
produsele aprobate la ieșire, cu excepția (i) vânzărilor de catering și de evenimente speciale și

22
(ii) vânzărilor de livrare efectuate numai în conformitate cu procedurile KFCLLC de catering și
evenimente speciale și sub forma pe care o cere.

Termen de acord și reînnoire: Durata termenului inițial de franciză este de 20 de ani. În cazul
în care aceștia îndeplinesc cerințele francizatului se pot reînnoi, dar li se poate solicita să
semneze un contract cu termeni și condiții semnificativ diferite de contractul inițial.
Obligații și restricții: În timpul acordului de franciză, francizatul sau un manager complet
instruit și calificat trebuie să-și consacre întregul timp managementul și operarea Outlet-ului.
Dacă francizații sunt o corporație, o entitate, un parteneriat sau au mai mulți proprietari, trebuie
să desemneze și o "Persoană de Control", care este persoana cu autoritatea și direcționează în
mod activ afacerile unei corporații sau entități cu privire la Outlet . Francizii sunt responsabili
pentru executarea integrală a acordului de franciză și, în cazul în care francizatul este o
corporație, unul sau mai mulți acționari ar putea fi obligați să garanteze individual îndeplinirea
obligațiilor care decurg din acordul de franciză. Francizii trebuie să vândă toate produsele
solicitate, așa cum desemnează periodic francizorul. Francizii nu pot livra nici un produs de la
Outlet sau de oriunde. Francizatii pot sa vina si sa faca vanzari la evenimente speciale, numai
daca francizatii indeplinesc procedurile de catering si proceduri speciale ale francizorului; iar în
cazul vânzărilor de catering și de evenimente speciale care implică livrarea, semnați un
addendum cerut de KFCLLC.

Tabele de investiții:

Investiție inițială pentru ieșirea tradițională (sau non-expresă)


Numele taxei Mic Mare
Cerere și taxă de verificare de
$300 $500
fond (pe persoană)
Taxa de depunere $20,000 $20,000
Taxă de opțiune $25,000 $25,000
Costuri de instruire $7,000 $10,000
Permisiuni, licențe și depozite de
$50,000 $100,000
securitate
Proprietate reală $400,000 $1,100,000
Costuri pentru clădiri și site $534,000 $745,000
Echipamente, semnalizare și
$352,000 $476,000
decor, POS & MERIT
23
Investiție inițială pentru ieșirea tradițională (sau non-expresă)
Numele taxei Mic Mare
Inventar de pornire $10,000 $10,000
Marele cheltuieli de deschidere $5,000 $5,000
Asigurare $7,250 $10,050
Costuri diverse $5,000 $10,000
Fonduri suplimentare $50,000 $75,000
Cheltuielile totale estimate $1,453,800 $2,576,000
Alte taxe
Tipul de taxă Suma
4% -5% din veniturile brute sau cel puțin
825 $, oricare dintre acestea este mai mare
Drepturi de autor pe lună (taxa minimă care poate fi ajustată
în funcție de indicele prețurilor de
consum).
Cooperarea națională 4,5% din veniturile brute.
$ 6.750 (sub rezerva ajustării bazate pe
Reînnoire, dacă este cazul
indicele prețurilor de consum)
Pentru noii francizati $ 6.750 pentru prima
Transfer priza si 3.375 $ pentru fiecare priza
suplimentara in aceeasi tranzactie.
Verificare de fond (transferuri) $ 300- $ 500 pe persoană
Costul total al auditului, inclusiv
Audit
cheltuielile de audit al personalului.
Comision de 500 $ pentru fiecare
tranzacție în care KFCLLC procesează
Administrativ modificările structurii corporative a
francizatului sau când procesează alte
modificări aprobate.
Servicii aditionale $3,000
Cheltuieli, cheltuieli și onorariile
Va varia.
avocaților
Compensație Va varia.

24
Investiție inițială pentru ieșirea tradițională (sau non-expresă)
Numele taxei Mic Mare
Întârzierea plăților de redevențe 1.5% pe lună.
Operațiuni de restaurant
Verificarea conformității -
compusă din două categorii: (1)
Verificarea conformității cu
$287.50 după evaluarea ulterioară.
siguranța alimentară și (2)
Reevaluarea verificării
conformității standardelor de
marcă
Servicii de asistență și întreținere
de software pentru sistemul $168.30 pe unitate / pe lună.
MERIT al KFCC
1.065 $ pe restaurant (taxă de înscriere
unică); apoi 180 USD pe restaurant / pe
O taxă pentru sistemul de sistem
lună (plus taxele și transportul aplicabil)
(plăți recurente).

Concluzie
În cadrul cercetărilor realizate a fost stabilit necesitatea intensificării controlului în economia
Republicii Moldova , sporirea interesului acţionarilor faţă de soarta intreprinderilor lor.

25
În scopul creșterii competitivității firmelor prin funcționarea în baza regulilor de gestiune
corporativă recomand:
 constituirea în firme a structurilor de resurse umane şi manageriale
pentru corpul de agenţi de schimbare economică;
 Consiliile de administrație din firme să fie constituite dintr-un
număr de directori executivi, care să aibă şi un număr de directori
nonexecutivi, independenţi;
 pregătirea şi aprobarea prealabilă în firme a planurilor de gestiune
a crizelor;
 aplicarea particularizată a unui model original integrat de gestiune
corporativă folositor proiectării deciziilor de management în noua
economie bazată pe cunoaştere;
 elaborarea unui cod de gestiune corporativă în fiecare firmă.
 aplicarea modelului integrat, generalizat, de gestiune corporativă,
schiţat ca proiect în teză care aduce o reglementare nouă, modernă,
competitivă a funcționării corporative a întreprinderilor.

Bibliografie
http://conspecte.ro
https://ru.scribd.com

26
https://referat-referate.blogspot.md
https://books.google.md
http://usm.md

27