Tema 3.

Managementul financiar al întreprinderii

1) Esența scopul şi sarcinile managementului financiar
2) Funcţiile managementului financiar
3) Soluţiile managementului financiar

1) Esența scopul şi sarcinile managementului financiar

Managementul financiar este considerat o parte componenta a managementului general al
firmei. Obiectivul lui global este de a asigura eficienta utilizarii capitalui firmei, de a sustine
crearea fondurilor intreprinderii, a capitalului si de a realiza pe aceasta cale suportul pentru
performantele de piata ale intreprinderii.
Managerul financiar opereaza intr-un cadru bine conturat al strategiei adoptate de firma.
Aceasta deoarece capitalul firmei se subordoneaza, la randul sau, obiectivelor organizationale
inscrise intr-o astfel de strategie si nu poate fi obntinut si respectiv utilizat decat in strinsa
legatura cu aceasta strategie.
Intreprinderii ii este caracteristic faptul ca abordeaza capitalul ca o resursa asemanatoare
tuturor celorlalte resurse necesare realizarii outputurilor propuse. Capitalul intra in reteta
resurselor alaturi de resursele de munca, resursele materiale, energetice, tehnologice si de know-
how, resurse informationale, de mediu, etc.
Capitalul este considerat o resursa limitata. Capitalul este obtinut de pe piata capitalului cu
un anumit pret. Pretul reprezinta pentru intreprindere costul sau de capital, fiind in acelasi timp
considerata limita minima a randamentului financiar scontat.
Managementul financiar poate fi definit ca un ansamblu de persoane, metode, tehnici,
procedee, instrumente si actiuni,prin care se urmareste transformarea efectului utilizarii
capitalului firmei in profit si implicit cresterea valorii de piata a intreprinderii.
Din aceasta definitie de baza se desprind urmatoarele sarcini (atributii si rol):
- de a evalua efortul in plan financiar a tuturor actiunilor ce urmeaza a se intreprinde intr-o
perioada de timp dat.
- de a asigura la momentul oportun, fondurile necesare, in structura de capital reclamate de
nevoi, la un cost cat mai scazut.
- de a urmari utilizarea capitalului si influenta comportamentul factorilor deciziei din
celelalte centre de responsabilitate, in directia asigurarii unei utilizari cat mai eficiente a
capitalului atras in circuit.
- de a obtine rezultatul financiar scontat si de al repartiza pe destinatii.
 Managementul financiar este chemat sa contureze, in vederea adoptarii si sa urmareasca cu
consecventa aplicarea in practica , a politicilor de finantare pe termen lung, implicit a starii de
credibilitate vis-a-vis de solvabilitatea firmei, a politicilor de imprumut (de indatorare pe termen
scurt), a politicilor de credit comercial, de distribuire a profitului si dividende a firmei.
Managementul financiar este chemat ca prin actiunile managerilor financiari sa influenteze in
sens crescator valoarea de piata a firmei cu scopul realizarii unei stari financiare
corespunzatoare prosperitatea actionarilor firmei.
Pentru a se infaptui actiuni in domeniul managementului financiar este necesar ca firma sa
detina personal competent in posturi ce reclama competente decizionale. Nu se poate spune ca
numai personalul lucrator din compartimentul financiar realizeaza actiuni specifice
managementului financiar, prin implicatiile si efectele de natura financiara pe care le reclama
orice actiune din domeniul tehnic, comercial, aprovizionare-expeditie, a personalului lucrator,
face ca diferiti decidenti din diferite centre de responsabilitate sa se implice in acelasi tip de
management.
In raport cu ierarhizarea obiectivelor urmarite in cadrul managementului financiar
interactioneaza diferite categorii de manageri si anume: - top managerii -ei contribuie la
infaptuirea managementului general si apoi cel al domeniului de specialitate, in raport cu nivelul
ierarhic de distribuire a competentei; -midle manageri; -first line manageri
TOP MANAGERII se pronunta si adopta decizii cu privire la obiectivele organizationale
globale care intotdeauna imbraca si o tenta financiara. Ei adopta decizii cu privire la alocarea
resurselor, implicit a celor financiare, avandu-se in vedere structura de capital, politicile de
finantare pe termen lung si termen scurt, politicile de credit comercial. politicile de dividende,
precum si cele de investire si dezinvestire.
MIDLE MANAGERII au rolul de curea de tansmisie a obiectivelor si sarcinilor catre first
line manageri si apoi de informare a top managerului asupra rezultatelor obtinute ca urmare a
implementarii deciziilor anterioare.
CONDUCATORUL COMPARTIMENTULUI FINANCIAR are o sarcina anume, el trebuie
sa verifice prin prisma criteriilor financiare nivelul de eficienta al tuturor celorlalte programe de
actiune elaborate si implementate de conducatorii altor compartimente de responsabilitate. In
acest sens colaboreaza pe orizontala cu toti acesti factori pentru a contura cea mai buna
alternativa de actiune in plan financiar, fara a diminua din punct de vedere cantitativ si calitativ
actiunea economica intreprinsa. De multe ori apar conflicte si solutia cea mai buna de rezolvare a
lor este compromisul care trebuie sa porneasca de la un nivel minim de eficienta de natura
financiara. Natura problemelor pe care le rezolva managerii financiari ii obliga, ca prin
instrumente specifice, sa monetarizeze actiunile intreprinse sub toate aspectele lor. Aceasta este
permisa datorita calitatii atribuite instrumentelor financiare si in primul rand capacitatii
finantelor de a genera operatii, monitoriza procese si fenomene prin evaluari sistematice
efectuate in unitati monetare. Din acest motiv actiunile managementului financiar se extind
intodeauna si in celelalte sfere ale celorlalte tipuri de management.
FIRST LINE MANAGERII sunt persoane care conduc nemijlocit colective de lucru, ei
lucreaza cu prezentul si au obligatia de a asigura transpunerea in practica, intr-un orizont de timp
imediat, a obiectivelor inscrise in programul de actiune elaborat, pentru resortul lor, de catre midl
manageri. Are si sarcina de a raporta sistematic rezultatele obtinute si de a supune spre analiza
midl managerilor cauzele si efectele. Pot formula sugestii si propune masuri de eficientizare a
activitatii din resortul pe care-l conduc, ele avand implicit o tenta financiara
De retinut ca NATURA ACTIUNILOR MANAGEMENTULUI FINANCIAR, derulate intr-
un context dat, se subordoneaza in exclusivitate obiectivelor organizationale de baza ale
companiei
La firmele cu caracter productiv prin care se urmareste expansiunea pe piata, nu in toate
cazurile obiectivul managerului financiar il va reprezenta profitul, ci posibilitatea de finantare a
manevrelor srategice pentru a putea crea noi utilitati pentru economie si a dobandi noi segmente
de piata.
La firmele la care se practica altruismul social vor predomina problemele care tin de
satisfacerea pretentiilor clientilor, protectia mediului inconjurator, salarizarea mai buna a
lucratorilor si managerilor precum si crearea conditiilor mai bune de munca ,fara a se pune in
prim plan profitul.
Exista firme, de regula clasificate mici si mijlocii, la care obiectivul organizational de baza il
poate reprezenta afirmarea calitatii personale a managerului, pentru a dovedi succesul. In acest
caz in planul managementului financiar se vor urmari acele actiuni prin care se vor sublinia
performantele managerului financiar cum ar fi:
- actiuni surpriza la bursa;
- contracte de vanzari ce asigura cresteri spectaculoase ale incasarilor;
- programe de dezvoltare-modernizare de anvergura si de maxima eficienta;
- programe de control intern al costurilor rationale si pline de eficienta;
- programe de costuri, randamente finaciare si rentabilitate a caror rezultate se situeaza peste
media sectorului industrial din care face parte firma;
- plasamente de capital realizate cu scopul obtinerii unor nivele de profitabilitate de exceptie.
Obiectivul principal urmarit prin actiunile managerului financiar trebuie sa-l reprezinte
supravietuirea si competitivitatea firmei pe piata, in contextul unei acerbe concurente,
consolidarea performantelor sale financiare, cresterea valorii de piata.
 Managementul financiar al unei întreprinderi se concretizează într-un ansamblu de
principii, metode, tehnici, instrumente şi acţiuni, prin intermediul cărora se fundamentează
deciziile financiare privind constituirea şi utilizarea eficientă a resurselor financiare în contextul
realizării unor obiective strategice.
Necătând la faptul că pot fi presupuse diverse obiective de gestiune a finanţelor
întreprinderii în funcţie de ciclul de viaţă al activităţii întreprinderii, managementul financiar are
drept obiectiv principal constituirea capitalului în mărimea necesară şi asigurarea eficienţei
utilizării lui, realizînd pe această cale suportul financiar pentru satisfacerea intereselor
proprietarilor - maximizarea valorii de piaţă a entității.
Pentru realizarea obiectivului principal, trebuie menţionate un şir de obiective economice,
şi anume:
 maximizarea profitului;
 menţinerea lichidităţii şi solvabilităţii la un nivel acceptabil;
 evitarea falimentului şi pierderilor financiare considerabile;
 ocuparea poziţiei de lider în lupta cu concurenţii;
 creşterea volumului de producţie şi vînzări;
 soluţionarea unor probleme cu caracter social;
 supravieţuirea în condiţii de concurenţă etc.
Maximizarea valorii întreprinderii se răsfrânge favorabil asupra bunăstării societăţii.
creşterea valorii pe piaţă a unei companii se datorează succeselor obţinute în lupta concurenţială,
care la rîndul său condiţionează o calitate mai înaltă a mărfurilor şi preţuri mai reduse. În
consecinţă societatea are de căştigat din această luptă concurenţială. În acelaşi timp, creşterea
valorii pe piaţă a unei companii presupune şi lărgirea activităţii acesteia, ceea ce necesită noi
braţe de muncă, se reduce şomajul, cresc veniturile pupulaţiei, creşte puterea de cumpărare
ş.a.m.d.
Se poate afirma că, prin acţiunile sale, managementul financiar trebuie să asigure atît
supravieţuirea firmei, cît mai ales consolidarea situaţiei sale. Astfel, managementul financiar
asigură atragerea surselor necesare de pe piaţa de capital, dirijează procesul de investire în
activele pe termen lung şi cele curente în aşa mod, încît acestea să genereze fluxuri de numerar
mai mari, încît să fie posibilă rambursarea împrumturilor, plata dobînzilor, dividendelor, precum
şi formarea surselor pentru dezvoltarea ulterioară a întreprinderii.

2) Funcțiile managementului financiar

Esenţa managementului financiar ca categorie economică se manifestă în funcţiile pe
care le îndeplineşte. Acestea pot fi divizate convenţional în 2 grupe :
 a) funcţii de bază, care sunt caracteristice oricărui tip de management;
b) funcţii specifice - caracteristice managementului financiar ca domeniu distinct al gestiunii
întreprinderii.
Ca componentă principală, sinestătătoare a managementului general al entității,
managementul financiar îndeplinește două funcţii de bază:
a) planificarea, previziunea, organizarea, coordonarea și controlul activității entității prin
prisma criteriilor şi mijloacelor specifice finanţelor;
b) fundamentarea și adoptarea deciziilor financiare, legate de realizarea obiectivelor
propuse, luînd în considerare criteriile de eficiență și risc.
Către funcţiile specifice se referă:
- gestiunea activelor curente şi celor pe termen lung, precum şi optimizarea structurii lor;
- gestiunea capitalului propriu şi a celui împrumutat şi optimizarea structurii acestuia;
- gestiunea investiţiilor (reale și financiare);
- gestiunea fluxurilor de numerar (băneşti);
- gestiunea riscurilor financiare şi a situaţiilor de criză financiară (faliment).
Gestiunea activelor, la rândul său, se divizează în subfuncţii de gestiune a activelor pe
termen lung şi a celor curente. Gestiunea capitalului include gestiunea capitalului propriu,
împrumutat, precum şi funcţia de optimizare a acestuia. Gestiunea investiţiilor prevede gestiunea
investiţiilor reale şi a celor financiare, iar gestiunea fluxurilor băneşti include gestiunea acestora
pe tipuri de activităţi ale întreprinderii (operaţională, financiară şi investiţională).
Managementul riscurilor presupune gestiunea complexului de riscuri financiare, diminuarea
şi asigurarea lor. Tot în această funcţie se cuprinde şi gestiunea întreprinderii în situaţii de criză
(dificultate). În procesul realizării acestei funcţii are loc o monitorizare permanentă a situaţiei
financiare cu scopul diagnosticării pericolului de insolvabilitate; se evaluează gravitatea acestui
pericol; se utilizează pîrghii şi mecanisme de stabilizare financiară, iar în caz de necesitate se
fundamentează direcţiile şi formele de sanare şi reorganizare a întreprinderii.

3) Soluțiile managementului financiar

Soluțiile managementului financiar sunt urmatoarele:
 evaluarea eforturilor financiare ale tuturor acțiunilor care urmează a fi întreprinse într-
perioadă dată;
 asigurarea la momemntul oportun a capitalului necesar, la un cost cît mai mic posibil;
 urmărirea modului de utilizare a capitalului în vederea asigurării unei utilizări eficiente a
tuturor fondurilor atrase în circuitele financiare;
  asigurarea și menținerea echilibrului financiar pe termen scurt și pe termen lung în
concordată cu necesitățile entității;
 urmărirea obținerii rezultatului financiar scontat și repartizarea acestuia pe destinații ș.a.
In vederea îndeplinirii atribuțiilor și realizării funcțiilor specifice managementului financiar,
este necesar ca entitatea să dețină personal calificat cu cunoștințe în domeniul financiar. Se
cunoaște că practic toate deciziile au implicații financiare, de aceea interesul față de studierea
aspectelor gestiunii finanțelor trebuie să-l preocupe pe orice student, indiferent de domeniul de
activitate pe care și-l va alege.

Concepte-cheie:
 Management financiar
 Funcțiile managementului financiar
 Soluțiile managementului financiar